Decizie nr.7 din 18.01.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.226b/2020 privind interpretarea articolelor 2 alin.(1), 60 alineatul (1), 61 alineatele (1) şi (2) şi 66 litera a) din Constituţie (autodizolvarea Parlamentului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIE

de inadmisibilitate a sesizării nr.226b/2020 privind interpretarea articolelor 2

alin.(1), 60 alineatul (1), 61 alineatele (1) şi (2) şi 66 litera a) din Constituţie

(autodizolvarea Parlamentului)

nr. 7  din  18.01.2021

 (în vigoare 18.01.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 57-65 art. 29 din 26.02.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 31 decembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 18 ianuarie 2021 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională pe 31 decembrie 2020 de domnii Mihail Popşoi, Dan Perciun şi Virgiliu Pâslariuc, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale.

2. Autorii sesizării îi solicită Curţii Constituţionale să explice, prin interpretarea articolelor 2 alin.(1), 60 alineatul (1), 61 alineatele (1) şi (2) şi 66 litera a) din Constituţie, dacă Parlamentul are posibilitatea de a se autodizolva prin adoptarea unei hotărâri cu o majoritate calificată (de două treimi) de voturi ale deputaţilor.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

3. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 2

Suveranitatea şi puterea de stat

"(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.

[...]"

Articolul 60

Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ

"(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

[...]"

Articolul 61

Alegerea Parlamentului

"(1) Parlamentul este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(2) Modul de organizare şi de desfăşurarea alegerilor este stabilit prin lege organică.

[...]"

Articolul 66

Atribuţii de bază

"Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

a) adoptă legi, hotărâri şi moţiuni;

[…]"

Articolul 85

Dizolvarea Parlamentului

"(1) În cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni, Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor parlamentare, poate să dizolve Parlamentul.

(2) Parlamentul poate fi dizolvat, dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

(3) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.

(4) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui Republicii Moldova, şi nici în timpul stării de urgenţă, de asediu sau de război."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

4. Potrivit autorilor sesizării, autodizolvarea Parlamentului nu este interzisă de Constituţie.

5. Autorii sesizării fac trimitere la Hotărârea Curţii Constituţionale nr.31 din 10 noiembrie 1997, potrivit căreia autodizolvarea Parlamentului înainte de expirarea mandatului ar fi posibilă doar în cazul în care fiecare deputat şi candidat supleant de pe lista partidelor şi a blocurilor electorale care au participat la alegeri depun cereri de demisie.

6. Potrivit autorilor sesizării, posibilitatea autodizolvării Parlamentului cu o majoritate de două treimi de voturi nu doar că este conformă cu prevederile constituţionale, ci pare a fi o măsură care dă expresie rolului Parlamentului prevăzut de Constituţie. Parlamentul poate interveni prin adoptarea de acte legislative oriunde o consideră necesar, cu condiţia ca acest lucru să nu contravină Constituţiei. Majoritatea calificată de două treimi ar fi o garanţie a consensului larg vizând chestiunea dizolvării Parlamentului. De vreme ce Parlamentul poate modifica cu două treimi de voturi orice prevedere din Constituţie, cu excepţia celor care depăşesc limitele revizuirii constituţionale, pare firesc ca aceeaşi majoritate calificată să poată decide şi dizolvarea Parlamentului.

7. Autorii sesizării susţin că modalitatea de autodizolvare a Parlamentului stabilită prin HCC nr.31 din 10 noiembrie 1997 este inaplicabilă la modul practic, pentru că Parlamentul actual este ales pe baza sistemului electoral mixt. 50 de deputaţi sunt aleşi pe listele de partid, iar 51 sunt aleşi pe circumscripţiile uninominale. În cazul deputaţilor din circumscripţiile uninominale ar trebui să se organizeze alegeri noi în acele circumscripţii. De asemenea, demisia deputaţilor şi a candidaţilor supleanţi de pe liste ar fi lipsită de efectivitate, date fiind dispoziţiile Codului electoral referitoare la redistribuirea mandatelor de deputat rămase celorlalte partide, organizaţii social-politice sau blocuri electorale.

