Acte judiciare

Decizie nr.96 din 28.05.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.70g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 1 lit.a), 6/1 alineatele (1), (2), (3) şi (6) din Legea nr.54 din 21 februarie 2003 privind contracararea activităţii extremiste şi din articolul 3 punctul 2) litera a) din Legea nr.136 din 8 iunie 2023 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (constatarea caracterului extremist al unei organizaţii străine)

Tipul documentului: Acte judiciare
Data adoptării: 28.05.2026

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.70g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolele 1 lit.a), 6¹ alineatele (1), (2), (3) şi (6) din Legea

nr.54 din 21 februarie 2003 privind contracararea activităţii extremiste şi din

articolul 3 punctul 2) litera a) din Legea nr.136 din 8 iunie 2023 privind

Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova

(constatarea caracterului extremist al unei organizaţii străine)

nr. 96 din 28.05.2026

(în vigoare 28.05.2026)

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 277-279 art. 114 din 25.06.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 31 martie 2026,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 28 mai 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:

- a articolului 1 lit.a) liniuţa a doua, a textului "fapte ce denotă activitate extremistă orientată împotriva Republicii Moldova şi/sau a cetăţenilor săi" din articolul 6¹ alineatul (1), a textului "[...] poate fi declarată [...] extremistă [...] la cererea Serviciului" din articolul 6¹ alin.(2) şi a articolului 6¹ alineatele (3) şi (6) din Legea nr.54 din 21 februarie 2003 privind contracararea activităţii extremiste;

- a textelor "ameninţărilor hibride [...] rezilienţa statului [...] propagandă ostilă sau de dezinformare [...]" din articolul 3 punctul 2) litera a) liniuţa a opta şi a textului "influenţarea proceselor electorale [...]" din articolul 3 punctul 2) litera a) liniuţa a douăsprezecea din Legea nr.136 din 8 iunie 2023 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova,

ridicată de dna Natalia Azizova, în calitate de reprezentantă a Organizaţiei autonome necomerciale pentru promovarea cooperării internaţionale "Eurasia", în dosarul nr.2-10/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată, format din domnii judecători Serghei Dimitriu, Constantin Roşca şi Roman Pascari, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele cauzei

3. La 25 iulie 2025, în baza articolului 6¹ din Legea 54 din 21 februarie 2003 privind contracararea activităţii extremiste, Serviciul de Informaţii şi Securitate a depus la Curtea de Apel Centru o cerere prin care a solicitat constatarea caracterului extremist al Organizaţiei autonome necomerciale pentru promovarea cooperării internaţionale "Eurasia", înregistrată în Federaţia Rusă.

4. În cadrul şedinţei de judecată, dna Natalia Azizova, în calitate de reprezentantă a organizaţiei Eurasia, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale menţionate la § 1 de mai sus.

5. Printr-o încheiere din 26 martie 2026, Curtea de Apel Centru a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nicio pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 32

Libertatea opiniei şi a exprimării

"(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.

(3) Sunt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional."

Articolul 41

Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice

"(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri.

(2) Partidele şi alte organizaţii social-politice sunt egale în faţa legii.

(3) Statul asigură respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale partidelor şi ale altor organizaţii social-politice.

(4) Partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sunt neconstituţionale.

(5) Asociaţiile secrete sunt interzise.

(6) Activitatea partidelor constituite din cetăţeni străini este interzisă.

(7) Funcţiile publice ai căror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc prin lege organică."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

7. Prevederile relevante ale Legii nr.54 din 21 februarie 2003 privind contracararea activităţii extremiste sunt următoarele:

Articolul 1

Noţiuni principale

"În sensul prezentei legi, noţiunile de mai jos au următoarele semnificaţii:

[...]

activitate extremistă:

a) activitate a organizaţiei necomerciale, a cultului religios ori a unei părţi componente a acestuia, a mijlocului de informare în masă, a unei persoane juridice sau a unei organizaţii neînregistrate, inclusiv străine, (în continuare, fiecare dintre acestea fiind denumită organizaţie) ori a persoanei fizice în vederea planificării, organizării, pregătirii sau înfăptuirii unor acţiuni orientate spre:

[...]

- subminarea securităţii Republicii Moldova;

[...]"

Articolul 6¹

Constatarea caracterului extremist al organizaţiei

"(1) În cazul în care în activitatea unei organizaţii străine, inclusiv în activitatea a cel puţin unei subdiviziuni a acesteia, se depistează fapte ce denotă activitate extremistă orientată împotrivă Republicii Moldova şi/sau a cetăţenilor săi, organizaţia respectivă poate fi declarată ca fiind organizaţie extremistă prin hotărâre judecătorească, la cererea Serviciului.

