Decizie nr.9 din 19.01.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.157g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 63 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova (prelungirea termenului de menţinere în calitate de bănuit)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 157g/2016  privind  excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 63 alin.(2) pct.3)

din Codul de procedură penală al Republicii Moldova

(prelungirea termenului de menţinere

în calitate de bănuit)

nr. 9  din  19.01.2017

 (în vigoare 19.01.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 128-132 art. 52 din 21.04.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 23 decembrie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 ianuarie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “cu acordul” din articolul 63 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Alexandru Bot în dosarul nr.1-72/14, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 23 decembrie 2016 de către judecătorul Daria Suşchevici din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

3. Prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din 21 decembrie 2016 au fost admise două cereri privind ridicarea excepţiilor de neconstituţionalitate:

- a sintagmei “cu acordul” din articolul 63 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003;

- a sintagmei “dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice” din alin.(1) din art.335 şi alin.(1¹) din articolul 335 din Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002.

4. La 11 ianuarie 2017, autorul excepţiilor a solicitat Curţii să examineze în mod separat excepţiile de neconstituţionalitate.

5. Astfel, având în vedere că obiectul excepţiilor vizează problematici diferite, Curtea a decis examinarea acestora separat.

A. Circumstanţele litigiului principal

6. La 2 noiembrie 2011, printr-o ordonanţă a procurorului din Procuratura mun. Chişinău, administratorul SRL “Plugaru”, I. P. a fost recunoscut în calitate de bănuit de comiterea infracţiunii prevăzute de art.191 alin.(5) şi 190 alin.(5) din Codul penal.

7. Prin ordonanţa din 27 ianuarie 2012, procurorul C.V. din cadrul Procuraturii mun. Chişinău a dispus, cu acordul primului-adjunct al Procurorului General, prelungirea cu trei luni a termenului menţinerii în calitate de bănuit a lui I. P.

8. Cauza penală privind învinuirea lui I.P. de comiterea infracţiunii prevăzute de art.335 alin.(3) lit.b), 190 alin.(5) din Codul penal a fost transmisă spre examinare Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, la 9 aprilie 2012.

9. La 25 noiembrie 2016, prin intermediul cancelariei judecătoriei, avocatul Alexandru Bot a depus o cerere, prin care a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei “cu acordul” din articolul 63 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală.

10. Prin încheierea din 21 decembrie 2016, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

11. La 16 ianuarie 2017, excepţia de neconstituţionalitate a fost completată cu noi argumente.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

13. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 63

Bănuitul

“(1) Bănuitul este persoana fizică faţă de care există anumite probe că a săvârşit o infracţiune până la punerea ei sub învinuire. Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele acte procedurale, după caz:

[…]

3) ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit.

[…]

(2) Organul de urmărire penală nu este în drept să menţină în calitate de bănuit:

[…]

3) persoana în privinţa căreia a fost dată o ordonanţă de recunoaştere în această calitate – mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General şi al adjuncţilor săi – mai mult de 6 luni.

[…]”

Articolul 255

Ordonanţele organului de urmărire penală

“(1) În desfăşurarea procesului penal, organul de urmărire penală, prin ordonanţă, dispune asupra acţiunilor sau măsurilor procesuale în condiţiile prezentului cod. Fiecare dintre acţiunile sau măsurile procesuale dispuse de către organul de urmărire penală se motivează, obligatoriu, în mod separat.

(2) Ordonanţa trebuie să fie motivată şi să cuprindă: data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea persoanei care o întocmeşte, cauza la care se referă, obiectul acţiunii sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia şi semnătura celui care a întocmit-o. Ordonanţa nesemnată de persoana care a întocmit-o nu are putere juridică şi se consideră nulă. Dacă organul de urmărire penală consideră că este cazul să fie luate anumite măsuri, face propuneri motivate în ordonanţă.

