Hotărâre nr.11 din 23.09.2025 privind excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală (interdicţia citării şi audierii în calitate de martor a unei persoane în privinţa căreia sunt probe că a comis infracţiunea care se investighează) (sesizările nr.163g/2024, nr.187g/2024 şi nr.110g/2025)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind  excepţiile de  neconstituţionalitate  a prevederilor

articolului 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală

(interdicţia citării şi audierii în calitate de martor a unei

persoane în privinţa căreia sunt probe că a comis

infracţiunea care se investighează)

(sesizările nr.163g/2024, nr.187g/2024 şi nr.110g/2025)

nr. 11  din  23.09.2025

 (în vigoare 23.09.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 515-518 art.132 din 02.10.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 25 iulie 2024, la 24 septembrie 2024 şi la 12 mai 2025,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală, ridicate de dl avocat Ivan Ungurean, în interesele dlui Dumitru Dornea, în dosarul nr.1-2774/2021, în interesele dlui Gicu Cazacu, în dosarul nr.1-829/2017, şi în interesele dnei Ludmila Jariuc, în dosarul nr.1-3370/2022, toate pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de dnele judecătoare Ana Cucerescu şi Tatiana Postolachi de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor şi a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate, Curtea a decis, pe baza punctului 18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, conexarea lor într-un singur dosar, căruia i-a atribuit numărul 163g/2024.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale, sesizările au fost declarate admisibile, fără a se prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul soluţionării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Procuraturii Generale şi Institutului de Reforme Penale.

6. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi, dl Ivan Ungurean, autorul sesizărilor, dl Serghei Pleşca, reprezentantul Parlamentului, şi dl Eduard Serbenco, reprezentantul Guvernului.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiilor principale, aşa cum au fost formulate de autorul excepţiilor

Dosarul nr.1-2774/2021 (sesizarea nr.163g/2024)

7. La 20 iulie 2021 a fost pornită o cauză penală în care dl Dumitru Dornea a fost acuzat pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 325 alin.(1) (corupere activă), iar dnii Ghenadie Ceban şi Victor Urechean au fost acuzaţi de comiterea, în cadrul aceloraşi împrejurări, a infracţiunii corelative sancţionate de articolul 324 alin (2) lit.b) (corupere pasivă) din Codul penal. Ulterior, această cauză a fost conexată la o cauză penală pornită la 15 ianuarie 2021.

8. La 9 septembrie 2021, cauza penală a dlui Dumitru Dornea a fost disjunsă. Dl Dumitru Dornea a fost învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 325 alin.(1) (corupere activă) din Codul penal, cauză transmisă ulterior Judecătoriei Chişinău pentru a fi examinată în fond.

9. În cadrul examinării cauzei în instanţa de judecată, la 18 aprilie 2024, la 21 şi, respectiv, la 25 iunie 2024, apărarea a formulat cereri de audiere în calitate de martori ai apărării a dlor Ghenadii Ceban şi Victor Urecheanu.

10. Instanţa de judecată a respins cererile, considerând că aceste persoane nu pot fi audiate în calitate de martori, deoarece cad sub incidenţa interdicţiei de la articolul 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală, care prevede că persoana în privinţa căreia sunt probe că a săvârşit infracţiunea investigată nu poate fi citată şi audiată ca martor.

11. În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Ivan Ungurean a ridicat, în interesele dlui Dumitru Dornea, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală, sub aspectul interdicţiei citării şi a audierii în calitate de martori a persoanelor cu privire la care există probe că au comis infracţiunea investigată, dar care îşi manifestă în mod benevol, lipsit de echivoc şi în cunoştinţă de cauză acordul de a fi citate şi audiate în calitate de martori.

12. Printr-o încheiere din 19 iulie 2024, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Dosarul nr.1-829/2017 (sesizarea nr.187g/2024)

13. Printr-o ordonanţă din 29 august 2017, dl Gicu Cazacu a fost pus sub învinuire pe baza articolelor 42 alin.(2), (3), 46, 190 alin.(5) (escrocheria) din Codul penal pentru constituirea unui grup criminal organizat, grup care avea scopul de a dobândi ilicit, prin înşelăciune şi abuz de încredere, bunurile altor persoane.

