Decizie nr.86 din 30.06.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.248g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 49 alineatele (1) lit.b) şi (5) şi 56 alin.(3) din Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012 (competenţa Consiliului Concurenţei de a dispune efectuarea inspecţiei la întreprindere în lipsa mandatului judecătoresc)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 248g/2021 privind  excepţia de

neconstituţionalitate a articolelor 49 alineatele (1) lit.b) şi (5) şi

56 alin.(3) din Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012

(competenţa Consiliului Concurenţei de a dispune

efectuarea inspecţiei la întreprindere în lipsa

mandatului judecătoresc)

nr. 86  din  30.06.2022

 (în vigoare 30.06.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 221-229 art. 113 din 22.07.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 9 noiembrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 30 iunie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 49 alineatele (1) lit.b) şi (5) şi 56 alin.(3) din Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012, ridicată de dl avocat Vadim Oltu în interesele S.R.L. "Irinda Prim", în dosarul nr.3-1479/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Igor Barbacaru de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 15 decembrie 2016, Plenul Consiliului Concurenţei a iniţiat pe baza informaţiilor publicate în unele mijloace de comunicare în masă şi a notei nr.359 din 14 decembrie 2016 privind posibila încălcare a articolelor 5 şi 7 din Legea concurenţei o investigaţie în privinţa S.R.L. "Ecosem", S.R.L. "Irinda Prim", S.R.L. "Litarcom" şi a altor societăţi participante la procedurile de achiziţii publice în domeniul lucrărilor de construcţii şi reparaţii pentru anii 2014-2016.

4. În baza dispoziţiei de iniţiere a investigaţiei, Preşedintele Consiliului Concurenţei a emis ordinul nr.3 din 15 decembrie 2016 privind efectuarea inspecţiilor la S.R.L. "Ecosem", la S.R.L. "Irinda Prim" şi la S.R.L. "Litarcom". Ordinul în discuţie a fost adoptat pe baza articolului 56 alin.(1) din Legea concurenţei, care prevede efectuarea inspecţiilor la întreprinderi şi la asociaţii de întreprinderi, fără a fi necesar un mandat judecătoresc.

5. Pe baza ordinului de inspecţie, inspectorii Consiliului Concurenţei au inspectat încăperile întreprinderilor, au accesat corespondenţa electronică, au examinat scrisori şi alte documente ale companiilor, precum şi alte informaţii stocate pe purtătorii materiali de informaţii.

6. Prin Decizia Plenului Consiliului Concurenţei nr.DA-40 din 24 august 2017 a fost constatată comiterea faptei de încălcare a articolului 5 alin.(3) lit.d) din Legea concurenţei de către S.R.L. "Ecosem", S.R.L. "Irinda Prim" şi S.R.L. "Litarcom", S.R.L "Irinda Prim" fiindu-i aplicată o amendă în sumă de 917 749, 97 lei, ceea ce constituie 1,1% din cifra de afaceri realizată în anul 2016.

7. La 29 septembrie 2017, S.R.L. "Irinda Prim" a atacat în instanţă decizia Consiliului Concurenţei privind iniţierea investigaţiei, precum şi procedura dispunerii şi efectuării inspecţiei la întreprindere. În şedinţa de judecată, dl avocat Vadim Oltu, care apără interesele S.R.L. "Irinda Prim", a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolelor 49 alineatele (1) lit.b) şi (5) şi 56 alin.(3) din Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012.

8. La 1 noiembrie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

"(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

Articolul 29

Inviolabilitatea domiciliului

"(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în următoarele situaţii:

a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;

b) pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;

c) pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3) Percheziţiile şi cercetările la faţa locului pot fi ordonate şi efectuate numai în condiţiile legii.

(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul unui delict flagrant."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"[…]

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

[…]."

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[…]."

