Decizie nr.69 din 29.06.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.161g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 330 alineatul (2) din Codul muncii (repararea prejudiciului provocat din culpa angajatorului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.161g/2022 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 330

alineatul (2)  din Codul  muncii

(repararea prejudiciului provocat

din culpa angajatorului)

nr. 69  din  29.06.2023

 (în vigoare 29.06.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 287-290 art. 102 din 03.08.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Domnica MANOLE,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Sorina Munteanu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 17 octombrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 29 iunie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 330 alineatul (2) din Codul muncii, ridicată de dl avocat Marcel Burlacu, în interesele SRL "Tehnologica Construct", parte în dosarul nr.2-751/2022, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Veaceslav Neguriţa de la Judecătoria Străşeni, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. În anul 2020, dl Alexei Eni a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva SRL "Tehnologica Construct" în vederea încasării restanţei salariale, a penalităţilor pentru fiecare zi de întârziere şi a cheltuielilor de judecată pentru perioada 1 septembrie 2018 - 3 ianuarie 2020.

4. La 4 august 2020, Judecătoria Străşeni a admis parţial acţiunea. Nu a fost formulat vreun apel, iar la 23 august 2021 hotărârea judecătorească a fost executată integral.

5. La 26 ianuarie 2022, dl Alexei Eni a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva SRL "Tehnologica Construct" în vederea încasării penalităţilor pentru neachitarea la timp a salariului pentru perioada 4 august 2020 - 23 august 2021.

6. Prin Încheierea din 29 septembrie 2022, Judecătoria Străşeni a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate."

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

"(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sînt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]"

Articolul 55

Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor

"Orice persoană îşi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale cu bunăcredinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile altora."

8. Prevederile relevante ale Codului muncii, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 329

Repararea prejudiciului material şi a celui moral cauzat salariatului

"(1) Angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului la locul de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.

[…]"

Articolul 330

Obligaţia angajatorului de a repara prejudiciul cauzat persoanei

ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci

"(1) Angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligaţie survine, în particular, în caz de:

[…]

b) eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă;

[…]

e) reţinere a plăţii salariului;

f) reţineri a tuturor plăţilor sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu;

[…]

h) neîndeplinire în termen a hotărîrii organului competent de jurisdicţie a muncii care a soluţionat un litigiu (conflict) avînd ca obiect privarea de posibilitatea de a munci.

(2) În caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizaţiei de concediu (art.117), a plăţilor în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăţi (art.123, 124, 127, 139, 186, art.225 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că alineatul (2) al articolului 330 din Codul muncii nu prevede limitarea termenului de calculare a penalităţii în caz de reţinere, din vina angajatorului, a unor plăţi cuvenite salariatului. Prin urmare, autorul sesizării consideră că prin omiterea stabilirii de către legislator a unui termen limită este afectat dreptul său de proprietate, în calitate de angajator.

10. Autorul sesizării susţine că dispoziţiile contestate îi favorizează pe salariaţi şi, respectiv, îi dezavantajează pe angajatori. Astfel, nu este asigurată egalitatea părţilor în procesul de judecată.

11. În acest context, autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea dispoziţiilor contestate prin prisma articolelor 1 alin.(3), 9, 16 şi 55 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul muncii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl avocat Marcel Burlacu în interesele unei părţi într-un proces pendinte la instanţa de drept comun, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 330 alin.(2) din Codul muncii, din perspectiva omisiunii prevederii unui termen limită de calculare a penalităţii în caz de reţinere, din vina angajatorului, a unor plăţi cuvenite salariatului. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare a Curţii Constituţionale dacă se afectează un drept constituţional fundamental (DCC nr.85 din 30 iunie 2022, § 25).

16. Curtea reţine că unele din prevederile contestate au mai constituit obiectul unei sesizări la Curtea Constituţională (a se vedea DCC nr.35 din 23 martie 2020). Totuşi, Curtea constată că argumentele avansate în prezenta sesizare nu au fost invocate anterior.

17. Curtea reţine că autorul sesizării a fost acţionat în judecată în scopul încasării unor plăţi salariale şi a unor penalităţi pe baza prevederilor contestate. Prin urmare, Curtea admite că dispoziţiile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei.

18. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental (a se vedea DCC nr.63 din 22 aprilie 2022, § 18). Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental garantat de Constituţie.

19. Sub acest aspect, Curtea observă că autorul sesizării a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 9 (principiile fundamentale privind proprietatea), 16 (egalitatea) şi 55 (exercitarea drepturilor şi a libertăţilor) din Constituţie.

20. Cu privire la incidenţa articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea reiterează că acesta nu are o aplicare de sine stătătoare, ci poate fi aplicat în coroborare cu un drept fundamental incident (a se vedea HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 20).

21. Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 55 din Constituţie, Curtea menţionează că acesta nu este incident în prezenta cauză, având în vedere că reprezintă o îndatorire fundamentală, indicând modul de exercitare a drepturilor şi a libertăţilor constituţionale. Aşadar, articolul 55 din Constituţie stabileşte o obligaţie ce revine tuturor persoanelor, de a-şi exercita drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile altora. Totuşi, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată de către o persoană, parte într-o cauză pendinte, pentru protejarea unor drepturi sau a unor libertăţi constituţionale ale sale (DCC nr.85 din 20 iulie 2020, § 25).

22. Cu referire la aplicabilitatea articolului 16 din Constituţie, Curtea menţionează că o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor. Totodată, Curtea reiterează că dispoziţiile constituţionale ale articolului 16 devin incidente numai atunci când se demonstrează existenţa unui tratament diferenţiat, precum şi în cazul în care tratamentul diferenţiat contestat se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de Constituţie (HCC nr.31 din 23 septembrie 2021, § 28).

23. Curtea reţine că autorul sesizării afirmă încălcarea dreptului său de proprietate, cu referire la articolul 9 din Constituţie. Curtea notează că articolul 9 din Constituţie comportă un caracter general şi nu poate constitui un reper individual şi separat pentru controlul constituţionalităţii (a se vedea DCC nr.177 din 23 noiembrie 2021, § 36). Totodată, pentru că este suverană cu privire la competenţa sa, Curtea nu poate fi constrânsă, la examinarea constituţionalităţii unui text de lege, să analizeze dispoziţiile criticate prin prisma normelor constituţionale invocate de către autorul excepţiei, ci este liberă să le analizeze şi în raport cu prevederile constituţionale relevante pentru soluţionarea sesizării, importante fiind inclusiv argumentele aduse în acest sens (a se vedea HCC nr.2 din 23 ianuarie 2020, § 27). Astfel, ţinând cont de faptul că argumentele autorului sesizării se referă la încălcarea dreptului de proprietate, Curtea le va examina prin prisma articolului 46 din Constituţie (dreptul la proprietatea privată şi protecţia acesteia).

24. Curtea menţionează că autorul sesizării a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în cadrul unui litigiu de muncă, acţionând în calitate de pârât. Argumentul principal al autorului sesizării este că norma contestată plasează angajatul pe o poziţie mai favorabilă faţă de angajator prin faptul că nu este prevăzut un termen limită pentru calcularea penalităţilor în favoarea salariatului pentru reţinerea unor plăţi.

25. Curtea observă că penalităţile prevăzute de norma contestată urmează a fi achitate în favoarea salariatului doar în cazul reţinerii din culpa angajatorului a unor plăţi care i se cuvin salariatului în condiţiile legii. Sub aspectul problemei ridicate de autorul sesizării, Curtea reţine că angajatorul nu are o aşteptare legitimă la protecţia oferită de dreptul de proprietate de vreme ce o instanţă de judecată i-a stabilit în mod definitiv culpa în situaţia avută în vedere de articolul 330 alin.(2) din Codul muncii. Acesta trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile care decurg din hotărârea judecătorească în cauză.

26. Referitor la acţiunea depusă ulterior de cealaltă parte în proces în care solicită achitarea unor penalităţi pentru perioada calculată din momentul înaintării primei acţiuni în instanţă şi până la executarea integrală a titlului executoriu emis în cauză, Curtea reţine că instanţele de judecată deţin competenţa de a stabili perioada care urmează a fi luată în considerare la calcularea compensaţiilor datorate de angajator şi de a se pronunţa referitor la aplicarea unor noi penalităţi, reieşind din circumstanţele de fapt şi probele prezentate de părţi.

27. Astfel, din perspectiva argumentelor autorului excepţiei, Curtea constată că norma criticată nu ridică o problemă de constituţionalitate, deoarece motivele autorului se referă la aspecte ce ţin de interpretarea şi de aplicarea legii într-un caz concret din sfera litigiilor de muncă. Curtea reiterează că această competenţă le revine instanţelor de judecată de drept comun (a se vedea DCC nr.35 din 23 martie 2020, §§ 27, 29).

28. Aşadar, în lipsa unor argumente pertinente ale autorului sesizării, Curtea nu reţine existenţa vreunei ingerinţe nejustificate în dreptul la protecţia proprietăţii. Din aceste considerente, nici articolele 1 alin.(3) şi 16 din Constituţie nu sunt incidente.

29. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 330 alin.(2) din Codul muncii, ridicată de dl avocat Marcel Burlacu, în interesele SRL "Tehnologica Construct", parte în dosarul nr.2-751/2022, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.