Decizie nr.94 din 28.05.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.49g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 1 lit.b) din Anexa nr.2 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală (obligaţia fondatorului de întreprinderi individuale de a achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.49g/2025 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a punctului 1 lit. b) din Anexa nr.2

la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la

mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor

de  asigurare  obligatorie  de  asistenţă  medicală

(obligaţia fondatorului de întreprinderi individuale

 de a achita prima de asigurare obligatorie

de asistenţă medicală)

nr. 94  din  28.05.2026

 (în vigoare 28.05.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 277-279 art. 112 din 25.06.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 4 februarie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 28 mai 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 1 lit.b) din Anexa nr.2 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, ridicată din oficiu de către un complet de judecători de la Curtea de Apel Sud, sediul Cahul, în dosarul nr.2a-72/2024, pendinte la această instanţă.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, de un complet de judecători de la Curtea de Apel Sud, sediul Cahul, format din dna Natalia Bondarenco şi dnii Serghei Pilipenco şi Vitalie Movilă.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Potrivit argumentelor sesizării, dna Ioana Lungu (Costenco), începând cu 14 iunie 1999, a fost fondatoarea unei Gospodării Ţărăneşti, radiată din Registrul de stat la 18 decembrie 2023. De asemenea, dna Ioana Lungu (Costenco) este mamă a cinci copii.

4. La 23 noiembrie 2023, Compania Naţională de Asigurări în Medicină (în continuare, CNAM) a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva dnei Ioana Lungu (Costenco), prin care a solicitat încasarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru anul 2023 şi a penalităţii aferente.

5. Printr-o hotărâre din 29 ianuarie 2024, Judecătoria Cahul, sediul central, a admis acţiunea CNAM. La 16 februarie 2024, dna Ioana Lungu (Costenco) a formulat o cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe.

6. În cadrul examinării cauzei, completul de judecători de la Curtea de Apel Sud a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a punctului 1 lit.b) din Anexa nr.2 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

7. Printr-o încheiere din 29 ianuarie 2025, Curtea de Apel Sud a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

Articolul 48

Familia

"(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(3) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.

(4) Copiii sunt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor."

Articolul 49

Protecţia familiei şi a copiilor orfani

"(1) Statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin.

(2) Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulând dezvoltarea instituţiilor necesare.

(3) Toate preocupările privind întreţinerea, instruirea şi educaţie copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii. Statul stimulează şi sprijină activităţile de binefacere faţă de aceşti copii."

Articolul 50

Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor

"(1) Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Toţi copiii, inclusiv cei născuţi în afara căsătoriei, se bucură de aceeaşi ocrotire socială.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Legii nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală sunt următoarele:

Articolul 4

Subiecţii asigurării

"[…]

(4) Guvernul are calitatea de asigurat pentru următoarele categorii de persoane neangajate cu domiciliul în Republica Moldova şi aflate la evidenţa instituţiilor abilitate ale Republicii Moldova, specificate la alin.(9), cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual:

[…]

m) părintele, inclusiv adoptiv, care exercită în mod efectiv creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii, pentru perioada în care cel puţin un copil are vârsta de până la 18 ani;

[…]."

10. Prevederile relevante ale Legii nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală sunt următoarele:

Anexa nr.2

Categoriile de plătitori

ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

în sumă fixă, care se asigură în mod individual

"1. Persoanele fizice neangajate, cu domiciliul în Republica Moldova, care se includ în una din următoarele categorii:

[…]

b) fondatorii de întreprinderi individuale;

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorii excepţiei notează că, potrivit articolului 4 alin.(4) lit.m) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998, Guvernul are calitatea de asigurător pentru părintele, inclusiv adoptiv, care exercită în mod efectiv creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii, pentru perioada în care cel puţin un copil are vârsta de până la 18 ani. Totuşi, dacă părintele în discuţie este fondator al întreprinderii individuale, punctul 1 lit.b) din Anexa nr.2 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 prevede că acesta se asigură în mod individual.

12. În aceste condiţii, autorii excepţiei susţin că prevederea contestată instituie un tratament diferenţiat între, pe de o parte, părintele neangajat care are patru şi mai mulţi copii şi este asigurat de Guvern din bugetul de stat, iar pe de altă parte, fondatorul unei întreprinderi individuale care este părintele a patru şi mai mulţi copii. Acest tratament diferenţiat este discriminatoriu pentru că descurajează părintele neangajat care are patru sau mai mulţi copii să participe la viaţa socială prin practicarea antreprenorialului. Astfel, dacă părintele care are patru sau mai mulţi copii decide să fondeze o întreprindere individuală, acesta îşi pierde calitatea de persoană asigurată de Guvern, indiferent dacă activitatea sa va fi sau nu profitabilă. Iniţierea unei activităţi individuale de întreprinzător nu presupune, în toate cazurile, obţinerea imediată a unor venituri suficiente pentru a se asigura în mod individual.

