Decizie nr.85 din 25.07.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.26g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 85 alin.(1) din Codul penal (aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentinţe [nr.4])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 26g/2024  privind

excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi

din articolul 85 alin.(1) din Codul penal

(aplicarea pedepsei în cazul unui

 cumul de sentinţe [nr.4])

nr. 85  din  25.07.2024

 (în vigoare 25.07.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 355-357 art. 133 din 15.08.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 9 februarie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 25 iulie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "[instanţa de judecată] adaugă, în întregime sau parţial [...]" din articolul 85 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Viorel Chetruşcă, în interesele dlui Denis Grebciuc, în dosarul nr.1a-820/2022, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Bălţi, format din dnele Ala Rotaru şi Angela Revenco şi dl Dumitru Puşca, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin sentinţa din 15 septembrie 2022, Judecătoria Edineţ, sediul central, i-a găsit vinovaţi pe dl E.M. şi dl Denis Grebciuc de comiterea infracţiunii de huliganism agravat. Dlui E.M. i s-a aplicat pedeapsa cu amendă în mărime de 600 unităţi convenţionale. Dlui Denis Grebciuc i s-a aplicat pedeapsa cu închisoarea pe un termen de doi ani. Totodată, pe baza articolului 85 alin.(1) din Codul penal, la pedeapsa aplicată dlui Denis Grebciuc s-a adăugat o parte din pedeapsa neexecutată stabilită prin sentinţa Judecătoriei Edineţ din 18 iunie 2018, stabilindu-i-se pedeapsa definitivă cu închisoarea pe un termen de patru ani. Executarea acesteia a fost suspendată pe baza articolului 90 din Codul penal.

4. Procurorul cazului şi avocaţii Nicolae Baban şi Margarita Fedosenco au contestat cu apel sentinţa primei instanţe.

5. În cadrul procedurii de apel, dl avocat Viorel Chetruşcă a ridicat, în interesele dlui Denis Grebciuc, excepţia de neconstituţionalitate a textului "[instanţa de judecată] adaugă, în întregime sau parţial [...]" din articolul 85 alin.(1) din Codul penal. Potrivit acestor prevederi, dacă, după pronunţarea sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a comis o nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă, în întregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa anterioară.

6. Printr-o încheiere din 17 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bălţi a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 85

Aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentinţe

"(1) Dacă, după pronunţarea sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârşit o nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă, în întregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa anterioară. În acest caz, pedeapsa definitivă nu poate depăşi termenul de 30 de ani de închisoare, iar în privinţa persoanelor care nu au atins vîrsta de 18 ani şi a persoanelor care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani, care nu au mai fost condamnate – termenul de 15 ani.

(2) Cumularea pedepselor complementare în cazul unui cumul de sentinţe se efectuează în condiţiile art.84 alin.(2).

(3) Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentinţe trebuie să fie mai mare decît pedeapsa stabilită pentru săvîrşirea unei noi infracţiuni şi decît partea neexecutată a pedepsei pronunţate prin sentinţa anterioară a instanţei de judecată.

(4) La cumularea pedepselor, dacă prin una din sentinţe este stabilită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pedeapsa definitivă va fi detenţiunea pe viaţă."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei

9. Autorul excepţiei afirmă că în cazul unui cumul de sentinţe judecătorul urmează să aplice o pedeapsă pe baza articolului 85 alin.(1) din Codul penal. Acesta consideră că textul "adaugă, în întregime sau parţial" din norma contestată nu conţine criterii clare, obiective şi previzibile pentru a aplica pedeapsa în cazul unui cumul de sentinţe. Judecătorul posedă o marjă discreţionară nelimitată, fapt care încalcă dreptul inculpatului la un proces echitabil.

10. Prin urmare, autorul excepţiei consideră că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 16, 20, 23 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de subiectul căreia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "[instanţa de judecată] adaugă, în întregime sau parţial [...]" din articolul 85 alin.(1) din Codul penal (a se vedea § 5 supra).

15. Curtea constată că prevederile contestate au fost examinate prin Deciziile nr.93 din 23 septembrie 2019 (sesizarea nr.108a/2019), nr.88 din 20 iulie 2020 (sesizarea nr.89g/2020) şi nr.73 din 6 iulie 2023 (sesizarea nr.97g/2023). De principiu, această situaţie nu reprezintă un impediment pentru un nou control de constituţionalitate al prevederilor contestate (DCC nr.163 din 30 noiembrie 2023, § 20) din perspectiva unor critici noi de neconstituţionalitate.

