Decizie nr.66 din 13.06.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.23g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 13 alineatele (1) şi (7) şi 14 alineatele (1) şi (7) din Legea nr.26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaţilor la funcţia de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor şi procurorilor (retragerea candidatului din concursul pentru funcţia de membru al Colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.23g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolele 13 alineatele (1)  şi (7)  şi 14 alineatele (1)  şi (7) 

din Legea nr.26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente

 selectării candidaţilor la funcţia de membru în organele

 de autoadministrare ale judecătorilor şi procurorilor

(retragerea candidatului din concursul pentru

 funcţia de membru al Colegiului de evaluare

a performanţelor judecătorilor)

nr. 66  din  13.06.2024

 (în vigoare 13.06.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 291-294 art.112 din 05.07.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 7 februarie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 13 iunie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 13 alineatele (1) şi (7) şi 14 alineatele (1) şi (7) din Legea nr.26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaţilor la funcţia de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor şi procurorilor, ridicată de dl avocat Vladimir Grosu, în interesele dnei Natalia Gavrilenco, în dosarul nr.3-1/2024, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet special instituit în cadrul Curţii Supreme de Justiţie pentru examinarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor Comisiei independente de evaluare a integrităţii candidaţilor la funcţia de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor şi procurorilor, format din domnul Ion Malanciuc şi doamnele Oxana Parfeni şi Aliona Donos, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea nr.79/6 din 15 aprilie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii a anunţat un concurs pentru numirea unui membru în componenţa Colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor din rândul reprezentanţilor societăţii civile.

4. La 23 mai 2022, dna Natalia Gavrilenco a depus la Consiliul Superior al Magistraturii o cerere de participare la concurs şi dosarul cu actele necesare.

5. La 9 iunie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii a trimis lista candidaţilor la funcţia de membru al Colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor din rândul societăţii civile, către Comisia independentă de evaluare a integrităţii candidaţilor pentru iniţierea procedurii de evaluare. În lista menţionată era înscrisă doar dna Natalia Gavrilenco.

6. La 23 iunie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii i-a solicitat dnei Natalia Gavrilenco să reconfirme disponibilitatea de a participa la concursul pentru ocuparea funcţiei de membru al Colegiului pentru selecţia şi evaluarea judecătorilor din partea societăţii civile.

7. La 31 iulie 2023, dna Natalia Gavrilenco a depus o cerere de completare a dosarului de participare la concurs.

8. La 1 decembrie 2023, dna Natalia Gavrilenco a primit un e-mail prin care a fost informată despre modificarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru a reglementa evaluarea candidaţilor în temeiul Legii nr.26 din 10 martie 2022.

9. La 4 decembrie 2023, dna Natalia Gavrilenco a depus o cerere prin care a anunţat despre retragerea sa din concursul public pentru că acesta durează o perioadă îndelungată, şi, între timp, a acceptat o ofertă de angajare.

10. La 7 decembrie 2023, Comisia vetting a anunţat începerea evaluării candidaţilor la funcţiile anunţate în Colegiile specializate ale Consiliului Superior al Magistraturii şi a publicat lista candidaţilor.

11. La 26 decembrie 2023, Comisia vetting a informat-o pe dna Natalia Gavrilenco că în şedinţă închisă din 22 decembrie 2023 a decis satisfacerea cererii ei de retragere din concurs.

12. La 30 decembrie 2023, dna Natalia Gavrilenco a formulat o acţiune împotriva deciziei Comisiei vetting din 22 decembrie 2023, considerând că aceasta îi afectează reputaţia profesională.

13. În şedinţa de judecată, dl avocat Vladimir Grosu a ridicat, în interesele dnei Natalia Gavrilenco, excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 13 alineatele (1) şi (7) şi 14 alineatele (1) şi (7) din Legea nr.26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaţilor la funcţia de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor şi procurorilor.

14. Prin Încheierea din 1 februarie 2024, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

15. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

16. Prevederile relevante ale Legii nr.26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaţilor la funcţia de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor şi procurorilor sunt următoarele:

Articolul 13

Decizia Comisiei de evaluare

"(1) În urma desfăşurării procedurii de evaluare, Comisia de evaluare emite o decizie motivată privind constatarea promovării sau nepromovării evaluării. Retragerea din concurs a unui candidat ulterior datei transmiterii către Comisia de evaluare a listelor cu candidaţi de către instituţiile responsabile de organizarea alegerilor sau, după caz, a concursului, indiferent de motivul invocat de candidat, se echivalează cu nepromovarea evaluării de către candidatul respectiv.

