Decizie nr.12 din 02.02.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.124g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 190 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (prelungirea termenului de executare a planului procedurii de restructurare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.124g/2022 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 190 alin.(6) din

Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(prelungirea termenului de executare a

planului procedurii de restructurare)

nr. 12  din  02.02.2023

 (în vigoare 02.02.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 45-48 art. 35 din 17.02.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 20 iulie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 2 februarie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 190 alin.(6) teza a II-a din Legea insolvabilităţii, ridicată de dl Veaceslav Timotin, administratorul insolvabilităţii SRL "Valiexchimp", în dosarul nr.2i-625/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Alexandru Ceban de la Judecătoria Chişinău, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2017, la cererea introductivă a Serviciului Fiscal de Stat, a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa SC "Valiexchimp" SRL.

4. Prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău din 19 august 2018 a fost aprobat planul procedurii de restructurare a SC "Valiexchimp" SRL.

5. La 25 martie 2021, Serviciul Fiscal de Stat, în calitate de creditor, a formulat o cerere introductivă, de revocare a planului procedurii de restructurare şi aplicare a procedurii falimentului faţă de debitorul insolvabil SC "Valiexchimp" SRL, menţionând că acesta nu a respectat condiţiile şi termenul de executare a planului.

6. La 26 iulie 2021, Adunarea creditorilor a adoptat o hotărâre de a prelungi planul de restructurare în privinţa SC "Valiexchimp" SRL pe un termen de doi ani.

7. Hotărârea menţionată a fost contestată în instanţă de către unul din creditori [Serviciul Fiscal de Stat] în baza articolului 190 alin.(6) din Legea insolvabilităţii, potrivit căruia planul de restructurare poate fi prelungit numai în cazuri excepţionale cu condiţia că debitorul insolvabil a respectat planul de restructurare în primii doi ani.

8. La 25 mai 2022, dl Veaceslav Timotin a ridicat, în interesele SRL "Valiexchimp", excepţia de neconstituţionalitate a articolului 190 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

9. Prin Încheierea din 24 iunie 2022, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

11. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 190

Conţinutul planului procedurii de restructurare

"(1) Planul procedurii de restructurare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi cu specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului şi va cuprinde măsuri neinterzise de lege.

(2) Planul procedurii de restructurare va cuprinde, în mod obligatoriu, un program de stingere a creanţelor sub forma unui tabel de creanţe, cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le stingă şi/sau să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanţe şi la fluxurile de mijloace băneşti aferente planului, precum şi termenele la care debitorul urmează să stingă şi/sau să plătească aceste sume.

(3) Programul de stingere a creanţelor trebuie să prevadă stingerea creanţelor incluse în tabelul creanţelor validate, dar nu mai târziu de o lună până la data expirării termenului stabilit pentru procedura de restructurare a debitorului, precum şi stingerea creanţelor de rangul întâi şi al doilea nu mai târziu de 6 luni de la data deschiderii procedurii de restructurare.

(4) Planul procedurii de restructurare va prevedea în mod expres:

a) clasele de creditori ale căror creanţe nu vor fi defavorizate prin plan, în sensul prezentei legi;

b) tratamentul claselor de creditori ale căror creanţe sunt defavorizate prin reducerea cuantumului lor sau prin reducerea garanţiilor ori a altor accesorii, cum ar fi reeşalonarea plăţilor în defavoarea creditorului, dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi exoneraţi de răspundere;

c) despăgubirile ce urmează a fi oferite titularilor tuturor claselor de creditori, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuţie, în caz de faliment, care se va calcula la data propunerii planului.

[…]

(6) Executarea planului procedurii de restructurare nu va depăşi 3 ani, calculaţi de la data confirmării. În cazuri excepţionale, temeinic motivate, şi cu condiţia că debitorul a respectat planul de restructurare în primii 2 ani, durata restructurării poate fi prelungită, prin hotărâre a adunării creditorilor, o singură dată, pe un termen de până la 2 ani."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei susţine că norma contestată limitează dreptul de acces liber la justiţie al debitorului, deoarece nu-i permite să solicite prelungirea planului procedurii de restructurare, în cazul în care nu au fost respectate prevederile planului în primii doi ani. Astfel, norma contestată nu-i permite debitorului să-i demonstreze instanţei de judecată că a respectat prevederile planului procedurii de restructurare în primii doi ani. În acest mod, norma contestată îl împiedică pe debitor să evite insolvabilitatea companiei prin prelungirea termenului de restructurare. De asemenea, nici instanţa de judecată nu dispune de competenţa de a analiza dacă în primii doi ani de acţiune a procedurii de restructurare debitorul a respectat prevederile planului. Autorul consideră că legislatorul nu poate condiţiona decizia creditorilor de a prelungi planul procedurii de restructurare. Dimpotrivă, legea trebuie să le ofere creditorilor garanţii apte să asigure executarea creanţelor, iar debitorului instrumente reale pentru a asigura restructurarea activităţii.

