Decizie nr.88 din 21.05.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.225g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 57 alin.(1) lit.d) teza a II-a din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (hotărârea de valorificare a bunurilor grevate cu garanţii [2])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.225g/2025 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a articolului 57 alin. (1) lit. d) teza

a II-a din  Legea  insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012

(hotărârea de valorificare a bunurilor grevate cu garanţii [2])

nr. 88  din  21.05.2026

 (în vigoare 21.05.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 238-241 art.104 din 11.06.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Cristian Rotaru, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 28 octombrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 21 mai 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "[h]otărârea de valorificare a bunurilor afectate cu garanţii se ia numai de creditorii garantaţi, care deţin garanţii reale asupra acestor bunuri" din articolul 57 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Iurie Scutari, administrator statutar şi creditor al SRL "Iurs", în dosarul nr.2i-50-3/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Alexandru Arhip, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-o hotărâre din 25 ianuarie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul central, a intentat procedura accelerată de restructurare în privinţa Iurs, a instituit perioada de observaţie asupra acestei societăţi şi a desemnat un administrator provizoriu.

4. Printr-o hotărâre din 23 aprilie 2019, Judecătoria Chişinău a confirmat planul procedurii accelerate de restructurare şi a trecut la procedura realizării planului confirmat în privinţa Iurs, fiind încetată procedura accelerată de restructurare.

5. Printr-o hotărâre din 16 martie 2023, Judecătoria Chişinău a dispus revocarea planului procedurii accelerate de restructurare şi aplicarea procedurii falimentului în privinţa Iurs. Prin aceeaşi hotărâre, administratorul autorizat Irina Selevestrul a fost desemnată în calitate de lichidator.

6. Prin hotărârea adunării creditorilor din 28 august 2023 s-a decis: (i) anularea deciziei administratorului insolvabilităţii din 22 mai 2020 privind transmiterea în natură a unui bun imobil în contul stingerii creanţei creditorului garantat; (ii) obligarea lichidatorului să evalueze bunurile debitorului insolvabil şi (iii) obligarea lichidatorului de a organiza valorificarea prin vânzare a bunurilor debitorului insolvabil, inclusiv a celor gajate.

7. La 8 septembrie 2023, un creditor garantat a contestat hotărârea adunării creditorilor din 28 august 2023 şi a solicitat anularea ei. La 19 septembrie 2023, câţiva creditori chirografari au contestat, la rândul lor, hotărârea menţionată, solicitând anularea parţială a acesteia.

8. În procesul de examinare a contestaţiilor, la 3 octombrie 2023, dl Iurie Scutari a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "[h]otărârea de valorificare a bunurilor afectate cu garanţii se ia numai de creditorii garantaţi, care deţin garanţii reale asupra acestor bunuri" din articolul 57 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

9. Printr-o încheiere din 8 octombrie 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 72

Categoriile de legi

"(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.

(3) Prin lege organică se reglementează:

[...]

(e) organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a contenciosului administrativ;

[...]

p) celelalte domenii pentru care, în Constituţie, se prevede adoptarea de legi organice;

r) alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice.

[...]"

11. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 57

Cvorumul adunării creditorilor

"(1) La adunarea creditorilor unde se soluţionează problemele valorificării masei debitoare negrevate cu garanţii, drept de vot au numai creditorii chirografari. Hotărârea de valorificare a bunurilor afectate cu garanţii se ia numai de creditorii garantaţi, care deţin garanţii reale asupra acestor bunuri. Creditorii cu creanţe sub condiţie suspensivă pot vota doar după îndeplinirea condiţiei.

[...]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt imprecise şi generează confuzie în aplicarea procedurii de valorificare a bunurilor care alcătuiesc masa debitoare. De asemenea, autorul afirmă că dispoziţiile atacate încalcă dreptul de proprietate al creditorilor chirografari.

13. În opinia autorului, prin atribuirea competenţei exclusive a creditorilor garantaţi de a decide asupra valorificării bunurilor afectate cu garanţii, se creează situaţia în care bunul grevat poate fi valorificat la un preţ inferior valorii sale reale potrivit preţului de piaţă, fapt care conduce la prejudicierea masei debitoare a creditorilor chirografari. Autorul califică această situaţie ca o formă de îmbogăţire nejustificată a creditorului garantat, întrucât acesta ar putea dobândi bunul la un preţ inferior valorii efective, fără a acoperi diferenţa în favoarea celorlalţi creditori.

