Decizie nr.72 din 18.06.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.132g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 475/1 alin.(3) şi 476 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă (prezentarea probelor în cazul solicitării refuzului de a recunoaşte şi de a executa hotărârea arbitrală străină)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.132g/2024 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolelor 475¹ alin.(3) şi 476

alin. (1) lit.b) din Codul de procedură civilă

(prezentarea  probelor în  cazul  solicitării

refuzului de a recunoaşte şi de a executa

hotărârea arbitrală străină)

nr. 72  din  18.06.2024

 (în vigoare 18.06.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 305-307 art. 118 din 16.07.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 7 iunie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 18 iunie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 475¹ alin.(3) şi 476 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, ridicată de dl Anatolie Cristal, administrator al SRL "Ispan-Lux", şi de dl avocat Ruslan Petrov, în interesele SRL "Ispan-Lux", parte în dosarul nr.2-23148036-05-9-1810203-1/2023, pendinte la Curtea de Apel Cahul.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Cahul format din domnul Ion Dănăilă şi doamnele Galina Vavrin şi Natalia Bondarenco, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 17 octombrie 2023, dl avocat Valeriu Cernei a formulat o cerere, în interesele Societăţii pe Acţiuni Private "Vesco", referitoare la recunoaşterea şi la executarea hotărârii arbitrale a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Ucrainei din 19 iunie 2023, emisă în cauza de arbitraj nr.45/2023. Prin această hotărâre arbitrală străină, între altele, s-a dispus încasarea din contul debitorului SRL "Ispan-Lux" în beneficiul Societăţii de Acţiuni Private "Vesco" a sumei de 66669,83 euro.

4. Prin Încheierea Curţii de Apel Cahul din 25 octombrie 2023, cererea menţionată mai sus a fost admisă spre examinare.

5. În şedinţa de judecată din 30 mai 2024, dl Anatolie Cristal, reprezentantul SRL "Ispan-Lux", şi dl avocat Ruslan Petrov au ridicat, în interesele SRL "Ispan-Lux", excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 475¹ alin.(3) şi 476 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă.

6. Printr-o încheiere din 30 mai 2024, Curtea de Apel Cahul a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]."

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 475¹

Cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii arbitrale străine

"[...]

(3) La cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii arbitrale străine se anexează:

a) originalul hotărârii arbitrale sau o copie de pe aceasta legalizată în modul stabilit;

b) originalul convenţiei arbitrale sau o copie de pe aceasta legalizată în modul stabilit;

c) adiţional, în caz de necesitate, se va prezenta o declaraţie pe propria răspundere privind faptul dacă şi în ce măsură hotărârea arbitrală a fost executată.

[…]."

Articolul 476

Refuzul de a recunoaşte şi de a executa hotărârea arbitrală străină

"(1) Recunoaşterea şi executarea hotărârii arbitrale străine pot fi refuzate numai la cererea părţii împotriva căreia sunt invocate dacă această parte prezintă instanţei de judecată probe doveditoare că:

[...]

b) partea împotriva căreia este emisă hotărârea nu a fost informată în modul corespunzător cu privire la desemnarea arbitrului sau cu privire la procedura arbitrală ori, din alte motive, nu a putut să îşi prezinte mijloacele sale de apărare; sau

[…]."

9. Prevederile relevante ale Convenţiei de la New York cu privire la recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine din 10 iunie 1958, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.87 din 10 iulie 1998 (în vigoare din 17 decembrie 1998), sunt următoarele:

Articolul V

"1. Recunoaşterea şi executarea sentinţei nu vor fi refuzate, la cererea părţii contra căreia ea este invocată, decât dacă aceasta face dovada în faţa autorităţii competente a tarii unde recunoaşterea şi executarea sunt cerute:

[...]

b) că partea împotriva căreia este invocată sentinţa nu a fost informată în mod cuvenit despre desemnarea arbitrilor sau despre procedura de arbitraj, sau că i-a fost imposibil, pentru un alt motiv, să-şi pună în valoare mijloacele sale de apărare; sau

