Decizie nr.89 din 12.09.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.151g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 287/2 alin.(1) din Codul fiscal

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 151g/2019 privind

excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi

din articolul 287² alin.(1) din Codul fiscal

nr. 89  din  12.09.2019

 (în vigoare 12.09.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 303-305 art. 181 din 04.10.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 9 august 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 12 septembrie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “proprietari ai bunurilor imobiliare” din articolul 287² alin.(1) din Codul fiscal, ridicată de către dna Lidia Zambilovici, parte în dosarul nr.3-277/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 9 august 2019 de către dl judecător Vitalie Ciumac de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, se află acţiunea în contencios administrativ depusă de către dna Lidia Zambilovici împotriva Serviciului Fiscal de Stat (Direcţia generală administrare fiscală a mun. Chişinău) cu privire la anularea Avizului nr.0000171211 din 29 noiembrie 2018 emis de către acesta.

4. În şedinţa de judecată, dna Lidia Zambilovici a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului “proprietari ai bunurilor imobiliare” din articolul 287² alin.(1) din Codul fiscal.

5. Prin încheierea din 12 iulie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“[...]

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

[...]”

Articolul 58

Contribuţii financiare

“(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

[...]”

Articolul 132

Sistemul fiscal

“(1) Impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective.

[...]”

7. Prevederile relevante ale Codului fiscal, adoptat prin Legea nr.1163 din 24 aprilie 1997, sunt următoarele:

Articolul 287²

Subiecţii impunerii

“(1) Subiecţi ai impunerii sunt persoanele fizice proprietari ai bunurilor imobiliare cu destinaţie locativă, inclusiv căsuţele de vacanţă (cu excepţia terenurilor), pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) În cazul în care bunurile imobiliare reglementate de prezentul titlu se află în proprietate (în folosinţă) comună în diviziune a mai multor persoane, subiect al impunerii este considerată fiecare dintre aceste persoane, în cota-parte care îi revine.

(3) În cazul în care bunurile imobiliare reglementate de prezentul titlu se află în proprietate comună în devălmăşie, subiect al impunerii este considerat, în baza acordului comun, unul din proprietari (coproprietari). În acest caz, toţi proprietarii (coproprietarii) poartă o răspundere solidară pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că textul “proprietari ai bunurilor imobiliare” din articolul 287² alin.(1) din Codul fiscal este lipsit de claritate şi de previzibilitate, vine în contradicţie cu articolul 23 din Constituţie, a cărui dispoziţie stabileşte dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle.

9. Autorul sesizării consideră că plătitori ai impozitului pe avere sunt atât proprietarii, cât şi posesorii (locatarii, chiriaşii etc.) bunurilor imobile, iar Serviciul Fiscal de Stat la emiterea avizului de plată a impozitului nu a indicat şi numele posesorului, ca persoană obligată la plata impozitului pe bunurile imobile, fapt care a dus la restrângerea efectivă a dreptului său.

10. În opinia autorului excepţiei, prevederile contestate contravin şi articolelor 1, 4, 7 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul fiscal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dna Lidia Zambilovici, parte în dosarul nr.3-277/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani. Sesizarea este formulată de către un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “proprietari ai bunurilor imobiliare” din articolul 287² alin.(1) din Codul fiscal. Autorul sesizării presupune că acest text este imprevizibil, neclar şi restrânge în mod nepermis lista subiecţilor impunerii, excluzând din această categorie posesorii (locatarii, chiriaşii) şi alţi potenţiali titulari de drepturi imobiliare.