(2) În cazul în care în activitatea unei organizaţii neînregistrate se depistează fapte ce denotă activitate extremistă, aceasta poate fi declarată ca fiind organizaţie extremistă prin hotărâre judecătorească, la cererea Serviciului.

(3) Examinarea cererilor menţionate la alin.(1) şi (2) ţine de competenţa Curţii de Apel Centru şi se realizează într-un termen care nu va depăşi două luni. Hotărârea judecătorească emisă în acest sens este definitivă şi executorie, dar poate fi atacată cu recurs în termen de 10 zile. Cererea de recurs se examinează de Curtea Supremă de Justiţie în termen de 15 zile.

(4) Luând în considerare gravitatea încălcărilor admise de către organizaţia străină, existenţa unui pericol real şi iminent de producere a unor consecinţe iremediabile prin continuarea desfăşurării activităţii, Serviciul poate cere instanţei de judecată să dispună, în calitate de măsură asiguratorie, suspendarea activităţii organizaţiei respective pe teritoriul Republicii Moldova sau interzicerea participării cetăţenilor Republicii Moldova la activităţile acesteia, pe perioada examinării cauzei, până la pronunţarea în fond, prezentând, în acest sens, argumentele şi probele care să ateste situaţiile respective.

(5) La cererea Serviciului, instanţa de judecată, în termen de 3 zile de la depunerea cererii privind aplicarea măsurii asiguratorii, decide, prin încheiere executorie şi susceptibilă de recurs, cu privire la admiterea sau respingerea cererii respective, luând în considerare existenţa unui pericol real şi iminent de producere a unor consecinţe iremediabile în situaţia în care organizaţia va continua desfăşurarea activităţii.

(6) Încheierea privind aplicarea sau respingerea cererii de aplicare a măsurilor asiguratorii poate fi atacată cu recurs separat de fondul cauzei în termen de 10 zile. Cererea de recurs se examinează de către Curtea Supremă de Justiţie în termen de până la 5 zile.

(7) În temeiul hotărârii judecătoreşti definitive privind constatarea desfăşurării activităţii extremiste, organizaţia respectivă se declară ca fiind organizaţie extremistă şi se include în Registrul organizaţiilor extremiste şi materialelor cu caracter extremist. În registrul în cauză se înscrie şi menţiunea dacă hotărârea judecătorească respectivă este sau nu irevocabilă."

8. Prevederile relevante ale Legii nr.136 din 8 iunie 2023 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova sunt următoarele:

Articolul 3

Atribuţiile Serviciului

"În scopul asigurării securităţii statului, al identificării, reducerii sau contracarării vulnerabilităţilor, factorilor de risc şi ameninţărilor la adresa securităţii Republicii Moldova, Serviciul:

[...]

2) elaborează şi realizează, în limitele competenţei, un sistem de măsuri orientate spre identificarea, prevenirea şi contracararea:

a) acţiunilor şi/sau inacţiunilor orientate spre săvârşirea următoarelor fapte, precum şi a săvârşirii acestora:

[...]

– apariţia ameninţărilor hibride la adresa statului, exprimate prin acţiuni/inacţiuni la nivel naţional, regional sau mondial, care afectează rezilienţa statului, precum şi prin campanii de propagandă ostilă sau de dezinformare, ce pot submina ordinea constituţională;

[...]

– influenţarea proceselor electorale în scopul promovării intereselor altor state, ale entităţilor anticonstituţionale, ale unui grup criminal organizat sau ale unei organizaţii criminale;

[...]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autoarea excepţiei menţionează că sintagma "subminarea securităţii Republicii Moldova" din articolul 1 lit.a) liniuţa a doua a Legii privind contracararea activităţii extremiste contravine articolelor 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie, deoarece legislatorul nu a definit faptele care cad sub incidenţa acestui comportament. Legislatorul nu a stabilit dacă este necesar un pericol real şi iminent sau sunt suficiente presupunerile sau riscurile ipotetice. Lipsa acestor repere transformă noţiunea într-un criteriu elastic. De asemenea, sintagma "fapte ce denotă activitate extremistă orientată împotrivă Republicii Moldova şi/sau a cetăţenilor săi" din articolul 6¹ alineatul (1) al Legii privind contracararea activităţii extremiste este contestat din perspectiva aceloraşi norme constituţionale, autoarea susţinând că cuvântul "fapte" este neclar, deoarece nu precizează care tip de fapte sunt relevante. De asemenea, cuvântul "denotă" este, prin natura sa, apreciativ şi transferă decizia de calificare într-o zonă subiectivă. În fine, autoarea afirmă că prin cuvântul "împotriva" legislatorul nu a făcut distincţie între o opoziţie legitimă şi ostilitatea violentă. Acesta nu conţine un criteriu de pericol precis, făcând imprevizibil domeniul de aplicare.