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorii sesizării menţionează că articolul 476 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă stabileşte că dacă partea împotriva căreia este invocată hotărârea nu a fost informată în modul corespunzător despre desemnarea arbitrului sau despre procedura arbitrală ori, din alte motive, nu a putut să-şi prezinte mijloacele de apărare, există un motiv să se refuze recunoaşterea şi executarea hotărârii arbitrale străine. Totodată, acest motiv de refuz poate fi examinat de instanţa de judecată numai la cererea părţii împotriva căreia este emisă hotărârea arbitrală, dacă aceasta îi prezintă instanţei probe doveditoare că a avut loc viciul procedural menţionat. În opinia autorilor sesizării, norma contestată instituie o obligaţie excesivă în sarcina debitorului, deoarece probarea motivului de refuz menţionat îi revine părţii împotriva căreia este emisă hotărârea arbitrală, astfel încalcându-i-se accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare.

11. Totodată, autorii susţin că în cazul în care debitorul formulează în instanţă o cerere prin care solicită refuzul recunoaşterii şi executării hotărârii arbitrale străine, invocând că în procedura arbitrală nu a fost informat în modul corespunzător pentru a-şi putea prezenta mijloacele de apărare, şi deoarece nu a primit nicio notificare în acest sens, acesta nu poate prezenta acte sau probe materiale care să demonstreze acest viciu procedural. Autorii pretind că prevederile contestate ar trebui să reglementeze noi reguli, potrivit cărora probarea motivului menţionat să fie pusă în sarcina părţii în favoarea căreia este emisă hotărârea arbitrală străină. La modul concret, autorii consideră că trebuie instituită obligaţia creditorului de a-i prezenta instanţei de judecată actele care confirmă că partea împotriva căreia este emisă hotărârea arbitrală străină, chiar dacă nu a participat la proces, a fost înştiinţată în modul corespunzător despre procedurile arbitrale.

12. În fine, în opinia autorilor sesizării, prevederile contestate sunt contrare articolelor 20, 23 şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de reprezentanţii părţii într-un proces din faţa instanţei de judecată, este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Cu referire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, deşi autorii acesteia au indicat articolele 475¹ alin.(3) şi 476 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, în realitate criticile lor se referă doar la articolul 476 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, Curtea reţine spre examinare aceste prevederi. Totodată, Curtea menţionează că prevederile articolului 476 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect o cerere referitoare la recunoaşterea şi la executarea unei hotărâri arbitrale străine (a se vedea §§ 3-4 de mai sus). Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzei.

18. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorilor sesizării, dacă textul contestat reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental.

19. Autorii sesizării au susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 26 (dreptul la apărare) din Constituţie.

20. Cu referire la incidenţa articolului 23 din Constituţie, Curtea reiterează că acest articol nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că problema calităţii unei legi nu reprezintă o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea DCC nr.107 din 29 august 2023, § 19; DCC nr.45 din 14 mai 2024, § 21).

21. Cu referire la incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie, autorii excepţiei pretind că norma contestată instituie o obligaţie excesivă atunci când stabileşte că sarcina probării faptului că partea nu a fost informată în modul corespunzător despre desemnarea arbitrilor ori despre procedura arbitrală sau din orice alt motiv justificat nu a putut să prezinte explicaţii îi revine părţii împotriva căreia este invocată hotărârea arbitrală străină. Curtea nu poate reţine aceste critici din următoarele considerente.

22. Curtea observă că, potrivit articolului 476 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, recunoaşterea şi executarea hotărârii arbitrale străine pot fi refuzate numai la cererea părţii împotriva căreia este emisă hotărârea, dacă aceasta prezintă instanţei de judecată probe doveditoare că nu a fost informată în modul corespunzător cu privire la desemnarea arbitrului sau cu privire la procedura arbitrală ori, din alte motive, nu a putut să-şi prezinte mijloacele de apărare.