13. Având în vedere acest argument, autorii afirmă că pe baza garanţiilor prevăzute de articolele 47, 48, 49 şi 50 din Constituţie, statul s-a angajat să ofere protecţie socială părinţilor care cresc şi educă copii. Excluderea fondatorilor de întreprinderi individuale din categoria persoanelor asigurate de Guvern conduce la concluzia că legislatorul nu a avut în vedere situaţia particulară şi capacitatea persoanelor în discuţie de a obţine venituri suficiente pentru a se asigura individual.

14. În opinia autorilor excepţiei, prevederea contestată este contrară articolelor 16, 47, 48, 49, 50 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de completul de judecători care examinează cauza. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Obiectul excepţiei îl reprezintă punctul 1 lit.b) din Anexa nr.2 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, care stabileşte că fondatorii de întreprinderi individuale fac parte din categoriile de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, care se asigură în mod individual.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în procedura apelului declarat împotriva hotărârii judecătoreşti care a admis acţiunea Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină referitoare la încasarea forţată a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru anul 2023 de la o mamă care are cinci copii şi care este fondatoarea unei gospodării ţărăneşti din 1999 (a se vedea §§ 3-6 supra). În acest sens, Curtea notează că, potrivit articolului 2 alin.(1) din Legea nr.1353 din 3 noiembrie 2000 privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier), gospodăria ţărănească este o întreprindere individuală. Astfel, Curtea admite că prevederea criticată ar putea fi aplicată în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

20. Curtea notează că prevederea contestată a mai făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate în Decizia nr.6 din 23 ianuarie 2025. Deşi textul "fondatorii de întreprinderi individuale" din punctul 1 lit.b) al Anexei nr.2 la Legea nr.1593 din 22 decembrie 2002 nu a fost menţionat în mod expres de autoarele excepţiei, Curtea l-a reţinut pentru că din argumentarea sesizării rezulta aplicabilitatea acestuia. Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea care a stat la baza Deciziei nr.6 din 23 ianuarie 2025, pentru că autoarele excepţiei puneau problema achitării primei de asigurare medicală în sumă fixă de către o persoană care făcea parte din categoria celor asigurate de Guvern, însă care, în acelaşi timp, avea o întreprindere individuală inactivă. În acel caz, Curtea a notat că fondatorul unei întreprinderi individuale care nu înregistrează venituri poate iniţia procedura de radiere a acestei întreprinderi şi, ca rezultat al radierii, nu va fi obligat să achite prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Aşadar, Curtea va analiza dacă în prezenta cauză autorii sesizării au prezentat critici şi argumente diferite de cele examinate anterior.

21. Autorii sesizării indică incidenţa articolelor 16 (egalitatea), 47 (dreptul la asistenţă şi protecţie socială), 48 (familia), 49 (protecţia familiei şi a copiilor orfani), 50 (ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

22. Curtea reiterează că articolele 16 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorii excepţiei trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.12 din 2 februarie 2023, § 20).

23. Referitor la articolele 48, 49 şi 50 din Constituţie, Curtea observă că autorii sesizării nu au argumentat în ce mod prevederile contestate contravin Constituţiei. Simpla trimitere la prevederile constituţionale nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională i-ar înlocui pe autori la formularea argumentelor de neconstituţionalitate şi ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.71 din 18 iunie 2024, § 19).

24. Referitor la incidenţa articolului 47 din Constituţie, autorii excepţiei pun în discuţie un tratament diferenţiat în materie de acordare a dreptului de asigurare obligatorie de asistenţă medicală din contul statului. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dreptul de asigurare obligatorie de asistenţă medicală din contul statului, în virtutea caracterului său social, intră în câmpul de aplicare al articolului 47 din Constituţie (a se vedea HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 24; HCC nr.8 din 6 aprilie 2023, § 31).

25. Cu privire la incidenţa articolului 16 din Constituţie, Curtea reiterează că doar tratamentele diferenţiate bazate pe o caracteristică sau pe un statut identificabil sunt apte să echivaleze cu o discriminare (a se vedea HCC nr.3 din 24 februarie 2022, § 20). Verificarea respectării acestei cerinţe implică compararea situaţiei persoanei indicate în argumentele sesizării cu cea a subiectelor în raport cu care se pretinde un dezavantaj (a se vedea HCC nr.8 din 6 aprilie 2023, § 32).

