Decizie nr.88 din 25.07.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.162g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din Codul de procedură civilă (exhumarea şi prelevarea mostrelor biologice pentru stabilirea paternităţii)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.162g/2022 privind excepţia de

neconstituţionalitate a prevederilor din Codul de procedură civilă

(exhumarea şi prelevarea mostrelor biologice

pentru stabilirea paternităţii)

nr. 88  din  25.07.2023

 (în vigoare 25.07.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 362-363 art.128 din 21.09.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Domnica MANOLE,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Sorina Munteanu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 19 octombrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 25 iulie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Codului de procedură civilă, din perspectiva omisiunii de reglementare a procedurilor de exhumare şi prelevare a materialului biologic pentru stabilirea paternităţii, ridicată de dl avocat Adrian Grosu, în interesele dnei Veronica Suna, parte în dosarul nr.2-18165/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Gheorghe Stratulat, de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dna Veronica Suna s-a născut la 4 ianuarie 1986. Conform actului de naştere, dl N. B. şi dna Z. I. au fost înscrişi în calitate de părinţi, care şi-au înregistrat căsătoria la 7 septembrie 1985. La 10 decembrie 1987 căsătoria acestora a fost desfăcută.

4. La 2 iulie 1988, dna Z. I. şi-a înregistrat căsătoria cu dl N.R., care a fost desfăcută la 11 martie 1992.

5. La 7 aprilie 2020, dl N.R. a decedat.

6. La 23 septembrie 2020, dna Veronica Suna a depus o cerere de chemare în judecată solicitând stabilirea paternităţii dlui N.R., rectificarea actului de naştere şi constatarea calităţii de moştenitor de clasa întâi a acesteia.

7. La 21 octombrie 2020, notarul care instrumentează procedura succesorală deschisă în legătură cu decesul dlui N.R. a suspendat printr-o încheiere eliberarea certificatelor de moştenitori pe numele moştenitorilor legali ai defunctului.

8. În cadrul examinării fondului cauzei în instanţa de judecată, dl avocat Adrian Grosu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a omisiunii reglementării în Codul de procedură civilă a procedurilor de exhumare şi de prelevare a materialului biologic în scopul stabilirii paternităţii.

9. Prin Încheierea din 15 septembrie 2022, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"[…]

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 48

Familia

"(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

[…]".

Articolul 49

Protecţia familiei şi a copiilor orfani

"(1) Statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin.

[…]".

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"[…]

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

[…]."

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 119

Prezentarea şi reclamarea probelor

"(1) Probele se adună şi se prezintă de către părţi şi de alţi participanţi la proces. Dacă în procesul de adunare a probelor apar dificultăţi, instanţa este obligată să contribuie, la solicitarea părţilor şi altor participanţi la proces, la adunarea şi prezentarea probelor necesare, cu excepţia cazurilor în care instanţa constată că cererea de reclamare a probelor este înaintată în mod neîntemeiat şi cu scopul vădit de a tergiversa examinarea cauzei sau proba reclamată este în mod vădit lipsită de pertinenţă. Probele se prezintă în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare în termenul stabilit de instanţă, dacă legea nu prevede altfel.

(2) În cererea de reclamare a probei trebuie să fie specificate proba şi circumstanţele care ar putea fi confirmate sau infirmate prin acea probă, cauzele ce împiedică dobândirea probei, locul aflării ei. Instanţa judecătorească (judecătorul) poate elibera, după caz, la cererea părţilor sau a altor participanţi la proces, un demers pentru obţinerea probei. Persoana care deţine proba reclamată o trimite nemijlocit în judecată sau o înmânează persoanei care deţine demersul pentru a o prezenta în judecată.

[…]."

