Decizie nr.79 din 04.07.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.70g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 113 alin.(2) din Codul de procedură penală (confruntarea în cadrul procesului penal)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.70g/2024 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 113

alin. (2) din Codul de procedură penală

(confruntarea în cadrul procesului penal)

nr. 79  din  04.07.2024

 (în vigoare 04.07.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 305-307 art. 125 din 16.07.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 26 martie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 4 iulie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 113 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Ion Cobîşenco, în interesele dlui Slavian Ostaci, în dosarul nr.1-2392/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Radu Grecu de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Aşa cum au fost formulate de autorul excepţiei, circumstanţele litigiului principal pot fi rezumate după cum urmează.

4. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală a dlui Slavian Ostaci, care este acuzat de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 264¹ alin.(1) (conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat) din Codul penal.

5. La 13 februarie 2024, apărarea a formulat o cerere de completare a cercetării judecătoreşti prin efectuarea confruntării în cadrul şedinţei de judecată. Instanţa de judecată a respins cererea, motivând că cauza se află la etapa judecării cauzei în fond, iar legea nu prevede efectuarea acestei acţiuni procesuale la această etapă a procesului.

6. În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Ion Cobîşenco a ridicat, în interesele dlui Slavian Ostaci, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 113 alin.(2) din Codul de procedură penală, din perspectiva omisiunii de a reglementa competenţa instanţei de judecată de a efectua confruntarea la etapa de judecare a cauzei.

7. Printr-o încheiere din 14 martie 2024, instanţa a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 113

Confruntarea

"(1) În cazul în care există divergenţe între declaraţiile persoanelor audiate în aceeaşi cauză, se procedează la confruntarea acestor persoane, inclusiv cu cele ale căror declaraţii sunt defavorabile bănuitului, învinuitului, dacă este necesar, pentru aflarea adevărului şi înlăturarea divergenţelor.

(2) Confruntarea se efectuează de către organul de urmărire penală din oficiu sau la cererea participanţilor la proces.

[…]."

ÎN DREPT

Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul sesizării menţionează că din textul normei contestate rezultă că confruntarea poate fi efectuată doar la etapa urmăririi penale, fiind încălcat principiul nemijlocirii, care are la bază cunoaşterea directă de către instanţa de judecată a probelor pe care se va baza hotărârea.

11. În acest sens, autorul sesizării consideră că posibilitatea efectuării confruntării trebuie reglementată şi pentru etapa judecării cauzei de către instanţe, deoarece acestea au obligaţia constituţională de a înfăptui justiţia prin administrarea probelor pentru descoperirea adevărului.

12. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 20, 21 şi 54 din Constituţie şi articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

A. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea observă că obiectul sesizării este articolul 113 alin.(2) din Codul de procedură penală, din perspectiva omisiunii de a reglementa competenţa instanţei de judecată de a efectua confruntarea la etapa judecării cauzei.

17. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă prin aceasta se afectează un drept fundamental (a se vedea DCC nr.125 din 5 octombrie 2023, § 18).

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care partea apărării a solicitat efectuarea confruntării la etapa judecării cauzei (a se vedea § 5 supra). Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Autorul excepţiei a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alineatul (3) (preeminenţa dreptului), 20 (accesul liber la justiţie), 21 (prezumţia de nevinovăţie) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

21. Referitor la incidenţa articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea subliniază că acest articol comportă un caracter general şi nu poate reprezenta un reper individual şi separat (a se vedea DCC nr.125 din 5 octombrie 2023, § 21).

22. În privinţa articolului 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta nu are o aplicare de sine stătătoare, ci numai în coroborare cu un drept fundamental, care trebuie să fie aplicabil (a se vedea DCC nr.185 din 21 decembrie 2023, § 22).

23. În critica bazată pe articolul 20 din Constituţie, care garantează dreptul de acces liber la justiţie şi este un corespondent al articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, autorul excepţiei a afirmat că din textul normei contestate rezultă că confruntarea poate fi efectuată doar la etapa de urmărire penală, fiind omisă reglementarea competenţei instanţei de judecată de a dispune efectuarea acestei acţiuni procesuale.

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că solicitarea administrării probelor constituie principalul instrument de apărare al inculpatului împotriva învinuirii formulate de procuror, iar prevederile articolelor 364 şi 375 din Codul de procedură penală îi acordă inculpatului un drept general de a solicita în faţa instanţei de judecată administrarea de probe noi sau verificarea probelor obţinute la etapa urmăririi penale, în condiţiile Codului de procedură penală (a se vedea DCC nr.39 din 8 mai 2018, § 21). Totodată, de vreme ce instanţa de judecată trebuie să se asigure că a fost respectată echitatea în ansamblu a procesului penal, aceasta trebuie să examineze inclusiv ponderea mărturiilor şi garanţiile procedurale compensatorii (a se vedea DCC nr.64 din 29 iunie 2023, § 30).

25. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că garanţiile articolului 6 § 3 lit.d) din Convenţie impun regula generală potrivit căreia acuzatului trebuie să i se ofere o posibilitate adecvată şi suficientă de a contesta mărturiile acuzării şi de a-i interoga pe autorii acestora, fie la momentul depoziţiei acestora, fie la o etapă ulterioară (a se vedea Hümmer v. Germania, 19 iulie 2012, § 38; Snijders v. Olanda, 6 februarie 2024, § 57).

26. În acest context, din perspectiva principiilor nemijlocirii şi contradictorialităţii, Curtea are în vedere că Codul de procedură penală garantează inculpatului şi apărătorului său dreptul de a participa la audiere şi de a pune întrebări necesare martorilor (articolul 370 alineatele (3) şi (4)), iar instanţa de judecată, la cererea participanţilor/părţilor la proces, poate efectua orice alte acţiuni procesuale necesare pentru constatarea circumstanţelor cauzei (articolul 375), precum şi de a administra probe noi pentru stabilirea şi/sau verificarea circumstanţelor care au importanţă în cauza penală (articolul 375¹ alin.(1)). Respectiv, Curtea nu găseşte întemeiate argumentele autorului sesizării potrivit cărora omisiunea de reglementare a confruntării la faza de cercetare judecătorească ar împiedica instanţa de judecată să îndeplinească acţiunile procesuale care se impun pentru constatarea şi verificarea circumstanţelor care au importanţă pentru cauza penală.

27. Curtea reiterează că legislaţia procesual-penală nu poate să exceleze în texte explicative. Principiul preeminenţei dreptului pretinde ca legile să fie interpretate şi aplicate ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, nu în mod izolat şi prin ignorarea altor norme relevante. Norma contestată trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.187 din 22 decembrie 2022, § 44; DCC nr.65 din 29 iunie 2023, § 21; DCC nr.172 din 7 decembrie 2023, § 18). Prin urmare, Curtea nu constată existenţa în această cauză a unei ingerinţe în dreptul protejat de articolul 20 din Constituţie.

28. Cu privire la incidenţa articolului 21 din Constituţie, Curtea observă că autorul sesizării nu a formulat niciun argument cu referire la caracterul contradictoriu al normei contestate cu norma constituţională invocată. Astfel, simpla enumerare a normelor constituţionale în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.174 din 13 decembrie 2022, § 25; DCC nr.19 din 28 februarie 2023, § 22). În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că nu-l poate substitui pe autorul excepţiei la formularea argumentelor de neconstituţionalitate, pentru că ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.174 din 7 decembrie 2023, § 25).

29. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental, Curtea subliniază că nici articolele 1 alin.(3) şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

30. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 113 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Ion Cobîşenco, în interesele dlui Slavian Ostaci, în dosarul nr.1-2392/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.