Decizie nr.73 din 16.06.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.282g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate şi a Legii nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.282g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate

a Legii nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate şi a

Legii nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale

nr. 73  din  16.06.2022

 (în vigoare 16.06.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 201-207 art. 99 din 08.07.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 21 decembrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 16 iunie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate şi a Legii nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, ridicată de dl avocat Eugeniu Gluşcenco, în interesele dlui Valeriu Popa, reclamant în dosarul nr.3-416/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl Vitalii Ciumac, judecător la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, se află în examinare o cerere de chemare în judecată în contencios administrativ formulată de dl Valeriu Popa împotriva Autorităţii Naţionale de Integritate, având ca terţi intervenienţi pe dnii Fedosii Cavcaliuc şi Ion Duca, prin care a solicitat anularea actului de constatare nr.19/12 din 28 ianuarie 2021.

4. Dl avocat Eugeniu Gluşcenco a formulat, în interesele dlui Valeriu Popa, excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate şi a Legii nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, în partea în care acestea omit să reglementeze un termen de prescripţie pentru tragerea la răspundere şi aplicarea sancţiunilor în cazul încălcării regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităţilor şi al restricţiilor.

5. Printr-o încheiere din 7 decembrie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

7. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate şi Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale sunt neclare şi imprevizibile, deoarece omit să reglementeze un termen de prescripţie pentru tragerea la răspundere şi pentru aplicarea sancţiunilor, i.e. revocarea din funcţie, decăderea din dreptul de a exercita o funcţie publică sau o funcţie de demnitate publică în cazul încălcării regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităţilor şi al restricţiilor.

8. În opinia autorului, legile contestate încalcă articolele 1 alin.(3), 23 alin.(2) şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

9. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

10. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate şi a Legii nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

11. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate şi Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale.

13. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ care are ca obiect controlul legalităţii unui act de constatare emis de către Autoritatea Naţională de Integritate. Prin urmare, legile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

14. Curtea observă că, din perspectiva criticilor invocate de autorul sesizării, legile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

15. Autorul excepţiei pretinde că legile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 23 alin.(2) [calitatea legii] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi] din Constituţie.

16. Curtea reţine că argumentul autorului sesizării constă în faptul că legile contestate nu ar stabili un termen de prescripţie în interiorul căruia ar fi posibilă tragerea la răspundere şi aplicarea sancţiunii pentru încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităţilor şi al restricţiilor.

17. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă prin aceasta este afectat un drept constituţional fundamental (HCC nr.19 din 3 iulie 2018, § 59; DCC nr.162 din 29 decembrie 2020, § 23).

18. Prin urmare, Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental invocat (DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 18; DCC nr.63 din 11 iunie 2020, § 19; DCC nr.64 din 11 iunie 2020, § 19).

19. Cu referire la articolele 1 alin.(3), 23 alin.(2) şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (HCC nr.15 din 28 aprilie 2021, § 20; DCC nr.13 din 1 februarie 2022, § 20-21 şi jurisprudenţa citată acolo).

20. În acest sens, autorul excepţiei nu a prezentat argumente raportate la unul sau mai multe drepturi fundamentale. Critica sa pretinde doar neclaritatea prevederilor contestate. Astfel, pentru că nu s-a demonstrat incidenţa vreunui drept fundamental, Curtea nu poate efectua o analiză a calităţii legilor contestate prin prisma articolelor 1 alin.(3), 23 alin.(2) şi 54 din Constituţie (DCC nr.52 din 8 aprilie 2021, § 17- 18; DCC nr.170 din 4 noiembrie 2021, § 29; DCC nr.13 din 1 februarie 2022, § 21).

21. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate şi a Legii nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, ridicată de dl avocat Eugeniu Gluşcenco, în interesele dlui Valeriu Popa, reclamant în dosarul nr.3-416/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.