[…]

(7) Decizia Comisiei de evaluare, redactată în limba română, se expediază candidatului, la adresa electronică a acestuia, şi instituţiei responsabile de organizarea alegerilor sau, după caz, a concursului. În aceeaşi zi, Comisia de evaluare publică pe pagina sa web oficială informaţia dacă candidatul a promovat sau nu evaluarea. În cazul în care candidatul, în termen de 48 de ore de la momentul expedierii deciziei, nu notifică Comisia de evaluare despre refuzul său privind publicarea, decizia cu referire la evaluarea sa se publică pe pagina web a instituţiei responsabile de organizarea alegerilor sau, după caz, a concursului în formă depersonalizată, cu excepţia numelui şi prenumelui candidatului, care rămân publice."

Articolul 14

Contestarea deciziei Comisiei de evaluare

"(1) Decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată de către candidatul evaluat în termen de 5 zile de la data recepţionării de către acesta a deciziei motivate, fără respectarea procedurii prealabile.

[…]

(7) Prin derogare de la prevederile art.195 din Codul administrativ nr.116/2018, cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se examinează în decurs de 10 zile.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

17. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile contestate ale articolului 13 alin.(1) şi alin.(7) din Legea nr.26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaţilor la funcţia de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor şi procurorilor, care prevăd că retragerea din concurs a unui candidat ulterior datei transmiterii către Comisia de evaluare a listelor cu candidaţi de către instituţiile responsabile de organizarea alegerilor sau, după caz, a concursului, indiferent de motivul invocat de candidat, echivalează cu nepromovarea evaluării de către candidatul respectiv, reprezintă de fapt o sancţionare a candidatului retras din concurs, care poate fi supus stigmatizării, cu potenţialul de a afecta grav demnitatea şi reputaţia acestuia, ce i se încalcă dreptul persoanei la viaţa privată şi dreptul la buna reputaţie. De asemenea, autorul excepţiei consideră că şi publicarea deciziei sau datelor cu caracter personal ale candidaţilor la concurs supuşi evaluării reprezintă o ingerinţă în dreptul acestora la respectarea vieţii private.

18. Autorul excepţiei menţionează că prevederile contestate ale articolului 14 alin.(1) şi alin.(7) din Legea nr.26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaţilor la funcţia de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor şi procurorilor, care se referă la termenul în care poate fi contestată Decizia Comisiei de evaluare şi, respectiv, termenul de examinare a cererii de contestare a Deciziei Comisiei de evaluare, stabilesc un termen extrem de scurt pentru a-şi putea apăra interesele în instanţa de judecată, fapt care îngrădeşte accesul liber la justiţie.

19. Prin urmare, autorul excepţiei pretinde că prevederile contestate contravin articolelor 20 şi 28 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

20. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

21. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaţilor la funcţia de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor şi procurorilor, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

22. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl avocat Vladimir Grosu, în interesele dnei Natalia Gavrilenco, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textele "Retragerea din concurs a unui candidat ulterior datei transmiterii către Comisia de evaluare a listelor cu candidaţi de către instituţiile responsabile de organizarea alegerilor sau, după caz, a concursului, indiferent de motivul invocat de candidat, se echivalează cu nepromovarea evaluării de către candidatul respectiv" din alin.(1) şi "[...] decizia cu referire la evaluarea sa se publică pe pagina web a instituţiei responsabile de organizarea alegerilor sau, după caz, a concursului în formă depersonalizată, cu excepţia numelui şi prenumelui candidatului, care rămân publice" din alin.(7) din articolul 13 şi articolul 14 alin.(1) şi alin.(7) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaţilor la funcţia de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor şi procurorilor. Dispoziţiile criticate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva aceloraşi critici de neconstituţionalitate.

24. Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa, ca o condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, şi faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluţionarea cauzei (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv).

25. Excepţia a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect o contestaţie formulată împotriva unei decizii a Comisiei de evaluare. Prin această decizie, s-a constatat că retragerea reclamantei din concurs a fost echivalată cu necalificarea. Prin Încheierea din 1 februarie 2024, Completul special instituit în cadrul Curţii Supreme de Justiţie pentru examinarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor Comisiei independente de evaluare a integrităţii candidaţilor la funcţia de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor şi procurorilor a reţinut că normele contestate sunt pertinente soluţionării litigiului dedus judecăţii.

26. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.14 din 7 februarie 2023, § 21; DCC nr.174 din 7 decembrie 2023, § 20).

27. Curtea reţine că autorul excepţiei a invocat articolele 20 (accesul liber la justiţie) şi 28 (viaţa intimă, familială şi privată) din Constituţie.

28. Referitor la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea reţine că acesta stabileşte că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

29. În Decizia nr.42 din 6 aprilie 2023, Curtea a reţinut că dreptul candidaţilor nepromovaţi care au formulat contestaţii şi urmăresc să participe la concurs trebuie ponderat cu interesul candidaţilor promovaţi şi cu interesul statului de a finaliza procedura de concurs. Astfel, Curtea a reţinut că articolul 14 alin.(1) din Lege le permite candidaţilor să conteste decizia Comisiei de evaluare. Acest remediu le permite candidaţilor care nu au promovat evaluarea să obţină o redresare a drepturilor afectate prin decizia Comisiei. De asemenea, legislatorul a stabilit un termen restrâns de examinare a contestaţiilor pentru a le permite candidaţilor să participe la alegeri/concurs în cazul admiterii contestaţiei (articolul 14 alin.(7) din Legea nr.26 din 10 martie 2022) (a se vedea §§ 139-140).

30. În prezenta cauză, Curtea observă că autorul sesizării susţine că atât termenul de 5 zile de contestare a deciziei Comisiei de evaluare (articolul 14 alin.(1) din Legea nr.26 din 10 martie 2022), cât şi termenul de 10 zile stabilit pentru examinarea consestaţiei de către Curtea Supremă de Justiţie (articolul 14 alin.(7) din Legea nr.26 din 10 martie 2022) sunt termene procesuale extrem de scurte şi nu reprezintă perioade de timp rezonabile pentru a sesiza instanţa şi, respectiv, pentru a-şi pregăti poziţia de apărare.

31. Curtea menţionează că dreptul de acces la un tribunal stabileşte că persoanele trebuie să deţină posibilitatea clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor. Acest drept nu este un drept absolut, ci poate fi supus limitărilor. Limitările accesului la o instanţă trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie proporţionale, pentru a nu afecta însăşi esenţa dreptului. Această afirmaţie este valabilă şi pentru normele de natură procedurală care stabilesc termene în interiorul cărora persoanele ar putea formula o contestaţie (Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016, § 36). Folosirea termenelor de prescripţie urmăreşte să asigure buna-administrare a justiţiei şi respectarea, în special, a principiului securităţii juridice. Durata termenului este o chestiune în privinţa căreia statul dispune de o marjă de apreciere, cu condiţia ca termenul să nu fie atât de scurt, încât să fie inacceptabil (J.A. Pye (Oxford) Ltd şi J.A. Pye (Oxford) Land Ltd v. Regatul Unit, 30 august 2007, §§ 70-71). De principiu, instituirea unor termene scurte pentru formularea unei contestaţii nu ridică, per se, o problemă pe baza articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană (a se vedea Mamikonyan v. Armenia, 16 martie 2010, § 29; Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016, § 36; DCC nr.183 din 20 decembrie 2022, § 22; DCC nr.137 din 26 octombrie 2023, § 20).

32. Curtea reţine că reglementarea de către legislator, în limitele competenţei care i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept – material sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, reprezintă o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, garantate deopotrivă. Curtea Europeană a reţinut, în jurisprudenţa sa, că termenele legale de prescripţie, care constituie una dintre restricţiile legitime ale dreptului la un tribunal, servesc mai multor scopuri importante, şi anume asigurării securităţii juridice şi a caracterului definitiv, protejării potenţialilor pârâţi de pretenţii vechi care ar putea fi dificil de contracarat şi prevenirii oricărei nedreptăţi care ar putea apărea dacă instanţele ar fi obligate să decidă asupra evenimentelor care au avut loc în trecutul îndepărtat pe baza unor probe care ar fi nesigure şi incomplete din cauza trecerii timpului (Sanofi Pasteur v. Franţa, 13 februarie 2020, § 50; DCC nr.137 din 26 octombrie 2023, § 21).

