Decizie nr.174 din 07.12.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.237g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 439/6 alineatele (1), (3) şi (4) din Codul contravenţional (demolarea construcţiilor neautorizate [2])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.237g/2023 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 439⁶

alineatele (1), (3) şi (4) din Codul contravenţional

(demolarea construcţiilor neautorizate [2])

nr. 174  din  07.12.2023

 (în vigoare 07.12.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 24-27 art. 9 din 19.01.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 2 noiembrie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 7 decembrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 439⁶ alineatele (1), (3) şi (4) din Codul contravenţional, ridicată de dl avocat Vitalie Zama, în interesele dnei Clavdia Captari, în dosarul nr.4r-387/2023, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet format din dnele judecătoare Ala Rotaru şi Angela Revenco şi dl judecător Dumitru Puşca de la Curtea de Apel Bălţi, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul central, din 3 martie 2023, dna Clavdia Captari a fost găsită vinovată de comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 179 (construcţii neautorizate şi intervenţii neautorizate la construcţiile existente) din Codul contravenţional, fiind liberată de răspunderea contravenţională din cauza expirării termenului de prescripţie de tragere la răspundere contravenţională. Prin aceeaşi hotărâre, potrivit articolului 439⁶ alin.(1) din Codul contravenţional, dna Captari a fost obligată să demoleze un garaj, considerat construcţie capitală.

4. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, avocatul dnei Captari a contestat-o cu recurs.

5. La 24 octombrie 2023, în cadrul examinării cauzei, dl avocat Vitalie Zama a ridicat, în interesele dnei Captari, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 439⁶ alineatele (1), (3) şi (4) din Codul contravenţional.

6. Printr-o încheiere din 25 octombrie 2023, Curtea de Apel Bălţi a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]"

8. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 439⁶

Demolarea construcţiilor neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor

"(1) Demolarea construcţiilor neautorizate se aplică în cazul faptelor prevăzute la art.116, 134, 134¹, 168, art.177 alin.(3), alin.(4) lit.c) şi d), art.178, 179 şi 226 şi atrage, după caz, remedierea construcţiilor afectate în urma intervenţiilor neautorizate.

[…]

(3) Demolarea construcţiilor neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor se dispun de către instanţa de judecată şi pot fi aplicate chiar dacă este înlăturată răspunderea contravenţională în temeiul art.26 sau procesul contravenţional a încetat în temeiul art.441 alin.(1) lit.f).

(4) Demolarea construcţiilor neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor se execută de către contravenient pe cont propriu sau de către autorităţile administraţiei publice locale din contul proprietarului.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei menţionează că dispoziţiile articolului 439⁶ din Codul contravenţional se aplică în mod automat. Astfel, lipsesc mecanismele prin care ar fi posibilă individualizarea judiciară, fiind denaturat caracterul efectiv, proporţional şi disuasiv al sancţiunii contravenţionale.

10. Autorul sesizării consideră că, de principiu, demolarea bunurilor trebuie considerată o ingerinţă în dreptul de proprietate, pentru că lipseşte persoana vizată de o parte din bunurile sale.

11. De asemenea, autorul excepţiei susţine că norma menţionată nu le permite instanţelor de judecată să exercite un control judiciar efectiv şi încalcă dreptul justiţiabililor de acces la justiţie.

12. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 20, 22, 28 şi 46 alineatele (1) şi (2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Deşi autorul excepţiei a contestat articolul 439⁶ alineatele (1), (3) şi (4) din Codul contravenţional, Curtea constată că criticile acestuia se referă doar la alineatele (1) şi (3) din acest articol.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză contravenţională în care persoana este acuzată de efectuarea unei construcţii neautorizate. Curtea admite că instanţa de apel ar putea aplica dispoziţiile contestate în analiza sa referitoare la legalitatea şi proporţionalitatea dispunerii măsurii de siguranţă a demolării construcţiei neautorizate.

18. Curtea observă că prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, obiectul sesizării analizate acum este identic cu obiectul sesizării nr.153a/2017, care a fost declarată inadmisibilă prin Decizia nr.33 din 29 martie 2018.

19. De principiu, această situaţie nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În asemenea cazuri, Curtea verifică dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.152 din 17 noiembrie 2022, § 17; DCC nr.117 din 28 septembrie 2023, § 16).

20. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.14 din 7 februarie 2023, § 21).

21. Autorul excepţiei a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 20 (accesul liber la justiţie), 22 (neretroactivitatea legii), 28 (viaţa intimă familială şi privată) şi 46 alineatele (1) şi (2) (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) din Constituţie.

22. Referitor la pretinsa încălcare a articolului 1 alin.(3) din Constituţie, care se referă la principiul preeminenţei dreptului, Curtea a notat, în jurisprudenţa sa, că acesta are un caracter general şi poate fi invocat dacă se constată aplicabilitatea sa împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 25; DCC nr.93 din 1 august 2023, § 22).

23. De asemenea, Curtea nu vede cum ar fi afectat articolul 20 din Constituţie, de vreme ce măsura demolării este decisă de chiar instanţa de judecată. Textul articolului 439⁶ alin.(3) din Codul contravenţional utilizează verbul "a dispune", iar sensurile relevante ale termenului din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române nu sugerează, în nici un caz, o obligaţie a judecătorilor, ci o posibilitate.

24. Astfel, aplicarea măsurii de siguranţă a demolării construcţiilor neautorizate presupune o punere în balanţă a intereselor concurente, iar punerea în balanţă într-un caz concret reprezintă o competenţă a judecătorilor de drept comun.

25. Autorul sesizării nu a motivat aplicabilitatea articolului 22 din Constituţie în prezenta cauză. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că nu-l poate substitui pe autorul excepţiei la formularea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea DCC nr.53 din 4 mai 2023, § 18; DCC nr.93 din 1 august 2023, § 23).

26. Referitor la articolul 28 din Constituţie, care garantează dreptul la viaţa privată, precum şi la articolul 46 din Constituţie, care garantează dreptul de proprietate, Curtea subliniază că le revine instanţelor de drept comun să constate incidenţa acestor drepturi în cazul concret pe care îl judecă şi să pună în balanţă interesele concurente, astfel încât să asigure respectarea principiului proporţionalităţii. În acest sens, judecătorii de drept comun pot avea ca reper cauze judecate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, comparând circumstanţele acestor cazuri cu circumstanţele cazului examinat şi trăgând concluziile relevante: N.A. şi alţii v. Turcia, 11 octombrie 2005, §§ 36-42; Hamer v. Belgia, 27 noiembrie 2007, §§ 72-88; Ivanova şi Cerkezov v. Bulgaria, 21 aprilie 2016, §§ 68-75; Mkhchyan v. Rusia, 7 februarie 2017, §§ 65-76; Zhidov şi alţii v. Rusia, 16 octombrie 2018, §§ 94-116.

27. Pentru Curte, este suficient să constate existenţa unor garanţii procedurale, i.e. existenţa unui control judecătoresc deplin al măsurii contestate, care pot asigura în mod efectiv drepturile fundamentale invocate în sesizare (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.157 din 28 octombrie 2021, § 40; DCC nr.121 din 28 septembrie 2023, § 21).

28. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 439⁶ alineatele (1), (3) şi (4) din Codul contravenţional, ridicată de dl avocat Vitalie Zama, în interesele dnei Clavdia Captari, în dosarul nr.4r-387/2023, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.