Decizie nr.70 din 06.07.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.195g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 4 alin.(4) din Legea privind asigurarea subvenţionată în agricultură nr.183 din 11 septembrie 2020

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.195g/2022 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 4 alin.(4) din Legea

privind asigurarea subvenţionată în agricultură

nr. 183 din 11 septembrie 2020

nr. 70  din  06.07.2023

 (în vigoare 06.07.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 291-295 art. 103 din 04.08.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 29 noiembrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 iulie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 4 alin.(4) din Legea privind asigurarea subvenţionată în agricultură nr.183 din 11 septembrie 2020, ridicată de către compania de asigurări "Garanţie" S.A. în dosarul nr.3-1371/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Liudmila Holeviţcaia de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 6 iunie 2022, compania de asigurări "Garanţie" S.A. a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură şi Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului de a desfăşura activitatea licenţiată de prestare a serviciilor de asigurare subvenţionată în agricultură, anularea unor acte individuale defavorabile, obligarea emiterii unui act administrativ individual favorabil şi obligarea distribuirii şi achitării mijloacelor din Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural.

4. Dl Viorel Palanciuc, care reprezintă compania de asigurări "Garanţie" S.A., a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 4 alin.(4) din Legea privind asigurarea subvenţionată în agricultură nr.183 din 11 septembrie 2020.

5. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2022, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]".

7. Prevederile relevante ale Legii privind asigurarea subvenţionată în agricultură nr.183 din 11 septembrie 2020 sunt următoarele:

Articolul 4

Desfăşurarea activităţii de asigurare în agricultură.

Drepturile şi obligaţiile părţilor

"(1) Asigurători sunt persoane juridice deţinătoare de licenţe, eliberate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare, pentru desfăşurarea activităţii de asigurare la categoria "asigurări generale", cu dreptul de a practica activitate pentru clasele de asigurări 8 şi 9 specificate în compartimentul B din anexa nr.1 la Legea nr.407/2006 cu privire la asigurări, şi care, în baza primelor de asigurare încasate, plătesc despăgubiri de asigurare pentru prejudiciul cauzat de riscurile asigurate prevăzute de prezenta lege.

(2) Condiţiile speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură, precum şi modificările acestor condiţii se notifică de către asigurător Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare şi Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

(3) Fără a aduce atingere cerinţelor stabilite de Comisia Naţională a Pieţei Financiare faţă de conţinutul condiţiilor de asigurare, condiţiile speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură, în sensul alin.(2), includ:

a) lista bunurilor agricole şi riscurilor asigurate;

b) caracteristica riscurilor asigurate;

c) gradul de cuprindere în asigurare şi mărimea franşizelor utilizate pentru fiecare obiect şi risc asigurat în parte;

d) modalitatea de estimare a prejudiciului şi de calculare a despăgubirilor de asigurare.

(4) Asigurătorii care au notificat condiţiile speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură dobândesc dreptul:

[Lit. a) abrogată prin Legea nr.71 din 31 martie 2023, în vigoare din 20 aprilie 2023]

b) de a accesa, prin intermediul serviciului electronic de acces la date, parte componentă a platformei de interoperabilitate (MConnect), informaţiile existente în sistemele informaţionale deţinute de autorităţile administraţiei publice, necesare încheierii şi urmăririi executării contractelor de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură.

(5) Asigurătorii prezintă anual Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare date cu privire la asigurarea în agricultură, la despăgubirile de asigurare achitate şi la deciziile de refuz în achitarea despăgubirilor de asigurare, în baza unor formulare aprobate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare, coordonate cu Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare."

Articolul 4

Desfăşurarea activităţii de asigurare în agricultură.

Drepturile şi obligaţiile părţilor

"[…]

(4) Asigurătorii care au notificat condiţiile speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură dobândesc dreptul:

a) de a presta servicii de asigurare în agricultură;

b) de a accesa, prin intermediul serviciului electronic guvernamental de acces la date MAccess, informaţiile existente în sistemele informaţionale deţinute de autorităţile administraţiei publice, necesare încheierii şi urmăririi executării contractelor de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură.