10. Prevederile relevante ale Legii concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012 sunt următoarele:

Articolul 47

Modul de atacare a actelor administrative

ale Consiliului Concurenţei

"(1) Deciziile şi prescripţiile Consiliului Concurenţei, precum şi ordinele prevăzute la art.56 alin.(1) pot fi atacate, în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea acestora de către părţi, nemijlocit în instanţa de contencios administrativ competentă, fără a fi necesară depunerea unei cereri prealabile.

[…]."

Articolul 49

Temeiurile pentru iniţierea procedurii de examinare

"(1) Consiliul Concurenţei iniţiază procedura de examinare a presupusului caz de încălcare a legislaţiei concurenţiale:

b) din oficiu, cu excepţia încălcărilor prevăzute la cap. III.

[…]

(5) Consiliul Concurenţei poate începe examinarea din oficiu, în baza materialelor de care dispune referitoare la presupusa încălcare a legislaţiei."

Articolul 56

Efectuarea inspecţiilor. Drepturile şi obligaţiile angajaţilor

Consiliului Concurenţei şi ale subiecţilor supuşi inspecţiilor

"(1) În scopul efectuării investigaţiilor dispuse conform art.55, Consiliul Concurenţei poate să efectueze inspecţiile necesare la întreprinderi şi la asociaţii de întreprinderi. Efectuarea inspecţiilor este dispusă prin ordin emis de preşedintele Consiliului Concurenţei, în care se indică scopul şi obiectul inspecţiei, data la care începe inspecţia şi sancţiunile prevăzute la art.68-70 şi 76, precum şi dreptul de a ataca ordinul în instanţa de judecată.

[…]

(3) Angajaţii Consiliului Concurenţei abilitaţi să desfăşoare o inspecţie au următoarele drepturi de inspecţie:

a) să intre în încăperi, pe terenuri sau în mijloace de transport aflate în proprietatea sau în folosinţa întreprinderii, asociaţiei de întreprinderi sau autorităţilor administraţiei publice, cu excepţia încăperilor de locuit, a terenurilor aferente acestora şi a mijloacelor de transport care aparţin persoanelor fizice;

b) să examineze registre şi orice documente aflate în raport cu obiectul şi scopul investigaţiei, indiferent de suportul fizic sau electronic pe care sunt păstrate;

c) să ridice sau să obţină copii sau extrase, sub orice formă, din registrele şi documentele menţionate la lit.b). Ridicarea registrelor şi documentelor se admite numai dacă asemenea măsură este necesară pentru prevenirea ascunderii, înlăturării, modificării sau distrugerii acestora sau dacă nu este posibil de a face copii de pe acestea în incinta respectivă;

d) să sigileze încăperile destinate activităţii întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi, registrele şi documentele aflate în raport cu obiectul şi scopul investigaţiei, pe perioada inspecţiei (dar nu mai mult de 72 de ore) şi în măsura necesară inspecţiei, fără a suspenda activitatea întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi supuse inspecţiei;

e) să solicite oricărui reprezentant sau angajat al întreprinderii, al asociaţiei de întreprinderi sau al autorităţii administraţiei publice explicaţii asupra faptelor sau documentelor aflate în raport cu obiectul şi scopul investigaţiei şi să înregistreze răspunsurile acestora;

f) să ceară ca informaţia aflată în raport cu obiectul şi scopul investigaţiei, păstrată pe calculator şi accesibilă din încăpere, să fie prezentată într-o formă care ar permite ridicarea, precum şi să fie vizibilă şi lizibilă.

[…]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei menţionează că articolul 49 alineatele (1) lit.b) şi (5) din Legea nr.183 din 11 iulie 2012, care prevede că Consiliul Concurenţei poate iniţia o investigaţie privind existenţa practicilor anticoncurenţiale, fără un control judiciar prealabil al motivelor, reprezintă o încălcare a articolelor 1 alin.(3), 6, 28, 29 şi 127 din Constituţie. De altfel, în cadrul investigaţiei, Consiliul Concurenţei poate dispune efectuarea inspecţiei la întreprindere în lipsa unui mandat judecătoresc. Totodată, persoanele sunt constrânse să consimtă la efectuarea inspecţiei care încalcă drepturile lor fundamentale, fiind ameninţate cu aplicarea unei amenzi în caz de refuz.

