Decizie nr.125 din 05.10.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.50g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 150 alin.(4) din Codul penal (omisiunea reducerii limitei maxime a pedepsei pentru determinarea sau înlesnirea sinuciderii care s-a soldat cu încercarea de sinucidere)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.50g/2023 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 150 alin.(4) din Codul penal

(omisiunea reducerii limitei maxime a pedepsei pentru

determinarea sau înlesnirea sinuciderii care

s-a soldat cu încercarea de sinucidere)

nr. 125  din  05.10.2023

 (în vigoare 05.10.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 422-425 art.173 din 10.11.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 28 februarie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 5 octombrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "limita minimă a pedepsei se reduce până la jumătate" din articolul 150 alin.(4) din Codul penal, ridicată de dl avocat Ion Cobîşenco, în interesele dlui Ion Corciu, în dosarul nr.1-103/2022, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Teleneşti.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de judecătorul cazului, dl Gheorghe Ciobanu, de la Judecătoria Orhei, sediul Teleneşti, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dl Ion Corciu este învinuit de comiterea unei pretinse infracţiuni.

4. La 23 septembrie 2022, procurorul de caz a trimis cauza penală de învinuire a dlui Ion Corciu în instanţa de judecată.

5. La 30 septembrie 2023, în cadrul şedinţei preliminare, dl avocat Ion Cobîşenco a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "limita minimă a pedepsei se reduce până la jumătate" din articolul 150 alin.(4) din Codul penal, care reduce la jumătate limita minimă a pedepsei dacă acţiunile de determinare sau înlesnire a sinuciderii s-au soldat cu încercarea de sinucidere.

6. Printr-o încheiere din 20 februarie 2023, judecătorul cazului de la Judecătoria Orhei, sediul Teleneşti, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 72

Categorii de legi

"[…]

(3) Prin lege organică se reglementează:

[…]

n) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora

[…]."

8. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 150

Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

"(1) Determinarea sau înlesnirea intenţionată a sinuciderii, inclusiv prin intermediul reţelelor de comunicaţii electronice, soldată cu sinuciderea

se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.

(2) Acţiunile prevăzute la alin.(1), săvârşite:

a) cu bună ştiinţă asupra unui minor;

b) asupra unei persoane care se află într-o dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de făptuitor;

c) din motive de prejudecată,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 9 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1), săvârşite asupra:

a) unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani;

b) două sau mai multor persoane,

se pedepsesc cu închisoare de la 9 la 12 ani.

(4) Dacă acţiunile prevăzute la alin.(1)–(3) s-au soldat cu încercarea de sinucidere, limita minimă a pedepsei se reduce până la jumătate."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul sesizării susţine că omisiunea de a reduce la jumătate limita maximă a pedepsei pentru determinarea sau înlesnirea sinuciderii îi oferă judecătorului o marjă discreţionară largă la individualizarea pedepsei.

10. În opinia sa, această marjă discreţionară largă oferită judecătorului este contrară principiului legalităţii pedepsei penale.

11. Totodată, autorul consideră că opţiunea legislatorului de a reduce doar limita minimă a pedepsei este criticabilă prin raportare la alte prevederi care permit reducerea ambelor limite ale pedepsei, i.e. pregătirea de infracţiune, tentativa la infracţiune, încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

12. În fine, autorul excepţiei susţine că articolul 150 alin.(4) din Codul penal este contrar articolelor 1 alin.(3), 20, 23, 54 şi 72 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă textul "limita minimă a pedepsei se reduce până la jumătate" din articolul 150 alin.(4) din Codul penal. Curtea constată că această prevedere nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală judecată în primă instanţă privind pretinsa determinare sau înlesnire la sinucidere soldată cu încercarea de sinucidere. Prin urmare, Curtea admite că textul contestat din articolul 150 alin.(4) din Codul penal este aplicabil la soluţionarea cauzei.

18. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (DCC nr.53 din 19 aprilie 2022, § 19).

19. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental invocat de autor. Astfel, Curtea va examina dacă problema de drept ridicată de autorul sesizării face incidente dispoziţiile constituţionale invocate (a se vedea DCC nr.159 din 24 noiembrie 2022, § 42).

20. Autorul sesizării a susţinut că norma contestată, sub aspectul omisiunii de a reduce la jumătate şi limita maximă a pedepsei, este contrară articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (calitatea legilor), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 72 (categorii de legi) din Constituţie.