[articolul 4 alin. (4) în redactarea anterioară adoptării Legii nr.71 din 31 martie 2023, în vigoare din 20 aprilie 2023]

[…]."

8. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr.117 din 12 august 2021 cu privire la restructurarea administraţiei publice centrale de specialitate sunt următoarele:

"[…]

4. Se modifică denumirea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului în Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi se reorganizează prin dezmembrare (separare) şi creare a Ministerului Mediului.

Ministerul Mediului va prelua de la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare domeniul protecţia mediului şi schimbări climaterice şi domeniul resurse naturale, precum şi va fi succesor de drepturi şi obligaţii conexe domeniilor preluate.

Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va prelua de la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare domeniul dezvoltare regională şi domeniul planificare spaţială, precum şi va fi succesor de drepturi şi obligaţii conexe domeniilor preluate.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei afirmă că articolul 4 alin.(4) din Legea privind asigurarea subvenţionată în agricultură neagă exerciţiul dreptului său de a presta servicii de asigurare în agricultură pe baza licenţei deţinute. În opinia sa, această normă este imprevizibilă şi contravine prevederilor legale privind activitatea de prestare a serviciilor în domeniul asigurărilor. În acest sens, autorul face referire la o serie de norme din Legea cu privire la asigurări şi din Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, care stabilesc că titularul licenţei poate presta servicii de asigurare. Prin urmare, autorul susţine că nu poate fi realizată limitarea exerciţiului acestui drept pe baza articolului 4 alin.(4), ci doar prin intermediul unor reglementări corespunzătoare în Legea cu privire la asigurări şi în Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător. Totuşi, în acest caz, asemenea reglementări lipsesc.

10. Autorul excepţiei consideră că interpretarea articolului 4 alin.(4) din Legea privind asigurarea subvenţionată în agricultură ar sugera că acesta ar urmări să restrângă dreptul asigurătorului de a beneficia de subvenţionarea primei de asigurare în agricultură din partea statului, nu privarea acestuia de dreptul de a presta servicii de asigurare în agricultură, aşa cum au aplicat autorităţile statului norma în discuţie.

11. Pe de altă parte, autorul susţine că nu a putut notifica întrunirea condiţiilor speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură, condiţie impusă prin articolul 4 alin.(4) din Lege, deoarece autoritatea desemnată de acest articol, i.e. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, nu mai există, aceasta fiind reorganizată prin Hotărârea Guvernului nr.117 din 12 august 2021 în Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi, respectiv, în Ministerul Mediului.

12. În final, autorul excepţiei afirmă încălcarea dreptului de proprietate şi susţine că ingerinţa nu reflectă o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între dreptul său de proprietate şi interesul public.

13. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate încalcă articolele 9, 22, 23, 46, 126 şi 127 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind asigurarea subvenţionată în agricultură, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea precizează că excepţia de neconstituţionalitate ridicată de compania de asigurări "Garanţie" S.A. este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 4 alin.(4) din Legea privind asigurarea subvenţionată în agricultură. Curtea observă că norma contestată a fost modificată prin Legea nr.71 din 31 martie 2023, în vigoare din 20 aprilie 2023. Totuşi, Curtea subliniază că, potrivit jurisprudenţei sale, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată atât în privinţa actelor în vigoare, cât şi în privinţa actelor care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă în cazul raporturilor juridice litigioase şi este determinantă pentru soluţionarea cauzei (DCC nr.183 din 25 noiembrie 2021, § 17).

18. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Curtea observă că prevederile contestate sub aspectul invocat de autorul sesizării nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. O altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental garantat de Constituţie (DCC nr.95 din 17 iunie 2021, § 28; DCC nr.125 din 13 septembrie 2022, § 22).