10. Referitor la textul "[...] poate fi declarată [...] extremistă [...] la cererea Serviciului" din articolul 6¹ alin.(2) din Legea privind contracararea activităţii extremiste, autoarea invocă încălcarea articolului 20 din Constituţie, argumentând că mecanismul de sesizare a instanţei este problematic, deoarece textul contestat nu stabileşte condiţii minime de sesizare a instanţei de către Serviciul de Informaţii şi Securitate. Textul contestat nu precizează competenţa instanţei de judecată, condiţiile de admisibilitate, pericolul necesar pentru sesizarea instanţei şi proporţionalitatea măsurii. Totodată, procedurile accelerate şi termenele restrânse de examinare prevăzute de articolul 6¹ alineatele (3) şi (6) din Legea privind contracararea activităţii extremiste contravin dreptului la un proces echitabil şi egalităţii armelor.

11. În privinţa textelor "ameninţărilor hibride", "rezilienţa statului", "propagandă ostilă sau de dezinformare" şi "influenţarea proceselor electorale" din articolul 3 punctul 2) litera a) liniuţele a opta şi a douăsprezecea din Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, autoarea consideră că acestea încalcă libertatea de exprimare garantată de articolul 32 din Constituţie, întrucât legislatorul operează cu formulări politice/strategice, nu cu criterii juridice verificabile. Aceste formulări imprecise sunt apte să genereze un efect de inhibare a dezbaterii publice.

12. Autoarea mai afirmă că sunt încălcate articolele 22 şi 76 din Constituţie, care garantează principiul neretroactivităţii legii, susţinând că aplicarea noilor prevederi prin Legea nr.100 din 13 iunie 2025 unor fapte consumate anterior intrării în vigoare a legii în discuţie echivalează cu o sancţionare retroactivă.

13. În final, autoarea afirmă că sunt încălcate articolele 41 şi 54 din Constituţie, deoarece constatarea caracterului extremist al unei asociaţii reprezintă o ingerinţă cu o intensitate maximă în libertatea de asociere, care nu respectă testul proporţionalităţii.

14. Aşadar, autoarea consideră că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 20, 22, 23 alin.(2), 32, 41 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor – în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind contracararea activităţii extremiste şi din Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova – ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte într-un proces din faţa instanţei de judecată, este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Obiectul excepţiei îl constituie prevederile menţionate la § 1. Prevederile respective nu au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Curtea a stabilit, în jurisprudenţa sa, ca o condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate şi faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluţionarea cauzei (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv). Aşa cum rezultă din materialele anexate la sesizare, Serviciul de Informaţii şi Securitate i-a solicitat Curţii de Apel Centru să constate caracterul extremist al unei organizaţii străine pentru că activitatea acesteia, între altele, "subminează securitatea Republicii Moldova". Totodată, Curtea observă că, deşi autoarea excepţiei contestă articolul 6¹ alin.(6) din Legea privind contracararea activităţii extremiste, care reglementează procedura şi termenele de contestare a încheierii privind aplicarea sau respingerea cererii de aplicare a măsurilor asiguratorii, din materialele sesizării nu rezultă că în privinţa organizaţiei străine a fost aplicată o măsură asiguratorie. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate de autoarea sesizării ar putea fi aplicate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, cu excepţia articolului 6¹ alin.(6) din Legea privind contracararea activităţii extremiste.

20. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă textele contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.167 din 13 noiembrie 2025, § 18).

21. Autoarea excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 20 (accesul liber la justiţie), 22 (neretroactivitatea legii), 23 alin.(2) (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 32 (libertatea opiniei şi a exprimării), 41 (libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

22. Referitor la incidenţa articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea a notat în jurisprudenţa sa că acest articol comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza celorlalte reglementări. Această normă nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă. Cu privire la articolele 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu au o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocate aceste articole, autoarea excepţiei trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea DCC nr.3 din 15 ianuarie 2026, § 19 şi jurisprudenţa citată acolo).

23. Cu privire la incidenţa articolului 22 din Constituţie, în jurisprudenţa sa Curtea a reţinut că acest articol este aplicabil doar în cazul procedurilor penale (a se vedea HCC nr.16 din 3 octombrie 2023, § 29 şi jurisprudenţa citată acolo). Totuşi, constatarea caracterului extremist al unei organizaţii nu poate fi echivalată cu o sancţiune penală în sensul articolului 22 din Constituţie. Prin urmare, Curtea nu reţine incidenţa articolului 22 din Legea Supremă în raport cu prevederile legale a căror constituţionalitate se solicită a fi verificată.

24. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autoarea afirmă că textul "fapte ce denotă activitate extremistă orientată împotrivă Republicii Moldova şi/sau a cetăţenilor săi" din articolul 6¹ alineatul (1) şi textul "[...] poate fi declarată [...] extremistă [...] la cererea Serviciului" din articolul 6¹ alin.(2) din Legea privind contracararea activităţii extremiste nu conţine suficiente garanţii procedurale şi că îi conferă Serviciului competenţe discreţionare excesive.

25. Curtea reţine că scopul urmărit de legislator prin normele contestate constă în protejarea securităţii naţionale şi a ordinii constituţionale democratice. Acestea edictează liniile generale ale definirii termenului de activitate extremistă, precum şi adaptează cadrul normativ naţional la evoluţiile constante pe care le înregistrează acest fenomen complex, astfel încât aceste curente extremiste să poată fi identificate, iar societatea, în ansamblu, să poată reacţiona la influenţa acestora. Combaterea extremismului reprezintă astfel un obiectiv legitim care se încadrează în marja discreţionară a Parlamentului în domeniul stabilirii politicilor (a se vedea articolele 66 lit.d) şi 72 alin.(3) literele p) şi r) din Constituţie), inclusiv a celor de protejare a securităţii naţionale. Totuşi, această marjă este limitată de exigenţele articolului 54 alin.(4) din Constituţie, care stabileşte că restrângerea exerciţiului unui drept fundamental trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

26. Curtea constată că prin Legea privind contracararea activităţii extremiste Parlamentul a reglementat, între altele, un mecanism de constatare a caracterului extremist al organizaţiilor, inclusiv al organizaţiilor străine.

27. În acest sens, la articolul 1 lit.a) din Legea privind contracararea activităţii extremiste, Parlamentul a detaliat comportamentele care cad sub incidenţa activităţii extremiste, acestea fiind, de exemplu, activităţi ale organizaţiilor orientate spre schimbarea violentă a ordinii constituţionale, subminarea securităţii Republicii Moldova, uzurparea puterii de stat şi activitatea teroristă. La articolele 6 şi 6¹ din Lege Parlamentul a reglementat procedura privind constatarea caracterului extremist al organizaţiilor.

28. În cazul organizaţiilor naţionale, procedura începe prin constatarea de către Serviciul de Informaţii şi Securitate a unor "fapte ce denotă activitate extremistă" (articolul 6 alin.(2) din Lege). În acest caz, organizaţiei i se solicită încetarea acţiunilor constatate şi i se acordă un termen de până la 30 de zile pentru remedierea situaţiei (articolul 6 alin.(2) din Lege). Dacă încălcările continuă, Serviciul are competenţa să sesizeze instanţa de judecată pentru suspendarea activităţii organizaţiei pe un termen de la 6 la 12 luni (articolul 6 alin.(3) din Lege). Pentru unele comportamente Serviciul are competenţa să se adreseze direct instanţei de judecată (articolul 6 alin.(4) din Lege). Legislatorul a stabilit termene limită de examinare a cererii şi a abilitat instanţele cu competenţa de a dispune măsuri asiguratorii dacă există "un pericol real şi iminent de producere a unor consecinţe iremediabile" (articolul 6 alin.(6) din Lege).

29. Totodată, Parlamentul a reglementat în mod distinct procedura constatării caracterului extremist al organizaţiilor străine la articolul 6¹ din Lege. În acest caz, Serviciul de Informaţii şi Securitate are competenţa să-i solicite direct instanţei de judecată declararea caracterului extremist al organizaţiei.

30. Curtea observă că la articolul 6¹ din Legea privind contracararea activităţii extremiste Parlamentul a reglementat în mod detaliat procedura constatării caracterului extremist al unei organizaţii străine şi a stabilit că această măsură poate fi aplicată doar prin hotărâre judecătorească, după o analiză detaliată a argumentelor/informaţiilor şi probelor prezentate de Serviciu. În cadrul acestei proceduri judiciare, organizaţia străină beneficiază de toate drepturile specifice unui proces echitabil, având posibilitatea de a contesta argumentele prezentate şi de a prezenta probe în apărarea sa. Prevederile contestate nu stabilesc nicio restrângere în exercitarea drepturilor procesuale din perspectiva articolului 20 din Constituţie. O altă garanţie importantă pentru protecţia drepturilor organizaţiei străine este dreptul de a ataca cu recurs hotărârea Curţii de Apel Centru.

