Decizie nr.68 din 12.10.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.118g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi ale art.325 alin.(2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova (modificarea învinuirii în instanţa de judecată)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 118g/2016 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi ale art.325 alin.(2)

din Codul de procedură penală al Republicii Moldova

(modificarea învinuirii în instanţa de judecată)

nr. 68  din  12.10.2016

 (în vigoare 12.10.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 40-49 art. 11 din 10.02.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 4 octombrie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 octombrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “Modificarea învinuirii în instanţa de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul lui la apărare.” din alin.(2) al articolului 325 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Vadim Gligor în dosarul nr.1a-70/2016, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 4 octombrie 2016 de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bălţi (Ala Rotaru, Ruslana Burdeniuc, Dumitru Puşca), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin sentinţa Judecătoriei Briceni din 25 mai 2012, D.Ş. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art.217 alin.(2) din Codul penal cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an în penitenciar de tip semiînchis. Prin aceeaşi sentinţă, D.Ş. a fost achitat de învinuirea privind comiterea infracţiunilor prevăzute de art.290 alin.(2) lit.b), art.42 alin.(3), art.145 alin.(2) lit.b), i), j) şi k), art.42 alin.(3) şi art.188 alin.(5) din Codul penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârşită de inculpat.

4. Nefiind de acord cu sentinţa pronunţată, procurorii A.C şi V.C., partea vătămată, A.G., şi succesorul victimei, V.G., au declarat apel la Curtea de Apel Bălţi.

5. La 24 octombrie 2013 V.C., procuror al Procuraturii de nivelul Curţii de Apel Bălţi, a emis o ordonanţă prin care a dispus concretizarea învinuirii înaintate lui D.Ş., învinuit de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.42 alin.(3), art.145 alin.(2) lit.b), i), j), k), art.42 alin.(3), art.188 alin.(5), art.290 alin.(2) lit.b) şi art.217 alin.(2) din Codul penal.

6. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 11 decembrie 2013, au fost respinse apelurile declarate împotriva sentinţei Judecătoriei Briceni din 25 mai 2012, cu menţinerea sentinţei fără modificări.

7. La 22 iulie 2014 Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a casat decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 11 decembrie 2013 şi a dispus rejudecarea cauzei în aceeaşi instanţă de apel, în alt complet de judecată.

8. În cadrul rejudecării cauzei de către instanţa de apel, avocatul Vadim Gligor a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului “Modificarea învinuirii în instanţa de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul lui la apărare.” din alin.(2) al articolului 325 din Codul de procedură penală.

9. Prin încheierea Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 9 septembrie 2016, s-a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 325

Limitele judecării cauzei

“(1) Judecarea cauzei în primă instanţă se efectuează numai în privinţa persoanei puse sub învinuire şi numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

(2) Modificarea învinuirii în instanţa de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul lui la apărare. Modificarea învinuirii în sensul agravării situaţiei inculpatului se admite numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.”

Articolul 326

Modificarea acuzării în şedinţa de judecată

în sensul agravării ei

“(1) Procurorul care participă la judecarea cauzei penale în primă instanţă şi în instanţa de apel este în drept să modifice, prin ordonanţă, învinuirea adusă inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensul agravării ei dacă probele cercetate în şedinţa de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvârşit o infracţiune mai gravă decât cea incriminată anterior, aducând la cunoştinţa inculpatului, apărătorului lui şi, după caz, reprezentantului legal al inculpatului noua învinuire. În asemenea situaţie, instanţa, la cererea inculpatului şi a apărătorului lui, acordă termen necesar pentru pregătirea apărării de noua învinuire, după ce judecarea cauzei continuă. În instanţa de apel, procurorul poate modifica acuzarea în sensul agravării doar în cazul în care a declarat apel.

