Decizie nr.9 din 05.03.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.1g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 39 alin.(1) lit.f) şi alin.(3) din Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi (încetarea activităţii administratorului autorizat)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.1g/2024 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 39 alin. (1) lit.f) şi

alin. (3) din Legea nr. 161 din 18 iulie 2014

cu privire la administratorii autorizaţi

(încetarea activităţii administratorului autorizat)

nr. 9  din  05.03.2024

 (în vigoare 05.03.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.122-124 art. 47 din 28.03.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 4 ianuarie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 5 martie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 39 alin.(1) lit.f) şi alin.(3) din Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi, ridicată de dl Grigore Hanganu, parte în dosarul nr.3a-462/2023, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău format din doamnele Veronica Negru, Ina Dutca şi Ecaterina Palanciuc, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 14 ianuarie 2015, dlui Grigore Hanganu i-a fost eliberată autorizaţia nr.6 de administrator autorizat.

4. Prin sentinţa Judecătoriei Chişinău, sediul Buicani, din 25 octombrie 2017 dl Grigore Hanganu a fost găsit vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de articolele 42 alin.(2) şi 326 alin.(2) lit.b), c), d) din Codul penal [trafic de influenţă], fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă. La 9 noiembrie 2017, dl Grigore Hanganu a formulat un apel împotriva sentinţei Judecătoriei Chişinău din 25 octombrie 2017.

5. Prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2018 a fost admisă cererea de retragere a apelului depusă de către dl avocat Vasile Taşco în interesele dlui Grigore Hanganu şi s-a dispus încetarea procedurii de apel. La 25 martie 2021, dl Grigore Hanganu a formulat un recurs ordinar împotriva deciziei instanţei de apel.

6. Prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 iunie 2021, recursul ordinar formulat de dl Grigore Hanganu a fost declarat inadmisibil.

7. Prin Ordinul ministrului justiţiei al Republicii Moldova nr.98 din 2 septembrie 2021 s-a dispus încetarea activităţii administratorului autorizat Grigore Hanganu.

8. La 17 septembrie 2021, dl Grigore Hanganu a formulat o acţiune în contencios administrativ împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la anularea Ordinului nr.98 din 2 septembrie 2021.

9. Prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, din 17 noiembrie 2022, s-a respins acţiunea în contencios administrativ iniţiată de dl Grigore Hanganu împotriva Ministerului Justiţiei.

10. Dl Grigore Hanganu a contestat cu apel Hotărârea Judecătoriei Chişinău din 17 noiembrie 2022.

11. În cadrul examinării cererii de apel, dl Grigore Hanganu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 39 alin.(1) lit.f) şi alin.(3) din Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi.

12. Prin încheierea din 13 decembrie 2023, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

14. Prevederile relevante ale Legii nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi sunt următoarele:

Articolul 39

Încetarea activităţii administratorului

"(1) Încetarea activităţii administratorului are la bază următoarele temeiuri:

a) cererea administratorului;

b) administratorul nu mai întruneşte condiţia prevăzută la art.12 lit.a);

c) autorizarea administratorului s-a făcut în baza unor date neautentice sau documente false;

d) activitatea administratorului a fost suspendată şi reluarea acesteia nu a fost solicitată în termenul stabilit la art.38 alin.(3).

e) aplicarea sancţiunii disciplinare prevăzute la art.36² alin.(1) lit.e);

f) administratorul a fost condamnat printr-o sentinţă rămasă irevocabilă pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie;

g) administratorul a pierdut calitatea de membru al Uniunii administratorilor autorizaţi în condiţiile art.47 alin.(3).

(2) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a)–e) şi g), încetarea activităţii administratorului se dispune prin ordinul ministrului justiţiei în baza deciziei Comisiei de autorizare şi disciplină.

(3) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.f), încetarea activităţii administratorului se dispune prin ordinul ministrului justiţiei în baza unei sentinţe irevocabile a instanţei judecătoreşti."

Articolul 40

Executarea ordinului privind suspendarea

sau încetarea activităţii administratorului

"(1) Ordinul ministrului justiţiei privind suspendarea sau încetarea activităţii administratorului se publică pe pagina web oficială a Ministerului Justiţiei şi, în aceeaşi zi, se aduce la cunoştinţa instanţelor de judecată, a administratorului vizat şi a Uniunii administratorilor autorizaţi, iar în Registrul administratorilor autorizaţi se face înscrisul corespunzător.