33. Curtea notează că termenul de 5 zile pentru contestarea deciziei de nepromovare a evaluării, precum şi termenul de 10 zile pentru examinarea cauzei, prevăzute de normele contestate, nu sunt termene atât de scurte, încât să fie inacceptabile şi să nu-i permită eventualului candidat la funcţia de membru al Colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor să solicite anularea actului nefavorabil sau Curţii Supreme de Justiţie să examineze o cauză.

34. Referitor la incidenţa dreptului la protecţia vieţii private, garantat de articolul 28 din Constituţie, Curtea observă că autorul sesizării consideră că expresia formulată de legislator în norma contestată (articolul 13 alin.(1) din Legea nr.26 din 10 martie 2022), prin care "retragerea din concurs" a candidatului formulată în perioada evaluării integrităţii se "echivalează cu nepromovarea evaluării", acreditează ideea că candidatul nu corespunde criteriilor de integritate etică şi financiară, iar acest fapt îl discreditează ca personalitate, îi afectează reputaţia profesională şi, implicit, dreptul constituţional la viaţa privată.

35. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că atingerile aduse reputaţiei unui individ trebuie să prezinte un anumit nivel de gravitate şi să fie atât de ample încât să producă un prejudiciu exerciţiului personal al dreptului la respectarea vieţii private. Această condiţie este valabilă pentru reputaţia socială în general şi pentru reputaţia profesională în special (a se vedea Denisov v. Ucraina [MC], 25 septembrie 2018, § 112).

36. În acest context, aspectele tipice ale "vieţii private" care pot fi afectate includ cercul persoanelor apropiate al unei persoane, posibilitatea de a stabili şi dezvolta relaţii cu alţii şi reputaţia persoanei respective. În cazul în care apare o problemă legată de "viaţa privată" din cauza consecinţelor unei măsuri nefavorabile, pragul de gravitate în ceea ce priveşte aspectele menţionate mai sus capătă o importanţă crucială. Reclamantului îi revine sarcina de a demonstra în mod convingător că pragul a fost atins în cazul său şi de a demonstra consecinţele foarte grave ale măsurii contestate, care îi afectează viaţa privată într-un grad foarte semnificativ. Suferinţa unui reclamant este evaluată prin compararea vieţii sale înainte şi după măsura în cauză. Reclamantul trebuie să definească şi să justifice natura şi amploarea acestei suferinţe, care ar trebui să aibă o legătură cauzală cu măsura contestată (a se vedea Bala v. Albania (dec.), 9 aprilie 2024, § 57). Referitor la pretinsa "ingerinţă" în ceea ce reclamantul doreşte să fie protejat pe baza articolului 8 din Convenţie, Curtea Europeană a reiterat faptul că un reclamant trebuie să demonstreze că a fost afectat direct de măsura contestată, iar sarcina Curţii Europene este de a stabili dacă modul în care a fost aplicată legislaţia şi practica internă au dat naştere unei încălcări a Convenţiei. De asemenea, trebuie să se ţină seama nu numai de poziţia formală la momentul depunerii plângerii la Curtea Europeană, ci şi de toate circumstanţele cauzei, inclusiv de orice evoluţie anterioară datei examinării cauzei de către Curtea Europeană (a se vedea Bala v. Albania (dec.), 9 aprilie 2024, § 58).

37. Din analiza coroborată a legislaţiei Curtea reţine că o condiţie obligatorie de participare la concursul public pentru ocuparea funcţiei de membru al Colegiului pentru selecţia şi evaluarea judecătorilor este evaluarea integrităţii etice şi financiare reglementată de Legea nr.26 din 10 martie 2022. Candidaţii care corespund criteriilor de integritate etică şi financiară sunt evaluaţi pozitiv de către Comisia de evaluare, adică în privinţa lor se adoptă o decizie motivată de promovare a evaluării, fapt care le permite să participe la concursul public organizat de autoritatea competentă. Referitor la candidaţii care nu corespund criteriilor de integritate etică şi financiară, Comisia de evaluare adoptă o decizie motivată de nepromovare a evaluării, fapt care constituie temei juridic pentru neadmiterea candidatului la concurs.

38. Deciziile Comisiei de evaluare a integrităţii etice şi financiare a eventualilor candidaţi trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele şi concluzia comisiei cu privire la promovarea sau nepromovarea evaluării (a se vedea articolul 13 alin.(2) din Legea nr.26 din 10 martie 2022).

