Decizie nr.87 din 17.07.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.253g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 140 alin.(9) din Codul de executare (transmiterea bunului prin încheierea executorului judecătoresc)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.253g/2024 privind

 excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi

 din articolul 140 alin.(9) din Codul de executare

(transmiterea bunului prin încheierea

 executorului judecătoresc)

nr. 87  din  17.07.2025

 (în vigoare 17.07.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 474-477 art.111 din 10.09.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Maria Arhir, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 11 decembrie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 17 iulie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "transmiterea bunului se dispune prin încheiere a executorului judecătoresc" din articolul 140 alin.(9) din Codul de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, ridicată de dl avocat Sorin Brumă, în interesele SA "ENERGOIMPEX", în dosarul nr.2r-2783/2024, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători format din doamnele judecătoare Ana Panov, Natalia Mămăligă şi Ala Malîi de la Curtea de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-un titlu executoriu din 3 iunie 2015, s-a dispus încasarea forţată a unei sume din contul debitorului ENERGOIMPEX în beneficiul creditorului SRL "ASGARDAN-GRUP".

4. În procedura de executare silită a titlului executoriu menţionat supra, la 14 mai 2018, dna Olga Pascari, executor judecătoresc, a adoptat o încheiere prin care a dispus transmiterea către creditorul ASGARDAN-GRUP a unui bun imobil.

5. La 28 mai 2018, ENERGOIMPEX a contestat încheierea executorului judecătoresc din 14 mai 2018, solicitând anularea acesteia.

6. Prin încheierea din 24 octombrie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a respins contestaţia ENERGOIMPEX. Prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 6 februarie 2020 a fost admis recursul ENERGOIMPEX, casată încheierea Judecătoriei Chişinău din 24 octombrie 2019 şi cauza a fost trimisă la rejudecare.

7. Prin încheierea din 9 septembrie 2024, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a respins contestaţia ENERGOIMPEX împotriva ASGARDAN-GRUP cu privire la anularea încheierii executorului judecătoresc. Dl avocat Sorin Brumă a formulat, în interesele ENERGOIMPEX, un recurs împotriva încheierii din 9 septembrie 2024.

8. Totodată, dl avocat Sorin Brumă a ridicat, în interesele ENERGOIMPEX, excepţia de neconstituţionalitate a textului "transmiterea bunului se dispune prin încheiere a executorului judecătoresc" din articolul 140 alin.(9) din Codul de executare.

9. Printr-o încheiere din 14 noiembrie 2024, Curtea de Apel Centru a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 140 alin.(9) din Codul de executare şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[...]."

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

11. Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:

Articolul 140

Licitaţia repetată

"(1) Dacă, în decurs de 5 zile de la data desfăşurării licitaţiei, creditorul nu solicită preluarea bunurilor, se organizează licitaţie repetată în condiţiile prezentului cod.

(1¹) Pentru vânzarea unui bun vor fi organizate cel mult 3 licitaţii. În cazul în care se declară că licitaţia nu a avut loc din motivul indicat la art.139 alin.(1) lit.e) din prezentul cod, numărul licitaţiilor nu este limitat.

(2) În cazurile prevăzute la art.139 alin.(1) lit.a)-c) din prezentul cod, executorul judecătoresc reduce preţul bunului. Reducerea nu poate fi mai mare de 20% din preţul la care a fost expus bunul la licitaţia precedentă şi de 10% în cazul bunurilor imobile. Preţul iniţial al bunului expus spre vânzare la a treia licitaţie nu poate fi mai mic de 50% din preţul stabilit la evaluarea acestuia. În celelalte cazuri nu se permite reducerea preţului.

(3) Dacă se declară că licitaţia repetată nu a avut loc, creditorul este în drept să preia bunurile în contul achitării creanţei, la preţul iniţial stabilit la ultima licitaţie.

(4) Dacă la bunurile nevîndute la licitaţia repetată pretind mai mulţi creditori, acestea se vor transmite în ordinea de satisfacere a creanţelor, stabilită de prezentul cod.

(5) Dacă nu există creanţe care trebuie satisfăcute în primul rând, de dreptul preferenţial dispune creditorul la al cărui demers au fost sechestrate bunurile, apoi creditorul care a avansat cheltuielile de executare pentru urmărirea acestui bun.

(6) În cazul în care creditorii se află în situaţii egale, problema se rezolvă prin tragere la sorţi.