12. Prevederile relevante ale Legii nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar sunt următoarele:

Articolul 2

Noţiuni

"În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni se definesc astfel:

act de dispunere a expertizei judiciare – ordonanţa organului de urmărire penală sau încheierea instanţei de judecată, prin care se dispune efectuarea expertizei judiciare sau, după caz, cererea de efectuare a expertizei judiciare depusă de către părţi din iniţiativă proprie şi pe cont propriu în condiţiile codurilor de procedură civilă, penală şi contravenţional;

[…]

expertiză judiciară – activitate de cercetare ştiinţifico-practică, efectuată în cadrul procesului civil, penal sau contravenţional (denumit în continuare proces judiciar) în scopul aflării adevărului prin efectuarea unor cercetări metodice cu aplicarea de cunoştinţe speciale şi procedee tehnico-ştiinţifice pentru formularea unor concluzii argumentate cu privire la anumite fapte, circumstanţe, obiecte materiale, fenomene şi procese, corpul şi psihicul uman, ce pot servi drept probe într-un proces judiciar;

[…]

ordonator al expertizei judiciare – organul de urmărire penală, instanţa de judecată sau un alt participant al unui proces derulat conform legislaţiei de procedură civilă, penală sau contravenţională (denumită în continuare legislaţie de procedură), care are dreptul de a dispune sau de a solicita în mod independent efectuarea unei expertize judiciare."

Articolul 11

Expertiza judiciară

"(1) Expertiza judiciară se efectuează de către expertul judiciar înscris în Registrul de stat al experţilor judiciari. În cazul în care în Registrul de stat al experţilor judiciari nu sunt experţi de specializarea necesară sau în cazul în care nu poate fi numit un alt expert judiciar din motive de incompatibilitate, în calitate de expert judiciar poate fi recunoscută ad-hoc o persoană competentă în specializarea solicitată pentru efectuarea expertizei.

(2) Expertiza judiciară se efectuează în temeiul actului de dispunere a expertizei judiciare, emis în conformitate cu prevederile legislaţiei de procedură."

Articolul 12

Obiectul de cercetare al expertizei judiciare

"(1) Obiectul de cercetare al expertizei judiciare îl constituie lucrurile, substanţele, […] corpul […] uman, care sunt examinate în vederea descoperirii adevărului.

[…]."

Articolul 14

Locul şi condiţiile efectuării expertizei judiciare

"(1) Cercetările şi investigaţiile din cadrul expertizei judiciare se efectuează în laboratoare autorizate, în corespundere cu genul de expertiză efectuată.

(2) În cazul în care se impune necesitatea efectuării unor cercetări şi investigaţii la faţa locului sau la locul aflării obiectului ce urmează a fi examinat, ordonatorul expertizei sau solicitantul acesteia asigură expertului judiciar deplasarea spre obiectul cercetării şi înapoi, accesul liber la obiectul respectiv, precum şi condiţii optime de lucru.

[…]"

Articolul 26

Colectarea probelor de la cadavrele supuse expertizei judiciare

"(1) În procesul efectuării expertizei medico-legale, colectarea probelor, a fragmentelor de ţesuturi şi organe de la cadavre, necesare pentru soluţionarea problemelor formulate în actul de dispunere a expertizei, se realizează fără consimţământul prealabil al ordonatorului expertizei sau al rudelor persoanei decedate, faptul colectării şi scopul acesteia consemnându-se în raportul de expertiză judiciară.

[…]

(5) Instituţia de expertiză judiciară este responsabilă de păstrarea, utilizarea şi distrugerea probelor biologice prelevate de la cadavre în conformitate cu normele sanitar-epidemiologice."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că omisiunea legislatorului de a reglementa procedura autorizării de instanţa de judecată a exhumării cadavrelor şi de prelevare a materialului biologic de la acestea în vederea stabilirii paternităţii încalcă dreptul reclamantei de acces la justiţie, dreptul la respectarea vieţii private şi dreptul la moştenire. Autorul consideră că în lipsa unor asemenea proceduri în litigiile civile nu există o altă modalitate de a proba paternitatea pretinsului tată biologic decedat şi este imposibilă obţinerea calităţii de moştenitor legal al acestuia. Acesta consideră că nu există alte mecanisme legale mai puţin restrictive care ar asigura eficienţa respectării drepturilor reclamantei în litigiul în discuţie. De asemenea, autorul susţine că procedura de exhumare reglementată în Codul de procedură penală ar putea fi aplicată şi în litigiile civile.