39. Totodată, legislatorul a reglementat şi situaţia candidatului în privinţa căruia a fost iniţiată procedura de evaluare a integrităţii etice şi financiare (a se vedea articolele 9-10 din Legea nr.26 din 10 martie 2022), însă acesta, din anumite motive, a decis să se retragă din concurs. Reieşind din spiritul legii, articolul 13 alin.(1) propoziţia a doua împuterniceşte Comisia de evaluare să adopte o decizie referitoare la retragerea candidatului care "[…] echivalează cu nepromovarea evaluării", în sensul constatării retragerii candidatului de la evaluarea integrităţii etice şi financiare, care este o etapă obligatorie a procesului de selectare a candidaţilor, precum şi al survenirii efectului juridic în acest caz de neadmitere a candidatului la concurs.

40. Curtea nu desprinde din conţinutul normei contestate un sens care ar impune o concluzie de natură să afecteze reputaţia profesională a candidatului retras din concurs, ca element al vieţii private. O eventuală decizie de retragere din concurs trebuie să se sprijine pe o manifestare de voinţă a eventualului candidat (cerere/declaraţie de retragere) şi, efectiv, trebuie să fie motivată pe aceasta. Decizia de retragere din concurs nu răspunde la întrebarea dacă candidatul corespunde sau nu criteriilor de integritate etică şi financiară şi nu reprezintă în acest sens o decizie de nepromovare a evaluării. Legislatorul, aşa cum prevede în norma contestată, "echivalează [retragerea din concurs] cu nepromovarea evaluării", atribuind deciziei de retragere efectul juridic al unei decizii de neadmitere a candidatului la concurs.

41. Curtea nu vede cum decizia Comisiei de evaluare adoptată în temeiul normei contestate ar putea afecta dreptul candidatului la buna reputaţie protejat de articolul 28 din Constituţie, de vreme ce această decizie, în totalitatea sa, constată voinţa candidatului de a se retrage din concurs şi în nici un fel nu se referă la eventuala corespundere/necorespundere a candidatului criteriilor de evaluare etică şi financiară.

42. Cu referire la criticile care pretind că publicarea deciziei sau datelor cu caracter personal ale candidaţilor la concurs supuşi evaluării reprezintă o ingerinţă în dreptul acestora la respectarea vieţii private, Curtea reţine că articolul în discuţie prevede că Decizia Comisiei de evaluare se expediază candidatului, la adresa electronică a acestuia. În cazul în care candidatul, în termen de 48 de ore de la momentul expedierii deciziei, va notifica Comisia de evaluare despre refuzul său privind publicarea, decizia nu se va publica. Curtea reţine că această prevedere reprezintă o garanţie suficientă pentru protecţia dreptului invocat de autorul sesizării.

43. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 13 alineatele (1) şi (7) şi 14 alineatele (1) şi (7) din Legea nr.26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaţilor la funcţia de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor şi procurorilor, ridicată de dl avocat Vladimir Grosu, în interesele dnei Natalia Gavrilenco, în dosarul nr.3-1/2024, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

OPINIE SEPARATĂ,

expusă în temeiul articolului 27 alin.(5) din

Legea cu privire la Curtea Constituţională şi al

articolului 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

Prin Decizia nr.66 din 13 iunie 2024, Curtea Constituţională a declarat inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 13 alineatele (1) şi (7) şi 14 alineatele (1) şi (7) din Legea nr.26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaţilor la funcţia de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor şi procurorilor, ridicată de dl avocat Vladimir Grosu, în interesele dnei Natalia Gavrilenco, în dosarul nr.3-1/2024, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

Nefiind de acord cu concluziile colegilor judecători constituţionali, am formulat prezenta opinie separată din următoarele considerente:

1. Autorul sesizării susţine că normele contestate din Legea nr.26/2022, care prevăd că retragerea din concurs a unui candidat ulterior datei transmiterii către Comisia de evaluare a listelor cu candidaţi de către instituţiile responsabile de organizarea alegerilor sau, după caz, a concursului, indiferent de motivul invocat de candidat, echivalează cu nepromovarea evaluării de către candidatul respectiv, reprezintă de fapt o sancţionare a candidatului retras din concurs, care poate fi supus stigmatizării, cu potenţialul de a afecta grav demnitatea şi reputaţia acestuia, ceea ce încalcă dreptul persoanei la viaţa privată şi dreptul la buna reputaţie.