14. Mai mult, autorul afirmă că excluderea creditorilor chirografari de la deciziile privind bunurile grevate, precum şi atunci când valoarea acestora depăşeşte creanţa garantată, creează un dezechilibru nejustificat în raport cu creditorii garantaţi.

15. Din aceste motive, autorul sesizării afirmă că dispoziţiile criticate contravin articolelor 4, 7 şi 72 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepţia este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "[h]otărârea de valorificare a bunurilor afectate cu garanţii se ia numai de creditorii garantaţi, care deţin garanţii reale asupra acestor bunuri" din articolul 57 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012. Curtea observă că prevederile contestate au făcut anterior obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, fiind pronunţată Decizia nr.179 din 27 noiembrie 2025. Totuşi, în acea decizie, Curtea a reţinut că pretinsa problemă de constituţionalitate pe care a ridicat-o autorul excepţiei nu îl viza în mod direct, fapt care a condus la declararea inadmisibilităţii sesizării (a se vedea DCC nr.179 din 27 noiembrie 2025, § 24). Astfel, Curtea nu este împiedicată să analizeze din nou prevederile atacate.

20. Având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul examinării unei contestaţii care are ca obiect şi anularea unei hotărâri a adunării creditorilor, Curtea admite că instanţa ar putea aplica prevederile criticate la soluţionarea cauzei.

21. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.58 din 6 iunie 2024, § 25).

22. Autorul sesizării a pretins incidenţa articolelor 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Legea Supremă) şi 72 (categorii de legi) din Constituţie. De asemenea, deşi nu a fost menţionat expres în sesizare, autorul acesteia a formulat critici şi din perspectiva articolului 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) din Constituţie.

23. Cu referire la articolele 4 şi 7 din Constituţie, Curtea a precizat în jurisprudenţa sa că aceste norme constituţionale comportă un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate (a se vedea DCC nr.53 din 4 mai 2023, § 16; DCC nr.111 din 12 septembrie 2023, § 14).

24. Cu referire la incidenţa articolului 72 din Constituţie, Curtea notează că prevederile acestuia stabilesc categoriile de legi adoptate de Parlament, precum şi domeniile reglementate prin legile organice şi ordinare. Analizând argumentele invocate în excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a demonstrat incidenţa acestui articol.

25. Referitor la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea reţine că scopul Legii insolvabilităţii constă în instituirea unei proceduri judiciare colective pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului insolvabil (a se vedea articolul 1). Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a notat că procedura administrării extraordinare a unei societăţi în curs de lichidare urmăreşte asigurarea unei gestiuni echitabile a patrimoniului acestei societăţii, în vederea garantării unei protecţii identice pentru toţi creditorii. Astfel, ingerinţa în cauză urmăreşte scopuri legitime în conformitate cu interesul public, şi anume buna administrare a justiţiei şi protecţia drepturilor terţilor (a se vedea Saggio v. Italia, 25 octombrie 2001, §§ 28-29).

26. Curtea observă că autorul sesizării susţine, în principal, că prin aplicarea normei contestate creditorii chirografari ar fi înlăturaţi de la adoptarea hotărârilor referitoare la valorificarea bunurilor grevate cu garanţii. Această situaţie ar conduce la lichidarea acestor bunuri la preţuri diminuate, circumstanţă de natură să afecteze dreptul de proprietate al creditorilor negarantaţi.

27. Analiza coroborată a normelor relevante sesizării examinate permite Curţii să reţină că, având prerogativa constituţională de a reglementa prin lege organică procedura de examinare a cauzelor de insolvabilitate, legislatorul a făcut o disctincţie clară între creditorii garantaţi (a se vedea articolele 2 şi 50 din Legea insolvabilităţii) şi creditorii negarantaţi/chirografari (a se vedea articolele 2 şi 42 din Lege) ai persoanei insolvabile. Încadrarea în una din aceste categorii depinde, în fiecare caz, fie de prevederile actului juridic care a dat naştere obligaţiei civile, fie de anumite prevederi legale care prioritizează pe unii creditori (a se vedea, de exemplu, titularii dreptului de gaj, dreptului de retenţie, rezerva proprietăţii, creanţele rezultate din contracte de investire în construcţia locuinţei).