31. În legătură cu prevederile contestate din articolul 6¹ din Legea privind contracararea activităţii extremiste, precum şi, într-un context mai larg, cu referire la intenţia legiuitorului de a veni cu reglementări distincte pentru organizaţiile neînregistrate şi cele străine, care prezintă indiciile desfăşurării unor activităţi extremiste, Comisia de la Veneţia, în Opinia nr.1253/2025 privind Legea nr.100/2025 conţinând un set de modificări legislative care vizează combaterea corupţiei electorale, CDL-AD(2026)007, a evidenţiat că extinderea gamei de actori care pot fi consideraţi capabili să se angajeze în activităţi extremiste nu este în sine problematică. Notând faptul că includerea în definiţia legală a organizaţiei extremiste a organizaţiilor neînregistrate şi străine vine pe fundalul alegerilor prezidenţiale din 2024 şi a rapoartelor privind interferenţa semnificativă a acestor organizaţii neînregistrate şi străine în campania electorală din Republica Moldova, Comisia de la Veneţia a recunoscut că interferenţa străină în procesele democratice – fie prin finanţare ilicită, cumpărare de voturi, sprijin ascuns sau opac pentru actorii politici, fie prin activităţi extremiste desfăşurate de entităţi externe – reprezintă o ameninţare serioasă şi din ce în ce mai mare la adresa democraţiei. De asemenea, Comisia de la Veneţia a evidenţiat faptul că democraţiile trebuie să se apere împotriva ameninţării reprezentate de interferenţa străină, ca parte a adaptării la acest mediu internaţional din ce în ce mai ostil, în care principiile suveranităţii, autodeterminării şi democraţiei sunt atacate.

32. În opinia Comisiei de la Veneţia, includerea organizaţiilor străine în domeniul de aplicare al Legii privind combaterea activităţii extremiste – pe lângă organizaţiile naţionale şi persoanele fizice – este acceptabilă atâta timp cât: (i) cadrul juridic care reglementează "activitatea extremistă" este clar şi precis; (ii) măsurile care pot fi luate împotriva organizaţiilor străine nu depăşesc competenţele autorităţilor moldovene. Comisia a constatat că acest din urmă aspect este abordat de articolul 6 din Legea privind combaterea activităţii extremiste, conform căruia Serviciul de Informaţii şi Securitate poate solicita doar organizaţiilor situate pe teritoriul Republicii Moldova să înceteze activităţile extremiste sau să solicite instanţei de judecată suspendarea activităţii acestor organizaţii (în cazul nerespectării cerinţelor de încetare a activităţilor extremiste de către organizaţie sau, în anumite cazuri (inclusiv în cazul acţiunilor susceptibile de a submina procesele electorale democratice), direct, fără o solicitare prealabilă adresată organizaţiei). Cu referire la organizaţiile străine şi cele neînregistrate, Comisia a menţionat că, potrivit prevederilor noi de la articolul 6¹ din lege, în cazul declarării acestora ca fiind organizaţii extremiste printr-o hotărâre judecătorească, instanţa poate dispune, ca măsură de precauţie, doar suspendarea activităţilor organizaţiei pe teritoriul Republicii Moldova sau interzicerea participării cetăţenilor Republicii Moldova la activităţile acesteia. În ceea ce priveşte posibila lichidare a unei organizaţii care comite activităţi extremiste în timpul perioadei de suspendare a activităţii dispuse de instanţă sau în anul următor expirării acestei perioade, Comisia de la Veneţia a remarcat că aceasta se aplică doar organizaţiilor interne, iar în ceea ce priveşte organizaţiile străine considerate extremiste – pot fi interzise doar activităţile acestora pe teritoriul Republicii Moldova (Opinia nr.1253/2025 privind Legea nr.100/2025 conţinând un set de modificări legislative care vizează combaterea corupţiei electorale, CDL-AD(2026)007, § 69).

33. Din aceste motive, Curtea nu achiesează la argumentele autoarei sesizării potrivit cărora legiuitorul era obligat să instituie un ansamblu mai larg de măsuri aplicabile organizaţiilor străine, conceput potrivit unui mecanism gradual. În acord cu constatările Comisiei de la Veneţia, Curtea reţine că este justificată opţiunea legiuitorului de a permite remedierea voluntară a conduitei organizaţiei prevăzute la articolul 6 din Lege înainte de sesizarea instanţei competente pentru suspendarea activităţii acesteia. Curtea, de asemenea, constată că legiuitorul a avut în vedere criterii obiective care justifică sesizarea directă a instanţei de judecată de către Serviciul de Informaţii şi Securitate în cazul organizaţiilor prevăzute la articolul 6¹ din Lege. Or, o eventuală notificare prealabilă în cazul organizaţiilor străine ar implica atât discuţii referitoare la limitele jurisdicţiei Serviciului de Informaţii şi Securitate în contextul relaţiilor interstatale, cât şi o imposibilitate efectivă de monitorizare a îndeplinirii notificării respective în afara teritoriului Republicii Moldova.