23. Totodată, prevederile contestate sunt în concordanţă cu Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, semnată la New York, la 10 iunie 1958, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.87 din 10 iulie 1998, iar din 17 decembrie 1998 aceasta a intrat în vigoare pentru Republica Moldova. Astfel, potrivit prevederilor articolului V pct.(1) lit.(b) din Convenţia de la New York, constituie motiv pentru a refuza recunoaşterea şi executarea hotărârii arbitrale străine dacă partea împotriva căreia este invocată hotărârea arbitrală străină nu a avut posibilitatea sau, cel puţin o şansă rezonabilă, să-şi prezinte mijloacele sale de apărare din cauză că: (i) nu a fost informată în modul corespunzător despre desemnarea arbitrilor sau despre procedura arbitrală sau (ii) a fost în imposibilitate de a-şi prezenta cazul din alt motiv justificat. Iar sarcina probei, în acest caz, revine pârâtului, adică părţii care se opune recunoaşterii şi încuviinţării executării hotărârii arbitrale străine care o vizează.

24. În conformitate cu articolul V pct.(1) lit (b) din Convenţia de la New York, prevederile contestate urmăresc să asigure dreptul procesual al părţilor, în special al debitorului, de a fi audiate în cadrul unei proceduri arbitrale străine care să îndeplinească exigenţele minime ale unui proces echitabil. Exigenţele minime ale unui proces echitabil de arbitraj sunt definite de Ghidul CIAC pentru interpretarea Convenţiei de la New York¹ şi includ "informarea adecvată, o şedinţă în cursul căreia probele să poată fi prezentate şi o decizie imparţială a arbitrului". Dacă o parte a procesului arbitral a participat în mod activ la arbitraj, aceasta nu va putea invoca, ulterior, faptul că nu a fost informată în modul corespunzător. Dimpotrivă, în procedurile în care pârâtul/debitorul lipseşte, dovada informării prezintă o importanţă particulară în toate etapele procedurii respective, inclusiv în cea de recunoaştere şi de executare a hotărârii arbitrale străine de către instanţele naţionale (a se vedea punctele IV.2.1 şi IV.2.2 din Ghid).

_____________________________

¹ https://cdn.arbitration-icca.org/s3fs-public/document/media_document/icca_guide_nyc_romanian.pdf

25. Curtea are în vedere că procedura arbitrală internaţională trebuie să le asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii. Chiar dacă părţile stabilesc prin convenţie reguli de procedură arbitrală, acestea urmează să ţină cont şi de normele procedurale imperative.

26. În cazurile de arbitraj, arbitrii şi reclamantul din procedura arbitrală trebuie să facă tot posibilul în mod rezonabil pentru a aduce la cunoştinţa pârâtului/debitorului existenţa arbitrajului şi constituirea tribunalului arbitral şi să anexeze la dosar dovezi ale eforturilor astfel depuse. În caz contrar, executarea unei hotărâri arbitrale pronunţată fără înştiinţarea în modul corespunzător a părţilor despre procedura arbitrală poate fi refuzată. De exemplu, în cauza Högsta Domstolen din 16 aprilie 2010², Curtea Supremă din Suedia a refuzat cererea de executare a unei hotărâri arbitrale străine, considerând că arbitrii au ignorat faptul că comunicările efectuate la fosta adresă a părţii suedeze au fost returnate fără să fi fost livrate şi, în consecinţă, nu au fost întrunite condiţiile înştiinţării părţilor în modul corespunzător.

_____________________________

² Suedia: Högsta Domstolen, 16 aprilie 2010 (Lenmorniiproekt OAO v. Arne Larsson & Partner Leasing Aktiebolag) Yearbook XXXV (2010), pp. 456-457 (Sweden no. 7).

27. Pe baza prevederilor contestate, recunoaşterea sau executarea hotărârii arbitrale străine poate fi respinsă de instanţa de judecată dacă partea împotriva căreia hotărârea arbitrală este invocată probează existenţa faptului că nu a fost informată în modul corespunzător cu privire la desemnarea arbitrilor sau cu privire la procedura arbitrală ori a fost în imposibilitate de a-şi valorifica propria apărare în procesul arbitral respectiv.