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect un apel formulat împotriva unei sentinţe de condamnare prin care au fost aplicate prevederile contestate. Aşadar, Curtea admite că instanţa de apel ar putea aplica sau ţine cont de aceste prevederi la soluţionarea cauzei.

17. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.78 din 3 iunie 2021, § 17).

18. Autorul excepţiei a susţinut pretinsa contrarietate a textului contestat cu articolele 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

19. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie. Cu privire la articolul 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta îi impune un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, de asemenea, trebuie să se constate incidenţa unui drept fundamental (HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26; HCC nr.21 din 6 decembrie 2022, § 34; DCC nr.90 din 25 iulie 2023, § 19).

20. Referitor la articolul 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor. În această cauză, autorul excepţiei nu a motivat care sunt situaţiile comparabile. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizării formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională l-ar înlocui pe autor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr.109 din 13 iulie 2021, § 24).

21. Cu referire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autorul susţine că prevederile contestate nu stabilesc criterii de individualizare a sancţiunii penale în cazul unui cumul de sentinţe, iar această omisiune oferă judecătorului o marjă de discreţie nelimitată la stabilirea pedepsei.

22. Curtea observă că criticile avansate de autor sunt similare cu cele examinate prin Decizia nr.73 din 6 iulie 2023. În acea decizie, Curtea a verificat dacă competenţa instanţei de judecată de a cumula parţial sau total pedepsele neexecutate în cazul existenţei mai multor sentinţe este compatibilă cu principiul individualizării sancţiunii, garantat de articolul 20 din Constituţie. Curtea a notat că în situaţia în care după pronunţarea unei sentinţe de condamnare, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a comis o nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă, în întregime sau parţial, partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentinţa anterioară. Articolul 85 alin.(1) din Codul penal stabileşte două metode alternative de aplicare a pedepsei în cazul existenţei mai multor sentinţe: 1) prin cumulul parţial al pedepselor neexecutate; 2) prin cumulul total al pedepselor neexecutate. Curtea nu a identificat în ce măsură este afectat articolul 20 din Constituţie prin oferirea unei marje discreţionare mai largi judecătorilor cu privire la aplicarea cumulului parţial sau total al pedepselor neexecutate în cazul existenţei mai multor sentinţe. Dimpotrivă, prevederile în discuţie asigură aplicarea unor pedepse individualizate, având în vedere circumstanţele fiecărui caz particular (a se vedea §§ 23-24).

23. Mai mult, Curtea notează că criteriile generale de individualizare a pedepselor reprezintă principiile de care instanţa de judecata trebuie să ţină seama la stabilirea şi la aplicarea pedepsei în cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei. Curtea subliniază că sistemul naţional de drept penal reglementează principiul individualizării răspunderii penale şi a pedepsei penale şi, prin urmare, obligă instanţa de judecată să individualizeze pedeapsa penală (a se vedea articolul 7 din Codul penal).

24. Astfel, la stabilirea categoriei şi termenului pedepsei, instanţa de judecată va ţine cont de gravitatea infracţiunii săvârşite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale familiei acestuia (a se vedea articolul 75 alin.(1) din Cod). În afară de criteriile generale de individualizare a pedepsei stabilite de articolul 75 din Cod, legislatorul a reglementat şi circumstanţele care se consideră atenuante sau agravante, efectele acestor circumstanţe la stabilirea pedepsei, aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege, modalitatea de aplicare a pedepsei penale în cazul încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei pentru infracţiunea neconsumată etc. (a se vedea articolele 76 – 88 din Codul penal).

25. Curtea notează că prevederile contestate nu exclud aplicarea criteriilor generale de individualizare menţionate mai sus. Dimpotrivă, instanţa de judecată este obligată să individualizeze pedeapsa penală în funcţie de circumstanţele prevăzute la articolele 75 – 77 din Codul penal şi ulterior să aplice o pedeapsă unică pentru cumul de sentinţe, aşa cum este stabilit la articolul 85 din Cod.

26. Curtea reiterează că prevederile contestate îi acordă instanţei de judecată o marjă discreţionară prin faptul că aceasta poate adăuga, în întregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa anterioară, ţinând cont de gravitatea concretă a infracţiunilor şi persoana infractorului, astfel încât pedeapsa să-şi poată realiza scopul.

27. Pentru că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, Curtea reţine că atât considerentele, cât şi soluţia din decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

28. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa drepturilor fundamentale invocate de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolele 1 alin.(3), 16, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză.

29. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate în discuţie nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "[instanţa de judecată] adaugă, în întregime sau parţial [...]" din articolul 85 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Viorel Chetruşcă, în interesele dlui Denis Grebciuc, în dosarul nr.1a-820/2022, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.