12. Autorul excepţiei susţine că iniţierea investigaţiei şi inspecţia în cadrul întreprinderii trebuie să fie permise doar de instanţa de judecată. Cu titlu de exemplu, autorul invocă normele Codului de procedură penală referitoare la percheziţie, susţinând că o decizie a instanţei de judecată este obligatorie în cazul inspecţiei la întreprindere, deoarece ea este similară percheziţiei. Totuşi, articolul 56 alin.(3) din Lege îi conferă Consiliului Concurenţei competenţa de a efectua inspecţii şi de a obţine date în mod nestingherit. O asemenea competenţă, care nu face obiectul unui control judiciar prealabil al necesităţii, este incompatibilă cu articolele 1 alin.(3), 6, 23, 28, 29, 54 alin.(2) şi 127 din Constituţie.

13. Totodată, autorul excepţiei susţine că în Hotărârea Delta Pekárny a.s. v. Republica Cehă, 2 octombrie 2014, Curtea Europeană a stabilit o încălcare a articolului 8 din Convenţia Europeană, în contextul unei inspecţii efectuate ex officio de autoritatea antitrust cehă la o întreprindere acuzată de practici anticoncurenţiale.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 49 alineatele (1) lit.b) şi (5) şi 56 alin.(3) din Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-un proces din faţa instanţei de drept comun într-o cauză cu privire la controlul legalităţii unor acte ale Consiliului Concurenţei. La examinarea cauzei, instanţa de judecată trebuie să decidă cu privire la legalitatea investigaţiei privind comiterea unor practici anticoncurenţiale şi a inspecţiei la întreprindere. Prin urmare, articolele 49 alineatele (1) lit.b) şi (5) şi 56 alin.(3) din Legea nr.183 din 11 iulie 2012, care stabilesc iniţierea procedurii de examinare privind admiterea practicilor anticoncurenţiale şi efectuarea inspecţiei la întreprindere de către Consiliul Concurenţei, ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea observă că prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că există o ingerinţă în articolele 1 alin.(3) [statul de drept], 6 [separaţia şi colaborarea puterilor], 23 [calitatea legii], 28 [viaţa intimă, familială şi privată], 29 [inviolabilitatea domiciliului], 54 alin.(2) [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi] şi 127 [proprietatea] din Constituţie.

21. Cu privire la existenţa unei ingerinţe în articolele 1 alin.(3), 6, 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că aceste norme nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (DCC nr.112 din 15 iulie 2021, § 22; DCC nr.133 din 12 august 2021, § 25; DCC nr.43 din 31 martie 2022, § 26).

22. Referitor la capătul sesizării care pretinde încălcarea articolului 127 din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei nu a motivat încălcarea acestui articol. Curtea precizează că simpla trimitere la o normă constituţională nu echivalează cu un argument (DCC nr.13 din 1 februarie 2022, § 22). De altfel, dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (DCC nr.109 din 13 iulie 2021, § 24).

23. Curtea reţine că autorul excepţiei a invocat existenţa unei ingerinţe în dreptul la inviolabilitatea domiciliului şi protecţia informaţiilor care constituie secret comercial. În acest sens, autorul a pretins aplicabilitatea articolelor 28 şi 29 din Constituţie.

24. Curtea observă că în sesizare autorul afirmă că inspecţia la întreprindere efectuată în lipsa unui mandat judiciar prealabil este neconstituţională. Cel de-al doilea capăt al excepţiei susţine că intentarea ex officio a investigaţiei de către Consiliul Concurenţei, fără un control prealabil al motivelor, este neconstituţională.

25. Curtea reţine că în susţinerea primului capăt al excepţiei autorul face trimitere la cauza Delta Pekárny v. Republica Cehă, din 2 octombrie 2014, în care Curtea Europeană a reţinut încălcarea articolului 8 din Convenţia Europeană, în contextul unei inspecţii efectuate ex officio de autoritatea antitrust cehă la o întreprindere acuzată că a admis practici anticoncurenţiale.