14. La aceeaşi dată, printr-o ordonanţă, cauza penală a dlui Gicu Cazacu a fost disjunsă, pentru a fi examinată într-o procedură separată.

15. La 13 septembrie 2017, această cauză penală a fost transmisă pentru examinare în fond la Judecătoria Chişinău.

16. La 13 iunie 2024, apărătorul dlui Gicu Cazacu a inclus mărturiile altor membri ai pretinsului grup criminal în lista probelor.

17. Printr-o încheiere din 9 septembrie 2024, instanţa de judecată a refuzat admiterea în proces a acestor persoane în calitate de martori, motivând că acestea nu pot fi audiate pentru că cad sub interdicţia stabilită de articolul 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală, care prevede că nu poate fi citată şi audiată ca martor persoana în privinţa căreia există probe că a comis infracţiunea investigată.

18. În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Ivan Ungurean a ridicat, în interesele dlui Gicu Cazacu, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală, sub aspectul interdicţiei citării şi audierii în calitate de martori a persoanelor cu privire la care există probe că au comis infracţiunea investigată, dar care îşi manifestă în mod benevol, lipsit de echivoc şi în cunoştinţă de cauză acordul de a fi citate şi audiate în calitate de martori.

19. Printr-o încheiere din 17 septembrie 2024, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Dosarul nr.1-3370/2022 (sesizarea nr.110g/2025)

20. La 14 ianuarie 2015 şi la 16 februarie 2015 au fost pornite mai multe cauze penale, care la 17 februarie 2015 au fost conexate.

21. Printr-o ordonanţă, cauza penală a dnei Ludmila Jariuc a fost disjunsă, pentru a fi examinată într-o procedură separată.

22. Această cauză penală a fost transmisă pentru examinare în fond la Judecătoria Chişinău.

23. Potrivit rechizitoriului din 28 noiembrie 2022, dna Ludmila Jariuc a fost acuzată pe baza articolelor 42 alin.(5), 46, 239 alin.(2) lit.a) (încălcarea regulilor de creditare, politicilor de acordare a împrumuturilor sau regulilor de acordare a despăgubirii/indemnizaţiei de asigurare) din Codul penal pentru complicitate la activitatea unui grup criminal organizat, grup care avea scopul de a acorda credite cu încălcarea intenţionată a regulilor de creditare.

24. Apărătorul dnei Ludmila Jariuc a inclus mărturiile altor membri ai pretinsului grup criminal în lista probelor apărării.

25. În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Ivan Ungurean a ridicat, în interesele dnei Ludmila Jariuc, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală, sub aspectul interdicţiei citării şi audierii în calitate de martori a persoanelor cu privire la care există probe că au comis infracţiunea investigată, dar care îşi manifestă în mod benevol, lipsit de echivoc şi în cunoştinţă de cauză acordul de a fi citate şi audiate în calitate de martori.

26. Printr-o încheiere din 4 aprilie 2025, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

27. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

28. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 63

Bănuitul

"(1) Bănuitul este persoana fizică sau juridică faţă de care există anumite probe că a săvârşit o infracţiune până la punerea ei sub învinuire.

[...]

(7) Interogarea în calitate de martor a persoanei faţă de care există anumite probe că a săvârşit o infracţiune se interzice.

[…]."

Articolul 90

Martorul

"[…]

(3) Nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori:

[…]

8) persoana faţă de care există anumite probe că a săvârşit infracţiunea ce se investighează;

[…]

(12) Martorul are dreptul:

[…]

7) să refuze de a face declaraţii, de a prezenta obiecte, documente, mostre pentru cercetare comparativă sau date dacă acestea pot fi folosite ca probe care mărturisesc împotriva sa sau a rudelor sale apropiate;

[…]."

Articolul 95

Admisibilitatea probelor

"[…]

(2) Chestiunea admisibilităţii datelor în calitate de probe o decide organul de urmărire penală, din oficiu sau la cererea părţilor, ori, după caz, instanţa de judecată.

[…]."

Articolul 103

Declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului

"[...]

(3) Bănuitul, învinuitul, inculpatul nu poate fi forţat să mărturisească împotriva sa sau împotriva rudelor sale apropiate ori să-şi recunoască vinovăţia şi nu poate fi tras la răspundere pentru refuzul de a face astfel de declaraţii.