(7) În cazul în care creditorul care a solicitat să-i fie transmise bunurile nu se prezintă nemotivat la data stabilită de executorul judecătoresc sau refuză primirea lor, bunurile sunt propuse unui alt creditor, conform ordinii stabilite, iar dacă nu există alţi creditori, bunurile sunt vândute prin alte modalităţi prevăzute de prezentul cod ori sechestrul se ridică dacă cheltuielile de executare sunt achitate integral.

(8) În cazul în care suma restituită de creditor în condiţiile art.139 alin.(3) din prezentul cod nu este suficientă pentru acoperirea cheltuielilor de executare, acesta va achita şi cheltuielile de executare. Bunul va fi transmis creditorului care a acceptat primirea lui în contul datoriei după achitarea diferenţei dintre valoarea bunului transmis şi valoarea creanţei sale şi după achitarea cheltuielilor de executare.

(9) Transmiterea bunului se dispune prin încheiere a executorului judecătoresc. În cazul transmiterii în contul achitării datoriei a bunurilor dreptul de proprietate asupra cărora este supus înregistrării de stat, încheierea executorului judecătoresc de transmitere a bunului se confirmă de instanţa de judecată, conform procedurii stabilite la art.136 din prezentul cod. Încheierea instanţei de judecată prin care se constată legalitatea transmiterii bunului serveşte temei pentru înregistrarea dreptului de proprietate pe numele creditorului care a preluat bunul în contul achitării creanţei.

(10) Ridicarea sechestrului de pe bunuri în cazurile prevăzute la alin.(7) se admite în baza unei încheieri."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că valorificarea unui bun al debitorului aflat în proces de insolvabilitate poate avea loc doar în condiţiile Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012. Respectiv, preluarea bunului de un creditor, în contul achitării creanţei sale, pe baza încheierii executorului judecătoresc, reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate al persoanelor care şi-au formulat creanţele în procesul de insolvabilitate.

13. Normele contestate nu conţin suficiente garanţii împotriva arbitrariului, pentru că nu asigură persoanelor posibilitatea de a-şi susţine cauza în faţa autorităţilor competente şi un control efectiv din partea instanţei de judecată în privinţa măsurilor de executare silită aplicate de executorul judecătoresc.

14. În concluzie, autorul excepţiei afirmă că dispoziţiile contestate contravin articolelor 20, 23, 46, 53 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de executare, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "transmiterea bunului se dispune prin încheiere a executorului judecătoresc" din articolul 140 alin.(9) din Codul de executare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează o cerere de contestare a încheierii executorului judecătoresc privind transmiterea bunului în proprietatea creditorului şi ridicarea sechestrului. Prin urmare, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile criticate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea constată că norma contestată nu a mai făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.83 din 17 iunie 2022, § 20; DCC nr.78 din 4 iulie 2024, § 25).

21. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia),53 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

22. Referitor la articolele 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (DCC nr.195 din 21 decembrie 2023, § 25).

23. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autorul sesizării pretinde că i se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, deoarece norma contestată nu-i asigură posibilitatea de a-şi susţine cauza în faţa autorităţilor competente şi nu-i asigură un control efectiv din partea instanţei de judecată în privinţa măsurilor de executare silită aplicate de executorul judecătoresc.

24. Curtea reaminteşte că dreptul la executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile constituie o parte integrantă a dreptului de acces la justiţie (a se vedea HCC nr.22 din 8 octombrie 2019, § 33; HCC nr.11 din 25 martie 2021, § 22). De asemenea, Curtea notează că articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează, inter alia, executarea unei hotărâri definitive şi irevocabile într-un termen rezonabil (HCC nr.5 din 3 martie 2022, § 86).

25. Sub acest aspect, Curtea Europeană a menţionat că dreptul la executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile nu poate obliga un stat să pună în executare fiecare hotărâre cu caracter civil, indiferent de felul acesteia şi de circumstanţele cauzei (Topciov v. România (dec.), 15 iunie 2006). De asemenea, în aceste cazuri, creditorul trebuie să acţioneze cu diligenţă pentru a asigura executarea documentului executoriu în cauzele civile (Ciprova v. Republica Cehă (dec.), 22 martie 2005). Astfel, în cadrul procedurii de executare, trebuie asigurat un echilibru corect şi efectiv între drepturile procedurale ale creditorului şi cele ale debitorului (HCC nr.5 din 3 martie 2022, § 87).