34. Cu privire la criticile autoarei aduse competenţelor Serviciului în această procedură, Curtea reţine următoarele. Potrivit normelor contestate, Serviciul de Informaţii şi Securitate nu deţine competenţa de a declara o organizaţie străină ca fiind extremistă. Articolul 6¹ alin.(2) din Lege limitează rolul Serviciului la sesizarea instanţei de judecată, competenţă care rezultă din atribuţiile sale legale în domeniul identificării, prevenirii şi contracarării activităţilor cu caracter extremist (a se vedea articolul 3 punctul 2) litera a) liniuţa a zecea din Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova). Prin urmare, competenţa de sesizare a instanţei de judecată reprezintă o expresie a rolului instituţional al acestei autorităţi, care constă în protejarea securităţii naţionale şi a ordinii constituţionale.

35. Referitor la argumentul autoarei potrivit căruia textele contestate nu stabilesc condiţii minime pentru sesizarea instanţei de judecată, Curtea observă că acestea permit Serviciului să sesizeze instanţa în cazul în care în activitatea unei organizaţii străine, inclusiv în activitatea a cel puţin unei subdiviziuni a acesteia (articolul 6¹ alineatul (1) din Legea privind contracararea activităţii extremiste) sau a unei organizaţii neînregistrate (articolul 6¹ alineatul (2) din Legea privind contracararea activităţii extremiste) se depistează fapte ce denotă "activitate extremistă". La articolul 1 din Legea privind contracararea activităţii extremiste Parlamentul a detaliat comportamentele care constituie "activitate extremistă", venind cu o enumerare exhaustivă a acţiunilor ce cad sub incidenţa noţiunii date. Astfel, Parlamentul a condiţionat sesizarea instanţei de constatarea de către Serviciu a următoarelor activităţi care se subsumează tipologiilor prevăzute de lege:

- activitatea de planificare, organizare, pregătire sau înfăptuire a unor acţiuni orientate spre atingerea scopurilor prevăzute la articolul 1 litera a) a definiţiei legale a noţiunii de "activitate extremistă" (spre exemplu, schimbarea, prin violenţă, a bazelor regimului constituţional şi violarea integrităţii Republicii Moldova; subminarea securităţii Republicii Moldova; crearea de formaţiuni armate ilegale; etc.);

- etalarea, confecţionarea, răspândirea, vânzarea, precum şi deţinerea în vederea difuzării publice a atributelor ori simbolurilor interzise de lege, cum ar fi cele fasciste, naţional-socialiste (naziste) etc. (articolul 1 litera b) a definiţiei legale a noţiunii de "activitate extremistă");

- finanţarea ori contribuirea în alt mod la desfăşurarea activităţii sau a acţiunilor menţionate mai sus, inclusiv prin acordarea de mijloace financiare, punerea la dispoziţie a imobilelor, a bazelor didactice, poligrafice şi tehnico-materiale, a mijloacelor de legătură prin telefon, fax şi a altor mijloace de legătură şi tehnico-materiale, precum şi a serviciilor informaţionale;

- chemările în public la desfăşurarea activităţii sau acţiunilor menţionate mai sus.

36. În acest context, Curtea reţine că faptele care se circumscriu noţiunii de "activitate extremistă", astfel cum sunt reglementate de lege, nu prezintă, prin ele însele, un grad de complexitate de natură să împiedice destinatarii normei să înţeleagă conduita interzisă. Curtea constată că modalităţile de manifestare a activităţii extremiste nu trebuie analizate în mod izolat, exclusiv prin raportare la definiţia prevăzută la articolul 1 din Legea privind contracararea activităţii extremiste, ci prin coroborare cu ansamblul normelor juridice incidente, care reglementează ipotezele concrete avute în vedere de legiuitor, inclusiv, după caz, dispoziţiile Codului penal, ale Codului contravenţional, ale Legii nr.249 din 10 iulie 2025 privind securitatea naţională a Republicii Moldova şi ale Legii nr.120 din 21 septembrie 2017 cu privire la prevenirea şi combaterea terorismului.