[…]."

Articolul 104

Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului

"(1) Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului se face numai în prezenţa unui apărător ales sau a unui avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, imediat după reţinere sau, după caz, după punerea sub învinuire, dacă acesta acceptă să fie audiat. Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului poate avea loc şi în lipsa apărătorului ales sau desemnat, cu acordul scris al persoanei audiate exprimat în prezenţa apărătorului. Nu se permite audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului în stare de oboseală, precum şi în timpul nopţii, decât doar la cererea persoanei audiate în cazurile ce nu suferă amânare, care vor fi motivate în procesul-verbal al audierii. Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului se înregistrează prin mijloace audio şi video în condiţiile art.115, iar suportul informaţional care conţine înregistrarea se anexează la procesul-verbal al audierii.

[…]."

ÎN DREPT

I. Argumentele autorului excepţiilor de neconstituţionalitate

29. Autorul sesizărilor consideră că norma contestată interzice citarea şi audierea în calitate de martor a persoanei faţă de care există probe că a comis infracţiunea investigată, inclusiv în condiţiile în care această persoană îşi manifestă în mod benevol acordul de a fi audiată în calitate de martor şi renunţă la garanţiile unui proces echitabil.

30. În acest sens, autorul excepţiilor consideră că norma contestată îi privează pe inculpaţi de drepturile la apărare şi la un proces echitabil, în cazul în care aceştia solicită audierea în calitate de martor a unor persoane în privinţa cărora există probe că au săvârşit infracţiunea investigată.

31. Totodată, autorul sesizărilor consideră că norma contestată este imprevizibilă şi neclară, deoarece le impune instanţelor de judecată să respingă cererile de audiere a martorilor apărării în mod automat şi în lipsa unei motivări, fără posibilitatea de a efectua un control judiciar efectiv, contrar garanţiilor prevăzute la articolele 6 § 1 şi 6 § 3 lit.d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

32. De altfel, autorul sesizărilor consideră că legislatorul a omis să reglementeze situaţia persoanelor faţă de care există probe că au comis infracţiunea investigată, dar care îşi manifestă acordul de a fi audiate în calitate de martor.

33. În opinia autorului sesizărilor, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 8, 20, 26 alineatele (1) şi (2), 54 din Constituţie.

II. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor cărora le-a fost solicitată şi care şi-au prezentat opinia

34. În opinia sa, Parlamentul notează că scopul normei contestate este să asigure dreptul persoanei de a fi prezumată nevinovată şi dreptul la apărare. În acest sens, interdicţia din norma menţionată se referă la acuzatul în propria cauză, adică nu poate fi citat şi audiat în calitate de martor bănuitul, învinuitul sau inculpatul la investigarea propriei fapte, indiferent de forma de participare şi nu exclude apariţia acestei interdicţii într-o altă cauză disjunsă în privinţa unui coacuzat. Interdicţia este aplicabilă atât martorilor acuzării, cât şi martorilor apărării şi în acest mod este respectată egalitatea armelor. Totodată, având în vedere că Codul de procedură penală oferă judecătorului posibilitatea de a decide asupra admisibilităţii probelor şi de a le aprecia după propria convingere, decizia de a admite audierea în calitate de martor a unei persoane acuzate şi aprecierea utilităţii declaraţiilor acestui martor, ţinând cont şi de interdicţia contestată, îi revine instanţei de judecată. De asemenea, în cazul în care există consimţământul coacuzatului de a fi audiat în calitate de martor, nu este clar cum acesta îşi va onora obligaţia de a face declaraţii veridice şi de a comunica tot ce ştie, fără a se dezarma în propria cauză.

35. În concluzie, Parlamentul a menţionat că, având în vedere circumstanţele cauzelor, nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate invocată, pentru că norma contestată nu este aplicabilă la examinarea acestora.