26. Analiza coroborată a legislaţiei relevante permite Curţii să observe că pe baza articolului 120 din Constituţie legislatorul a reglementat procedura de executare a hotărârilor judecătoreşti, inclusiv a celor cu caracter civil, şi a stabilit că executarea silită reprezintă un ansamblu de măsuri, prevăzute de Codul de executare, prin care creditorul realizează, prin intermediul executorului judecătoresc, cu concursul organelor de stat abilitate, drepturile sale, recunoscute printr-un document executoriu, dacă debitorul nu-şi îndeplineşte benevol obligaţiile (a se vedea articolul 10 alin.(1) din Codul de executare). În reglementarea procedurii de executare, legislatorul a stabilit o măsură de executare forţată care constă în vânzarea la licitaţie a bunurilor debitorului şi transmiterea mijloacelor băneşti obţinute către creditori. În cazul în care bunurile nu au fost vândute la licitaţia repetată, legislatorul a delegat executorului judecătoresc competenţa de a transmite, în natură, bunul nevândut în proprietatea creditorilor, cu stingerea concomitentă a datoriei. Aşadar, norma contestată are sensul acordat de legislator şi urmează să fie aplicată într-o coroborare logică cu alte dispoziţii ale actului din care face parte.

27. De asemenea, Curtea reţine că legislaţia în vigoare conţine garanţii procesuale suficiente care le oferă părţilor la procedura de executare posibilitatea reală de a-şi prezenta cauza în faţa autorităţilor competente, astfel încât să le asigure o apărare efectivă împotriva măsurilor care le afectează drepturile. În acest sens, autorul sesizării, în calitate de parte a procesului de executare, pe lângă competenţa de a contesta actele de executare întocmite de executor (art.161 alin.(1) din Codul de executare), mai poate să-şi prezinte poziţia în faţa instanţei de judecată, care trebuie să confirme încheierea executorului judecătoresc de transmitere a unui bun supus înregistrării de stat (i.e. imobil) (a se vedea articolele 136 şi 140 alin.(9) teza a II-a din Codul de executare), care, la rândul său, poate fi contestată cu recurs (a se vedea articolul 136 alin.(4) din Codul de executare). În acest sens, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa instanţei care urmează să se pronunţe asupra cererii de anulare a încheierii privind transmiterea bunului imobil (a se vedea supra § 7).

28. Prin urmare, Curtea reţine că prevederile contestate nu afectează dreptul de acces liber la justiţie, garantat de articolul 20 din Constituţie.

29. Cu privire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, autorul excepţiei afirmă că norma contestată "îngrădeşte excesiv şi total nejustificat, iar în anumite circumstanţe chiar anulează în totalitate dreptul constituţional al persoanelor de a obţine o justă satisfacţie în cadrul procesului de insolvabilitate".

30. Curtea observă că, în acest caz, aşa cum au fost prezentate argumentele în sesizare, autorul excepţiei pledează nu în interesele sale, ci în interesele persoanelor care au calitatea procesuală de creditor în cauza de insolvabilitate intentată în privinţa ENERGOIMPEX. Curtea reiterează că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi ridicată pentru protejarea drepturilor şi intereselor unor persoane terţe (DCC nr.90 din 23 iulie 2020, § 19; DCC nr.58 din 6 iunie 2024, § 31).

31. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că ea priveşte, în primul rând, situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia. În caz contrar, excepţia de neconstituţionalitate riscă să devină un instrument simulat, o actio popularis, pierzându-şi, în aceste condiţii, caracterul ei efectiv şi concret (DCC nr.102 din 1 iulie 2021, § 30).

32. Referitor la pretinsa neconformitate a normei contestate cu articolul 53 din Constituţie, Curtea observă că autorul nu a prezentat argumente. În acest sens, în situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că trimiterea la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privinţa formulării unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (DCC nr.59 din 19 aprilie 2022, § 17; DCC nr.50 din 2 mai 2023, § 22).

33. Aşadar, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "transmiterea bunului se dispune prin încheiere a executorului judecătoresc" din articolul 140 alin.(9) din Codul de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, ridicată de dl avocat Sorin Brumă, în interesele SA "ENERGOIMPEX", în dosarul nr.2r-2783/2024, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.