Decizie nr.77 din 16.06.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.1g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolul 313 alin.(6) din Codul de procedură penală (contestarea încheierilor judecătorului de instrucţie [nr.3])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.1g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor dispoziţii din articolul 313 alin.(6) din Codul de procedură penală

(contestarea încheierilor judecătorului de instrucţie [nr.3])

nr. 77  din  16.06.2022

 (în vigoare 16.06.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 201-207 art. 103 din 08.07.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 4 ianuarie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 16 iunie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă" din articolul 313 alin.(6) din Codul de procedură penală, ridicată de dl procuror Sergiu Mititelu, în dosarul nr.10r-215/21, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Bălţi format din doamnele Oxana Mironov şi Svetlana Şleahtiţki şi domnul Ion Talpă, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 11 octombrie 2021, dl Mihail Dogotar a depus o plângere la Procuratura raionului Glodeni privind începerea urmăririi penale în privinţa unui procuror.

4. La 15 octombrie 2021, dl Sergiu Mititelu, procuror-şef al Procuraturii raionului Glodeni, a emis o ordonanţă prin care a refuzat primirea plângerii menţionate.

5. La 26 octombrie 2021, dl Mihail Dogotar a contestat ordonanţa în discuţie în faţa judecătorului de instrucţie.

6. Printr-o încheiere din 10 noiembrie 2021, Judecătoria Drochia, sediul Glodeni, a anulat ordonanţa din 15 octombrie 2021 şi a obligat procurorul să examineze plângerea dlui Mihail Dogotar.

7. Dl Sergiu Mititelu, procuror-şef al Procuraturii raionului Glodeni, a formulat un recurs împotriva încheierii Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni, din 10 noiembrie 2021, solicitând casarea acesteia, respingerea contestaţiei dlui Mihail Dogotar şi menţinerea ordonanţei din 15 octombrie 2021.

8. Totodată, în cadrul examinării recursului, dl procuror a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă" din articolul 313 alin.(6) din Codul de procedură penală.

9. Printr-o încheiere din 21 decembrie 2021, Curtea de Apel Bălţi a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 16

Egalitatea

"[...]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 313

Plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală

şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii

"(1) Plângerile împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate specială de investigaţii pot fi înaintate judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alţi participanţi la proces sau de către alte persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege.

(2) Persoanele indicate în alin.(1) sunt în drept de a ataca judecătorului de instrucţie:

1) refuzul organului de urmărire penală:

a) de a primi plîngerea sau denunţul privind pregătirea sau săvîrşirea infracţiunii;

b) de a satisface demersurile în cazurile prevăzute de lege;

c) de a începe urmărirea penală;

d) de a elibera persoana reţinută pentru încălcarea prevederilor art.165 şi 166 din prezentul Cod;

e) de a elibera persoana deţinută cu încălcarea perioadei de reţinere sau a perioadei pentru care a fost autorizat arestul;

2) ordonanţele privind încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire penală;

3) alte acţiuni care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei.

[…]

(6) Încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă, cu excepţia încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale şi reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la curtea de apel în termen de 15 zile de la data pronunţării."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a afirmat că pot fi contestate mai multe acte şi/sau acţiuni ale organului de urmărire penală în faţa judecătorului de instrucţie [articolul 313 alin.(2) din Codul de procedură penală]. În schimb, doar încheierile judecătorului de instrucţie privind refuzul de pornire a urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale şi reluarea urmăririi penale pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel în termen de 15 zile de la data pronunţării [articolul 313 alin.(6) din Codul de procedură penală]. Totuşi, pentru alte situaţii, încheierile judecătorului de instrucţie sunt irevocabile şi nu pot fi atacate cu recurs. Această situaţie încalcă principiul egalităţii şi dreptul la un recurs efectiv.

13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 16 şi 20 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta în Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă textul "încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă" din articolul 313 alin.(6) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003.

18. Prevederile criticate au fost contestate anterior în faţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.128 din 15 noiembrie 2018 şi DCC nr.32 din 25 martie 2021), însă această excepţie de neconstituţionalitate conţine argumente noi.

19. În continuare, Curtea reţine că o condiţie obligatorie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate reprezintă aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr.2 din 9 februarie 2016).

20. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care a fost contestată cu recurs o încheiere a judecătorului de instrucţie. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

21. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 20; DCC nr.78 din 3 iunie 2021, § 17).

22. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că prevederile contestate contravin articolelor 16 [egalitatea] şi 20 [accesul liber la justiţie] din Constituţie.

23. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că pentru a fi aplicabil articolul 16 din Constituţie, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, § 42).

24. Deşi autorul excepţiei a invocat articolul 20 din Constituţie, Curtea observă că argumentele autorului sesizării se referă la articolul 119 din Constituţie, care garantează folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Prin urmare, Curtea va verifica incidenţa articolului 119 din Constituţie.

25. Curtea reiterează că nicio prevedere din Constituţie şi nici din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Sub acest aspect, articolul 119 din Constituţie stabileşte că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate pot exercita căile de atac "în condiţiile legii". Totodată, articolul 2 § 1 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană garantează dreptul persoanei declarate vinovate de comiterea unei infracţiuni de către un tribunal să ceară examinarea "declaraţiei de vinovăţie" sau a "condamnării" de către o instanţă superioară (a se vedea DCC nr.128 din 15 noiembrie 2018, § 23).

