Decizie nr.87 din 25.07.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.69g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 352/1 alin.(1) din Codul penal (imprevizibilitatea sintagmei "organ competent")

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.69g/2024 privind

excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi

din  articolul  352¹  alin. (1)  din  Codul  penal

(imprevizibilitatea sintagmei "organ competent")

nr. 87  din  25.07.2024

 (în vigoare 25.07.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 392-394 art. 138 din 12.09.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 25 martie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 25 iulie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "organ competent" din articolul 352¹ alin. (1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Vladimir Kovali, în interesele dlui Boris Barladean, în dosarul nr.1-420/2023, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Andrei Guţu de la Judecătoria Bălţi, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Bălţi, sediul central, se află cauza penală de acuzare a dlui Boris Barladean de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 352¹ alin.(1) (falsul în declaraţii) din Codul penal.

4. În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Vladimir Kovali a ridicat, în interesele dlui Boris Barladean, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "organ competent" din articolul 352¹ alin.(1) din Codul penal.

5. Printr-o încheiere din 29 februarie 2024, Judecătoria Bălţi a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"[...].

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

"Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti."

Articolul 115

Instanţele judecătoreşti

"(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii

[...]."

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 352¹

Falsul în declaraţii

"(1) Declaraţia necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ competent în vederea producerii unor consecinţe juridice, pentru sine sau pentru o terţă persoană, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor, declaraţia serveşte pentru producerea acestor consecinţe,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 950 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 1 an cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul sesizării menţionează că sintagma "organ competent" din norma contestată nu corespunde criteriilor de calitate a legii penale, nefiind previzibilă şi clară, deoarece legislatorul nu a indicat exhaustiv o listă de organe competente la care se referă în conţinutul infracţiunii de fals în declaraţii.

9. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 20, 23, 26 alineatul (4), 114 şi 115 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

13. Curtea notează că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă sintagma "organ competent" din articolul 352¹ alin.(1) din Codul penal. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare.

14. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care persoana este acuzată de fals în declaraţii. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

15. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.194 din 21 decembrie 2023, § 17).

16. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 alineatul (4) (dreptul la apărare), 114 (înfăptuirea justiţiei) şi 115 alineatul (1) (instanţele judecătoreşti) din Constituţie.

17. Totodată, Curtea observă că în argumentele din sesizare autorul mai aduce critici ce se raportează la standardul calităţii legii penale substanţiale garantat de articolele 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 22 (neretroactivitatea legii). Astfel, Curtea va analiza criticile de neconstituţionalitate prin raportare la aceste norme constituţionale în coroborare cu articolul 23 din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.63 din 29 iunie 2023, §§ 19-20; DCC nr.89 din 25 iulie 2023, § 22).

18. Referitor la articolele 20, 26, 114 şi 115 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a motivat în ce măsură prevederile contestate afectează normele constituţionale menţionate. Astfel, Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituţie, precum şi citarea unor considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în lipsa unei argumentări proprii nu reprezintă critici veritabile de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.114 din 26 septembrie 2023, § 16).

19. Anterior, Curtea a subliniat că nu-l poate substitui pe autorul excepţiei la formularea argumentelor de neconstituţionalitate, pentru că ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.93 din 1 august 2023, § 23).

20. Referitor la pretinsa lipsă de previzibilitate a sintagmei contestate, Curtea aminteşte că prevederile articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie garantează standardul calităţii legii penale substanţiale (a se vedea DCC nr.93 din 7 iulie 2022, § 21). Totuşi, aceste norme constituţionale nu-i impun legislatorului obligaţia definirii tuturor termenilor folosiţi în cuprinsul normelor de drept penal substanţial (a se vedea DCC nr.194 din 21 decembrie 2023, § 21).

21. Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa a reţinut constant că deşi certitudinea este dezirabilă, ea poate implica o rigiditate excesivă. Totuşi, legea trebuie să poată ţine pasul cu circumstanţele în schimbare (a se vedea Bavćar v. Slovenia, 7 septembrie 2023, § 144; Saakashvili v. Georgia, 23 mai 2024, § 142). În consecinţă, multe legi sunt formulate, inevitabil, în termeni care, într-o măsură mai mare sau mai mică, sunt vagi şi a căror interpretare şi aplicare ţin de practica judiciară (a se vedea Jasuitis şi Šimaitis v. Lituania, 12 decembrie 2023, § 111; Sacharuk v. Lituania, 23 aprilie 2024, § 144).

22. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională la fel a reţinut că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Astfel, rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea DCC nr.78 din 16 iunie 2022, § 25; DCC nr.89 din 25 iulie 2023, § 23).

23. Astfel, având în vedere varietatea de situaţii care pot apărea în practică, Curtea consideră că nu este nici posibil, nici rezonabil ca Codul penal să prevadă o listă exhaustivă de organe competente în faţa cărora pot fi făcute declaraţii false. De altfel, o astfel de listă exhaustivă ar putea omite reglementarea unor situaţii care ar justifica, în mod rezonabil, tragerea la răspundere penală pe baza articolului 352¹ alin.(1) din Codul penal (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.89 din 25 iulie 2023, § 24; DCC nr.194 din 21 decembrie 2023, § 24).

24. Totodată, Curtea Europeană a constatat că o lege poate îndeplini totuşi cerinţa de previzibilitate chiar dacă persoana în cauză trebuie să recurgă la o consiliere juridică adecvată sau cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe, pentru a evalua, într-o măsură rezonabilă, consecinţele pe care le poate avea o anumită acţiune (a se vedea Jasuitis şi Šimaitis v. Lituania, 12 decembrie 2023, § 110; Saakashvili v. Georgia, 23 mai 2024, § 141).

25. În acest context, Curtea notează că destinatarul legii poate stabili sensul prevederilor contestate, inclusiv prin recurgerea la consiliere juridică sau prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al sintagmei criticate în concordanţă cu esenţa infracţiunii incriminate.

26. De asemenea, Curtea observă că, de fapt, prin criticile sale, autorul sesizării ridică o problemă de interpretare şi de aplicare a legii, care nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.120 din 13 septembrie 2022, § 26; DCC nr.46 din 27 aprilie 2023, § 29).

27. Din aceste considerente, Curtea constată că sintagma contestată nu afectează articolul 22 în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie, din perspectiva argumentelor invocate în sesizare.

28. Prin urmare, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "organ competent" din articolul 352¹ alin.(1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Vladimir Kovali, în interesele dlui Boris Barladean, în dosarul nr.1-420/2023, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.