Decizie nr.81 din 14.05.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.1g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2641 alin. (4) din Codul penal (consumul de alcool de către conducătorul mijlocului de transport implicat într-un accident rutier, până la testarea alcoolscopică)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.1g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 264¹ alin. (4) din Codul penal (consumul de alcool de către

conducătorul mijlocului de transport implicat într-un

accident rutier, până la testarea alcoolscopică)

nr. 81  din  14.05.2026

 (în vigoare 14.05.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 224-226 art. 97 din 28.05.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Andrei Harbuz, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 6 ianuarie 2026,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 14 mai 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 264¹ alin.(4) din Codul penal, ridicată de dl avocat Ilie Gîlca, în interesele dnei Elena Creţu, în dosarul nr.1-126/2025, pendinte la Judecătoria Hânceşti, sediul Ialoveni.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna Svetlana Bîcu, judecător de la Judecătoria Hânceşti, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele procesului

3. Circumstanţele procesului, aşa cum au fost formulate de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Pe rolul Judecătoriei Hânceşti se află cauza penală de acuzare a dnei Elena Creţu de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin.(4) din Codul penal (consumul de alcool de către conducătorul mijlocului de transport implicat într-un accident rutier, până la testarea alcoolscopică).

5. În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Ilie Gîlca a ridicat, în interesele dnei Elena Creţu, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 264¹ alin. (4) din Codul penal.

6. Printr-o încheiere din 10 noiembrie 2025, judecătorul cazului a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

" (1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normativ."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]"

Articolul 73

Iniţiativă legislativă

"Dreptul de iniţiativă legislativă aparţine deputaţilor în Parlament, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia."

Articolul 74

Adoptarea legilor şi a hotărârilor

"(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi.

(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

(3) Proiectele de lege prezentate de Guvern, precum şi propunerile legislative ale deputaţilor acceptate de acesta sunt examinate de Parlament în modul şi după priorităţile stabilite de Guvern, inclusiv în procedură de urgenţă. Alte propuneri legislative se examinează în modul stabilit.

(4) Legile se trimit spre promulgare Preşedintelui Republicii Moldova."

8. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 264¹

Conducerea mijlocului de transport cu depăşirea limitelor

de alcool admisibile sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe

(1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care are o concentraţie de alcool în sânge ce depăşeşte 0,7 g/l sau de vapori de alcool în aerul expirat ce depăşeşte 0,35 mg/l ori care se află în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1500 la 2500 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, în ambele cazuri cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

[…]

(4) Consumul de alcool, de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare, cu excepţia consumului de medicamente cu efecte similare substanţelor psihotrope, de către conducătorul mijlocului de transport implicat în accident rutier, până la testarea alcoolscopică şi/sau testarea antidrog sau până la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei,

se sancţionează cu amendă de la 2000 la 3000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 4 ani, în ambele cazuri cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

[…]"

9. Prevederile relevante ale Regulamentului circulaţiei rutiere, adoptat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13 mai 2009, sunt următoarele:

"12. 1) Conducătorul de vehicul implicat într-un accident în traficul rutier este obligat:

[…]

h) să nu consume băuturi alcoolice sau droguri, precum şi să nu administreze medicamente preparate în baza acestora până nu va fi supus testării alcoolscopice şi/sau testării antidrog, sau, după caz, examinării medicale şi prelevării probelor biologice."

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul sesizării susţine că norma contestată este lipsită de claritate şi de previzibilitate, pentru că nu stabileşte care ar fi concentraţia de alcool în sânge sau în aerul expirat care ar determina răspunderea penală. În opinia sa, această omisiune determină interpretarea extensivă şi aplicarea prin analogie a legii penale.

11. Suplimentar, autorul excepţiei susţine că, prin incriminarea infracţiunii prevăzute la articolul 264¹ alin.(4) din Codul penal, Parlamentul nu a evaluat în mod corespunzător gradul prejudiciabil al acestei conduite antisociale. În opinia sa, conduita incriminată nu prezintă un pericol social suficient de ridicat pentru a justifica intervenţia legii penale.

