Decizie nr.7 din 22.01.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.115g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 72 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (raportul administratorului insolvabilităţii)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.115g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 72 alin.(1) din

Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(raportul administratorului insolvabilităţii)

nr. 7  din  22.01.2026

 (în vigoare 22.01.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 69-71 art.15 din 05.02.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Cristian Rotaru, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 19 mai 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 22 ianuarie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 72 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci, în interesele dlui Nicolae Bostan, administrator al insolvabilităţii al Întreprinderii interraionale de stat "Acva-Nord", parte în dosarul nr.2i-2/1/2025, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecătoare Olga Jamba, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-o hotărâre din 5 februarie 2016, Curtea de Apel Bălţi a constatat insolvabilitatea debitorului Acva-Nord, a intentat procedura de insolvabilitate şi a desemnat-o în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate pe dna Elvira Cotun.

4. Printr-o hotărâre din 19 septembrie 2018, Judecătoria Soroca a confirmat planul procedurii de restructurare a debitorului Acva-Nord şi l-a desemnat în funcţia de administrator al planului pe dl Nicolae Bostan.

5. La 14 februarie 2025, Serviciul Fiscal de Stat a depus, potrivit articolului 68 alin.(10) din Legea insolvabilităţii, o contestaţie împotriva măsurilor întreprinse de administratorului insolvabilităţii Acva-Nord.

6. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Tudor Buhnaci a ridicat, în interesele dlui Nicolae Bostan, administrator al insolvabilităţii Acva-Nord, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 72 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

7. Printr-o încheiere din 5 mai 2025, Judecătoria Soroca a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

9. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 72

Raportul administratorului/lichidatorului

"(1) La finele fiecărei proceduri, dar nu mai rar decât o dată în trimestru, administratorul/lichidatorul prezintă instanţei de insolvabilitate un raport despre modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor de administrare a procedurii sau altor cheltuieli efectuate din patrimoniul debitorului. Baza de raportare cuprinde 3 luni de activitate, raportul putând cuprinde mai multe luni.

(1¹) Raportul indicat la alin.(1) va include informaţii cu privire la:

a) valorificarea bunurilor din masa debitoare, anexându-se actele juridice încheiate în acest sens;

b) încheierea, modificarea sau încetarea altor acte juridice la care debitorul este parte, anexându-se actele încheiate şi actele de modificare;

c) situaţia încasărilor şi plăţilor;

d) situaţia litigiilor pendinte;

e) volumul activităţilor executate în perioada de raportare, numărul de specialişti atraşi în procedură şi cheltuielile privind remunerarea acestora;

f) alte chestiuni apărute în perioada de raportare, care sunt relevante pentru procedura de insolvabilitate.

(2) La cererea comitetului creditorilor, a adunării creditorilor sau a oricărui creditor, precum şi la cererea reprezentantului debitorului, în cazul debitorului care este întreprindere de stat/municipală sau societate comercială cu capital public sau majoritar public, administratorul/lichidatorul prezintă explicaţii, informaţii sau rapoarte despre starea de lucruri, administrarea masei debitoare sau despre situaţia financiară a debitorului.

(3) La încheierea atribuţiilor, administratorul/lichidatorul este obligat să prezinte adunării creditorilor un raport final în care să fie consemnate situaţia masei debitoare şi rulajul mijloacelor băneşti de pe conturile de acumulare.

(4) Până la şedinţa adunării creditorilor, instanţa de insolvabilitate verifică raportul final al administratorului/lichidatorului. Instanţa face o menţiune despre faptul că raportul final este examinat şi prezentat participanţilor la procesul de insolvabilitate spre informare, împreună cu documentele justificative şi cu obiecţiile comitetului creditorilor, dacă acesta este constituit."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul sesizării reclamă neclarităţi ale prevederilor contestate care se referă la frecvenţa raportării de către administrator/lichidator către instanţa de insolvabilitate despre modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile.

11. În acest sens, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile atacate îi impun administratorului insolvabilităţii/lichidatorului o obligaţie de raportare fără a delimita exact durata, conţinutul şi frecvenţa acesteia, fapt care îl situează într-o poziţie de incertitudine procedurală în care nu poate anticipa în mod rezonabil reacţia instanţei sau a creditorilor. În consecinţă, dreptul la apărare este golit de conţinut, iar principiul contradictorialităţii devine iluzoriu, încălcându-se exigenţele articolului 26 din Constituţie, precum şi ale articolelor 6 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

12. De asemenea, în opinia autorului, obligaţia de raportare nu este previzibilă şi nu este proporţională, deoarece produce efecte procesuale şi patrimoniale semnificative fără un cadru legal clar definit.

13. Prin urmare, autorul sesizării consideră că dispoziţiile contestate contravin articolelor 20, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepţia este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 72 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012. Curtea constată că norma contestată nu a făcut anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

18. Având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul examinării unei contestaţii împotriva măsurilor întreprinse de administratorul insolvabilităţii, Curtea admite că instanţa ar putea aplica prevederile criticate în cauza în care a fost ridicată excepţia.

19. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.58 din 6 iunie 2024, § 25).

20. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 26 (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

21. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că articolul 54 din Constituţie nu poate fi invocat de sine stătător. Pentru a fi incident, autorul trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei, Curtea poate aplica prevederile acestui articol (a se vedea DCC nr.50 din 2 mai 2023, § 21; DCC nr.90 din 25 iulie 2023, § 19).

22. Referitor la incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie, autorul sesizării a susţinut că prevederile contestate îi impun administratorului insolvabilităţii/lichidatorului o obligaţie de raportare fără a delimita exact durata, conţinutul şi frecvenţa acesteia, fapt care îl plasează într-o situaţie de incertitudine procedurală în care nu poate anticipa în mod rezonabil reacţia instanţei sau a creditorilor.

23. Din analiza coroborată a legislaţiei, Curtea observă că, deţinând prerogativa constituţională de a reglementa prin lege organică competenţa instanţelor de judecată şi procedura de judecare a cauzelor (a se vedea articolul 115 alin.(4) din Constituţie), legislatorul a prevăzut: (i) pe de o parte, competenţa administratorului insolvabilităţii de a întreprinde acţiunile necesare pentru a păstra, majora şi valorifica cât mai eficient masa debitoare pentru executarea cât mai deplină a creanţelor creditorilor (articolul 68 alin.(2) din Legea insolvabilităţii); (ii) iar, pe de altă parte, competenţa instanţei de insolvabilitate de a supraveghea îndeplinirea atribuţiilor de către administratorul insolvabilităţii şi de a-i solicita oricând explicaţii sau un raport despre starea de lucruri şi despre administrarea masei debitoare (articolul 67 alin.(1)). Concomitent, legislatorul a instituit o obligaţie periodică (o dată în trimestru) a administratorului insolvabilităţii de raportare a modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, cum îşi justifică cheltuielile de administrare a procedurii şi patrimoniului debitorului, precum şi, după caz, de a prezenta rapoarte asupra situaţiei financiare, a tabloului patrimonial al debitorului şi perspectivele de realizare a planului procedurii de restructurare (a se vedea articolele 72 alin.(1) şi 211 alin.(4) din Legea insolvabilităţii).

24. Având în vedere prevederile contestate, dar şi alte prevederi relevante menţionate supra la § 23, legislatorul a stabilit o bază temporală de raportare de 3 luni de activitate, corespunzătoare perioadei unui trimestru. Totuşi, la întocmirea raportului, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul are discreţia legală să se refere nu doar la lunile de activitate care constituie baza de raportare. Prin textul "raportul putând cuprinde mai multe luni" din articolul 72 alin.(1) teza a II-a din Legea insolvabilităţii, legislatorul i-a permis administratorului/lichidatorului să includă şi alte perioade de referinţă în raportul prezentat instanţei de insolvabilitate, relevante pentru monitorizarea evoluţiei şi a dinamicii procesului de insolvabilitate, cum ar fi, de exemplu, o analiză comparativă a perioadelor şi totalitatea acţiunilor întreprinse. De asemenea, raportarea periodică asigură o reflectare cât mai exactă şi actualizată a situaţiei patrimoniale a tuturor participanţilor la procesul de insolvabilitate, în funcţie de etapa de desfăşurare a procedurii.

25. Curtea notează că legislatorul a instituit obligaţia profesională a administratorului insolvabilităţii de raportare în scopul asigurării unei bune administrări a procesului de insolvabilitate în ansamblu, precum şi în scopul responsabilizării acestuia, care, în virtutea statutului său, trebuie să acţioneze cu diligenţa unui bun profesionist (a se vedea articolul 68 alin.(1) din Lege). Îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor profesionale, precum şi producerea unor repercusiuni negative pentru creditori şi/sau pentru debitorul insolvabil, pot conduce la angajarea răspunderii administratorului insolvabilităţii/lichidatorului pentru prejudiciul cauzat (a se vedea articolul 73 din Lege).

26. Din argumentele sesizării Curtea nu a putut identifica în ce măsură dispoziţiile atacate afectează drepturile fundamentale ale autorului de acces liber la justiţie şi la apărare. Prin urmare, articolele 20 şi 26 din Constituţie nu sunt incidente.

27. De altfel, Curtea constată că în sesizarea formulată autorul excepţiei abordează, în esenţă, aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor legale, nu la constituţionalitatea acestora. Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.78 din 4 iulie 2024, § 38; DCC nr.34 din 13 martie 2025, § 23). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată.

28. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolul 54 din Constituţie nu devine incident.

29. Pe baza celor menţionate, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea nr.115g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 72 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci, în interesele dlui Nicolae Bostan, administrator al insolvabilităţii la Întreprinderea interraională de stat "Acva-Nord", parte în dosarul nr.2i-2/1/2025, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.