28. Având în vedere situaţia invocată de autorul sesizării, Curtea menţionează că legislatorul a stabilit că creanţele asigurate prin garanţii reale (e.g. – gaj, ipotecă) le acordă creditorilor dreptul de a fi satisfăcuţi cu prioritate din valoarea bunului gajat/grevat cu garanţii. De asemenea, creditorilor garantaţi li se acordă dreptul de a se pronunţa şi asupra modului de valorificare/lichidare a bunului din valoarea căruia urmează să fie satisfăcuţi. Exerciţiul acestor drepturi trebuie realizat în procedura de insolvabilitate cu bună-credinţă şi cu respectarea prevederilor relevante ale legii. Prin urmare, Curtea nu poate reţine afirmaţiile autorului că norma contestată are scopul de a permite valorificarea/lichidarea bunurilor grevate cu garanţii la preţuri diminuate, contrare intereselor patrimoniale ale creditorilor chirografari. Faptul că creditorilor garantaţi li se acordă dreptul de a se pronunţa asupra preţului iniţial, precum şi în privinţa modului şi momentului valorificării bunului/masei debitoare din valoarea căreia urmează a fi satisfăcuţi nu impune concluzia că bunul ar putea fi vândut la preţuri derizorii.

29. Curtea notează că legislatorul acordă participanţilor la procesul de insolvabilitate suficiente mecanisme de a-şi proteja drepturile şi interesele patrimoniale. De exemplu, instanţa de insolvabilitate poate anula orice hotărâre a adunării creditorilor, inclusiv a creditorilor garantaţi, dacă administratorul insolvabilităţii/lichidatorul sau reprezentantul debitorului insolvabil aduce argumente relevante în susţinerea anulării acesteia (a se vedea articolul 59 alin.(1) din Lege). De asemenea, legislatorul a prevăzut posibilitatea unor participanţi la proces de a face opoziţie la vânzarea bunului grevat cu garanţii. Dacă admite opoziţia, instanţa de judecată, ţinând seama de obiectul acesteia, va modifica ori anula, după caz, metoda, maniera, condiţiile, sarcinile, preţul, locul sau data vânzării bunurilor grevate cu garanţii, informând de îndată administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, care este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanţa de insolvabilitate (a se vedea articolul 131 alin.(6) din Lege). În cazul valorificării bunului prin trecerea acestuia în proprietatea creditorului garantat în contul creanţei, în situaţia în care preţul de piaţă este mai mare decât valoarea creanţei, creditorul garantat poate prelua bunul numai dacă depune suma de bani care acoperă diferenţa dintre preţ şi valoarea creanţei garantate, inclusiv cheltuielile de validare a creanţelor şi de valorificare a bunului şi remuneraţia administratorului insolvabilităţii/lichidatorului (articolul 131 alin.(10) din Lege). Astfel, Curtea observă că legislatorul a prevăzut garanţii care să nu permită abuzul de drept sau eventuala îmbogăţire nejustificată a creditorului garantat.

30. În aceeaşi ordine de idei, precum şi în scopul asigurării echităţii procedurilor, legislatorul a prevăzut şi anumite obligaţii profesionale ale lichidatorului, printre care şi obligaţia de "a valorifica şi/sau sau a lichida neîntârziat, în condiţii cât mai avantajoase şi în momentul cel mai potrivit, masa debitoare" (articolul 117 alin.(1) din Lege), iar vânzarea bunurilor la licitaţie să fie orientată spre "valorificarea cât mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cât mai deplină a creanţelor [tuturor] creditorilor" (articolul 68 alin.(2) din Legea insolvabilităţii). Mai mult, Curtea în jurisprudenţa sa a reţinut că lichidatorul "[...] trebuie să acţioneze conform nivelului de competenţă şi diligenţă corespunzătoare cunoştinţelor, competenţei şi experienţei pe care le deţine, precum şi celor care se pot aştepta de la un bun administrator" (articolul 187 din Codul civil). Aceste standarde îi impun inclusiv obligaţia de a organiza licitaţia de vânzare în aşa fel încât despre ea să afle un număr cât mai mare de persoane interesate în cumpărarea bunurilor debitorului (a se vedea, în acest sens, DCC nr.27 din 26 februarie 2026, §§ 35-36).

31. Din aceste motive, Curtea ajunge la concluzia că actualul cadru normativ le asigură participanţilor la procedura de insolvabilitate pârghii procesuale şi materiale suficiente pentru protecţia drepturilor patrimoniale şi, prin urmare, nu afectează dreptul de proprietate garantat de articolul 46 din Constituţie.

32. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.f) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea nr.225g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "[h]otărârea de valorificare a bunurilor afectate cu garanţii se ia numai de creditorii garantaţi, care deţin garanţii reale asupra acestor bunuri" din articolul 57 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Iurie Scutari, administrator statutar şi creditor al SRL "Iurs", în dosarul nr.2i-50-3/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.