20. Sub acest aspect, autorul excepţiei pretinde că articolul 4 alin.(4) lit.a) din Legea privind asigurarea subvenţionată în agricultură contravine articolelor 9 (principiile fundamentale privind proprietatea), 22 (neretroactivitatea legii), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 126 (economia) şi 127 (proprietatea) din Constituţie.

21. Referitor la incidenţa articolului 9 din Constituţie, Curtea a indicat că această normă comportă un caracter general şi reprezintă un imperativ care stă la baza tuturor legilor şi nu poate constitui un reper individual şi separat (DCC nr.82 din 8 iunie 2021, § 14). Totodată, Curtea a precizat că articolul 23 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare şi poate analiza acest articol doar prin raportare la un drept fundamental (DCC nr.90 din 15 iunie 2021, § 23).

22. Cu privire la incidenţa articolului 22 din Constituţie, Curtea subliniază că dispoziţiile acestui articol garantează neretroactivitatea legii penale, în sensul larg al noţiunii "penal", adică principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege). Astfel, exigenţele articolului 22 din Constituţie sunt incidente în cazul normelor de drept penal substanţial (DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 42; DCC nr.73 din 27 mai 2021, § 18).

23. Autorul excepţiei a afirmat încălcarea articolului 126 din Constituţie. Totuşi, Curtea observă că acesta nu a demonstrat caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu acest articol din Constituţie. În aceste condiţii, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (DCC nr.30 din 22 martie 2022, § 28).

24. Cu privire la incidenţa articolelor 46 şi 127 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei pretinde că articolul 4 alin.(4) lit.a) din Legea privind asigurarea subvenţionată în agricultură îl lipseşte de un "bun".

25. În analiza sa abstractă, Curtea nu consideră că notificarea de către asigurător a condiţiilor speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură reprezintă o lipsire de un bun în posesia căruia s-ar fi aflat autorul excepţiei. Potrivit Legii, pentru a obţine dreptul de a desfăşura activitatea de asigurare subvenţionată în agricultură asigurătorul trebuie să notifice autoritatea competentă despre condiţiile speciale de asigurare. Aşadar, Curtea reţine că, prin efectele sale, norma contestată nu privează asigurătorii de vreun bun.

26. Curtea precizează că aspectul referitor la reorganizarea autorităţii competente nu presupune incidenţa vreunui articol din Constituţie. Mai mult, Curtea observă că prevederile articolului 4 alin.(4) din Lege au un conţinut normativ clar şi precis, iar pct.4) din Hotărârea Guvernului nr.117 din 12 august 2021 privind restructurarea administraţiei publice centrale de specialitate oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora, în cazul de faţă, asigurătorul, să înţeleagă sensul lor, să-şi adapteze conduita şi să aibă reprezentarea corectă a acţiunilor sale. Mai mult, din materialele cauzei, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a întimpinat vreo dificultate în stabilirea autorităţii competente. De altfel, acesta a informat printr-o notificare Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare despre practicarea activităţii de asigurare subvenţionată în agricultură, iar în răspunsul la cererea sa, acestuia i s-a adus la cunoştinţă că trebuie să precizeze condiţiile speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură.

27. De asemenea, Curtea reţine că autorul excepţiei şi-a argumentat opinia prin interpretări rezultate din coroborarea dispoziţiei contestate cu alte norme, fapt care ar provoca, în opinia sa, ambiguitate legislativă şi, implicit, ar genera confuzie şi incertitudine pentru destinatarii legii. În acest sens, Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (DCC nr.8 din 26 ianuarie 2021, § 47; DCC nr.133 din 12 august 2021, § 33; DCC nr.27 din 24 februarie 2022, § 28).

28. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 4 alin.(4) din Legea privind asigurarea subvenţionată în agricultură nr.183 din 11 septembrie 2020, ridicată de compania de asigurări "Garanţie" S.A. în dosarul nr.3-1371/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.