[Alin.(3) art.255 abrogat prin Legea nr.122 din 02.06.2016, în vigoare 05.08.2016]

(4) Dacă legea prevede că o acţiune sau o măsură procesuală trebuie să fie încuviinţată, autorizată sau confirmată de procuror ori, după caz, de judecătorul de instrucţie, care vor verifica obligatoriu dacă acestea au fost dispuse în condiţiile legii, un exemplar al ordonanţei sau al actului procedural motivat rămâne la procuror ori la judecătorul de instrucţie.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că sintagma “cu acordul” din art.63 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală este incertă şi vagă. Or, legea procesual-penală nu defineşte un asemenea act procesual-penal precum “acordul” şi nu îl obligă pe Procurorul General sau adjuncţii săi să îşi motiveze acordul de prelungire a termenului de menţinere în calitate de bănuit a persoanei.

15. Potrivit autorului excepţiei, în contextul în care art.255 alin.(2) din Codul de procedură penală prevede că efectuarea tuturor acţiunilor procesuale se dispune doar prin ordonanţă motivată, este absolut abuziv de a autoriza prin “acord” prelungirea termenului de menţinere în calitate de bănuit de către Procurorul General sau adjuncţii săi, care în practică se realizează prin simpla parafare a unei ordonanţe, prin care se cere extinderea termenului respectiv.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Alexandru Bot în dosarul nr.1-72/14, aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

20. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma “cu acordul” din art.63 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova.

21. Curtea observă că prevederea legală contestată reglementează modul de prelungire a termenului de menţinere în calitate de bănuit.

22. Din conţinutul sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul, criticând prevederea legală, a invocat dispoziţiile articolelor 4 şi 66 lit.c) din Constituţie, fără a indica legătura de cauzalitate directă între acestea şi prevederea contestată. Totuşi, Curtea reţine că autorul excepţiei a menţionat că norma contestată este incertă şi vagă.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art.63 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la critici de neconstituţionalitate asemănătoare, instanţa de contencios constituţional pronunţând, în acest sens, Decizia nr.82 din 18 noiembrie 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată.

24. Prin decizia menţionată, Curtea a reţinut că dispoziţiile contestate nu sunt de natură să provoace confuzie. În context, Curtea a reiterat că “acţiunile, inacţiunile şi erorile comise la etapa urmăririi penale sunt pasibile de atac în cadrul examinării cauzei în fond, iar după pronunţarea sentinţei persoanele dispun de dreptul de a face apel şi recurs în instanţele superioare”.

25. Distinct de cele reţinute prin Decizia nr.82 din 18 noiembrie 2016, Curtea menţionează că “acordul” Procurorului General sau adjuncţilor săi nu trebuie interpretat ca fiind un act procesual-penal separat de ordonanţa de prelungire a termenului de menţinere în calitate de bănuit a persoanei. Or, ordonanţa de prelungire a termenului de menţinere în calitate de bănuit, constituind un act procesual-penal dispus de organul de urmărire penală, trebuie să fie motivată, obligatoriu, în mod separat, potrivit exigenţelor art.255 din Codul de procedură penală.

26. Mai mult, Curtea observă că, în conformitate cu prevederile art.255 alin.(4) din Codul de procedură penală, un exemplar al ordonanţei motivate rămâne la procuror, atunci când legea prevede că o acţiune sau o măsură procesuală trebuie să fie încuviinţată, autorizată sau confirmată de procuror, care va verifica obligatoriu dacă aceasta a fost dispusă în condiţiile legii.

27. Astfel, Curtea reţine că prin exprimarea acordului asupra prelungirii termenului de menţinere în calitate de bănuit a persoanei, parafând ordonanţa motivată a procurorului responsabil de caz, Procurorul General sau adjuncţii săi îşi asumă răspunderea juridică pentru temeinicia deciziei luate.

28. În ceea ce priveşte alegaţiile autorului excepţiei privind lipsa definirii exprese a condiţiilor sau circumstanţelor în care Procurorul General sau adjuncţii săi ar putea dispune prelungirea termenului de menţinere în calitate de bănuit, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a statuat că: “Tocmai din cauza caracterului general al legilor, textul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică” (a se vedea cauza Del Río Prada v. Spania (MC), cererea nr.42750/09, hotărârea din 21 octombrie 2013, § 92).

29. Prin urmare, analizând criticile formulate în prezenta cauză, Curtea constată că atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr.82 din 18 noiembrie 2016 sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză.

30. În lumina celor expuse, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “cu acordul” din articolul 63 alineatul (2) punctul 3) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Alexandru Bot în dosarul nr.1-72/14, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.