Decizie nr.163 din 29.12.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.190g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 324 din Codul penal (neclaritatea noţiunii de "extorcare")

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.190g/2020

privind excepţia de neconstituţionalitate a unor

prevederi din articolul 324 din Codul penal

(neclaritatea noţiunii de "extorcare")

nr. 163  din  29.12.2020

 (în vigoare 29.12.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 42-50 art.19 din 12.02.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 27 noiembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 29 decembrie 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 324 alin.(2) literele b) şi c) din Codul penal, ridicată de dna avocat Zinaida Gîrneţ, în interesele inculpatului Iulian Lupacescu, în dosarul nr.1-120/2018, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Marina Curtiş de la Judecătoria Cahul, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Cahul, sediul central, se află cauza penală privind învinuirea dlor Veaceslav Creţu, Ion Lupaşcu şi Iulian Lupacescu de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 324 alin.(2) lit.b) şi c) [Coruperea pasivă] din Codul penal.

4. Pe 2 octombrie 2020, în cadrul şedinţei de judecată, dna avocat Zinaida Gîrneţ a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a alineatelor (2) lit.c) şi (4) din articolul 324 din Codul penal.

5. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Judecătoria Cahul, sediul central, a admis (potrivit dispozitivului) cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate doar în privinţa articolului 324 alin.(2) lit.b) şi c) din Codul penal şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate. "

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 324

Corupere pasivă

"(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:

[…]

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate la alin.(1);

[…]

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), săvârşite în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Potrivit autorului sesizării, prevederile contestate din articolul 324 alin.(2) lit.c) din Codul penal sunt neconstituţionale, pentru că încalcă exigenţele clarităţii şi preciziei legii. Prin urmare, prevederile contestate nu definesc în mod clar semnificaţia noţiunii "de extorcare" şi, respectiv, care sunt acţiunile care cad sub incidenţa acestei noţiuni. Astfel, având în vedere faptul că nu este clară noţiunea "de extorcare", organul de urmărire penală şi instanţa de judecată interpretează prevederea contestată de o manieră imprevizibilă.

9. În opinia autorului, prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 23 şi 22 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate invocat de autorul sesizării îl constituie dispoziţiile alineatelor (2) lit.c) şi (4) din articolul 324 din Codul penal. Prevederile contestate ale articolului 324 alin.(2) lit.c) din Codul penal stabilesc răspunderea pentru infracţiunea de corupere pasivă săvârşită prin extorcare de bunuri sau servicii. Dispoziţiile articolului 324 alin.(4) din Codul stabilesc că acţiunile prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, săvârşite în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

14. Totodată, Curtea subliniază că, deşi autorul excepţiei a solicitat în cererea sa ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a alineatelor (2) lit.c) şi (4) din articolul 324 din Codul penal, instanţa de judecată a considerat (potrivit dispozitivului Încheierii din 2 octombrie 2020 de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate) că trebuie ridicată doar excepţia de neconstituţionalitate a articolului 324 alin.(2) lit.b) şi c) din Codul penal (a se vedea supra § 5). În acest context, Curtea reiterează că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un instrument de apărare a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale şi poate fi ridicată doar în cazul în care are incidenţă în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 78).

15. Sub acest aspect, Curtea menţionează că instanţa de judecată poate să concretizeze obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa ei, dar nu se poate pronunţa asupra corectitudinii invocării prevederilor constituţionale (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.154 din 22 decembrie 2020, § 22). Verificarea incidenţei normelor constituţionale invocate de către autorul excepţiei ţine de competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.154 din 22 decembrie 2020, § 23).

16. Prin urmare, Curtea va examina prezenta sesizare prin raportarea prevederilor articolului 324 alin.(2) literele b) şi c) din Codul penal la normele constituţionale invocate de către autorul sesizării (a se vedea supra § 9).

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală, care prevede învinuirea de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 324 alin.(2) lit.b) şi c) [Coruperea pasivă] din Codul penal (a se vedea supra § 3). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate ar putea fi aplicate de instanţa de judecată în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea notează că prevederile lit.b) şi c) din alin.(2) al articolului 324 din Codul penal nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă din faţa instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27; DCC nr.64 din 11 iunie 2020, § 19). Astfel, Curtea trebuie să verifice prin prisma argumentelor sesizării, aşa cum au fost prezentate de autor, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în vreun drept fundamental (DCC nr.122 din 22 octombrie 2020, § 24).

20. Aşadar, autorul excepţiei a pretins că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 22 [neretroactivitatea legii] din Constituţie.

21. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 1 alin.(3) din Constituţie, care se referă la principiul preeminenţei dreptului, Curtea a notat în jurisprudenţa sa că acesta are un caracter general şi poate fi invocat dacă se constată aplicabilitatea sa împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 16; HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19; HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 25).

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea notează că articolul 22 din Constituţie nu este incident în această cauză. Termenul "extorcare" nu ridică o problemă din perspectiva respectării principiului neretroactivităţii legii. Mai mult, Curtea observă că, deşi autorul susţine că dispoziţiile contestate ar fi contrare articolului 22 din Constituţie, acesta nu a motivat pretinsa neconformitate a dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale invocate şi nici nu a demonstrat raportul contradictoriu dintre ele. Sub acest aspect, Curtea reţine că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (HCC nr.15 din 28 mai 2020, § 21; DCC nr.44 din 22 mai 2017, § 19; DCC nr.30 din 29 martie 2018, § 22; DCC nr.102 din 3 octombrie 2019 § 17; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, § 20; DCC nr.33 din 19 martie 2020, § 31).

23. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a articolului 23 din Constituţie, Curtea menţionează că acesta implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile şi previzibile (a se vedea HCC nr.12 din 14 mai 2018, § 38; HCC nr.22 din 1 octombrie 2018, §32; HCC nr.24 din 17 octombrie 2019, § 110). În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 8 iulie 2016, § 35; DCC nr.44 din 22 mai 2017, § 18; DCC nr.129 din 3 noiembrie 2020, § 21). Prin urmare, articolul 23 din Constituţie (care stabileşte condiţiile calităţii legii) nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental.

24. Aşadar, pentru că nu s-a demonstrat incidenţa vreunui drept fundamental, Curtea nu va efectua o analiză a calităţii prevederilor legale contestate prin prisma articolului 23 din Constituţie.

25. Totodată, Curtea notează că destinatarul legii poate stabili sensul prevederilor contestate doar în baza textului care le specifică, inclusiv prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al termenului criticat, i.e. extorcare.

26. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 324 alin.(2) literele b) şi c) din Codul penal, ridicată de dna avocat Zinaida Gîrneţ, în interesele inculpatului Iulian Lupacescu, în dosarul nr.1-120/2018, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.