28. Curtea notează că motivele din articolul 476 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă pe baza cărora se refuză recunoaşterea şi executarea hotărârii arbitrale străine vizează un viciu de procedură manifestat prin lipsa de informare corespunzătoare a debitorului despre procedura arbitrală şi, deoarece urmăresc să protejeze drepturile procesuale ale parţii împotriva căreia este emisă hotărârea arbitrală străină, respectiv, pot fi invocate şi probate doar de această parte.

29. Ceea ce trebuie dovedit este că partea care se opune recunoaşterii şi executării hotărârii arbitrale străine a fost, într-o anumită măsură, privată de dreptul de a prezenta mijloacele sale de apărare şi, în consecinţă, de dreptul de a-i fi examinată şi judecată cauza de către tribunalul arbitral. Prin urmare, norma contestată nu obligă debitorul să depună referinţă cu obiecţii împotriva hotărârii arbitrale străine a cărei executare se solicită, însă este în interesul acestuia să invoce vicii de procedură, dacă îi este încalcat dreptul la apărare, şi să prezinte probe care l-ar avantaja.

30. Prin urmare, prevederile contestate nu îngrădesc accesul liber la justiţie al părţii împotriva căreia este emisă hotărârea arbitrală străină, de vreme ce, urmărind să asigure drepturile procesuale ale debitorului, acestea îi permit debitorului să se opună recunoaşterii şi executării unei hotărâri arbitrale străine emise în urma unui proces arbitral despre care nu a fost înştiinţat în modul corespunzător şi, din această cauză, a fost în imposibilitate să-şi valorifice mijloacele sale de apărare.

31. Din aceleaşi considerente, Curtea nu poate reţine nici criticile invocate referitoare la omisiunea de a reglementa obligaţia părţii care cere recunoaşterea şi executarea hotărârii arbitrale străine de a prezenta acte doveditoare că cealaltă parte a procesului a fost informată în modul corespunzător despre procedura arbitrală, de vreme ce această obligaţie îi revine părţii care se opune recunoaşterii şi executării hotărârii arbitrale.

32. Referitor la criticile care pretind că, în cazul în care partea împotriva căreia este emisă hotărârea arbitrală străină se va opune recunoaşterii hotărârii pentru că nu a fost înştiinţată în modul corespunzător despre procedura arbitrală, aceasta va fi în imposibilitate să prezinte instanţei de judecată probe (scrisori sau alte forme de comunicare) pentru a demonstra motivul legal, din lipsa acestor acte, Curtea reţine următoarele. Articolul 476 alin.(1) din Codul de procedură civilă nu precizează ce fel de probe trebuie prezentate. Noţiunea de "probe" din acest articol include şi analiza juridică, argumentele deduse din explicaţiile pe care trebuie să le prezinte un debitor pentru justificarea cererii sale.

33. În cazul în care, în cadrul soluţionării chestiunii privind încuviinţarea executării silite, instanţa de judecată are dubii privind legalitatea procedurală a hotărârii arbitrale străine, ea poate (i) solicita explicaţii celui care solicită recunoaşterea şi executarea silită a hotărârii arbitrale străine, (ii) poate interoga debitorul referitor la conţinutul cererii de recunoaştere şi executare a hotărârii arbitrale străine şi, în caz de necesitate, (iii) poate cere explicaţii arbitrajului care a emis hotărârea (a se vedea articolul 475² alineatele (1), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă).

34. Astfel, pentru că nu există vreo ingerinţă în drepturile fundamentale invocate de autorii sesizării, Curtea notează că nici articolul 23 din Constituţie nu este incident.

35. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 475¹ alin.(3) şi 476 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, ridicată de dl Anatolie Cristal, administrator al SRL "Ispan-Lux", şi de dl avocat Ruslan Petrov, în interesele SRL "Ispan-Lux", parte în dosarul nr.2-23148036-05-9-1810203-1/2023, pendinte la Curtea de Apel Cahul.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.