26. Curtea reţine că, pentru a aplica considerentele Curţii Europene în acest caz, trebuie să se stabilească dacă circumstanţele din cauza analizată şi din prezentul caz sunt similare.

27. În Hotărârea Delta Pekárny v. Republica Cehă, Curtea Europeană a examinat dacă o inspecţie efectuată în 2003 de autoritatea naţională de concurenţă din Cehia în sediul unei societăţi a condus la încălcarea articolului 8 din Convenţie. Curtea Europeană a considerat că inspecţia în litigiu a încălcat dreptul la inviolabilitatea domiciliului. Argumentul a fost că decizia de autorizare a inspecţiei nu putea face obiectul unui control jurisdicţional efectiv ex ante sau ex post. Singura posibilitate de a formula obiecţii în privinţa legalităţii inspecţiei exista în cadrul procedurii referitoare la constatările pe fond făcute de autoritatea de concurenţă. În acest context, aspecte precum necesitatea, durata sau scopul inspecţiei, precum şi caracterul său proporţional nu puteau fi supuse unui control jurisdicţional (a se vedea § 82-94 din Hotărârea citată).

28. Astfel, deşi Curtea Europeană a stabilit încălcarea articolului 8 din Convenţie, lipsa unui mandat judiciar prealabil a fost doar un factor care a fost luat în considerare. Important este faptul că în hotărârea Delta Pekárny Curtea a precizat în mod explicit că lipsa unui mandat judiciar prealabil poate fi compensată de un control jurisdicţional efectiv ex post care să vizeze toate elementele de fapt şi de drept (§ 83, 87 şi 92). Prin urmare, Curtea trebuie să verifice dacă ordinul de inspecţie poate fi atacat în instanţă şi dacă controlul exercitat este unul efectiv.

29. La modul abstract, Curtea constată că Legea nr.183 din 11 iulie 2012 prevede trei categorii de garanţii privind efectuarea inspecţiei la întreprindere: (i) obligaţia motivării ordinului de inspecţie, (ii) limitări privind desfăşurarea inspecţiei şi (iii) existenţa unei căi de atac ex post.

30. Cu privire la prima garanţie, Curtea reţine că articolul 56 alin.(1) din Lege prevede că ordinul de inspecţie trebuie să precizeze obiectul şi scopul inspecţiei. Curtea observă că aceste date permit identificarea cât mai precisă a persoanelor şi a incintelor susceptibile să fie inspectate. Mai mult, indicarea obiectului şi a scopului inspecţiei urmăreşte, inclusiv, facilitarea obligaţiei de colaborare. Totodată, elementele în discuţie servesc la aprecierea caracterului necesar al inspecţiei, aşa cum pretinde articolul 56 din Legea nr.183 din 11 iulie 2012, care stabileşte că Consiliul Concurenţei desfăşoară inspecţiile necesare la identificarea faptelor interzise. Deşi îi revine, în primul rând, Consiliului Concurenţei sarcina de a aprecia dacă o măsură de inspecţie este necesară, această apreciere este supusă controlului exercitat de instanţă, potrivit articolului 47 alin.(1) din Lege.

31. A doua garanţie presupune că inspectorii desfăşoară inspecţia doar în conformitate cu împuternicirile atribuite şi ţinând cont de obiectul şi scopul acesteia. Limitele competenţelor conferite sunt stabilite în mod expres în lege. Mai mult, Curtea reţine că condiţiile impuse pentru exercitarea competenţelor de inspecţie ale Consiliului Concurenţei variază dacă sunt inspectate încăperi, terenuri şi mijloace de transport ale persoanelor fizice sau ale întreprinderilor. Astfel, în timp ce articolul 56 din Lege vizează inspecţiile efectuate la întreprinderi, articolul 57 alin.(3) din Lege prevede că inspectorii nu pot forţa accesul în incinte care aparţin persoanelor fizice, fără un mandat judecătoresc. Aşadar, Curtea reţine că situaţia este complet diferită în funcţie de subiectul inspecţiei: o persoană fizică sau o întreprindere.