36. Potrivit opiniei prezentate de Guvern, dreptul la un proces echitabil nu este absolut, iar excluderea persoanelor suspectate de săvârşirea unei infracţiuni din categoria martorilor reprezintă o limitare proporţională şi justificată pentru asigurarea echităţii procedurii şi protejarea drepturilor altor participanţi, i.e. ale persoanei în privinţa căreia există anumite probe că a săvârşit infracţiunea care se investighează, chiar şi în situaţia unei cauze penale disjunse. Pentru că poziţia juridică a acestei persoane este mai complexă şi vulnerabilă, ea nu poate fi considerată doar un martor în sens clasic şi necesită să-i fie asigurate drepturile de a nu se autoincrimina şi de a păstra tăcerea. Calitatea de martor obligă persoană să facă declaraţii sub jurământ, în acest mod, orice declaraţie ar putea ulterior fi folosită împotriva ei, în propria cauză penală. Pentru a anticipa această situaţie, legislatorul a prevăzut interdicţia în cauză pentru faza de urmărire penală. De asemenea, de vreme ce în normă este utilizat textul "infracţiunea ce se investighează", această interdicţie se aplică doar la faza de urmărire penală, pentru că investigarea cauzei este de competenţa organului de urmărire penală. La faza judecării cauzei, articolul 347 din Codul de procedură penală acordă instanţei de judecată posibilitatea să decidă asupra pertinenţei probelor prezentate de părţi. În cazul în care constată că persoana s-ar autoincrimina, pentru a proteja acest drept, atât timp cât se respectă principiul egalităţii armelor, instanţa de judecată poate să respingă cererea de audiere, fără a încălca dreptul acuzatului la un proces echitabil.

37. În concluzie, Guvernul a menţionat că norma contestată nu îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare, dar ţine de o chestiune de interpretare şi de aplicare a legii de către instanţele de judecată.

38. Institutul de Reforme Penale afirmă că, în esenţă, norma criticată prevede un privilegiu al persoanei împotriva autoincriminării, denumit "dreptul la tăcere". Acest privilegiu se aplică atât la faza urmăririi penale, cât şi la faza judecării, şi nu încetează nici după pronunţarea unei hotărâri irevocabile. Totuşi, o eventuală audiere a persoanei care renunţă la acest privilegiu ar putea avea loc doar în cazul unui acord liber exprimat în faţa instanţei de judecată, care nu contravine unui interes public, şi în prezenţa unor garanţii minime, proporţionale dreptului la care s-a renunţat, e.g. neaplicarea răspunderii penale pentru depunerea unor mărturii false sau aplicarea garanţiilor de asigurare a martorilor care dispun de dreptul la tăcere. Specificul declaraţiilor în acest caz diferă de declaraţiile unui martor simplu, deoarece, în anumite circumstanţe, persoana ar putea aborda şi propriile fapte, şi astfel nu se poate pretinde la o similitudine dintre declaraţiile date în calitate de acuzat şi cele date în calitate de martor. De asemenea, urmează ca instanţele de judecată să analizeze dacă audierea unui coacuzat în calitate de martor ar putea afecta echitatea procesului, iar în cazul acceptării audierii, această probă nu poate avea o valoare determinantă şi trebuie apreciată în raport cu alte probe, şi să fie administrată doar după epuizarea tuturor căilor de obţinere a probelor noi.

39. În opinia sa, Procuratura Generală menţionează că Codul de procedură penală, prin articolele 370 alineatele (3) şi (4), 375 şi 375¹ alineatul (1), pe de o parte, garantează dreptul inculpatului de a participa la audiere şi de a pune întrebări martorilor, pe de altă parte, instanţa de judecată, la cererea părţilor în proces, poate efectua alte acţiuni necesare, inclusiv să administreze probe noi, pentru constatarea circumstanţelor importante cauzei. De asemenea, audierea unei persoane care a participat la săvârşirea infracţiunii investigate poate genera conflicte de interese şi poate compromite integritatea procesului penal, iar interdicţia respectivă garantează ca probele obţinute să nu fie afectate de vicii. Prin urmare, Procuratura Generală consideră că norma criticată în sesizări nu încalcă accesul liber la justiţie.

III. Drept comparat

40. În România, potrivit articolului 114 alin.(1) din Codul de procedură penală¹, poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probe în cauza penală, iar potrivit articolului 118 alin.(3) din acelaşi Cod, care reglementează dreptul la tăcere şi neautoincriminare, declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligaţia să menţioneze, cu ocazia consemnării declaraţiei, calitatea procesuală anterioară.