(2) Administratorul este obligat să-şi depună autorizaţia la Ministerul Justiţiei în termen de 5 zile de la data la care a fost înştiinţat privind emiterea ordinului de suspendare sau de încetare a activităţii.

(3) Toate actele perfectate de administrator din ziua emiterii ordinului de suspendare sau de încetare a activităţii sale, cu excepţia actelor de transmitere a procedurii de insolvabilitate sau de dizolvare, sunt considerate nule.

(4) Administratorul care continuă să-şi exercite activitatea în perioada suspendării sale sau după încetarea oficială a activităţii sale este pasibil de răspundere în condiţiile legii.

(5) Ordinul ministrului justiţiei poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ fără a fi necesară o procedură prealabilă. Contestarea ordinului ministrului justiţiei privind suspendarea sau încetarea activităţii administratorului nu suspendă executarea acestuia.

(6) Încetarea activităţii administratorului conform art.39 are ca efect juridic anularea autorizaţiei respective, eliberarea unei alte autorizaţii pentru activitatea de administrator fiind posibilă doar în condiţiile generale stabilite de prezenta lege.

(7) În caz de suspendare sau de încetare a activităţii sale, administratorul îşi depune, în termen de 10 zile, sigiliul, legitimaţia şi documentaţia aferentă activităţii sale la Consiliul Uniunii administratorilor autorizaţi."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

15. Autorul excepţiei susţine că norma contestată prevede încetarea activităţii administratorului care se dispune prin ordinul ministrului justiţiei pe baza unei sentinţe irevocabile a instanţei judecătoreşti, prin care administratorul a fost condamnat pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie, chiar dacă antecedentele penale sunt stinse la data emiterii ordinului, iar acest fapt i-ar afecta dreptul la muncă.

16. De asemenea, autorul excepţiei consideră că legislatorul a interpretat într-un mod extensiv şi defavorabil norma contestată, incluzând în conţinutul acestui temei de încetare a activităţii administratorului sentinţele în a căror privinţă sunt stinse antecedentele penale, contrar prevederilor articolelor 110 şi 111 din Codul penal al Republicii Moldova. Autorul excepţiei menţionează că antecedentele penale reprezintă un statut juridic al persoanei, care apare din momentul rămânerii definitive a sentinţei de condamnare, generând consecinţe de drept nefavorabile pentru condamnat până la momentul stingerii antecedentelor penale sau al reabilitării, şi se consideră ca neavând antecedente penale persoanele condamnate la o pedeapsă mai blândă decât închisoarea, după executarea pedepsei.

17. Prin urmare, autorul excepţiei pretinde că prevederile contestate contravin articolelor 7, 16, 43 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces şi este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile articolului 39 alin.(1) lit.f) şi alin.(3) din Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi. Dispoziţiile criticate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

22. Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa, ca o condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, şi faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluţionarea cauzei (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv).

23. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul unui apel împotriva Hotărârii Judecătoriei Chişinău din 17 noiembrie 2022, prin care a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la anularea ordinului ministrului. Având în vedere că ordinul ministrului are la bază prevederile contestate, Curtea admite că instanţa de judecată le-ar putea aplica la soluţionarea cauzei.

24. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.14 din 7 februarie 2023, § 21; DCC nr.174 din 7 decembrie 2023, § 20).

25. Curtea reţine că autorul excepţiei a invocat articolele 7 (Constituţia, Legea Supremă), 16 (egalitatea), 43 (dreptul la muncă şi la protecţia muncii) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

26. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolul 7 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă un imperativ care stă la baza oricăror reglementări. Această normă nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr.56 din 19 aprilie 2022, § 25; DCC nr.97 din 10 august 2023, § 22). De asemenea, referitor la articolele 16 şi 54 din Constituţie, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unei ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr.38 din 30 martie 2023, § 21; DCC nr.136 din 19 octombrie 2023, § 19).

27. În continuare, Curtea observă că autorul a invocat încălcarea articolului 43 din Constituţie, care garantează dreptul la muncă şi la protecţia muncii. Autorul a susţinut că dispunerea încetării activităţii administratorului prin ordinul ministrului justiţiei pe baza unei sentinţe irevocabile a instanţei judecătoreşti, prin care administratorul a fost condamnat pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie, chiar dacă la data emiterii ordinului antecedentele penale sunt stinse, îi afectează dreptul la muncă.