14. Totodată, autorul sesizării face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind stabilirea paternităţii după decesul persoanei. În acest sens, autorul consideră că există motive suficiente pentru dispunerea de către instanţa de judecată în cadrul litigiilor civile a exhumării în vederea stabilirii paternităţii persoanelor decedate. În acest context, autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea dispoziţiilor contestate prin prisma articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 20 (accesul liber la justiţie), 28 (viaţa intimă, familială şi privată), 46 alin.(6) (dreptul la moştenirea proprietăţii private), 48 (familia), 49 (protecţia familiei şi a copiilor orfani) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor Parlamentului, în prezenta cauză a Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de avocatul reclamantei în proces, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie prevederile Codului de procedură civilă din perspectiva omisiunii reglementării procedurilor de exhumare şi de prelevare a materialului biologic de la persoanele decedate pentru stabilirea paternităţii. Prevederile contestate nu au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate sub aspectul contestat de autorul excepţiei.

19. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă constituie obiect de examinare la Curtea Constituţională dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (DCC nr.85 din 30 iunie 2022, § 25).

20. Înainte de a analiza incidenţa drepturilor fundamentale invocate, Curtea trebuie să confirme dacă, într-adevăr, prevederile legale contestate omit să reglementeze situaţia despre care autorul excepţiei susţine că îi încalcă drepturile fundamentale în discuţie.

21. Analizând prevederile Codului de procedură civilă, Curtea reţine că articolul 119 alin.(1) din Cod stabileşte obligaţia instanţei de judecată de a contribui la adunarea şi la prezentarea probelor solicitate de părţi dacă în procesul de adunare a probelor apar dificultăţi. Instanţa judecătorească poate elibera, după caz, la cererea părţilor sau a altor participanţi la proces, un demers pentru obţinerea probei. Curtea admite că rezultatul examinării materialelor biologice necesare pentru efectuarea testului de paternitate solicitat de reclamantă în litigiul în discuţie ar putea reprezenta o probă, iar instanţa de drept comun are competenţa facilitării obţinerii acesteia.

22. Legea cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar face posibilă efectuarea unei expertize judiciare a cadavrului în afara unui proces penal. Potrivit articolelor 12 şi 26 din Lege, obiectul de cercetare al expertizei judiciare îl pot constitui substanţele şi cadavrul uman care vor fi examinate în vederea descoperirii adevărului. Articolul 14 din Lege stabileşte locul şi condiţiile efectuării expertizei, în laboratoare autorizate sau la necesitate şi la locul aflării obiectului care urmează a fi examinat. Referitor la posibilitatea efectuări unui test ADN de stabilire a paternităţii, articolul 75 alin.(2) din Legea nr.68 face referire la competenţa Guvernului de a stabili serviciile de expertiză judiciară şi extrajudiciară, inclusiv tarifele aplicabile. Anexa nr.2 la Hotărârea Guvernului nr.194 din 24 martie 2017 pentru aprobarea tarifelor la serviciile de expertiză judiciară şi extrajudiciară include serviciul de efectuare a expertizei genetice (analiza ADN). Aşadar, există suficiente prevederi legale care acoperă pretinsa omisiune pe care o menţionează autorul sesizării.

23. Curtea menţionează că stabilirea paternităţii defunctului în cadrul unui proces civil ridică aspecte importante privind respectarea vieţii private a părţilor implicate în proces. Prin urmare, Curtea va trece în revistă principiile în materie din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

24. Curtea Europeană a reţinut că alegerea mijloacelor pentru asigurarea respectării vieţii private garantate de articolul 8 din Convenţie în sfera relaţiilor dintre persoane se include în marja discreţionară a statelor contractante, în dependenţă de aspectele particulare puse în discuţie (a se vedea Odièvre v. Franţa, din 13 februarie 2003, § 46; Boljević v. Serbia, din 16 iunie 2020, § 53). Cu toate acestea, este necesară punerea în balanţă a intereselor concurente care pot apărea în asemenea cazuri, cu asigurarea unui control deosebit de riguros şi având certitudinea că nu există măsuri mai puţin restrictive în acest sens. Aşadar, trebuie avut în vedere, pe de o parte, dreptul reclamantului de a-şi stabili descendenţa şi, pe de altă parte, dreptul terţilor referitor la inviolabilitatea corpului defunctului, dreptul la respectul acordat persoanelor decedate şi interesul public pentru asigurarea securităţii juridice (a se vedea Lavanchy v. Elveţia, din 19 octombrie 2021, § 32). Curtea Europeană a subliniat că rezultatul acestui test de punere în balanţă a intereselor concurente poate, în funcţie de anumite circumstanţe, să conducă la concluzii diferite, însă acestea trebuie să fie conforme cu principiile generale evidenţiate în jurisprudenţa sa (a se vedea Boljević v. Serbia, din 16 iunie 2020, § 56).

