Decizie nr.71 din 24.06.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.1g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 559 alin.(2) teza a II-a din Codul de procedură penală (procedura de recunoaştere a hotărârilor instanţelor străine)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.1g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 559 alin.(2)

teza a II-a din Codul de procedură penală

(procedura de recunoaştere a hotărârilor

 instanţelor străine)

nr. 71  din  24.06.2025

 (în vigoare 24.06.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 405-408 art. 91 din 30.07.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Andrei Harbuz, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 2 ianuarie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 24 iunie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 559 alin.(2) teza a II-a din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Sergiu Barbăneagră, în interesele dlui Cristian Rizea (Mihai), în dosarul nr.8-02/2024, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna Ana Bologan, judecător de la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost formulate de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

4. La 7 decembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a pronunţat o sentinţă penală prin care s-a dispus confiscarea de la dl Cristian Rizea (Mihai) a sumei de 300 000 euro, sumă care a fost obţinută ca urmare a comiterii infracţiunii de trafic de influenţă.

5. La 7 noiembrie 2023, secţia I penală a Tribunalului Bucureşti, România a înaintat o cerere de comisie rogatorie autorităţilor Republicii Moldova, în care a solicitat recunoaşterea pe teritoriul Republicii Moldova a sentinţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României.

6. La 16 ianuarie 2024, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova i-a adresat Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, un demers prin care a solicitat recunoaşterea şi punerea în aplicare pe teritoriul Republicii Moldova sentinţa nr.680 din 7 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României.

7. În procesul examinării demersului, dl avocat Sergiu Barbăneagră a ridicat, în interesele dlui Cristian Rizea (Mihai), excepţia de neconstituţionalitate a articolului 559 alin.(2) teza a II-a din Codul de procedură penală.

8. Printr-o încheiere din 23 decembrie 2024, judecătorul cazului a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 7

Constituţia, Legea Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi niciun alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 8

Respectarea drepturilor internaţionale

şi a tratatelor internaţionale

"(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

" (1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normativ."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]"

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 558

Cazuri şi condiţii de recunoaştere a hotărârilor penale

"(1) Hotărârile penale definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti din străinătate, precum şi cele care sunt de natură să producă, potrivit legii penale a Republicii Moldova, efecte juridice, pot fi recunoscute de instanţa naţională, la demersul ministrului justiţiei, în baza tratatului internaţional sau a acordului de reciprocitate.

(2) Hotărârea penală a instanţei unui stat străin poate fi recunoscută numai dacă sînt respectate următoarele condiţii:

1) hotărârea a fost pronunţată de o instanţă competentă;

2) hotărârea nu contravine ordinii publice din Republica Moldova;

3) hotărârea poate produce efecte juridice în ţară potrivit legii penale naţionale;

4) hotărârea nu contravine condiţiilor speciale prevăzute de Legea nr.371/2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală.

(3) Hotărârile Curţii Penale Internaţionale se execută pe teritoriul Republicii Moldova fără recunoaşterea de către instanţa judecătorească naţională."

Articolul 559

Procedura de recunoaştere a hotărârilor instanţelor străine

"[…]

(2) La soluţionarea demersului participă obligatoriu reprezentantul Ministerului Justiţiei, procurorul, condamnatul şi apărătorul acestuia. Instanţa poate examina demersul şi în lipsa condamnatului în cazul în care acesta se află în detenţie pe teritoriul unui stat străin, precum şi în condiţiile art.321, care se aplică în mod corespunzător.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul sesizării susţine că articolul 559 alin.(2) teza a II-a din Codul de procedură penală limitează dreptul condamnatului de a participa la soluţionarea demersului privind recunoaşterea hotărârii penale definitive a unei instanţe străine şi de a se apăra în mod efectiv.

12. În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 8, 20, 23, 26 alin.(1) şi (2) şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 559 alin.(2) teza a II-a din Codul de procedură penală, care nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se soluţionează un demers al Ministrului Justiţiei cu privire la recunoaşterea unei hotărâri penale definitive pronunţată de o instanţă de judecată din străinătate. Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile contestate la soluţionarea demersului menţionat.

18. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.87 din 25 iulie 2024, § 15).

19. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (statul Republica Moldova), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Legea Supremă), 8 (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 1, 4, 7, 8, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (DCC nr.73 din 20 iunie 2024, § 23).