13. Mai mult, autorul menţionează că legea nu prevede un plafon minim al creanţelor neexecutate pentru care nu se admite prelungirea planului procedurii de restructurare. De asemenea, legea interzice creditorilor să decidă continuarea executării planului procedurii de restructurare în cazul în care debitorul nu a respectat planul în primii doi ani. În acest sens, autorul sesizării pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 9, 20, 23, 26, 46, 54 şi 126 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl Veaceslav Timotin, administratorul insolvabilităţii SRL "Valiexchimp", în dosarul nr.2i-625/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 190 alin.(6) teza a II-a din Legea insolvabilităţii, iar argumentele autorului se referă doar la textul "şi cu condiţia că debitorul a respectat planul de restructurare în primii 2 ani". Aşa cum rezultă din sesizare, un creditor a formulat o cerere privind revocarea planului procedurii de restructurare din cauza nerespectării condiţiilor şi a termenului de executare a planului. Prin urmare, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea constată că textul criticat nu a constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

19. Curtea reţine că autorul sesizării a afirmat incidenţa articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 7 [Constituţia, Lege Supremă], 9 [principiile fundamentale privind proprietatea], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare], 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] şi 126 [economia] din Constituţie.

20. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 1 alin.(3), 4, 7 şi 9 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr.26 din 22 februarie 2022, § 20; DCC nr.56 din 19 aprilie 2022, § 25). De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr.90 din 15 iunie 2021, § 23).

21. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea observă că autorul sesizării afirmă că drepturile debitorului insolvabil, în special, dreptul de acces liber la justiţie, ar fi grav afectate de norma contestată. În sprijinul acestei afirmaţii el menţionează că legislaţia prevede doar posibilitatea de prelungire a termenului planului de restructurare, însă debitorul insolvabil este, pe de o parte, lipsit de posibilitatea reală de a depăşi starea de insolvabilitate prin prelungirea duratei planului de restructurare, iar pe de altă parte, nu are o posibilitate reală de a demonstra în faţa instanţei capacitatea sa financiară de a executa planul în perioada de prelungire, dar şi instanţa, la rândul său, se află în imposibilitatea de a analiza şi examina aceste fapte.

22. În rezultatul analizei sistemice a Legii insolvabilităţii, Curtea notează că planul de restructurare reprezintă un plan complex de măsuri în vederea remedierii financiare şi economice a debitorului şi achitării datoriilor acestuia conform unui program de plată a creanţelor [articolele 2 şi 190], acceptat de majoritatea creditorilor printr-o hotărâre a adunării creditorilor [articolul 202] şi confirmat prin hotărârea instanţei de insolvabilitate [articolele 204-206]. Având în vedere că unele măsuri ale planului de restructurare au natura de a influenţa şi chiar a modifica raportul juridic al debitorului insolvabil cu creditorii săi (moratoriu asupra executării obligaţiilor pecuniare, amânarea scadenţei obligaţiilor; modificarea mărimii dobânzilor, penalităţilor etc.), legislatorul a stabilit un termen maxim de executare a planului de restructurare, termen care nu va depăşi 3 ani calculaţi de la data confirmării planului [articolul 190 alin.(6)]. Cu titlu de excepţie, termenul de executare al planului poate fi prelungit o singură dată, pe un termen de până la 2 ani, dacă debitorul insolvabil "a respectat planul de restructurare în primii 2 ani" de executare a lui. În cazul în care debitorul insolvabil gestionat fie de administratorul statutar, fie de administratorul insolvabilităţii nu îndeplineşte prevederile planului de restructurare sau acesta nu este realizat în termen, legislatorul a prevăzut că atât comitetul creditorilor, cât şi fiecare creditor în parte pot "înainta o nouă cerere introductivă, care va avea ca efect intrarea în faliment şi lichidarea patrimoniului debitorului fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui" [articolul 217 alin.(1)]. Astfel, Curtea reţine că reglementarea de către legislator, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept material sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite (a se vedea DCC nr.49 din 25 mai 2020, § 33-34).