26. Prin raportare la articolele 16 şi 47 din Constituţie, autorii sesizării susţin că textul contestat instituie un tratament diferenţiat în ceea ce priveşte regimul asigurărilor de asistenţă medicală între, pe de o parte, părinţii neangajaţi, inclusiv adoptivi, care exercită în mod efectiv creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii, pentru perioada în care cel puţin un copil are vârsta de până la 18 ani, şi sunt asiguraţi de Guvern din bugetul de stat, iar pe de altă parte, părinţii care, la fel, exercită creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii şi, totodată, au statut de fondatori de întreprinderi individuale, deoarece ultimii sunt obligaţi să se asigure în mod individual. În susţinerea acestei afirmaţii, autorii excepţiei indică că legislatorul nu a avut în vedere situaţia particulară şi capacitatea fondatorilor de întreprinderi individuale care sunt părinţi a patru şi mai mulţi copii de a obţine venituri suficiente pentru a se asigura în mod individual, iar acest fapt ar descuraja părintele neangajat care are patru sau mai mulţi copii să participe la viaţa socială prin practicarea antreprenorialului.

27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că Legea nr.1585/1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală urmăreşte să reglementeze un sistem autonom garantat de stat de protecţie financiară a populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii prin constituirea, pe principii de solidaritate, din contul primelor de asigurare, a unor fonduri băneşti destinate pentru acoperirea cheltuielilor de tratare a stărilor condiţionate de survenirea evenimentelor asigurate (maladie sau afecţiune). Această Lege prevede că sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală oferă cetăţenilor Republicii Moldova posibilităţi egale în obţinerea asistenţei medicale oportune şi calitative (a se vedea articolul 1 alin.(1) din Lege).

28. De asemenea, Legea nr.1585/1998 stabileşte că obiect al asigurării obligatorii de asistenţă medicală este riscul asigurat, legat de cheltuielile pentru acordarea volumului necesar de asistenţă medicală şi farmaceutică, prevăzut în Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală (articolul 3 din Lege). Beneficiari ai asistenţei medicale prevăzute de Programul unic sunt persoanele fizice asigurate, aşa cum reglementează articolul 4 alin.(2) – (6) din această Lege.

29. În cazul persoanelor neangajate cu domiciliul în Republica Moldova şi care asigură creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii, Legea prevede că acestea sunt asigurate de Guvern din contul bugetului de stat (articolele 4 alin.(4) lit.m) şi 5 alin.(3) din Legea nr.1585/1998). Aceste persoane cad sub incidenţa categoriei de "persoane asigurate de Guvern" din contul bugetului de stat.

30. Pe de altă parte, Legea nr.1593/2002 prevede că persoanele fizice prevăzute în Anexa nr.2 la această Lege, printre care sunt indicaţi şi fondatorii de întreprinderi individuale, vor achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă (articolul 23 alin.(1)). Prin urmare, fondatorii de întreprinderi individuale fac parte din categoria de "persoane asigurate în mod individual".

31. Analiza sistemică a legislaţiei impune concluzia că persoana care creşte şi educă patru şi mai mulţi copii, dar care este şi fondator al unei întreprinderi individuale-gospodării ţărăneşti trebuie să se asigure în mod individual (teza I din punctul 10 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1246 din 19 decembrie 2018).

32. Particularităţile regulilor aferente asigurării obligatorii de asistenţă medicală stabilite celor două categorii de persoane ((i) părinte neangajat care exercită creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii şi (ii) părinte care exercită creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii şi care, totodată, este fondator al unei întreprinderi individuale) îşi au fundamentul în raţiunea legislatorului de a admite că pentru persoana - fondator al unei întreprinderi individuale operează prezumţia că obţine venituri.

33. Curtea admite că prin excluderea ultimilor din categoria persoanelor asigurate de Guvern din contul bugetului de stat legislatorul a urmărit să facă o diferenţă între persoanele care desfăşoară o activitate legală şi care, implicit, obţin mijloace financiare pentru a achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi persoanele care nu dispun de astfel de mijloace financiare.

34. Prin atribuirea părinţilor neangajaţi care exercită în mod efectiv creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii la categoria persoanelor asigurate de Guvern statul urmăreşte să ajute prin mijloace financiare categoriile de persoane vulnerabile, în detrimentul categoriilor financiar independente (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.8 din 6 aprilie 2023, § 56).