41. În § 65 din Decizia nr.236 din 2 iunie 2020², Curtea Constituţională a României a reţinut că legea procesual-penală permite audierea unui participant la săvârşirea infracţiunii, în calitate de martor, în cauza disjunsă, însă acesta nu poate fi un martor veritabil, pentru că în privinţa lui operează o prezumţie de parţialitate.

42. În Polonia, articolul 182 alin.(3) din Codul de procedură penală³ prevede că dreptul de a refuza să depună mărturie se aplică şi unui martor care, într-un alt caz în curs de examinare, este acuzat de complicitate la infracţiunea care face obiectul procedurii.

43. În Franţa, deşi articolul 105 din Codul de procedură penală⁴ prevede interdicţia de a audia ca martor persoanele împotriva cărora există probe serioase şi consistente că au participat la faptele aduse în faţa judecătorului de instrucţie, prevederile articolelor 113-1 - 113-7 din acelaşi Cod reglementează instituţia martorului asistat, care este persoana cu privire la care există dovezi că ar fi putut participa la săvârşirea infracţiunii. Aceasta poate fi audiată în faţa judecătorului de instrucţie, fiind asistată de un apărător, având dreptul de a păstra tăcerea şi fără a avea obligaţia de jurământ.

44. În Lituania, potrivit articolului 80 alin.(1) din Codul de procedură penală⁵, este interzis de a audia ca martor o persoană care poate depune mărturie despre o faptă penală pe care ar fi putut-o săvârşi, cu excepţia cazurilor în care este de acord să depună o astfel de mărturie.

45. În Bulgaria, potrivit articolului 118 alin.(1) din Codul de procedură penală⁶, nu pot fi audiate ca martori persoanele care au participat la aceeaşi procedură penală în altă calitate procesuală, cu excepţia inculpatului împotriva căruia procedurile au fost încheiate ori s-au încheiat cu o hotărâre judecătorească definitivă. Articolul 121 alin.(1) din acelaşi Cod reglementează dreptul martorului de a nu se autoincrimina.

46. În Portugalia, Codul de procedură penală⁷, prin articolul 133 alin.(1), interzice audierea ca martor a învinuiţilor şi coinculpaţilor în aceeaşi procedură sau într-un proces conex, atâta timp cât îşi menţin această calitate. Alineatul (2) din acelaşi articol prevede că, în cazul separării cauzelor, inculpaţii pentru aceeaşi infracţiune sau pentru o infracţiune conexă, chiar dacă au fost deja condamnaţi printr-o sentinţă definitivă, pot depune mărturie în calitate de martori numai dacă îşi dau acordul expres.

47. În Germania, potrivit articolului 55 alin.(1) din Codul de procedură penală⁸, orice martor poate refuza să răspundă la întrebările ale căror răspunsuri l-ar expune riscului de a fi urmărit penal pentru infracţiune sau contravenţie administrativă. Prevederile articolului 60 din acelaşi Cod înlătură obligaţia jurământului în cazul persoanelor care sunt suspectate sau au fost deja condamnate pentru infracţiunea care face obiectul anchetei sau de participare la aceasta.

48. În Italia, potrivit articolului 64 alin.(3) lit.c) din Codul de procedură penală⁹, persoana suspectată înainte de începerea interogatoriului este avertizată că, dacă face declaraţii asupra faptelor care privesc răspunderea altora, îşi va asuma, în raport cu aceste fapte, rolul de martor, fără a aduce atingere incompatibilităţilor prevăzute de articolul 197 şi garanţiilor prevăzute la articolul 197-bis. Articolul 197 alin.(1) lit.a) şi b) prevede că nu pot fi audiaţi ca martor (i) coinculpaţii pentru aceeaşi infracţiune sau persoanele acuzate într-o procedură conexă, cu excepţia cazului în care împotriva lor a fost pronunţată o hotărâre definitivă de achitare, condamnare sau aplicare a pedepsei; (ii) cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 64 alineatul (3) lit.(c), persoanele acuzate în proceduri conexe sau pentru o infracţiune conexă, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive de achitare, condamnare sau aplicare a pedepsei împotriva acestora.

