Decizie nr.78 din 16.06.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.4g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolul 322 alin.(1) din Codul penal (transmiterea ilegală a unor obiecte sau substanţe interzise persoanelor deţinute în instituţiile penitenciare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.4g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor dispoziţii din articolul 322 alin.(1) din Codul penal

(transmiterea ilegală a unor obiecte sau substanţe interzise

persoanelor deţinute în instituţiile penitenciare)

nr. 78  din  16.06.2022

 (în vigoare 16.06.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 201-207 art. 104 din 08.07.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 11 ianuarie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 16 iunie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "transmiterea tăinuită" şi "prin orice mijloace" din articolul 322 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Andrei Leşanu, în interesele dnei Lilia Trohin, parte în dosarul nr.1-143/2020, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Dinu Braşoveanu de la Judecătoria Soroca, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Soroca, sediul central, se află cauza penală de învinuire a dnei Lilia Trohin de comiterea infracţiunii prevăzute la art.322 din Codul penal [Transmiterea ilegală a unor obiecte sau substanţe interzise persoanelor deţinute în instituţiile penitenciare].

4. În cadrul examinării cauzei penale, dl avocat Andrei Leşanu a ridicat, în interesele dnei Lilia Trohin, excepţia de neconstituţionalitate a textelor "transmiterea tăinuită" şi "prin orice mijloace" din articolul 322 alin.(1) din Codul penal.

5. Printr-o încheiere din 2 decembrie 2021, Judecătoria Soroca, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 322

Transmiterea ilegală a unor obiecte sau substanţe interzise persoanelor deţinute în instituţiile penitenciare

"(1) Transmiterea tăinuită de control prin orice mijloace persoanelor deţinute în instituţiile penitenciare a obiectelor sau a substanţelor a căror transmitere ori păstrare este interzisă conform legislaţiei privind executarea hotărârilor cu caracter penal

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 600 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 80 la 180 de ore, sau cu închisoare de până la 6 luni.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a afirmat că textele "transmiterea tăinuită" şi "prin orice mijloace" din articolul 322 alin.(1) din Codul penal nu întrunesc condiţiile de calitate ale legii, pentru că Codul penal nu stabileşte ce înseamnă "transmiterea tăinuită" şi "prin orice mijloace". Semnificaţia acestor expresii legale este stabilită în practică printr-o interpretare extensivă defavorabilă. Chiar apelând la consultanţa de specialitate, persoanele nu pot determina cazurile care cad sub incidenţa articolului 322 alin.(1) din Codul penal.

9. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta în Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă textele "transmiterea tăinuită" şi "prin orice mijloace" din articolul 322 alin.(1) din Codul penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002. Acest articol stabileşte răspunderea penală pentru transmiterea ilegală a unor obiecte sau substanţe interzise persoanelor deţinute în instituţiile penitenciare.

14. Prevederile criticate nu au fost contestate anterior în faţa Curţii Constituţionale.

15. În continuare, Curtea reţine că o condiţie obligatorie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o reprezintă aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr.2 din 9 februarie 2016).

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care o persoană este învinuită de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 322 alin.(1) din Codul penal. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

17. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 20; DCC nr.78 din 3 iunie 2021, § 17).

18. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 22 [neretroactivitatea legii] şi 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] din Constituţie.

19. Curtea reaminteşte că preeminenţa dreptului presupune, inter alia, asigurarea legalităţii şi a certitudinii juridice. În special în materie penală, dispoziţiile articolului 22 din Constituţie, împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, garantează principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege).

20. Pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat în mod clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi fără pasaje obscure. În special în materie penală, legislatorul trebuie să fie precis, clar şi coerent, aşa cum o impune principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei, garantat de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (HCC nr.39 din 21 decembrie 2021, § 21 şi jurisprudenţa citată acolo).

21. Totodată, Curtea notează că şi articolul 23 alin.(2) din Constituţie implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile, clare şi previzibile (ibidem, § 39).

22. Aşadar, standardul calităţii legii penale substanţiale este garantat de articolele 1 alin.(3) şi 22, coroborate cu articolul 23 alin.(2) din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.39 din 21 decembrie 2021, § 55).

23. În prezenta cauză, autorul excepţiei de neconsti-tuţionalitate pune problema pretinsei nerespectări a condiţiei de previzibilitate în privinţa textelor "transmiterea tăinuită" şi "prin orice mijloace" din articolul 322 alin.(1) din Codul penal.

24. În acest context, Curtea reiterează că condiţia previzibilităţii este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate cunoaşte, din chiar textul normei juridice pertinente, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe sau cu ajutorul unor jurişti profesionişti, care sunt acţiunile şi omisiunile ce-i pot angaja răspunderea penală şi care este pedeapsa care-i poate fi aplicată, în cazul încălcării unei norme (a se vedea HCC nr.39 din 21 decembrie 2021, § 41).

25. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Astfel, rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (DCC nr.117 din 14 noiembrie 2019, § 17; DCC nr.18 din 13 februarie 2020, § 22; DCC nr.58 din 22 aprilie 2021, § 21).

26. Având în vedere multitudinea de situaţii care pot apărea în practică, Curtea consideră că nu este nici posibil, nici rezonabil ca Codul penal să prevadă o listă exhaustivă de mijloace prin care ar putea avea loc transmiterea tăinuită de control a unor obiecte sau substanţe interzise persoanelor deţinute în instituţiile penitenciare. Instanţelor de judecată le revine sarcina aprecierii în fiecare caz particular a modului de comitere a infracţiunii în discuţie.

27. Totodată, Curtea notează că destinatarul legii poate stabili sensul prevederilor contestate doar în baza textului care le specifică, inclusiv prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al expresiilor criticate (DCC nr.89 din 15 iunie 2021, § 25).

28. În consecinţă, din argumentele autorului sesizării, Curtea nu constată vreo ingerinţă în articolele 1 alin.(3) şi 22, coroborate cu articolul 23 alin.(2) din Constituţie.

29. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "transmiterea tăinuită" şi "prin orice mijloace" din articolul 322 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Andrei Leşanu, în interesele dnei Lilia Trohin, parte în dosarul nr.1-143/2020, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.