Decizie nr.167 din 13.11.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.236g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 145 alin.(2) lit.j) din Codul penal (claritatea sintagmei "cu deosebită cruzime")

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.236g/2025 privind

excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi

din articolul 145 alin. (2) lit.j) din Codul penal

(claritatea sintagmei "cu deosebită cruzime")

nr. 167  din  13.11.2025

 (în vigoare 13.11.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 617-619 art.195 din 12.12.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dlui Andrei Harbuz, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 7 noiembrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 13 noiembrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "cu deosebită cruzime" din articolul 145 alin.(2) lit.j) din Codul penal, ridicată de dl avocat Serghei Rusu, în interesele dlui Vladimir Buboc, în dosarul nr.1-35/2025, pendinte la Judecătoria Căuşeni, sediul Anenii Noi.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl Vitalie Muntean, judecător de la Judecătoria Căuşeni, sediul Anenii Noi, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. La 11 noiembrie 2025, autorul excepţiei a depus la Curtea Constituţională un supliment prin care şi-a concretizat criticile de neconstituţionalitate. Totodată, prin acest supliment, autorul a extins obiectul excepţiei de neconstituţionalitate cu articolele 126 şi 130 din Codul de procedură penală.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele cauzei penale

4. Pe rolul Judecătoriei Căuşeni, sediul Anenii Noi, se află cauza penală de acuzare a dlui Vladimir Buboc de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 145 alin.(2) lit.j) din Codul penal (omorul unei persoane săvârşit cu deosebită cruzime).

5. În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Serghei Rusu a ridicat, în interesele dlui Vladimir Buboc, excepţia de neconstituţionalitate a textului "cu deosebită cruzime" din articolul 145 alin.(2) lit.j) din Codul penal.

6. Printr-o încheiere din 7 noiembrie 2025, judecătorul cazului a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normativ."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"[…]

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

[…]"

8. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 145

Omorul intenţionat

"(1) Omorul unei persoane

se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani.

(2) Omorul săvârşit:

[...]

j) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice

[...]

se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul sesizării afirmă că sintagma "cu deosebită cruzime", cuprinsă în norma contestată, nu respectă exigenţele clarităţii şi previzibilităţii legii penale. Acesta susţine că expresia nu este definită în legislaţia penală, fapt care permite interpretarea extensivă şi prin analogie, în defavoarea destinatarilor legii penale.

10. Totodată, autorul excepţiei apreciază că lipsa de claritate şi caracterul imprevizibil al sintagmei contestate afectează în mod direct exercitarea dreptului său la apărare.

11. În opinia autorului sesizării, textul contestat contravine articolelor 1 alin.(3), 16, 20, 22, 23 alin.(2), 26, 54 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma "cu deosebită cruzime" din articolul 145 alin.(2) lit.j) din Codul penal, care nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

16. Cu referire la cererea din 11 noiembrie 2025, prin care autorul solicită extinderea obiectului sesizării, Curtea reaminteşte faptul că părţile la un proces de judecată sau reprezentanţii lor pot extinde obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate doar prin intermediul instanţei de judecată şi doar dacă sunt respectate condiţiile stabilite în Hotărârea Curţii nr.2 din 9 februarie 2016 (a se vedea HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 33; DCC nr.59 din 5 iunie 2025, § 25). În acest caz, procedura menţionată nu a fost respectată.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care, potrivit rechizitoriului, persoana este acuzată de omorul unei persoane comis cu deosebită cruzime. Curtea admite că instanţa de judecată va avea în vedere prevederile contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.87 din 25 iulie 2024, § 15).

19. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (statul Republica Moldova), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 22 (neretroactivitatea legii), 23 alin.(2) (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 16 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă valorile şi standardele pe care le garantează articolele menţionate mai sus (a se vedea, în acest sens, DCC nr.173 din 13 decembrie 2022, § 19; DCC nr.73 din 20 iunie 2024, § 23).

21. Cu referire la articolele 20 şi 26 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a motivat în ce măsură prevederile contestate afectează normele constituţionale menţionate. Astfel, Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituţie, precum şi citarea unor considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene pentru Drepturile Omului, în lipsa unei argumentări proprii, nu reprezintă critici veritabile de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.114 din 26 septembrie 2023, § 16). Anterior, Curtea a subliniat că nu-l poate înlocui pe autorul excepţiei la formularea argumentelor de neconstituţionalitate, pentru că ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.93 din 1 august 2023, § 23; DCC nr.46 din 14 mai 2024, § 20).

22. Referitor la pretinsa lipsă de previzibilitate a sintagmei contestate, Curtea aminteşte că prevederile articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie garantează standardul calităţii legii penale substanţiale (a se vedea DCC nr.102 din 5 august 2025, § 20). Curtea a reţinut că dispoziţiile articolului 22 din Constituţie garantează, împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege) (a se vedea DCC nr.108 din 12 august 2025, § 23). Totuşi, aceste norme constituţionale nu-i impun legislatorului obligaţia definirii tuturor termenilor folosiţi în cuprinsul normelor de drept penal substanţial (a se vedea DCC nr.141 din 7 noiembrie 2024, § 34). Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor care persistă cu ocazia interpretării normelor (Del Rio Prada v. Spania [MC], 21 octombrie 2013, §§ 92 şi 93).