49. Totodată, potrivit articolului 197-bis alin.(1), inculpatul într-o procedură conexă sau într-o infracţiune conexă poate fi întotdeauna audiat ca martor atunci când împotriva sa a fost pronunţată o hotărâre definitivă de achitare, de condamnare sau de aplicare a pedepsei, iar conform alineatului (2) din acelaşi articol, inculpatul într-o procedură conexă sau într-o infracţiune conexă poate fi audiat şi ca martor în cazul prevăzut la articolul 64 alin.(3) litera c). De asemenea, alineatele (3) şi (4) din acelaşi articol prevăd că în ambele cazuri menţionate inculpatul audiat ca martor este asistat de un avocat, în cazul alineatului (1), acesta nu poate fi obligat să depună mărturie cu privire la faptele pentru care a fost condamnat în instanţă dacă a negat răspunderea sau nu a făcut nicio declaraţie în timpul procedurii, iar în cazul alineatului (2), acesta nu poate fi obligat să depună mărturie cu privire la faptele care privesc răspunderea sa pentru infracţiunea pentru care este sau a fost urmărit penal. Potrivit alineatului (5), declaraţiile persoanelor menţionate nu pot fi utilizate împotriva persoanei care le-a făcut în cadrul unei proceduri împotriva sa, în cadrul unei proceduri de revizuire a condamnării şi în cadrul oricărei alte proceduri.

____________________________________

¹https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/297206

²https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2020/06/Decizie_236_2020.pdf

³https://lexlege.pl/kpk/rozdzial-21-swiadkowie/499/

⁴https://www.legifrance.gouv.fr/codes/texte_lc/LEGITEXT000006071154/2024-07-01/

⁵https://www.e-tar.lt/portal/lt/legalAct/TAR.EC588C321777/asr

⁶https://justice.government.bg/home/normdoc/2135512224

⁷https://diariodarepublica.pt/dr/legislacao-consolidada/decreto-lei/1987-34570075

⁸https://www.gesetze-im-internet.de/stpo/BJNR006290950.html

⁹https://www.normattiva.it/uri-res/N2Ls?urn:nir:stato:decreto.del.presidente.della.repubblica:1988-09-22;447

IV. Aprecierea Curţii

A. Admisibilitatea

50. Prin Decizia sa din 3 iulie 2025, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

51. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

52. Curtea a reţinut că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de avocatul unor părţi în procese. Astfel, sesizările sunt formulate de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

53. Curtea a observat că obiectul sesizărilor este articolul 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală, care stabileşte că nu pot fi citate şi ascultate ca martori persoanele în privinţa cărora există probe că au comis infracţiunea investigată.

54. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în trei cauze penale în care partea apărării a solicitat audierea în calitate de martori a persoanelor acuzate de comiterea unei infracţiuni conexe sau de comiterea aceleiaşi infracţiuni, cauzele penale ale acestora fiind disjunse anterior şi se află în proceduri separate (a se vedea §§ 7-9, 13-16, 20-24 supra). În primele două cauze, instanţele de judecată au respins aceste cereri prin referire la prevederile contestate (a se vedea §§ 10, 17). În cea de-a treia cauză, sesizarea nr.110g/2025, instanţa de judecată a menţionat în încheiere că prevederile contestate sunt aplicabile cauzei. Prin urmare, Curtea a reţinut că instanţele de judecată au aplicat aceste prevederi în cadrul examinării cauzelor penale menţionate în sesizările nr.163g/2024 şi nr.187g/2024. În cazul sesizării nr.110g/2025, Curtea a admis că instanţa de judecată va avea în vedere prevederile contestate la soluţionarea cauzei.

55. Curtea a observat că prevederile articolului 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală au constituit obiect de examinare la Curtea Constituţională (a se vedea DCC nr.14 din 29 ianuarie 2019). Totuşi, spre deosebire de DCC nr.14 din 29 ianuarie 2019, în acest caz autorul pune în discuţie inclusiv omisiunea legislatorului de a reglementa posibilitatea citării şi audierii în calitate de martori a persoanelor acuzate de comiterea aceleiaşi fapte sau a unei fapte conexe, dar examinate într-o procedură separată, persoane care îşi exprimă acordul de a fi audiate în calitate de martori.

56. Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă această omisiune afectează un drept fundamental (a se vedea HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 35).