12. Totodată, autorul sesizării menţionează că în cazul infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin.(4) din Codul penal este stabilită o sancţiune mai aspră decât în cazul infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin.(1) din Cod, fapt care contravine principiului proporţionalităţii incriminării.

13. Autorul sesizării precizează că norma contestată a fost introdusă în Codul penal prin Legea nr.136/2024, fără a fi însoţită de o motivare corespunzătoare.

14. În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 20, 22, 23, 26, 54, 73 şi 74 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este articolul 264¹ alin.(4) din Codul penal, sub aspectul omisiunii legislatorului de a stabili în norma contestată concentraţia de alcool care ar atrage răspunderea penală. Prevederile contestate nu au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă această omisiune afectează un drept fundamental (a se vedea HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 35).

20. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care persoana este acuzată de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin.(4) din Codul penal (consumul de alcool de către conducătorul mijlocului de transport implicat într-un accident rutier, până la testarea alcoolscopică). Curtea admite că instanţa de judecată va ţine cont de prevederile contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

21. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.87 din 25 iulie 2024, § 15).

22. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (statul Republica Moldova), 20 (accesul liber la justiţie), 22 (neretroactivitatea legii), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), 73 (iniţiativa legislativă) şi 74 (adoptarea legilor şi hotărârilor) din Constituţie.

23. Referitor la incidenţa articolelor 73 şi 74 din Constituţie Curtea observă că autorul sesizării nu a prezentat argumente care să demonstreze vicierea procedurii legislative.

24. Curtea a subliniat anterior că articolul 54 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.73 din 20 iunie 2024, § 23; DCC nr.30 din 27 februarie 2025, § 26).

25. Cu referire la articolele 20 şi 26 din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei nu a adus argumente pertinente care să justifice că prevederile contestate constituie o ingerinţă în dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare, ca parte a unui proces echitabil. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.34 din 22 martie 2022, § 27).

26. Referitor la incidenţa articolelor 22 şi 23 din Constituţie, autorul excepţiei susţine că norma contestată este lipsită de claritate şi previzibilitate, pentru că nu stabileşte care este concentraţia de alcool în sânge sau în aerul expirat de la care intervine răspunderea penală pentru comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 264¹ alin.(4) din Codul penal.

27. Curtea aminteşte că prevederile articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie garantează standardul calităţii legii penale substanţiale (a se vedea DCC nr.93 din 7 iulie 2022, § 21). Curtea a reţinut că dispoziţiile articolului 22 din Constituţie garantează, împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege) (a se vedea HCC nr.25 din 12 august 2021, § 39).

28. Analizând comparativ conţinutul normativ al alineatelor (1) şi (4) din articolul 264¹ din Codul penal Curtea observă că acestea incriminează două fapte distincte. Astfel, alineatul (1) incriminează fapta de conducere mijlocului de transport de către o persoană care are o concentraţie de alcool în sânge ce depăşeşte 0,7 g/l sau de vapori de alcool în aerul expirat ce depăşeşte 0,35 mg/l ori care se află în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare. În acest caz, starea de ebrietate reprezintă un element constitutiv esenţial al infracţiunii, care este determinat de lege prin criterii obiective.

29. Pe de altă parte, alineatul (4) nu incriminează conducerea în stare de ebrietate, ci o conduită a conducătorului mijlocului de transport ulterioară producerii accidentului rutier, şi anume consumul de alcool, de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare, cu excepţia consumului de medicamente cu efecte similare substanţelor psihotrope până la testarea alcoolscopică şi/sau testarea antidrog sau până la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei. Astfel, elementul material al infracţiunii stabilite de alineatul (4) nu constă în existenţa unei anumite concentraţii de alcool, ci în acţiunea de a consuma alcool.