2. Totodată, autorul afirmă că la 23 mai 2022 dna Natalia Gavrilenco a depus la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) o cerere de participare la concurs pentru funcţia de membru al Colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor din rândul reprezentanţilor societăţii civile şi dosarul cu actele necesare. La 9 iunie 2022, CSM a trimis aceste materiale către Comisia independentă de evaluare a integrităţii candidatului pentru iniţierea procedurii de evaluare. La 23 iunie 2023, CSM i-a solicitat reconfirmarea disponibilităţii de a participa la concursul în disucţie. Doar la 1 decembrie 2023, dna Gavrilenco a primit un e-mail prin care a fost informată despre modificarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru a reglementa evaluarea candidaţilor. În fine, la 4 decembrie 2023, dna Gavrilenco a depus o cerere prin care a anunţat despre retragerea sa din concursul public pentru că acesta durează o perioadă îndelungată, şi, între timp, a acceptat o ofertă de angajare.

3. La 7 decembrie 2023, Comisia vetting a anunţat începerea evaluării candidaţilor la funcţiile anunţate în Colegiile specializate ale CSM, iar la 26 decembrie 2023, Comisia vetting a informat-o pe dna N. Gavrilenco că în şedinţă închisă din 22 decembrie 2023 a decis, pe baza art.13 alin.(1) din Legea 26/2022, că retragerea dnei N. Gavrilenco din concurs echivalează cu nepromovarea.

4. Curtea a concluzionat că, reieşind din spiritul legii, articolul 13 alin.(1) propoziţia a doua împuterniceşte Comisia de evaluare să adopte o decizie referitoare la retragerea candidatului care "[…] echivalează cu nepromovarea evaluării", în sensul constatării retragerii candidatului de la evaluarea integrităţii etice şi financiare, care este o etapă obligatorie a procesului de selectare a candidaţilor, precum şi al survenirii efectului juridic în acest caz de neadmitere a candidatului la concurs (a se vedea DCC nr.66 din 13 iunie 2024, § 39). Totodată, Curtea a reţinut că nu se desprinde din conţinutul normei contestate un sens care ar impune o concluzie de natură să afecteze reputaţia profesională a candidatului retras din concurs, ca element al vieţii private. O eventuală decizie de retragere din concurs trebuie să se sprijine pe o manifestare de voinţă a candidatului (cerere/declaraţie de retragere) şi, efectiv, trebuie să fie motivată pe aceasta. În acest sens, decizia Comisiei de evaluare de echivalare a retragerii din concurs cu nepromovarea candidatului are efectul juridic al unei decizii de neadmitere la concurs şi nu poate afecta dreptul la buna reputaţie protejat de articolul 28 din Constituţie (ibidem, §§ 40-41).

5. Consider că analiza prevederilor contestate din articolul 13 alin.(1) prin prisma argumentelor autorului sesizării şi a circumstanţelor cauzei ne permite să ajungem la concluzia că în cazul dat sunt incidente articolele 20 şi 28 din Constituţie.

6. Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudență sa constantă a identificat unele puncte de reper ale conceptului "viaţa privată" în corelaţie cu reputaţia socială şi profesională, Curtea a reţinut că atingerile aduse reputaţiei unui individ trebuie să prezinte un anumit nivel de gravitate şi să fie atât de ample încât să producă un prejudiciu exerciţiului personal al dreptului la respectarea vieţii private. Această condiţie este valabilă pentru reputaţia socială în general şi pentru reputaţia profesională în special (a se vedea Denisov v. Ucraina [MC], 25 septembrie 2018, § 112).

În acest context, aspectele tipice ale "vieţii private" care pot fi afectate includ cercul persoanelor apropiate ale unei persoane, posibilitatea de a stabili şi dezvolta relaţii cu alţii şi reputaţia persoanei respective. În cazul în care apare o problemă legată de "viaţa privată" din cauza consecinţelor unei măsuri nefavorabile, pragul de gravitate în ceea ce priveşte aspectele menţionate mai sus capătă o importanţă crucială. Reclamantului îi revine sarcina de a demonstra în mod convingător că pragul a fost atins în cazul său şi de a demonstra consecinţele foarte grave ale măsurii contestate, care îi afectează viaţa privată într-un grad foarte semnificativ (a se vedea Bala v. Albania (dec.), 9 aprilie 2024, § 57). Referitor la pretinsa "ingerinţă" în ceea ce reclamantul doreşte să fie protejat pe baza articolului 8 din Convenţie, Curtea Europeană a reiterat faptul că un reclamant trebuie să demonstreze că a fost afectat direct de măsura contestată, iar sarcina Curţii Europene este de a stabili dacă modul în care a fost aplicată legislaţia şi practica internă au dat naştere unei încălcări a Convenţiei (a se vedea Bala v. Albania (dec.), 9 aprilie 2024, § 58).