37. Această modalitate de reglementare nu ridică automat probleme de previzibilitate a normelor juridice, dat fiind faptul că ar fi o cerinţă practic imposibilă pentru legiuitor de a comprima în cadrul unei prevederi legale absolut toate detaliile relevante pentru înţelegerea acesteia, dacă ele ţin de un număr vast de domenii vizate de prevederea respectivă. În plus, Curtea ţine să remarce faptul că subiecţii de drept sunt ţinuţi să respecte nu doar un număr selectiv de acte normative, ci absolut tot cadrul normativ care este în vigoare.

38. În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa la fel a menţionat că o normă juridică poate fi considerată "lege" în sensul Convenţiei doar dacă aceasta este elaborată în termeni suficient de clari şi precişi pentru ca situaţiile în care se va aplica şi consecinţele pe care le va produce aplicarea sa să fie previzibile. Imprecizia parţială ce ar rezulta din unele formulări vagi sau nedeterminate nu este întotdeauna condamnabilă, întrucât nu e posibil ca o normă juridică să prevadă orice ipoteză care s-ar putea să apară în viaţa socială şi să definească cu o precizie absolută orice termen utilizat (Michaud v. Franţa, 6 decembrie 2012, § 96). Mai mult, Curtea a afirmat că o anumită doză de imprecizie nu este neapărat un lucru indezirabil, întrucât o rigiditate excesivă în redactarea legilor poate conduce la crearea unor norme juridice inadaptabile la schimbările intervenite în societate (Dianova şi alţii v. Rusia, 10 septembrie 2024, § 79).

39. Referitor la critica autorului privind caracterul accelerat al procedurii reglementate de articolul 6¹ alin.(3) din Legea privind contracararea activităţii extremiste, Curtea reţine că stabilirea regulilor de procedură şi a termenelor de examinare a cauzelor ţine de marja discreţionară a Parlamentului (articolele 72 alin.(3) lit.e) şi 115 alin.(4) din Constituţie). În domeniul securităţii naţionale şi al prevenirii activităţilor extremiste, Constituţia îi permite Parlamentului să instituie proceduri urgente atunci când apreciază că existenţa unor întârzieri procedurale poate compromite eficienţa măsurilor de protecţie a ordinii constituţionale şi a securităţii statului.

40. Curtea reţine că termenul de cel mult două luni pentru examinarea cauzei în prima instanţă nu poate fi considerat, în sine, excesiv de scurt sau incompatibil cu exigenţele unui proces echitabil. Norma contestată nu stabileşte o examinare sumară a litigiului, ci oferă instanţei de judecată un interval de timp suficient pentru administrarea probelor şi audierea participanţilor. De asemenea, Curtea nu constată afectarea principiului egalităţii armelor, de vreme ce termenul de examinare stabilit de lege se aplică în mod egal tuturor participanţilor la proces, fără a institui privilegii procesuale în favoarea vreunei părţi. Astfel, norma contestată reflectă preocuparea statului de a asigura eficienţa justiţiei şi prevenirea activităţilor considerate periculoase pentru ordinea democratică. Prin urmare, Curtea nu constată incidenţa articolului 20 din Constituţie.

41. Cu privire la incidenţa articolelor 32 şi 41 din Constituţie, autoarea consideră că mecanismul de constatare a caracterului extremist al unei organizaţii străine utilizează noţiuni vagi şi imprecise, le oferă autorităţilor o marjă excesivă de apreciere şi permite ingerinţe în drepturile constituţionale menţionate.

42. În acest context, Curtea remarcă că libertatea opiniei şi a exprimării, precum şi libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice, nu sunt drepturi absolute, ele fiind susceptibile de restrângeri generale, ce sunt admise pentru majoritatea drepturilor prin prisma limitelor restrângerilor reglementate de articolul 54 din Constituţie. Totodată, exerciţiul libertăţii opiniei şi exprimării este supus unor restrângeri de înseşi prevederile articolului 32 alin.(2) şi (3) din Constituţie. În acest sens, norma constituţională prevede că exercitarea libertăţii exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul persoanei la viziune proprie. De asemenea, norma constituţională le permite autorităţilor publice să interzică şi să pedepsească prin lege acţiunile de contestare şi defăimare a statului şi poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi la alte manifestări ce atentează la regimul constituţional (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea 28 din 23 noiembrie 2015, §§ 50 şi 93). În acelaşi registru, potrivit articolului 41 alin.(4) din Constituţie, partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sunt neconstituţionale. Aceste prevederi constituţionale pretind punerea lor în aplicare, inclusiv prin reglementări legislative.

43. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să-i permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în funcţie de circumstanţe, consecinţele acestei conduite (DCC nr.128 din 11 septembrie 2025, § 25). Deşi certitudinea este dezirabilă la redactarea legilor, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Astfel, formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Sub acest aspect, Curtea Europeană a recunoscut în mod constant faptul că multe legi sunt redactate în termeni generali, iar interpretarea şi aplicarea lor fac obiectul practicii judiciare. Multe legi utilizează, prin natura lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică (a se vedea Sekmadienis LTD v. Lituania, 30 ianuarie 2018, § 64).