25. Curtea Europeană a evidenţiat în repetate rânduri interesul vital protejat de articolul 8 din Convenţie referitor la obţinerea informaţiilor necesare pentru a descoperi adevărul cu privire la aspectele importante ale identităţii personale, cum ar fi identitatea părinţilor (a se vedea Mikulić v. Croaţia, 7 februarie 2002, § 54 şi 64). În cauza Jäggi v. Elveţia, 13 iulie 2006, § 40, Curtea Europeană a subliniat importanţa interesului reclamantului de a descoperi identitatea tatălui său, pentru că acesta a încercat pe parcursul vieţii să obţină informaţii concludente despre el, iar asemenea acţiuni au implicat suferinţă psihologică, chiar dacă nu a fost atestată din punct de vedere medical.

26. Referitor la respectarea dreptului la viaţa privată, în cauza The Estate of Kresten Filtenborg Mortensen v. Danemarca (dec.), 15 mai 2006, Curtea Europeană a constatat că cererea de prelevare a mostrei ADN de la persoana decedată nu afectează în mod negativ viaţa privată a acesteia.

27. În practica statelor europene, instanţele de judecată sunt cele care decid, în dependenţă de caz, asupra necesităţii desfăşurării unor asemenea proceduri, aplicând legislaţia în vigoare existentă, care poate fi diversă.

28. Într-o cauză similară, Curtea Supremă din Danemarca a menţinut hotărârea instanţei inferioare prin care s-a dispus exhumarea şi prelevarea mostrelor biologice de la presupusul tată biologic decedat, prin aplicarea unei legi speciale (Legea privind administrarea justiţiei) care prevedea efectuarea unor asemenea teste genetice în vederea furnizării probelor de o importanţă considerabilă pentru soluţionarea unei cauze (a se vedea The Estate of Kresten Filtenborg Mortensen v. Danemarca (dec.)).

29. În cauza Spencer v. Anderson, Înalta Curte de Justiţie a Regatului Unit a decis că deţine "competenţa inerentă" de a dispune efectuarea unui test ADN pe baza unei mostre prelevate şi stocate în alte scopuri în timpul vieţii presupusului tată biologic al reclamantului pentru stabilirea paternităţii în cauza respectivă, deşi o astfel de competenţă nu era prevăzută de lege. Cu toate acestea, instanţa supremă a menţionat că o asemenea competenţă trebuie exercitată "cu moderaţie în cazurile în care absenţa unui remediu ar conduce la o injustiţie".

30. În cauza Estate of Kingsbury, Curtea Supremă a statului Maine, SUA, a stabilit că dacă există o probabilitate înaltă că paternitatea va fi confirmată, ea poate dispune ca o parte în proces, care este o rudă de sânge a defunctului, să fie supusă testării ADN în conformitate cu regulile de procedură civilă din statul respectiv, iar dacă aceasta refuză, instanţa este autorizată să dispună exhumarea corpului defunctului pentru testarea ADN.

31. Prin urmare, Curtea conchide că există un mecanism prevăzut de lege pentru stabilirea paternităţii defunctului în cadrul unui proces civil. În particular, instanţa de judecată urmează să manifeste o diligenţă sporită atunci când examinează cererile care implică exhumarea pentru stabilirea paternităţii, iar pentru că există multiple interese concurente, va trebui să efectueze un exerciţiu de punere în balanţă a acestor interese (a se vedea § 24 supra). În funcţie de importanţa acestora şi circumstanţele precise ale fiecărui caz în parte, instanţa poate decide în mod diferit, cu condiţia ca soluţiile să fie conforme cu principiile generale menţionate mai sus şi să nu existe mijloace aplicabile mai puţin restrictive care să asigure respectarea drepturilor puse în discuţie.

32. Aşadar, Curtea nu reţine existenţa unei ingerinţe în dreptul de acces la justiţie garantat de articolul 20 din Constituţie. Din aceste considerente, nici articolele 28, 46, 48 şi 49 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză.

33. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Codului de procedură civilă, ridicată de dl avocat Adrian Grosu, în interesele dnei Veronica Suna, parte în dosarul nr.2-18165/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.