28. Cu titlu de principiu, Curtea reiterează că stabilirea unor condiţii pentru exercitarea anumitor activităţi nu poate fi privită din start ca o încălcare a dreptului la muncă sau ca o discriminare în raport cu exercitarea altor activităţi (a se vedea HCC nr.5 din 23 aprilie 2013, § 58; DCC nr.139 din 26 octombrie 2023, § 24). Este necesar ca exercitarea unor funcţii importante sub aspectul interesului general al societăţii să fie reglementată prin lege, inclusiv să fie impuse unele condiţii şi restricţii (a se vedea HCC nr.6 din 22 martie 2011, § 2).

29. Curtea menţionează că administratorul autorizat reprezintă o persoană fizică învestită potrivit legii cu atribuţii de supraveghere şi/sau de administrare în cadrul procedurii succesorale, procedurii de insolvabilitate, procedurii de dizolvare judiciară şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie. Profesia de administrator poate fi exercitată doar de persoanele autorizate în condiţiile legii şi incluse în Registrul administratorilor autorizaţi. Totodată, activitatea administratorului se exercită cu respectarea, inter alia, a principiilor de legalitate, raţionalitate financiară, independenţă, imparţialitate, onestitate, diligenţă, obiectivitate, competenţă şi etică profesională (a se vedea articolele 2-4 din Legea nr.161/2014), pentru a asigura respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale persoanelor implicate în procedurile în care este desemnat (a se vedea DCC nr.2 din 16 ianuarie 2020, § 29; DCC nr.183 din 20 decembrie 2022, § 25).

30. Natura profesională a funcţiei exercitate îi impune administratorului autorizat un comportament care contribuie la creşterea prestigiului profesiei, prin devotament faţă de profesia aleasă, prin efortul profesional de îmbunătăţire continuă a practicilor profesionale şi prin onestitate. Astfel, respectarea de către administratorii autorizaţi a obligaţiilor de etică şi deontologie profesională se prezumă a fi atunci când administratorii autorizaţi se abţin, chiar în afara exercitării profesiei lor, de la orice încălcări ale legilor, regulamentelor şi regulilor profesionale şi de la orice acţiuni contrare independenţei şi onoarei sau care sunt susceptibile să aducă ştirbirea demnităţii Uniunii şi membrilor săi, ori ar atenta la prestigiul profesiei de administrator autorizat (a se vedea articolul 16 din Codul deontologic al administratorilor autorizaţi).

31. Curtea observă că pentru a asigura protecţia prestigiului activităţii administratorului autorizat legislatorul a stabilit anumite condiţii pentru admiterea în profesie (a se vedea articolele 12-17 din Legea nr.161/2014), dar şi pentru perioada exercitării activităţii profesionale (a se vedea articolele 28-30 din Legea nr.161/2014), a căror nerespectare se sancţionează potrivit legii.

32. Din analiza sistemică a prevederilor Legii cu privire la administratorii autorizaţi, Curtea constată că legislatorul a stabilit norme care prevăd că activitatea profesională încetează în cazul în care administratorul autorizat "a fost condamnat printr-o sentinţă rămasă irevocabilă pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie" (articolul 39 alin.(1) lit.f)), iar o astfel de încetare "are ca efect juridic anularea autorizaţiei" administratorului (articolul 40 alin.(6)).

33. Din coroborarea acestor norme, rezultă cu certitudine că legislatorul a prevăzut consecinţele comiterii de către administratorul autorizat a unei infracţiuni intenţionate: încetarea activităţii administratorului autorizat şi anularea autorizaţiei respective. Legislatorul nu leagă efectul sentinţei de condamnare de eventuala sancţiune penală aplicată (amendă, închisoare etc.), precum nici de eventuala stingere a antecedentului penal. Din prevederile legale rezultă cert că ministrul justiţiei este ţinut să dispună încetarea activităţii administratorului şi anularea autorizaţiei de administrator dacă sentinţa a devenit irevocabilă (articolul 39 alin.(3)).

34. Totodată, Curtea observă că dacă după anularea autorizaţiei de administrator persoana în cauză totuşi întruneşte condiţiile pentru a fi admisă în profesia de administrator (articolul 12), legislatorul a stabilit că "eliberarea unei alte autorizaţii pentru activitatea de administrator fiind posibilă doar în condiţiile generale stabilite" de lege (articolul 40 alin.(6)). Respectiv, persoana este ţinută să urmeze din nou programul de formare profesională pentru admiterea în profesia de administrator şi să promoveze examenul de calificare în profesia de administrator (a se vedea articolul 13 din Legea nr.161/2014).

35. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 39 alin.(1) lit.f) şi alin.(3) din Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi, ridicată de dl Grigore Hanganu, parte în dosarul nr.3a-462/2023, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.