44. În sesizare, autorul contestă sintagma "subminarea securităţii Republicii Moldova" din articolul 1 lit.a) liniuţa a doua din Legea privind contracararea activităţii extremiste. Curtea constată că dispoziţia contestată face parte din lista comportamentelor enumerate de legislator la noţiunea activităţii extremiste. La reglementarea comportamentului interzis legislatorul a utilizat norme de trimitere care reprezintă un exemplu de tehnică legislativă. Cu alte cuvinte, prevederea în cauză a fost formulată de legislator în termeni generali şi abstracţi pentru a fi completată cu un conţinut juridic precis din diferite dispoziţii legale (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.148 din 2 octombrie 2025, § 32).

45. Astfel, Curtea observă că noţiunea "securitate naţională" este definită la articolul 3 punctul 8) din Legea nr.249 din 10 iulie 2025 privind securitatea naţională a Republicii Moldova drept totalitatea acţiunilor şi măsurilor întreprinse pentru a asigura existenţa, stabilitatea şi dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova prin protejarea suveranităţii, independenţei şi unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării, a valorilor şi intereselor naţionale, precum şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale de ameninţările şi pericolele, interne sau externe, de orice natură. De asemenea, la articolul 3 punctele 1) şi 3) din Legea în discuţie Parlamentul a definit noţiunile de "ameninţare" (orice acţiune, eveniment sau factor care, prin capacitatea şi intenţia manifestate, în mod direct sau indirect, afectează securitatea naţională prin prejudicierea intereselor naţionale) şi "pericol" (situaţie incertă, caracterizată prin existenţa unui potenţial de a prejudicia securitatea naţională şi interesele naţionale, determinată de anumite capacităţi sau factori, a căror intenţie de manifestare nu este cunoscută sau evidentă, dar care, prin consecinţele generate, necesită întreprinderea unor acţiuni şi măsuri de prevenire şi de pregătire instituţională) în materia securităţii naţionale, fapt care reduce gradul de imprecizie al comportamentului contestat.

46. Curtea mai are în vedere faptul că sintagma "subminarea securităţii Republicii Moldova" este utilizată într-un context normativ care priveşte comportamente de o gravitate ridicată, precum schimbarea, prin violenţă, a bazelor regimului constituţional, uzurparea puterii de stat sau desfăşurarea activităţii teroriste (articolul 1 lit.a) din Legea privind contracararea activităţii extremiste). Prin urmare, norma contestată nu trebuie interpretată în mod izolat. În aceste condiţii, Curtea consideră că legislatorul a oferit suficiente repere de interpretare pentru ca destinatarii normei să poată înţelege conduita interzisă.

47. Referitor la criticile formulate în privinţa textelor "ameninţărilor hibride [...] rezilienţa statului [...] propagandă ostilă sau de dezinformare [...]" din articolul 3 punctul 2) litera a) liniuţa a opta şi a textului "influenţarea proceselor electorale [...]" din articolul 3 punctul 2) litera a) liniuţa a douăsprezecea din Legea nr.136 din 8 iunie 2023 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Curtea reţine că prin aceste dispoziţii Parlamentul a stabilit competenţele instituţionale ale Serviciului de Informaţii şi Securitate şi nu reglementează în mod direct comportamente interzise sau limitări ale exerciţiului unor drepturi fundamentale. Prin textele contestate, Parlamentul a descris tipurile de ameninţări la adresa securităţii naţionale pe care Serviciul are competenţa legală să le identifice, să le monitorizeze şi să le prevină în exercitarea atribuţiilor sale instituţionale. Aceste prevederi nu instituie, per se, interdicţii privind exprimarea unor opinii sau desfăşurarea activităţilor asociative. Prin urmare, Curtea nu constată incidenţa articolelor 32 şi 41 din Constituţie.

48. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (3) lit.f) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:

- a articolelor 1 lit.a) liniuţa a doua, a textului "fapte ce denotă activitate extremistă orientată împotrivă Republicii Moldova şi/sau a cetăţenilor săi" din articolul 6¹ alineatul (1), a textului "[...] poate fi declarată [...] extremistă [...] la cererea Serviciului" din articolul 6¹ alin.(2) şi a articolului 6¹ alineatele (3) şi (6) din Legea nr.54 din 21 februarie 2003 privind contracararea activităţii extremiste;

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTE	Domnica MANOLE
Nr.96. Chişinău, 28 mai 2026.