23. Totodată, cu referire la obligaţia debitorului de a respecta planul de restructurare în primii doi ani, această condiţie trebuie analizată în contextul termenului general al procedurii de restructurare, care este de trei ani. Astfel, pentru a solicita prelungirea termenului de executare a planului, primii doi ani sunt decisivi şi, din acest motiv, debitorul trebuie să dea dovadă de promptitudine pentru a-şi realiza angajamentele stabilite. Curtea constată că instituirea de către legislator a condiţiei ca în primii doi ani debitorul să-şi îndeplinească planul urmăreşte să le garanteze creditorilor – care sunt în aşteptarea executării creanţelor şi ale căror interese sunt afectate – că prin prelungirea restructurării există şansa că debitorul va executa planul în totalitate. În lipsa acestei condiţii, debitorul ar putea solicita prelungirea planului chiar dacă în primii doi ani nu a realizat nicio măsură din plan sau dacă acesta a fost realizat insuficient. Astfel, interesul creditorilor de a-şi recupera cât mai repede creanţele ar fi afectat în mod disproporţionat.

24. De asemenea, Curtea nu poate reţine argumentele autorului referitoare la faptul că legea nu-i permite instanţei să aprecieze dacă debitorul a respectat planul de restructurare în primii doi ani. Curtea observă că planul procedurii de restructurare trebuie să reglementeze supravegherea realizării sale, supraveghere care se limitează la executarea de către debitor a obligaţiilor menţionate în plan. Astfel, administratorul insolvabilităţii şi/sau reprezentantul debitorului trebuie să le prezinte trimestrial comitetului creditorilor şi instanţei de insolvabilitate rapoarte cu privire la situaţia financiară şi la tabloul patrimonial al debitorului, inclusiv cu privire la perspectivele de realizare a planului procedurii de restructurare (articolul 211 din Lege). Prin urmare, dacă se constată că debitorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile a căror executare este supravegheată sau dacă se constată că executarea lor este imposibilă, administratorul insolvabilităţii informează imediat comitetul creditorilor şi instanţa de insolvabilitate. Astfel, pe baza rapoartelor periodice depuse de administratorul insolvabilităţii, instanţa poate aprecia executarea planului de restructurare.

25. Cu privire la soluţia legislatorului de a nu stabili un plafon minim al creanţelor executate în primii doi ani, altul decât cel prevăzut de plan, Curtea reţine că această chestiune nu este una arbitrară, de vreme ce această condiţie are în vedere termenul general de executare a planului. Astfel soluţia propusă de autorul sesizării ar presupune că debitorul ar putea solicita prelungirea termenului de executare a planului, chiar dacă în primii doi ani a executat parţial sau nu a executat nicio prevedere din plan. Curtea reţine că soluţia avută în vedere de autor ar conduce la prelungirea executării planului peste termenul general de executare a planului. De asemenea, această soluţie ar presupune prelungirea planului în lipsa vreunui motiv convingător că în termenul acordat suplimentar debitorul va executa în mod deplin prevederile lui.

26. Aşadar, luând în consideraţie cele menţionate, Curtea nu poate constata că imposibilitatea prelungirii planului de restructurare a debitorului insolvabil ar face incident dreptul de acces liber la justiţie, garantat de articolul 20 din Constituţie.

27. Cu privire la incidenţa articolelor 26, 46 şi 126 din Constituţie, autorul sesizării nu a oferit argumente care să demonstreze caracterul neconstituţional al prevederilor contestate. Curtea reaminteşte că simpla trimitere la o normă constituţională, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor criticate faţă de aceasta, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.135 din 12 august 2021, § 21).

28. Aşadar, pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unor drepturi fundamentale din Constituţie, invocate de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolele 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

29. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 190 alin.(6) teza a II-a din Legea insolvabilităţii, ridicată de dl Veaceslav Timotin, administratorul insolvabilităţii SRL "Valiexchimp", în dosarul nr.2i-625/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.