35. În jurisprudenţa sa, atunci când a examinat cazurile persoanelor care nu sunt asigurate de Guvern pentru că realizează venituri, Curtea a reţinut că direcţionarea mijloacelor financiare spre categoriile de persoane vulnerabile, în detrimentul categoriilor financiar independente, reprezintă măsuri de asigurare pentru orice om a unui trai decent, inclusiv sănătatea şi bunăstarea lui şi a familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare. Astfel, prin excluderea persoanelor care realizează venituri (după caz, a avocaţilor, a liber profesioniştilor, a fondatorilor de întreprinderi individuale) din categoria persoanelor asigurate de Guvern autorităţile au urmărit un scop legitim, să protejeze drepturile, libertăţile şi demnitatea altor persoane, în sensul articolului 54 alin.(2) din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.8 din 6 aprilie 2023, §§ 55-56; DCC nr.45 din 22 mai 2017, § 21; DCC nr.6 din 23 ianuarie 2025, §§ 31, 34).

36. Curtea reiterează că obligaţia de contribuţie la fondul asigurărilor de sănătate rezultă şi din prevederile articolului 58 din Constituţie (DCC nr.68 din 27 iunie 2017, § 22) şi izvorăşte din principiul solidarităţii, pe care se întemeiază sistemul public de asigurări sociale, ca o manifestare a statului social. Având în vedere competenţa statului de a decide perceperea de impozite, alte taxe sau contribuţii, potrivit aprecierii necesităţilor politice, economice şi sociale, obligarea unui contribuabil la plata unui impozit sau a altei contribuţii nu ar putea fi contrară dreptului la respectarea bunurilor sale, decât dacă cel interesat ar fi obligat să admită o sarcină insuportabilă (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.18 din 19 iunie 2015, §§ 67, 71 şi 77).

37. Cu referire la capătul sesizării care pretinde situaţia particulară a fondatorilor de întreprinderi individuale, Curtea observă că prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, calculată pentru categoriile de plătitori prevăzute în Anexa nr.2 la Legea nr.1593/2002, inclusiv pentru categoria contestată de autorii sesizării, se stabileşte în cuantum de 12636 de lei (a se vedea articolul 4 alin.(2) din Legea nr.358 din 22 decembrie 2022).

38. Totodată, potrivit articolului 22 alin.(2) din Legea nr.1593/2002, prin legea fondurilor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală se poate stabili o reducere a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă pentru unele categorii de plătitori prevăzute la Anexa nr.2 la această Lege în cazul în care aceştia vor achita prima de asigurare în termen de până la data de 31 martie a anului de gestiune.

39. Astfel, pentru fondatorii de întreprinderi individuale (inclusiv cei care sunt părinţi de patru şi mai mulţi copii) în cazul achitării până la 31 martie 2023 (după caz, timp de 30 de zile de la data survenirii statutului respectiv) prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă se stabileşte în cuantum de 2028 lei (a se vedea articolul 4 alin.(5) din Legea nr.358 din 22 decembrie 2022). Aşadar, Parlamentul a stabilit un mecanism care asigură posibilitatea reducerii cuantumului primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă pentru plătitorii în discuţie.

40. Prin urmare, având în vedere marja largă de apreciere a statului în domeniul asistenţei şi protecţiei sociale, Curtea reţine că nu sunt afectate dispoziţiile articolului 47 din Constituţie. Pe cale de consecinţă, nu sunt incidente nici articolele 16 şi 54 din Constituţie.

41. Astfel, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.f), şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 1 lit.b) din Anexa nr.2 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, ridicată din oficiu de către un complet de judecători de la Curtea de Apel Sud, sediul Cahul, în dosarul nr.2a-72/2024, pendinte la această instanţă.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

OPINIE SEPARATĂ

formulată în temeiul articolului 36 alineatul (5) din Legea nr.74/2025 cu privire la

Curtea Constituţională la Decizia Curţii Constituţionale nr.94

din 28 mai 2026 de inadmisibilitate a sesizării

Prin prezenta, îmi exprim dezacordul cu Decizia nr.94 din 28 mai 2026, prin care Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă sesizarea nr.49g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 1 lit.b) din Anexa nr.2 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

În opinia mea, sesizarea ridicată în prezenta cauză întrunea condiţiile de admisibilitate şi trebuia examinată în fond, întrucât problema dedusă Curţii nu diferă, în substanţa sa juridică, de cea soluţionată prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.8 din 6 aprilie 2023.

