Decizie nr.89 din 15.06.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.33g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 324 din Codul penal (neclaritatea unor prevederi referitoare la infracţiunea de corupere pasivă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.33g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 324 din Codul penal

(neclaritatea unor prevederi referitoare la

infracţiunea de corupere pasivă)

nr. 89  din  15.06.2021

 (în vigoare 15.06.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.164-167 art.124 din 09.07.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 17 februarie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 15 iunie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolul 324 alin.(2) lit.c) şi alin.(4) din Codul penal, ridicată de dna avocat Zinaida Gîrneţ, în interesele dlui Iulian Lupăcescu, inculpat în dosarul nr.1-120/2018, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul Taraclia.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Marina Rusu din cadrul Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, se află cauza penală privind învinuirea domnilor Veaceslav Creţu, Ion Lupaşcu şi Iulian Lupăcescu de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 324 alin.(2) lit.b) şi c) [coruperea pasivă săvârşită de două sau mau multe persoane cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate la alin.(1)] din Codul penal.

4. Pe 5 februarie 2021, dna avocat Zinaida Gîrneţ a ridicat, în interesele dlui Iulian Lupăcescu, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 324 alin.(2) lit.c) din Codul penal. De asemenea, dna avocat a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 324 alin.(4) din Codul penal, pentru că nu este clar dacă faptele incriminate la articolul 324 alin.(4) din Codul penal includ faptele infracţionale de la alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol.

5. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Judecătoria Cahul, sediul Taraclia, a admis (potrivit dispozitivului) cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 324 alin.(4) din Codul penal prin raportare la alineatele (1), (2) şi (3) din acelaşi articol şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"(1) Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 324

Corupere pasivă

"(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:

"[…]

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate la alin.(1);

[…]

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 7 la 10 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:

a) de o persoană cu funcţie de demnitate publică;

b) în proporţii deosebit de mari;

c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale

se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), săvârşite în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul "cu extorcare" de la articolul 324 alin.(2) lit.c) din Codul penal este neclar, pentru că legislaţia penală nu conţine un text normativ care ar defini noţiunea de "extorcare". Prin urmare, având in vedere faptul că legea penală nu stabileşte niciun criteriu de apreciere a noţiunii în discuţie, există riscul ca extorcarea să fie apreciată în baza unor criterii arbitrare şi discreţionare de către cei dotaţi cu competenţa aplicării legii penale.

9. De asemenea, autorul excepţiei consideră că este neclar dacă faptele incriminate la articolul 324 alineatul (4) din Codul penal includ faptele infracţionale incriminate de la alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol, săvârşite în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale. Astfel, autorul excepţiei invocă incertitudinea prevederilor contestate, care, în opinia sa, conduce la imposibilitatea determinării normei necesare care urmează a fi aplicată, încălcând astfel principiul legalităţii incriminării şi al pedepsei penale.

10. În opinia sa, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea subliniază că, deşi autorul a solicitat în cererea sa ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a alineatelor (2) lit.c) şi (4) din articolul 324 din Codul penal, instanţa de judecată a considerat (potrivit dispozitivului) că trebuie ridicată doar excepţia de neconstituţionalitate a articolului 324 alin.(4) din Codul penal (a se vedea § 5).

15. Totodată, Curtea reţine că, pe 27 noiembrie 2020, a fost sesizată de acelaşi autor în cadrul aceluiaşi dosar să verifice constituţionalitatea articolului 324 alin.(2) lit.c) şi alin.(4) din Codul penal. Astfel, Curtea observă că, deşi în sesizarea precedentă, care are un conţinut identic, autorul a solicitat controlul constituţionalităţii articolului 324 alin.(2) lit.c) şi alin.(4) din Codul penal, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate doar în privinţa articolului 324 alin.(2) lit.b) şi c) din Codul penal (DCC nr.163 din 29 decembrie 2020).

16. Curtea reiterează că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un instrument de apărare a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale şi poate fi ridicată doar în cazul în care contribuie la soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 78). Prin urmare, în această cauză, Curtea va reţine spre examinare prevederile articolului 324 alineatele (2) lit.c) şi (4) din Codul penal.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect săvârşirea infracţiunii de corupere pasivă (a se vedea supra § 3). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de judecată. (DCC nr.64 din 11 iunie 2020, § 19; DCC nr.27 din 16 februarie 2021, § 16; DCC nr.30 din 18 martie 2021, § 19).

19. Curtea constată că autorul pretinde încălcarea articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 22 [neretroactivitatea legii] şi 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] din Constituţie.

20. Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea subliniază că această normă comportă un caracter general şi reprezintă un imperativ care stă la baza tuturor legilor Republicii Moldova şi nu poate constitui un reper separat. Această normă nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu un drept fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 16; DCC nr.30 din 19 martie 2020, § 18; DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 23).

21. Curtea reiterează că şi articolul 23 din Constituţie nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, § 22; DCC nr.16 din 10 februarie 2020, § 17). Curtea a stabilit că problema calităţii unei legi nu reprezintă o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental.

22. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 22 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că textele penale trebuie să fie formulate în mod clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi pasaje obscure. În special în materie penală, legislatorul trebuie să fie deosebit de precis, clar şi coerent, aşa cum o impune principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), garantat de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea DCC nr.30 din 19 martie 2020, § 20 şi jurisprudenţa citată acolo; DCC nr.58 din 22 aprilie 2021, § 20).

23. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a notat că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Astfel, rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (DCC nr.117 din 14 noiembrie 2019, § 17, DCC nr.18 din 13 februarie 2020, § 22; DCC nr.58 din 22 aprilie 2021, § 21).

24. Adiţional, Curtea observă că Curtea Supremă de Justiţie a dezvoltat criterii de interpretare a noţiunii contestate "extorcarea" prin Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.11 din 22 decembrie 2014 cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru infracţiunile de corupţie. Astfel, au fost prevăzute modalităţile faptice prin care se poate realiza "extorcarea" ca modalitate normativă a faptei prejudiciabile în contextul circumstanţei agravante de la articolul 324 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

25. Totodată, Curtea notează că destinatarul legii poate stabili sensul prevederilor contestate doar în baza textului care le specifică, inclusiv prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al termenului criticat, i.e. extorcare (DCC nr.163 din 29 decembrie 2020, § 25).

26. Cu privire la concurenţa dintre articolul 324 alin.(4) din Codul penal şi alineatele (2) şi (3) din acelaşi articol, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la neclaritatea şi imprevizibilitatea prevederilor contestate, care în consecinţă ar afecta articolul 22 din Constituţie, autorul excepţiei ridică de fapt o problemă de aplicare şi interpretare a legii penale.

27. În acest context, Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.6 din 11 ianuarie 2021, § 26; DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 50; DCC nr.52 din 8 aprilie 2021, § 19; DCC nr.64 din 13 mai 2021, § 19). Această competenţa le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată.

28. Aşadar, pentru că nu s-a demonstrat incidenţa articolului 22 din Constituţie, Curtea este scutită să se pronunţe cu privire la prevederile contestate din perspectiva articolelor 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie.

29. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g) şi 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 324 alin.(2) lit.c) şi alin.(4) din Codul penal, ridicată de dna avocat Zinaida Gîrneţ, în interesele dlui Iulian Lupăcescu, inculpat în dosarul nr.1-120/2018, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul Taraclia.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.