26. Curtea Europeană a menţionat că Statele contractante se bucură, în principiu, de o marjă largă de apreciere în stabilirea modului în care trebuie să fie exercitat dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală (a se vedea Ruslan Yakovenko v. Ucraina, 4 iunie 2015, § 76; Tsvetkova şi alţii v. Rusia, 10 aprilie 2018, § 179).

27. Sub acest aspect, Curtea reţine că, potrivit articolului 313 alin.(2) din Codul de procedură penală, pot fi contestate în faţa judecătorului de instrucţie: 1) refuzul organului de urmărire penală: a) de a primi plângerea sau denunţul privind pregătirea sau săvârşirea infracţiunii; b) de a satisface demersurile în cazurile prevăzute de lege; c) de a începe urmărirea penală; d) de a elibera persoana reţinută pentru încălcarea prevederilor articolelor 165 şi 166 din Codul de procedură penală; e) de a elibera persoana deţinută cu încălcarea perioadei de reţinere sau a perioadei pentru care a fost autorizat arestul; 2) ordonanţele privind încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire penală; 3) alte acţiuni care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei.

28. Totodată, Curtea reţine că, în accepţiunea articolului 313 alin.(6) din Codul de procedură penală, încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă. Totuşi, legislatorul a prevăzut câteva excepţii de la această regulă. Astfel, nu sunt irevocabile şi, prin urmare, pot fi contestate cu recurs în faţa Curţii de Apel încheierile judecătorului de instrucţie privind: (i) refuzul de pornire a urmăririi penale, (ii) scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, (iii) încetarea urmăririi penale, (iv) clasarea cauzei penale şi (v) reluarea urmăririi penale.

29. De asemenea, conform articolului 437 alin.(1) pct.3¹) din Codul de procedură penală, pot fi atacate cu recurs [în faţa Curţii de Apel] încheierile privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale şi reluarea urmăririi penale, adoptate conform prevederilor articolului 313 din acelaşi Cod.

30. Aşadar, Curtea observă că legislatorul a conferit dreptul de a formula un recurs împotriva acelor încheieri ale judecătorului de instrucţie care fie împiedică desfăşurarea procesului, fie vizează existenţa sau inexistenţa unei "bănuieli rezonabile de comitere a unei infracţiuni".

31. În jurisprudenţa sa, Curtea a observat că legislatorul nu a stabilit situaţiile în care organul de urmărire penală ar putea refuza primirea plângerii sau a denunţului privind comiterea sau pregătirea comiterii unei infracţiuni. Totuşi, prin definiţie, lipsa unei bănuieli rezonabile de comitere a unei infracţiuni nu poate constitui un motiv de refuz de a primi plângerea sau denunţul, ci un motiv de refuz de începere a urmăririi penale (a se vedea HCC nr.6 din 19 martie 2019, § 48).

32. Totodată, Curtea reiterează că refuzul organului de urmărire penală de a primi plângerea privind comiterea sau pregătirea comiterii unei infracţiuni poate fi contestat (a se vedea supra § 27), mai întâi, pe baza articolelor 298 şi, respectiv, 299¹ din Codul de procedură penală în faţa procurorului sau, după caz, în faţa procurorului ierarhic superior în termen de cincisprezece zile de la data la care s-a luat cunoştinţă de act. În ipoteza în care persoana nu va fi de acord cu răspunsul oferit de către procuror, aceasta îl va putea contesta pe baza articolului 313 alin.(2) pct.1) lit.a) din Codul de procedură penală în faţa judecătorului de instrucţie, în termen de zece zile de la aducerea la cunoştinţă a actului (a se vedea HCC nr.6 din 19 martie 2019, § 63).

33. Faptul că Codul de procedură penală nu prevede posibilitatea de a formula un recurs şi împotriva încheierii judecătorului de instrucţie prin care s-a anulat o ordonanţă de refuz de primire a unei plângeri nu reclamă o problemă din perspectiva dreptului la un recurs efectiv. Refuzul de a primi o plângere presupune o analiză a admisibilităţii sale. În cazul refuzului de primire a unei plângeri nu se examinează motivele plângerii în discuţie. Altfel spus, în contextul refuzului de a primi o plângere nu se pune în discuţie existenţa/inexistenţa unei bănuieli rezonabile de comitere a unei infracţiuni. Mai mult, în ipoteza în care judecătorul de instrucţie anulează refuzul de primire a unei plângeri, atunci organul de urmărire penală va fi obligat să primească şi, respectiv, să examineze plângerea, existând astfel o continuitate a procesului.

34. În aceste condiţii, Constituţia nu impune reglementarea formulării unui recurs împotriva ordonanţelor de refuz de a primi o plângere privind comiterea sau pregătirea comiterii unei infracţiuni.

35. În consecinţă, Curtea reţine că textul contestat nu constituie o ingerinţă în articolul 119 din Constituţie. Pentru că nu s-a constatat existenţa vreunei ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, invocate de autorul excepţiei, Curtea reţine că nici articolul 16 din Constituţie nu este incident.

36. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă" din articolul 313 alin.(6) din Codul de procedură penală, ridicată de dl procuror Sergiu Mititelu, în dosarul nr.10r-215/21, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.