21. Cu privire la incidenţa articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea subliniază că acest articol comportă un caracter general şi nu poate constitui un reper individual şi separat (a se vedea DCC nr.13 din 2 februarie 2023, § 19). Referitor la articolele 23, 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicare de sine stătătoare, ci numai în coroborare cu un drept fundamental, care trebuie să fie aplicabil (a se vedea DCC nr.169 din 6 decembrie 2022, § 25).

22. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea a notat în jurisprudenţa sa că legislatorul nu poate reglementa o sancţiune astfel încât să lipsească instanţa de judecată de posibilitatea de a o individualiza în mod efectiv şi rezonabil. Limitarea rolului instanţei de judecată lipseşte de substanţă garanţiile dreptului la un proces echitabil, consacrat de articolele 20 din Constituţie şi 6 din Convenţia Europeană (a se vedea HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 109).

23. În acest sens, Curtea observă că, potrivit alin.(4) din articolul 150 din Codul penal, limita minimă a pedepselor prevăzute la alineatele (1) – (3) din acelaşi articol se reduce la jumătate, dacă determinarea sau înlesnirea intenţionată a sinuciderii s-a soldat cu încercarea de sinucidere. Astfel, pe baza alin.(4), limitele minime ale pedepselor din articolul 150 din Codul penal pot fi modificate după cum urmează: (i) închisoare de la 1 an - în ipoteza prevăzută de alin.(1); (ii) închisoare de la 2 ani şi 6 luni – în ipoteza prevăzută de alin.(2); şi (iii) închisoare de la 4 ani şi 6 luni - în ipoteza prevăzută de alin.(3).

24. Prin urmare, diferenţele dintre limitele minime şi maxime ale pedepsei închisorii stabilită potrivit articolului 150 alin.(4) din Codul penal nu restrânge competenţa instanţei de judecată de a exercita un control de jurisdicţie deplină în privinţa individualizării şi oportunităţii sancţiunii. Per a contrario, pedeapsă fixă stabilită de legislator, precum şi diferenţa relativ mică dintre limita minimă şi maximă a sancţiunii pot ridica o problema pe baza articolelor 20 din Constituţie şi 6 din Convenţie (a se vedea HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 110).

25. Astfel, Curtea reţine că instanţa de judecată are competenţa de a aprecia proporţionalitatea sancţiunii aplicate prin raportare la fapta penală şi la circumstanţele cazului, astfel încât să existe un echilibru corect între scopul legii penale şi mijloacele utilizate care să nu restrângă drepturile persoanei mai mult decât este necesar pentru a atinge aceste scopuri (a se vedea, în sens contrar, HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 111).

26. Totodată, Curtea nu poate reţine criticile autorului referitoare la marja discreţionară largă oferită judecătorului la individualizarea pedepsei. Codul penal reglementează atât criterii generale de individualizare a pedepsei (articolul 75), cât şi circumstanţele atenuante şi agravante (articolele 76 şi 77). Mai mult, circumstanţele agravante sunt enumerate în mod exhaustiv în articolul 77 alin.(1) din Codul penal.

27. Cu privire la criticile autorului referitoare la legalitatea pedepsei penale, Curtea observă că redactarea actuală a conţinutului infracţiunii şi pedepsei prevăzute de articolul 150 din Codul penal a fost adoptată printr-o lege organică, i.e. Legea nr.157 din 26 iulie 2018 cu privire la modificarea Codului penal al Republicii Moldova nr.985/2002. În acest sens, Curtea reţine că articolul 72 alineatele (1) şi (3) lit.n) din Constituţie stabileşte ca comportamentele care constituie infracţiuni, pedepsele pentru acestea şi regimul executării lor să fie stabilite de Parlament, prin legi organice. În jurisprudenţa sa în care a analizat câmpul de aplicare al acestei prevederi constituţionale, Curtea a precizat că prescrierea comportamentului interzis sub forma unei norme de lege organică reprezintă singura condiţie prevăzută de articolul 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie (a se vedea DCC nr.70 din 18 mai 2021, § 20).

28. Prin urmare, din analiza sa abstractă a prevederii contestate din Codul penal, Curtea nu reţine existenţa vreunei ingerinţe în articolele 20 şi 72 din Constituţie. În consecinţă, nici articolele 1 alin.(3), 23, 54 din Constituţie nu sunt incidente.

29. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "limita minimă a pedepsei se reduce până la jumătate" din articolul 150 alin.(4) din Codul penal, ridicată de dl avocat Ion Cobîşenco, în interesele dlui Ion Corciu, în dosarul nr.1-103/2022, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Teleneşti.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.