23. În cauza Kononov v. Letonia [MC], 17 mai 2010, § 185, Curtea Europeană a reţinut că articolul 7 din Convenţie nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea normelor penale prin interpretarea judiciară de la caz la caz, cu condiţia ca rezultatul să fie în concordanţă cu esenţa infracţiunii şi previzibil în mod rezonabil.

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că practica judiciară şi doctrina juridică pot constitui un reper obiectiv în funcţie de care să poată fi apreciat conţinutul unei norme penale şi care poate contribui la aplicarea previzibilă a acesteia (a se vedea DCC nr.67 din 15 iunie 2020, § 29).

25. Astfel, Curtea observă că, deşi Codul penal nu defineşte omorul comis cu deosebită cruzime, acest fapt nu este incompatibil, per se, cu exigenţele clarităţii legii penale stabilite la articolele 22 şi 23 din Constituţie. Astfel, Curtea va analiza dacă practica judiciară conţine linii directoare în această privinţă.

26. În acest context, Curtea observă că Curtea Supremă de Justiţie a dezvoltat criterii de interpretare a infracţiunii de omor comis cu deosebită cruzime. Astfel, în punctul 5.9 al Hotărârii Plenului nr.11 din 24 decembrie 2012 cu privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracţiunile săvârşite prin omor, Curtea Supremă de Justiţie a reţinut că cruzimea deosebită în cazul infracţiunii de omor demonstrează intenţia făptuitorului de a-i cauza victimei suferinţe – de ordin fizic sau psihic – care sunt intense şi prelungite în timp. Cruzimea este inerentă oricărui omor, deoarece în momentul omorului, victima simte dureri fizice şi morale. Totuşi, omorul săvârşit cu deosebită cruzime presupune o intensitate mult mai mare a acestor dureri, întrucât făptuitorul nu se mulţumeşte să curme viaţa victimei. El îi prelungeşte agonia, torturând-o, maltratând-o, molestând-o. Nu are importanţă dacă deosebita cruzime a constituit singura cauză a decesului; este necesar ca deosebita cruzime să fi fost exercitată până la consumarea omorului.

27. De asemenea, Curtea constată că practica judiciară interpretează noţiunea de omor comis cu deosebită cruzime pornind de la criteriile recomandate de Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie citată supra (a se vedea Decizia colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 28 martie 2024, în dosarul nr.1ra-1612/2022; Decizia colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 16 decembrie 2020, în dosarul nr.1ra-2262/2020; Decizia colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 28 septembrie 2016, în dosarul nr.1ra-1541/2016).

28. Curtea reiterează că Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească supremă care asigură aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către toate instanţele judecătoreşti. În acest sens, Curtea Europeană a recunoscut, în cauza Baydar v. Olanda, 24 aprilie 2018, § 47, faptul că asigurarea aplicării uniforme şi a interpretării corecte a legilor de către instanţele supreme ale unui stat reprezintă un scop legitim, compatibil cu Convenţia (a se vedea DCC nr.67 din 15 iunie 2020, § 32).

29. În respectarea principiului certitudinii juridice, legislatorul, deţinând prerogativa constituţională corespunzătoare (a se vedea articolul 115 alin.(4) din Constituţie) a prevăzut că "[r]olul Curţii Supreme de Justiţie constă în asigurarea interpretării şi aplicării uniforme a legislaţiei în sistemul de justiţie" (a se vedea articolele 2 din Legea nr.64/2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie şi 43 din Legea nr.514/1995 cu privire la organizarea judecătorească), precum şi că Curtea Supremă de Justiţie este competentă să întreprindă "măsurile necesare pentru uniformizarea procesului de aplicare a legislaţiei" (a se vedea articolul 4 alin.(1) lit.e) din Legea cu privire Curtea Supremă de Justiţie).

30. Aşadar, deşi Codul penal nu defineşte omorul cu deosebită cruzime, Curtea reţine că practica judiciară (a se vedea §§ 25 – 26 de mai sus) stabileşte criterii clare în acest sens. În acest context, Curtea notează că argumentele autorului excepţiei cu privire la neclaritatea noţiunii de omor cu deosebită cruzime sunt vădit neîntemeiate.

31. Din aceste considerente, Curtea constată că sintagma contestată nu afectează articolul 22 în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie, din perspectiva argumentelor invocate în sesizare.

32. Astfel, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.f) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "cu deosebită cruzime" din articolul 145 alin.(2) lit.j) din Codul penal, ridicată de dl avocat Serghei Rusu, în interesele dlui Vladimir Buboc, în dosarul nr.1-35/2025, pendinte la Judecătoria Căuşeni, sediul Anenii Noi.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.