21. Curtea observă că hotărârile penale definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti din străinătate, precum şi cele care sunt de natură să producă, potrivit legii penale a Republicii Moldova, efecte juridice, pot fi recunoscute de instanţa naţională, la demersul ministrului justiţiei, în baza tratatului internaţional sau a acordului de reciprocitate. La soluţionarea demersului participă obligatoriu reprezentantul Ministerului Justiţiei, procurorul, condamnatul şi apărătorul acestuia. Instanţa poate examina demersul şi în lipsa condamnatului în cazul în care acesta se află în detenţie pe teritoriul unui stat străin (articolele 558 alin.(1) şi 559 alin.(2) din Codul de procedură penală).

22. Având în vedere criticile autorului sesizării, Curtea nu identifică o problemă de constituţionalitate din perspectiva dreptului de acces liber la justiţe, garantat de articolul 20 din Constituţie, pentru că în procedura de recunoaştere a hotărârilor penale definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti din străinătate, instanţele de judecată din Republica Moldova nu judecă fondul cauzei penale, respectiv, nu analizează faptele sau vinovăţia persoanei, ci se limitează la a verifica dacă hotărârea penală: (i) a fost pronunţată de o instanţă competentă, (ii) nu contravine ordinii publice din Republica Moldova, (iii) poate produce efecte juridice în ţară potrivit legii penale naţionale şi (iv) nu contravine condiţiilor speciale prevăzute de Legea nr.371/2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală (articolul 558 alin.(2) din Codul de procedură penală). Această procedură are rolul de a asigura recunoaşterea şi executarea în Republica Moldova a hotărârilor penale definitive pronunţate de către instanţele de judecată din străinătate, în baza tratatului internaţional sau a acordului de reciprocitate.

23. Din această perspectivă, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a precizat că procedurile de recunoaştere a hotărârilor penale pronunţate de instanţele din străinătate privesc, în esenţă, aspecte tehnice ale cooperării între state. Acestea ridică exclusiv probleme de natură juridică, având un caracter limitat. Instanţele naţionale trebuie doar să verifice îndeplinirea condiţiilor legale pentru recunoaşterea hotărârii respective şi nu sunt chemate să analizeze fondul hotărârii definitive străine. Procedura nu presupune audierea martorilor şi nici administrarea altor probe. De asemenea, instanţele nu sunt obligate să audieze condamnatul. Procesul nu ridică probleme legate de credibilitatea hotărârii şi nici nu implică împrejurări care să impună instanţei formarea unei impresii directe asupra persoanei. În aceste condiţii, instanţele pot soluţiona în mod echitabil şi rezonabil cauza pe baza observaţiilor scrise ale părţilor şi a altor documente scrise. Prin urmare, organizarea unei audieri nu este necesară (a se vedea, mutatis mutandis, Saccoccia v. Austria, 18 decembrie 2008, §§ 78 şi 79).

24. Totodată, Curtea remarcă că articolul 559 din Codul de procedură penală le oferă suficiente garanţii condamnaţilor aflaţi în detenţie peste hotarele Republicii Moldova atunci când se solicită recunoaşterea unor hotărâri penale definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti din străinătate în privinţa acestora. În asemenea circumstanţe, instanţele de judecată au obligaţia de a-l informa pe condamnat despre existenţa demersului de recunoaştere, de a-i comunica hotărârea străină împreună cu documentele aferente, traduse în limba română şi în limba pe care acesta o înţelege, precum şi de a asigura participarea apărătorului său în proces, care-i poate prezenta punctul de vedere. La soluţionarea demersului în discuţie instanţa ascultă opiniile celor prezenţi, inclusiv opinia avocatului inculpatului, şi, în baza materialelor anexate la demers, dacă constată că sunt întrunite condiţiile legale, recunoaşte hotărârea penală a instanţei străine.

25. Referitor la articolul 26 alin.(1) şi (2) din Constituţie, Curtea observă că autorul sesizării nu a argumentat în ce mod norma contestată contravine Constituţiei. Simpla trimitere la prevederile constituţionale nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională i-ar înlocui pe autori la formularea argumentelor de neconstituţionalitate şi ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.71 din 18 iunie 2024, § 19).

26. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolele 1, 4, 7, 8, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

27. Astfel, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 559 alin.(2) teza a II-a din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Sergiu Barbăneagră, în interesele dlui Cristian Rizea (Mihai), în dosarul nr.8-02/2024, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.