Raţionamentul decisiv din Hotărârea nr.8 din 6 aprilie 2023 a constat în aceea că, pentru a stabili dacă există un tratament diferenţiat contrar articolelor 16 şi 47 din Constituţie, Curtea a examinat nu simpla apartenenţă formală la o categorie profesională sau patrimonială, ci capacitatea reală de a obţine venituri (a se vedea HCC nr.8 din 6 aprilie 2023, § 37, 66-67). Curtea a reţinut că, în unele situaţii, chiar şi persoanele care se află concomitent în categoria celor asigurate de Guvern şi în categoria persoanelor obligate să se asigure individual pot fi tratate identic dacă cele din urmă, prin activitatea pe care o desfăşoară, nu sunt în mod obiectiv apte să îşi asigure propriile contribuţii. În acea hotărâre, elementul determinant nu a fost eticheta juridică a profesiei, ci prezumţia rezonabilă a obţinerii de venituri din exercitarea ei.

Această premisă este pe deplin operantă şi în cauza de faţă. Faptul că un părinte care exercită în mod efectiv creşterea şi educarea a patru sau mai multor copii are calitatea de fondator al unei întreprinderi individuale nu înseamnă, în sine, că el dispune de venituri reale, stabile şi suficiente pentru a suporta imediat prima de asigurare în sumă fixă. A deduce contrariul înseamnă a substitui o prezumţie abstractă unei evaluări concrete a situaţiei juridice şi economice a persoanei vizate.

Mai mult, chiar Curtea a admis în decizia pronunţată că raţionamentele din Hotărârea nr.8 din 6 aprilie 2023 sunt relevante, însă a considerat că situaţiile nu sunt comparabile. Nu pot împărtăşi această concluzie. Situaţia părintelui neangajat care beneficiază de protecţia statului în temeiul articolului 4 alin.(4) lit.m) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 şi situaţia aceluiaşi părinte devenit fondator al unei întreprinderi individuale sunt comparabile sub aspectul finalităţii constituţionale: protejarea unui subiect socialmente vulnerabil, care poartă, concomitent, sarcina majoră a creşterii a patru sau mai multor copii. Diferenţa introdusă de legiuitor nu porneşte de la o analiză individualizată a capacităţii de plată, ci de la statutul formal de fondator. Or, Hotărârea nr.8 din 6 aprilie 2023 a infirmat tocmai un asemenea formalism.

În Hotărârea nr.8 din 6 aprilie 2023, Curtea a arătat că simpla deţinere a unei licenţe de avocat era suficientă, potrivit legiuitorului, pentru a exclude persoana din categoria celor asigurate de Guvern, dar Curtea a verificat dacă această diferenţă are o justificare obiectivă şi rezonabilă. În prezenta cauză, legiuitorul operează cu o logică similară: simpla calitate de fondator al unei întreprinderi individuale, indiferent de activitate, de volumul veniturilor, de rentabilitate sau de realitatea economică a întreprinderii, atrage obligaţia de asigurare individuală. Această soluţie este excesiv de generală şi nu ţine seama de situaţiile în care întreprinderea nu produce, temporar sau structural, venituri suficiente.

Dacă în Hotărârea nr.8 din 6 aprilie 2023 Curtea a considerat că tratamentul diferenţiat era neconstituţional atunci când nu se ţinea seama de veniturile efectiv obţinute din exercitarea profesiei, cu atât mai mult, în prezenta cauză, Curtea trebuia să trateze cu aceeaşi exigenţă problema fondatorilor de întreprinderi individuale care sunt părinţi a patru sau mai mulţi copii. A aplica mecanic obligaţia de plată, fără a analiza efectivitatea veniturilor, înseamnă a plasa sarcina financiară asupra unei categorii a cărei vulnerabilitate este, în mod evident, accentuată de obligaţiile familiale asumate.

În consecinţă, consider că sesizarea nu era inadmisibilă. Curtea trebuia să constate că sunt întrunite premisele unei analize de fond, întrucât se invocă un tratament diferenţiat susceptibil să afecteze articolele 16 şi 47 din Constituţie, în coroborare cu articolele 48, 49, 50 şi 54. În fond, raţionamentul din Hotărârea nr.8 din 6 aprilie 2023 este perfect transferabil, mutatis mutandis, la circumstanţele cauzei de faţă: criteriul constituţional nu poate fi statutul formal de fondator, ci capacitatea reală de a suporta obligaţia financiară, cu luarea în considerare a protecţiei speciale datorate părinţilor care cresc şi educă mai mulţi copii.

Din aceste motive, aş fi considerat că excepţia de neconstituţionalitate trebuia declarată admisibilă, iar analiza trebuia continuată pe fond.