7. Aceste constatări conduc, în opinia mea, la necesitatea efectuării unei analize a prevederilor contestate în coroborare cu articolul 1 alin.(3) din Constituţie, care garantează preeminenţa dreptului, asigurarea legalităţii şi certitudinii juridice, precum şi în coroborare cu articolul 23 alin.(2) din Constituţie, care prevede adoptarea de către legislator a unor legi clare şi previzibile (a se vedea HCC nr.21 din 6 decembrie 2022, § 34).

8. Conform Legii nr.26/2022, Comisia de evaluare urmează să efectueze evaluarea corespunderii candidaţilor la funcţia de membru în organele de autoadministrare a judecătorilor şi procurorilor criteriilor de integritate financiară şi etică. Prin decizie motivată, Comisia constată promovarea sau nepromovarea evaluării de către candidatul respectiv (a se vedea art.1-3, 13 din Lege). Totodată, articolul 13 alin.(1) stabileşte că "[...] Retragerea din concurs [...] indiferent de motivul invocat de candidat, se echivalează cu nepromovarea evaluării de către candidatul respectiv".

În opinia autorului sesizării, prevederea în cauză acreditează ideea că candidatul nu corespunde criteriilor de integritate etică şi financiară, iar acest fapt îl discreditează ca personalitate, îi afectează reputaţia socială şi profesională şi, implicit, dreptul constituţional la viaţa privată.

9. Consider că, sub acest aspect, este rezonabilă examinarea sesizării în cauză şi prin prisma articolului 20 din Constituţie. Acest articol devine incident atunci când este afectat principiul individualizării măsurilor cu tenta restrictivă sau nefavorabilă aplicabile reclamantului. Curtea a reiterat că legislatorul nu poate reglementa o sancţiune astfel încât să lipsească instanţa de judecată de posibilitatea de a o individualiza în mod efectiv şi rezonabil. Curtea menţionează că limitarea rolului instanţei de judecată lipseşte de substanţă garanţiile dreptului la un proces echitabil, consacrat de articolele 20 din Constituţie şi 6 din Convenţia Europeană (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 40, § 109).

Mai mult, legislatorul trebuie să ofere instanţei de judecată posibilitatea de a aprecia proporţionalitatea soluţiei/măsurii aplicate şi efectul juridic al acesteia, astfel încât să existe un echilibru corect între scopul legii şi mijloace, iar mijloacele utilizate să nu restrângă drepturile persoanei mai mult decât este necesar pentru a atinge aceste scopuri (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.18 din 30 iunie 2020, §§ 110-111).

10. Totuşi, în prezenta cauză, se observă prima facie că prevederile legislative în discuţie ("Retragerea din concurs a unui candidat [...] indiferent de motivul invocat, [...] se echivalează cu nepromovarea") au un caracter categoric, absolut şi exhaustiv. Formularea în cauză nu permite justificarea rezonabilă a retragerii din concurs (tergiversarea de lungă durată a procedurii de evaluare, angajarea în altă funcţie, boală gravă, plecarea peste hotare etc.). Totodată, ea poate, pe de o parte, să facă iluzoriu dreptul persoanei de a prezenta probe care pot să confirme afectarea gravă a reputaţiei sociale şi profesionale a candidatului, iar pe de altă parte, poate să limiteze competenţa instanţei de judecată în efectuarea unui control judiciar individual şi proporţional referitor la nivelul de gravitate al atingerii dreptului reclamantului la viaţa privată şi reputaţie (a se vedea pct.6 supra).

11. În aceste condiţii, am ajuns la concluzia că prevederile contestate din articolul 13 alin.(1) din Legea nr.26/2022 fac incidente articolele 20 şi 28 din Constituţie în coroborare cu articolele 1 alin.(3), 23 alin.(2) şi 54 din Constituţie.

12. Prin urmare, consider că Curtea Constituţională trebuia să declare sesizarea admisibilă şi să o examineze în fond prin prisma proporţionalităţii ingerinţelor în drepturile menţionate supra şi a respectării principiului echilibrului just dintre interesele concurente.