Decizie nr.71 din 26.05.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.58g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 188 alin.(7) din Codul de procedură penală (înlocuirea măsurii preventive în cazul nerespectării restricţiilor stabilite de către judecător)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 58g/2022 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 188

alin. (7) din Codul de procedură penală

(înlocuirea măsurii preventive în cazul

nerespectării restricţiilor stabilite

de către judecător)

nr. 71  din  26.05.2022

 (în vigoare 26.05.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.170-176 art. 96 din 10.06.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 11 mai 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 26 mai 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului: "În caz de nerespectare de către învinuit […] a restricţiilor şi obligaţiilor stabilite de către […] instanţă, arestarea la domiciliu poate fi înlocuită cu arestarea preventivă de către instanţa de judecată […] la demersul procurorului." din articolul 188 alin.(7) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de dl Iurie Gundiuc, învinuit în dosarul nr.17-129/22, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna Alina Gorceac, judecătoare în cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află demersul unui procuror privind înlocuirea arestului la domiciliu cu arestul preventiv în privinţa dlui Iurie Gundiuc, învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 190 alin.(5) [escrocheria în proporţii deosebit de mari] din Codul penal.

4. La 22 aprilie 2022, dl Iurie Gundiuc a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 188 alin.(7) din Codul de procedură penală.

5. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

"(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

[…]."

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 188

Arestarea la domiciliu

"[…]

(7) În caz de nerespectare de către învinuit, inculpat a restricţiilor şi obligaţiilor stabilite de către judecătorul de instrucţie sau instanţă, arestarea la domiciliu poate fi înlocuită cu arestarea preventivă de către instanţa de judecată din oficiu sau la demersul procurorului."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate

8. Autorul sesizării susţine că textul "în caz de nerespectare de către învinuit […] a restricţiilor şi obligaţiilor stabilite de către […] instanţă, arestarea la domiciliu poate fi înlocuită cu arestarea preventivă de către instanţa de judecată […] la demersul procurorului" din articolul 188 alin.(7) din Codul de procedură penală este neclar şi imprevizibil.

9. În acest sens, autorul sesizării menţionează că prevederea contestată nu a descris în mod detaliat numărul minim de încălcări ale restricţiilor stabilite de judecător comise de persoana arestată la domiciliu care i-ar permite instanţei să dispună înlocuirea arestului la domiciliu cu arestul preventiv.

10. Astfel, autorul sesizării susţine că prevederea contestată este contrară articolelor 23 alin.(2) şi 25 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unei prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "în caz de nerespectare de către învinuit […] a restricţiilor şi obligaţiilor stabilite de către […] instanţă, arestarea la domiciliu poate fi înlocuită cu arestarea preventivă de către instanţa de judecată […] la demersul procurorului" din articolul 188 alin.(7) din Codul de procedură penală.

15. Totodată, Curtea notează că articolul 188 alin.(7) din Codul de procedură penală nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

16. Analizând sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unui demers privind înlocuirea arestului la domiciliu cu arestul preventiv. Prin urmare, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea acestei cauze (a se vedea § 3 supra).

17. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în vreun drept fundamental (a se vedea DCC nr.11 din 26 ianuarie 2021, § 30; DCC nr.14 din 2 februarie 2021, § 19; DCC nr.25 din 16 februarie 2021, § 22, DCC nr.27 din 16 februarie 2021, § 16).

18. Curtea constată că autorul sesizării pretinde că norma contestată încalcă articolele 23 alin.(2) [calitatea legii] şi 25 alin.(1) [libertatea individuală şi siguranţa persoanei] din Constituţie.

19. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolul 23 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare (a se vedea DCC nr.11 din 26 ianuarie 2021, § 32 şi jurisprudenţa citată acolo). Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturi substanţiale garantate de Constituţie. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 30 martie 2021, § 17; DCC nr.52 din 8 aprilie 2021, § 17). Curtea a stabilit că problema calităţii unei legi nu reprezintă o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental.

20. Prin urmare, Curtea va verifica în continuare dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în dreptul garantat de articolul 25 din Constituţie.

21. Curtea subliniază că articolul 25 din Constituţie garantează dreptul persoanei la libertate individuală şi la siguranţă. În conformitate cu articolul 5 § 1 din Convenţia Europeană, orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Scopul principal al dispoziţiilor citate este de a proteja persoana împotriva unei lipsiri arbitrare sau nejustificate de libertate (McKay v. Regatul Unit [MC], 3 octombrie 2006, § 30; S., V. şi A. v. Danemarca [MC], 22 octombrie 2018, § 74). Totuşi, dreptul la libertate şi la siguranţă nu este unul absolut (a se vedea HCC nr.15 din 28 mai 2020, § 45-47 şi 49).

22. Curtea observă că, potrivit articolului 188 alin.(3) din Codul de procedură penală, arestarea la domiciliu este însoţită de una sau mai multe din următoarele restricţii: 1) interzicerea de a ieşi din locuinţă; 2) limitarea convorbirilor telefonice, recepţionării şi expedierii trimiterilor poştale şi utilizării altor mijloace de comunicare; 3) interzicerea comunicării cu anumite persoane şi primirea pe cineva în locuinţa sa. Potrivit alineatului (4) al aceluiaşi articol, persoana arestată la domiciliu poate fi supusă obligaţiilor: 1) de a menţine în stare de funcţionare mijloacele electronice de control şi de a le purta permanent; 2) de a răspunde la semnalele de control sau de a emite semnale telefonice de control, de a se prezenta personal la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată la timpul fixat.

23. Curtea reţine că, potrivit prevederilor contestate, în caz de nerespectare de către învinuit sau inculpat a restricţiilor şi obligaţiilor stabilite de către judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată, arestarea la domiciliu poate fi înlocuită cu arestarea preventivă de către instanţa de judecată din oficiu sau la demersul procurorului.

24. Sub aspectul clarităţii normei contestate, Curtea observă că legislatorul nu a prevăzut un anumit număr de încălcări ale restricţiilor sau de nerespectare a obligaţiilor comise de învinuit sau inculpat care i-ar permite instanţei să înlocuiască arestul la domiciliu cu arestul preventiv. În acest context, Curtea subliniază că ţine de marja discreţionară a legislatorului de a opta pentru includerea sau neincluderea unui număr necesar de încălcări pentru înlocuirea unei astfel de măsuri. Având în vedere caracterul general al alineatelor (3)-(4) şi (7) din articolul 188 din Codul de procedură penală, precum şi regula Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă), rezultă că încălcarea a cel puţin unei restricţii sau obligaţii stabilite de judecătorul de instrucţie sau de instanţă poate constitui motiv de înlocuire a măsurii preventive respective.

25. Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la neclaritatea şi imprevizibilitatea prevederilor contestate, autorul sesizării îşi exprimă, prin argumentele invocate, dezacordul cu felul în care ar putea fi interpretată şi aplicată prevederea contestată într-o cauză penală concretă.

26. Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.6 din 11 ianuarie 2021, § 26 şi jurisprudenţa citată acolo). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată.

27. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului: "În caz de nerespectare de către învinuit […] a restricţiilor şi obligaţiilor stabilite de către […] instanţă, arestarea la domiciliu poate fi înlocuită cu arestarea preventivă de către instanţa de judecată […] la demersul procurorului." din articolul 188 alin.(7) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Iurie Gundiuc, învinuit în dosarul nr.17-129/22, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.