15. Analizând textul legal contestat prin prisma dispoziţiilor cuprinse în articolele 46 alin.(5), 58 alin.(1), 127 alin.(1) şi alin.(2) şi 132 alin.(1) din Constituţie, Curtea nu a descoperit că acesta ar face imprevizibil, neclar sau ar afecta în mod abuziv dreptul proprietarului de imobile. Invers, el apare ca o consecinţă a dreptului Parlamentului de legiferare şi de stabilire a drepturilor şi obligaţiilor pentru titularii dreptului de proprietare, dar şi pentru persoanele care au calitatea de contribuabil. Astfel, garantând realizarea dreptului de proprietate privată asupra bunurilor de diferită natură juridică, statul îşi rezervă dreptul de a reglementa regimul juridic al proprietăţii (art.72 alin.(3) lit.i)), de a stabili sarcini proprietarilor de bunuri (art.46 alin.(5)), inclusiv de a stabili obligaţii de plată a impozitelor şi taxelor (art.58 şi art.132).

16. Legiuitorul, având ca reper dispoziţiile articolelor 58 şi 132 din Constituţie, a adoptat Legea nr.138 din 17 iunie 2016 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative şi a introdus impozitul pe avere, în titlul VII al Codului fiscal, din care face parte şi articolul 287², stabilind ca obiecte impozabile bunurile imobiliare cu destinaţie locativă a căror valoare estimată totală constituie 1,5 milioane şi mai mult şi au suprafaţa totală de 120 m² şi mai mult, iar ca subiecte ale acestor impozite pe proprietarii bunurilor imobile. Din sesizare, însă, nu rezultă care sunt neclarităţile textului contestat şi în ce constă contradicţia lui cu normele constituţionale invocate, iar Curtea nu a evidenţiat înţelesuri care ar îndreptăţi presupunerile autorului sesizării.

17. În jurisprudenţa sa anterioară Curtea Constituţională a constatat că legislatorul, reglementând sfera bugetară, financiar-creditară şi fiscală, este în drept să stabilească atât statutul subiecţilor care participă la relaţiile reglementate de legislaţia fiscală, cât şi obiectul impunerii, modul de percepere, mărimea şi periodicitatea impunerii. Plata impozitelor nu reprezintă un drept, ci o obligaţie prevăzută de articolul 58 alin.(1) din Constituţie, conform căruia cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice (a se vedea HCC nr.8 din 12 aprilie 2007, § 3).

18. Consacrarea pe cale constituţională a obligaţiei fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite la cheltuielile publice şi a obligaţiei statului de a proteja interesele naţionale în activitatea financiară este justificată de necesitatea asigurării certitudinii constituirii ritmice a resurselor financiare ale statului. Impozitele şi taxele sunt sursa principală de venituri ale statului şi constituie garanţii importante ale apărării intereselor naţionale pe plan financiar. Astfel, statul poate să-şi onoreze obligaţiile faţă de cetăţeni numai dispunând de resurse bugetare suficiente (a se vedea HCC nr.34 din 19 septembrie 2002, § 4).

19. În acest context, Curtea menţionează că obligaţia de plată a impozitului pe avere apare la contribuabilul persoană fizică care are calitatea de proprietar al bunului imobil cu destinaţie locativă indiferent de faptul dacă foloseşte sau nu bunul imobil.

20. Curtea reţine că sub aparenţa unor critici referitoare la imprevizibilitatea şi neclaritatea textului de lege autorul excepţiei solicită, de facto, interpretarea textului “proprietari ai bunurilor imobiliare” din articolul 287² alin.(1) din Codul fiscal, aspect ce excedă competenţei Curţii Constituţionale.

21. În acest context, Curtea menţionează că stabilirea sensului exact al noţiunilor utilizate în dispoziţiile contestate ţine de competenţa legislativului şi a instanţelor de drept comun.

22. În concluzie, cu referire la critica de neconstituţionalitate raportată la articolul 23 din Constituţie, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece prevederile contestate nu sunt de natură de a încălca exigenţele clarităţii şi preciziei.

23. Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a textului “proprietari ai bunurilor imobiliare” din articolul 287² alin.(1) din Codul fiscal, ridicată de către dna Lidia Zambilovici, parte în dosarul nr.3-277/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.