8. Autorii sesizării susţin că în istoria Republicii Moldova a existat o autodizolvare a Parlamentului. În 1993, Parlamentul Republicii Moldova şi-a hotărât autodizolvarea, fără ca în Constituţia din 1978 să fi fost prevăzută o asemenea prerogativă. Ei mai susţin că de vreme ce Constituţia sancţionează lipsa unei majorităţi parlamentare stabile prin dizolvarea Parlamentului, pare firesc ca o majoritate calificată de două treimi să poată decide dizolvarea Parlamentului. Aceştia fac apel la contextul politic al Republicii Moldova din prezent, în special la faptul că majoritatea fracţiunilor parlamentare consideră că Parlamentul trebuie dizolvat şi că toate fracţiunile parlamentare au declarat că nu vor face o alianţă şi că nu vor constitui o majoritate parlamentară.

9. Autorii sesizării afirmă că spiritul Constituţiei urmăreşte să fie constituită o majoritate parlamentară care ar învesti în funcţie un Guvern stabil. Totuşi, în situaţia politică a Republicii Moldova din prezent şi în situaţia în care există o majoritate de două treimi din deputaţi care susţin că nu vor învesti în funcţie un Guvern, par ilogice perpetuarea stării de incertitudine şi obligativitatea parcurgerii formale a etapelor prevăzute de articolul 85 din Constituţie.

10. Autorii sesizării susţin că Curtea trebuie să stabilească "sensul autentic şi deplin al normelor constituţionale în corelaţie cu alte prevederi constituţionale, pentru a asigura unitatea materiei constituţionale, raţiunea şi funcţionarea instituţiilor, precum şi echilibrul puterilor".

B. Aprecierea Curţii

11. Curtea a verificat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

12. Potrivit articolului 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, sesizarea privind interpretarea Constituţiei ţine de competenţa sa ratione materiae.

13. De asemenea, conform articolului 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputaţii în Parlament au competenţa de a sesiza Curtea Constituţională.

14. Curtea observă că obiect al sesizării îl constituie posibilitatea dizolvării Parlamentului, prin interpretarea dispoziţiilor articolului 2 alineatul (1), articolului 60 alineatul (1), articolului 61 alineatele (1) şi (2) şi articolului 66 litera a) din Constituţie.

15. Cu privire la existenţa unei hotărâri anterioare a Curţii prin care au fost interpretate prevederile constituţionale sub aspectele invocate de către autorii sesizării, Curtea notează că Hotărârea nr.31 din 10 noiembrie 1997 conţine un răspuns pentru problema de drept a acestei sesizări.

16. Potrivit Hotărârii menţionate, Constituţia prevede expres încetarea mandatului de deputat în caz de demisie (articolul 69 alin.(2)), iar "în cazul unui dezacord sau al diferitelor disensiuni apărute în activitatea legislativului, dar care nu impun soluţionarea situaţiei prin modalitatea stabilită de articolul 85 din Constituţie, autodizolvarea Parlamentului înainte de expirarea mandatului nu este posibilă, decât în cazul în care fiecare deputat şi candidat supleant pe lista partidelor şi blocurilor electorale ce au participat la alegeri depun personal cereri de demisie, ceea ce ar conduce, de fapt, la lipsa cvorumului necesar pentru adoptarea legilor. În cazul blocării procesului legislativ intervine, însă, situaţia prevăzută în mod expres de articolul 85 din Constituţie, când Parlamentul poate fi dizolvat din iniţiativa Preşedintelui Republicii Moldova".

17. Punctul 2 din dispozitivul Hotărârii Curţii Constituţionale nr.31 din 10 noiembrie 1997 a fost că "dizolvarea Parlamentului Republicii Moldova înainte de expirarea termenului de patru ani este posibilă numai în condiţiile prevăzute la articolul 85 din Constituţia Republicii Moldova". Hotărârea în discuţie pune în aplicare regula In claris non fit interpretatio (textele clare nu trebuie interpretate) (a se vedea, pentru aplicarea aceleiaşi reguli, DCC nr.34 din 19 aprilie 2018, § 24; DCC nr.14 din 10 februarie 2020, § 16; DCC nr.60 din 9 iunie 2020, § 31), pentru că articolul 85 din Constituţie prevede două cazuri clare de dizolvare a Parlamentului: imposibilitatea formării Guvernului şi blocarea procedurii de adoptare a legilor timp de trei luni.