30. Curtea reţine că lipsa indicării unui prag al alcoolemiei în cazul infracţiunii stabilite de alineatul (4) nu poate fi calificată drept o omisiune legislativă de natură să afecteze previzibilitatea normei. Obligaţia de a se abţine de la consumul de alcool până la efectuarea testărilor după implicarea într-un accident rutier poate fi dedusă în mod rezonabil de către destinatarii legii.

31. În acest sens, Legea privind siguranţa traficului rutier nr.131 din 7 iunie 2007 stabileşte că conducătorul de vehicul este obligat să cunoască şi să respecte Regulamentul circulaţiei rutiere (a se vedea articolul 33 alin.(3) lit.a) din Lege). Curtea observă că Regulamentul circulaţiei rutiere stabileşte în mod clar că conducătorul de vehicul implicat într-un accident în traficul rutier este obligat, între altele, să nu consume băuturi alcoolice sau droguri, precum şi să nu consume medicamente preparate pe baza acestora până va fi supus testării alcoolscopice şi/sau testării antidrog, sau, după caz, examinării medicale şi prelevării probelor biologice (a se vedea pct.12 din Regulament).

32. Curtea notează că textul contestat nu are ca destinatar publicul larg, ci doar conducătorii de vehicule, care au urmat o formă de instruire pentru a obţine dreptul de a conduce mijloace de transport. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că persoanele care au o activitate profesională şi care au fost supuse unor forme de şcolarizare trebuie să dea dovadă de o prudenţă mai mare în cadrul activităţii lor şi este de aşteptat ca acestea să-şi asume riscurile inerente activităţii lor (a se vedea, mutatis mutandis, Satakunnan Markkinapörssi Oy şi Satamedia Oy v. Finlanda [MC], 27 iunie 2017, § 145; Sekmadienis Ltd. v. Lituania, 30 ianuarie 2018, § 65) (DCC nr.152 din 17 noiembrie 2022, § 20; DCC nr.61 din 5 iunie 2025, § 24).

33. Aşadar, Curtea a ajuns la concluzia că la aplicarea textului contestat destinatarul legii are suficiente repere şi poate stabili sensul prevederilor contestate prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al textului criticat în raport cu esenţa infracţiunii incriminate.

34. Referitor la criticile autorului sesizării care pretind că prin incriminarea în Codul penal a infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin.(4) Parlamentul nu a evaluat în mod corespunzător gradul prejudiciabil al acestui comportament antisocial, stabilind răspunderea penală pentru o faptă care, în esenţă, nu prezintă pericol social, Curtea reiterează că nu poate efectua un control de constituţionalitate în privinţa unei infracţiuni din perspectiva principiului ultima ratio, analizând existenţa unor măsuri alternative non-penale. Ea nu se află în poziţia de a elabora studii empirice în această privinţă. Pot exista opinii diferite sub aspect criminologic, însă nu ţine de rolul Curţii să o favorizeze pe una dintre ele în detrimentul celorlalte. Politica penală a statului reprezintă o competenţă rezervată Parlamentului (a se vedea articolul 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie).

35. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legislatorul este liber să aprecieze, pe lângă pericolul social, în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă (a se vedea DCC nr.153 din 19 octombrie 2021, § 29; DCC nr.3 din 19 ianuarie 2023, § 22). Aşadar, stabilirea elementelor constitutive ale infracţiunilor ţine de competenţa Parlamentului şi se bazează pe raţiuni de politică penală a statului.

36. Curtea constată că, sub aparenţa unor critici referitoare la afectarea normelor constituţionale, autorul excepţiei pune în discuţie modul în care au fost încadrate juridic faptele incriminate inculpatei. În acest context, Curtea reiterează că aspectele legate de aplicarea legii nu ţin de competenţa sa (a se vedea DCC nr.83 din 17 iunie 2022, § 29). Această competenţă le revine instanţelor de judecată.

37. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolele 1 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

38. Astfel, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (3) lit.d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 264¹ alin.(4) din Codul penal, ridicată de dl avocat Ilie Gîlca, în interesele dnei Elena Creţu, în dosarul nr.1-126/2025, pendinte Judecătoria Hânceşti, sediul Ialoveni.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.