32. În al treilea rând, ordinul privind inspecţia face obiectul unei acţiuni în justiţie. Articolul 47 alin.(1) din Legea nr.183 din 11 iulie 2012 prevede că ordinul de inspecţie poate fi atacat în contencios administrativ. Potrivit articolului 194 alin.(1) din Codul administrativ, în procedura în contencios administrativ, instanţa de judecată soluţionează din oficiu probleme de fapt şi de drept. Totodată, articolul 225 alin.(2) din Codul administrativ prevede că instanţa judecătorească verifică legalitatea exerciţiului marjei discreţionare a autorităţii publice.

33. Aşadar, având în vedere considerentele din § 30-32, Curtea reţine că garanţiile în discuţie protejează persoanele de eventualele abuzuri. Curtea menţionează că le revine instanţelor judecătoreşti să verifice, odată sesizate, legalitatea inspecţiei şi caracterul justificat al ingerinţei în dreptul la inviolabilitatea domiciliului şi la viaţa privată.

34. Cu privire la iniţierea ex officio a investigaţiei, Curtea menţionează că Consiliul Concurenţei poate demara o examinare pe baza materialelor de care dispune în cazul în care consideră că există indicii privind o pretinsă încălcare a legislaţiei. Astfel, articolul 49 alineatele (1) lit.b) şi (5) din Legea nr.183 din 11 iulie 2012 prevede etapa de examinare preliminară, care reclamă doar o prezumţie privind încălcarea care se intenţionează să fie verificată. Dacă indiciile sunt confirmate, Consiliul iniţiază o investigaţie, în baza articolului 55 alin.(2) din Legea nr.183 din 11 iulie 2012. Aşadar, pentru a intenta ex officio o investigaţie, Consiliul Concurenţei trebuie să dispună de elemente care justifică ipoteza unei încălcări.

35. Mai mult, Curtea observă că posibilitatea Consiliului de a acţiona din oficiu există doar în cazul practicilor anticoncurenţiale de la Capitolul II din Lege, fiind exceptate faptele de concurenţă neloială, stabilite la Capitolul III. Curtea precizează că această abordare reflectă echilibrul pe care legislatorul a urmărit să-l stabilească între protecţia concurenţei loiale şi drepturile persoanelor juridice. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că concurenţa loială este un factor de bază al economiei naţionale şi că statul trebuie să asigure protecţia concurenţei loiale (HCC nr.10 din 14 aprilie 2022, §§ 45 şi 46; DCC nr.144 din 16 decembrie 2019, § 16).

36. Curtea reţine că al doilea argument în acest capăt al excepţiei pretinde că competenţa Consiliului Concurenţei de a intenta ex officio o examinare încalcă dreptul la respectarea inviolabilităţii domiciliului, deoarece permite efectuarea unor inspecţii ce ar putea fi declarate ilegale de către instanţa de judecată. În această situaţie, sub ameninţarea amenzii, persoanele sunt constrânse să se supună inspecţiei ilegale.

37. Curtea reţine că, deşi refuzul colaborării atrage amendarea persoanei, decizia Consiliului Concurenţei privind sancţionarea faptei de obstrucţionare a inspecţiei poate face obiectul unei acţiuni în justiţie (articolul 78 din Legea nr.183 din 11 iulie 2012). În acest caz, în susţinerea acţiunii, persoana poate invoca caracterul ilegal al sancţiunii, pentru că măsura luată în cursul inspecţiei la care nu s-ar fi supus ar fi fost ea însăşi ilegală.

38. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 49 alineatele (1) lit.b) şi (5) şi 56 alin.(3) din Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012, ridicată de dl avocat Vadim Oltu în interesele S.R.L. "Irinda Prim", în dosarul nr.3-1479/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.