[…].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că, în condiţiile în care în propoziţia întâi de la alin.(2) al art.325 din Codul de procedură penală legiuitorul nu a specificat expres criteriile şi condiţiile în care nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul la apărare, se limitează drepturile şi libertăţile omului. Or, norma contestată permite procurorului în procesul penal să beneficieze de avantaje şi să abuzeze prin modificarea acuzaţiei în şedinţa de judecată.

13. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate încălcă dispoziţiile articolelor 21 şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Vadim Gligor în dosarul nr.1a-70/2016, pendinte la Curtea de Apel Bălţi, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

18. În speţă, Curtea observă că autorul excepţiei pretinde că textul “Modificarea învinuirii în instanţa de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul lui la apărare.” din articolul 325 alin.(2) din Codul de procedură penală este contrar dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.21 privind prezumţia nevinovăţiei şi art.26 privind dreptul la apărare.

19. Curtea menţionează că legiuitorul a prevăzut în art.325 din Codul de procedură penală dreptul procurorului de a depune o ordonanţă de modificare a învinuirii în şedinţa de judecată. Astfel, se admite modificarea învinuirii în instanţa de judecată dacă prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul la apărare. În acelaşi timp, modificarea învinuirii este posibilă şi în sensul agravării situaţiei inculpatului, în condiţiile stabilite la art.326 din Codul de procedură penală.

20. În Hotărârea nr.5 din 17 martie 2009, Curtea a menţionat că este “[…] inadmisibilă practica aducerii neîntemeiate de noi capete de acuzare în procesul judecării cauzei penale, însă […] este la fel de inadmisibil ca reprezentantul acuzării de stat, care descoperă în cadrul procesului penal noi circumstanţe incriminatoare, să nu poată aplica pârghiile justiţiei pentru calificarea corectă şi echitabilă a faptelor comise de inculpat. În acest caz s-ar încălca dreptul la un proces echitabil al părţii vătămate şi al societăţii, care acuză persoana prin intermediul procurorului.”

21. În acest context, Curtea reaminteşte că, prin aceeaşi hotărâre, enunţată supra, a constatat că dispoziţiile art.326 alin.(1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate în temeiul art.20, 21, 26, 54 şi 119 din Constituţie.

22. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a statuat că o instanţă de apel are dreptul incontestabil de a recalifica faptele, însă ca această recalificare să fie compatibilă cu Convenţia, acuzatului trebuie să-i fie acordată posibilitatea de a-şi exercita drepturile la apărare în mod concret, efectiv şi în timp util (a se vedea Pelissier şi Sassi v. Franţa, cererea nr.25444/94, hotărârea din 25 martie 1999, § 62).

23. În acest sens, Curtea observă că, potrivit art.327 din Codul de procedură penală, instanţa de judecată, la cererea părţilor, poate amâna şedinţa de judecată pentru ca acestea să prezinte probe suplimentare, în cazul în care ele consideră că probele prezentate în instanţă sunt insuficiente pentru confirmarea poziţiilor lor.

24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei urmăreşte, în realitate, completarea dispoziţiilor art.325 alin.(2) din Codul de procedură penală, în sensul de a prevedea în mod expres criteriile şi condiţiile în care nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul la apărare prin modificarea învinuirii în şedinţa de judecată. Soluţionarea acestei solicitări nu intră, însă, în competenţa Curţii Constituţionale, care se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

25. De asemenea, eventualele modificări survenite în învinuire în instanţa de judecată cu aplicarea eronată a prevederilor invocate de autorul excepţiei nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu cad sub incidenţa controlului de constituţionalitate, exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv, a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art.115 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.

26. În lumina celor expuse, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate se încadrează în sfera unei problematici care excede controlului de constituţionalitate. Respectiv, excepţia nu poate fi acceptată pentru examinare în fond şi urmează a fi respinsă ca fiind vădit nefondată.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(1) şi (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “Modificarea învinuirii în instanţa de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul lui la apărare.” din articolul 325 alineatul (2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Vadim Gligor în dosarul nr.1a-70/2016, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.