57. Autorul excepţiilor susţine că norma contestată contravine articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 8 (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 20 (accesul liber la justiţie), 26 alineatele (1) şi (2) (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

58. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 1 alin.(3), 4 şi 8 din Constituţie comportă un caracter general şi nu pot reprezenta repere individuale şi separate. Aceste norme pot fi invocate numai împreună cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea DCC nr.111 din 12 septembrie 2023, § 14).

59. În privinţa articolului 54 din Constituţie, Curtea a reiterat că acesta nu are o aplicare de sine stătătoare, ci numai în coroborare cu un drept fundamental, care trebuie să fie aplicabil (a se vedea DCC nr.56 din 4 iunie 2024, § 20).

60. Articolul 20 din Constituţie, care garantează dreptul de acces liber la justiţie, este corespondentul articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar articolul 26 din Constituţie, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, este corespondentul articolului 6 § 3 din Convenţie. Astfel, garanţiile stabilite de articolul 26 din Constituţie reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil, prevăzute de articolul 20 din Constituţie şi articolul 6 din Convenţie (a se vedea DCC nr.37 din 25 aprilie 2024, § 22).

61. Cu privire la incidenţa articolului 26 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dreptul la apărare reprezintă totalitatea prerogativelor şi a posibilităţilor pe care persoanele le au, potrivit legii, în vederea apărării intereselor lor (a se vedea HCC nr.5 din 3 martie 2022, § 65). Atunci când persoana nu are posibilitatea de a-şi prezenta probele şi de a-şi demonstra nevinovăţia, ea nu poate utiliza toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa, aşa cum le stabileşte articolul 26 din Constituţie (a se vedea HCC nr.31 din 23 septembrie 2021, § 32).

62. În Decizia nr.14 din 29 ianuarie 2019, Curtea a subliniat că raţiunea interdicţiei prevăzute la articolul 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală constă în asigurarea efectivă a garanţiilor de care beneficiază persoana în privinţa căreia organul de urmărire penală deţine probe că ar fi comis o infracţiune care se investighează, i.e. dreptul de a nu fi forţat să mărturisească împotriva sa, dreptul de a fi asistat de un apărător, dreptul de a nu se autoincrimina şi dreptul la tăcere. De asemenea, persoanele avute în vedere de articolul 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală – persoanele "acuzate de comiterea unei infracţiuni ce se investighează", trebuie să fie informate despre drepturile lor (a se vedea § 20 din Decizia menţionată supra).

63. De asemenea, Curtea a notat că în ipoteza în care organul de urmărire penală nu ar deţine probe că o anumită persoană ar fi comis infracţiunea investigată şi ar cita-o în calitate de martor în contextul anchetei desfăşurate, iar persoana în discuţie ar da declaraţii care ar contribui la propria acuzare, atunci organul de urmărire penală trebuie să oprească audierea acesteia şi să o notifice despre drepturile sale procedurale (a se vedea § 21 din Decizia menţionată supra). Aşadar, nu poate fi admisă situaţia în care aceeaşi persoană are, deopotrivă, statutul de martor şi de bănuit, învinuit sau inculpat în aceeaşi cauză penală.

64. Curtea a observat că, în cazul în care persoanele acuzate de comiterea unei infracţiuni ar solicita audierea în calitate de martori în apărare a unor persoane acuzate de comiterea aceleiaşi fapte sau a unei fapte conexe, însă judecate sau investigate într-o procedură separată, Codul de procedură penală nu prevede o procedură distinctă de examinare a unor astfel de cereri. În cauzele în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate instanţele de judecată au respins aceste cereri pe baza normei contestate, care prevede că nu pot fi citate şi ascultate ca martori persoanele în privinţa cărora există probe că au comis infracţiunea investigată.

65. Astfel, Curtea a constatat că norma contestată afectează posibilitatea acuzatului de a se apăra efectiv împotriva acuzaţiilor formulate împotriva sa, fapt ce pune în discuţie problema limitării accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare al acuzatului.

66. Aşadar, Curtea a constatat incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie şi a considerat că este necesară o analiză în fond a omisiunii legislative pentru a stabili dacă aceasta instituie o ingerinţă justificată în exercitarea drepturilor de acces liber la justiţie şi la apărare.