18. În acest sens, cu referire la competenţa Curţii de a interpreta Constituţia, Curtea reiterează că trebuie confirmat caracterul neclar al dispoziţiilor constituţionale care provoacă o problemă de drept (a se vedea DCC nr.144 din 17 decembrie 2020, § 11 şi 12). Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că necesitatea interpretării trebuie să fie confirmată prin caracterul incert şi neuniform al dispoziţiilor constituţionale (a se vedea DCC nr.69 din 27 iunie 2017, § 22; DCC nr.125 din 15 decembrie 2017, § 19; DCC nr.96 din 6 august 2020, § 8; DCC nr.98 din 6 august 2020, § 12; DCC nr.144 din 17 decembrie 2020, § 12). Sub acest aspect, Curtea subliniază că nu poate proceda la interpretarea unor articole din Constituţie atunci când Constituţia conţine, într-un alt articol, răspunsul la problema ridicată într-o sesizare sau când există o hotărâre a sa care epuizează subiectul. Atât articolul 85 alin.(1) din Constituţie, cât şi Hotărârea Curţii Constituţionale nr.31 din 10 noiembrie 1997 conţin soluţia pentru prezenta cauză, soluţie care nu cunoaşte excepţii şi care, aşadar, nu pretinde interpretări.

19. Curtea subliniază că interpretarea sa este o interpretare făcută la modul abstract şi are un caracter general. Tot aşa cum Curtea nu analizează situaţii ipotetice, fără argumentarea pretinsei neclarităţi a Constituţiei (a se vedea DCC nr.144 din 17 decembrie 2020, § 12; DCC nr.153 din 22 decembrie 2020, § 27), ea nu interpretează Constituţia având în vedere norme infraconstituţionale sau conjuncturile politice ale momentului, în condiţiile existenţei unui text constituţional clar. Din acest motiv, nu pot fi reţinute referinţele autorilor sesizării la articolul 7 alin.(2) din Legea nr.1609 din 14 octombrie 1993 privind alegerea Parlamentului (abrogată pe 8 decembrie 1997), care prevedea posibilitatea autodizolvării Parlamentului, la prevederile Codului electoral abrogate ori care sunt în vigoare sau la declaraţiile politice ale partidelor parlamentare, care ar facilita implementarea unor strategii politice.

20. Mai mult, Curtea notează că în practicile altor state, invocate de autorii sesizării, în care este permisă autodizolvarea Parlamentului, o asemenea procedură este reglementată expres în textul Constituţiei. În România, de exemplu, unde nu este reglementată procedura autodizolvării Parlamentului în Constituţie, Curtea Constituţională a României a reţinut, în Decizia nr.1177/2007, că încetarea colectivă a mandatului deputaţilor şi senatorilor şi a activităţii celor două Camere ale Parlamentului înainte de expirarea duratei mandatului acestora, precum şi declanşarea unor alegeri anticipate pot avea loc numai ca efect al dizolvării Parlamentului de către Preşedintele României, în condiţiile articolului 89 din Constituţie. În acest articol din Constituţia României, condiţiile care trebuie îndeplinite în vederea dizolvării Parlamentului constau în neacordarea de către Parlament a votului de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

21. Curtea reţine că articolul 85 din Constituţie reglementează explicit dizolvarea ca sancţiune pentru un Parlament inactiv, sub aspectul imposibilităţii formării Guvernului şi sub aspectul blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni. Dizolvarea poate opera doar dacă inactivitatea îi este imputabilă Parlamentului, nu şi dacă îi este imputabilă altor autorităţi publice şi actori politici (e.g. lipsa desemnării unui candidat la funcţia de Prim-ministru de către Preşedintele Republicii, omisiunea candidatului la funcţia de Prim-ministru de a cere votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi întregii liste a Guvernului, omisiunea Preşedintelui Republicii de a promulga legile votate de Parlament).

22. Curtea subliniază că, potrivit prevederilor constituţionale, atribuţia dizolvării Parlamentului îi revine exclusiv Preşedintelui Republicii [articolul 85 alin.(1) din Constituţie], care o exercită doar în condiţiile şi conform procedurilor prevăzute expres în Legea Supremă [articolele 85 şi 135 alin.(1) lit.f)].

23. Prin urmare, în baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind interpretarea Constituţiei este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.b) şi 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea nr.226b/2020 privind interpretarea dispoziţiilor articolelor 2 alin.(1), 60 alin.(1), 61 alineatele (1) şi (2) şi 66 lit.a) din Constituţie, depusă de domnii Mihail Popşoi, Dan Perciun şi Virgiliu Pâslariuc, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.