Decizie nr.99 din 08.08.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.66g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 63 alin.(4) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în redactarea Legii nr.172 din 21 septembrie 2017 (transferul la cerere al funcţionarului public)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.66g/2024 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 63 alin.(4)

din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică

şi statutul funcţionarului public, în redactarea

Legii nr. 172 din 21 septembrie 2017

(transferul la cerere al funcţionarului public)

nr. 99  din  08.08.2024

 (în vigoare 08.08.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 414-417 art.152 din 03.10.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 20 martie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 8 august 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 63 alin.(4) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în redactarea Legii nr.172 din 21 septembrie 2017, ridicată de dl Andrei Şveţ, parte în dosarul nr.3a-864/2023, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău format din doamnele Veronica Negru, Ina Dutca şi Ecaterina Palanciuc, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 30 noiembrie 2021, dl Andrei Şveţ a formulat o acţiune în contencios administrativ împotriva Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale al Republicii Moldova, acţiune prin care a solicitat anularea actelor administrative individuale defavorabile şi obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

4. Prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, din 13 martie 2023 s-a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ formulată de dl Andrei Şveţ.

5. Dl Andrei Şveţ a contestat cu apel Hotărârea Judecătoriei Chişinău din 13 martie 2023.

6. La 12 decembrie 2023, dl Andrei Şveţ a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "în cazurile prevăzute la alin.(1) lit.c) […], funcţionarul public este transferat, [...] la cerere, [...]"din articolul 63 alin.(4) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în redactarea Legii nr.172 din 21 septembrie 2017.

7. Printr-o încheiere din 29 decembrie 2023, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Legii nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în redactarea Legii nr.172 din 21 septembrie 2017, sunt următoarele:

Articolul 63

Eliberarea din funcţia publică

(1) Persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie va dispune eliberarea din funcţia publică printr-un act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, însă anterior datei eliberării din funcţia publică, în următoarele cazuri:

[...]

c) autoritatea publică îşi reduce efectivul de personal sau lichidează funcţia publică, ca urmare a intrării în vigoare a statului de personal în care nu se mai regăseşte funcţia ocupată de funcţionarul public respectiv;

[...]

(2) În cazul eliberării din funcţia publică în condiţiile alin.(1) lit.a)-c), autoritatea publică este obligată să acorde funcţionarilor publici un preaviz cu o durată de 30 de zile calendaristice, iar în restul cazurilor – de 15 zile calendaristice, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin.(1) lit.j) şi k), pentru care nu se acordă preaviz. Termenul de preavizare nu include perioada aflării funcţionarului în concediu de odihnă anual, în concediu de studii, precum şi perioada suspendării raporturilor de serviciu în legătură cu boala sau trauma.

(3) În perioada de preaviz, persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie acordă funcţionarului public în cauză reducerea programului de muncă, cu până la 2 ore zilnic, fără reducerea salariului cuvenit.

(4) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.c) şi d), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii publice există funcţie publică vacantă sau temporar vacantă corespunzătoare, funcţionarul public este transferat, în interesul serviciului sau la cerere, în această funcţie. Funcţionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcţii publice vacante sau temporar vacante de nivel inferior.

[...]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei susţine că prin prevederile contestate legislatorul a instituit o ipoteză arbitrară şi neconstituţională referitoare la încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici în legătură cu reducerea efectivului de personal sau la lichidarea funcţiei publice ca urmare a intrării în vigoare a statului de personal în care nu se mai regăseşte funcţia ocupată de funcţionarul public respectiv, care afectează dreptul la muncă şi la protecţia muncii.

11. De asemenea, autorul excepţiei menţionează că atât autorităţile publice, în calitatea lor de angajator, cât şi instanţele de judecată aplică prevederile contestate eludând şi încălcând prevederile articolelor 1, 7 şi 14 literele f) şi g) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

12. În fine, autorul excepţiei afirmă că prevederile contestate sunt contrare articolelor 43 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în redactarea Legii nr.172 din 21 septembrie 2017, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces şi este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă unele prevederi din articolul 63 alin.(4) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în redactarea Legii nr.172 din 21 septembrie 2017. Dispoziţiile criticate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Curtea reţine că, deşi articolul 63 alin.(4) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public a fost modificat, acesta continuă să producă efecte în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, deoarece articolul era în vigoare la data emiterii actului contestat. Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează (a se vedea DCC nr.163 din 1 decembrie 2022, § 17).

18. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.14 din 7 februarie 2023, § 21; DCC nr.174 din 7 decembrie 2023, § 20).

19. Curtea reţine că autorul excepţiei a invocat articolele 43 (dreptul la muncă şi protecţia muncii) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

20. Analizând sesizarea, Curtea nu identifică argumente care să demonstreze incidenţa articolelor 43 şi 54 din Constituţie. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privinţa formulării unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr.93 din 1 august 2023, § 23).

21. Curtea observă că, în prezenta cauză, autorul excepţiei susţine de fapt că dispoziţiile contestate au fost aplicate contrar prevederilor articolelor 1, 7 şi 14 literele f) şi g) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi articolului 43 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţie.

22. Autorul sesizării solicită, în realitate, să se verifice corectitudinea aplicării normelor în discuţie de către autorităţile publice, în calitatea lor de angajator, şi de către instanţa de judecată. Curtea precizează că problema abordată în sesizare nu vizează constituţionalitatea prevederilor contestate, ci interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele de judecată. Curtea menţionează că aspectele ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii nu sunt de competenţa sa (a se vedea DCC nr.27 din 24 februarie 2022, § 28).

23. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 63 alin.(4) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în redactarea Legii nr.172 din 21 septembrie 2017, ridicată de dl Andrei Şveţ, parte în dosarul nr.3a-864/2023, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.