B. Fondul cauzei

Principii generale

67. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a reţinut că Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este concepută să garanteze drepturi practice şi eficiente, nu drepturi teoretice sau iluzorii. Acest lucru este valabil mai ales pentru garanţiile consacrate la articolul 6 din Convenţie, având în vedere locul proeminent deţinut într-o societate democratică de dreptul la un proces echitabil, cu toate garanţiile prevăzute la acest articol (a se vedea Zhang v. Ucraina, 13 noiembrie 2018, § 59).

68. De asemenea, Curtea a stabilit că solicitarea administrării probelor constituie principalul instrument de apărare al inculpatului împotriva învinuirii formulate de procuror (a se vedea DCC nr.39 din 8 mai 2018, § 21). Refuzul nejustificat de a audia un martor al apărării, dacă declaraţia acestuia este pertinentă pentru cauza examinată, constituie o eroare gravă de fapt (a se vedea HCC nr.2 din 23 ianuarie 2020, § 64; DCC nr.74 din 2 iulie 2020, § 48).

69. Totodată, de vreme ce instanţa de judecată trebuie să se asigure că a fost respectată echitatea în ansamblu a procesului penal, aceasta trebuie să examineze inclusiv ponderea mărturiilor şi garanţiile procedurale compensatorii (a se vedea DCC nr.64 din 29 iunie 2023, § 30; DCC nr.79 din 4 iulie 2024, § 24).

70. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că, deşi articolul 6 § 1 din Convenţie garantează dreptul la un proces echitabil, acesta nu stabileşte anumite reguli privind admisibilitatea probelor. Atât admisibilitatea probelor, cât şi aprecierea lor constituie, în primul rând, o problemă de reglementare în legislaţia naţională şi este de competenţa instanţelor naţionale să evalueze dovezile din faţa lor (a se vedea Lhermitte v. Belgia [MC], 29 noiembrie 2016, § 83; Hachapuridze şi Hachidze v. Georgia, 29 august 2024, § 95). Dacă sarcina Curţii Europene constă în a verifica dacă procedura în ansamblul său, inclusiv modul în care au fost administrate probele, are un caracter echitabil într-un caz concret, sarcina Curţii Constituţionale constă în a verifica dacă legislaţia contestată asigură o bază pentru pronunţarea unui act judiciar cu respectarea rigorilor procesului echitabil garantat constituţional (a se vedea HCC nr.2 din 23 ianuarie 2020, § 29).

71. Curtea Europeană a menţionat că termenul "martor" are un sens "autonom" în sistemul Convenţiei, indiferent dacă declaraţiile sunt date de un martor sau de un coacuzat (a se vedea Lucà v. Italia, 27 februarie 2001, § 41; Strassenmeyer v. Germania, 2 mai 2023, § 72). Totodată, articolul 6 § 3 litera (d) din Convenţie consacră dreptul inculpatului de a audia sau de a cere audierea martorilor împotriva sa, precum şi dreptul de a chema martori în apărarea sa. Această prevedere nu impune prezenţa şi audierea fiecărui martor în numele acuzatului, scopul acesteia fiind de a asigura "egalitatea de arme" (a se vedea Škoberne v. Slovenia, 15 februarie 2024, §§ 97, 99). Regula generală este că instanţele naţionale trebuie să aibă competenţa să evalueze probele din faţa lor, precum şi relevanţa probelor pe care inculpaţii doresc să le aducă, şi să aprecieze dacă este oportun să cheme un anumit martor (a se vedea Murtazaliyeva v. Rusia [MC], 18 decembrie 2018, § 140; Keskin v. Ţările de Jos, 19 ianuarie 2021, § 43).

72. De asemenea, Curtea Europeană a subliniat că se poate pune problema accesului la probe în contextul articolului 6 din Convenţia Europeană în măsura în care probele în discuţie sunt relevante pentru cauza reclamantului, în special dacă acestea au avut o influenţă importantă asupra acuzaţiilor aduse împotriva sa. Este cazul în care probele au fost folosite şi au fost invocate pentru a se stabili vinovăţia reclamantului sau conţineau astfel de elemente care i-ar fi putut permite acestuia să se disculpe sau să obţină o reducere a pedepsei (a se vedea Matanović v. Croaţia, 4 aprilie 2017, § 161). Instanţele naţionale trebuie să furnizeze motive relevante pentru respingerea unei cereri suficient de motivate a apărării cu privire la audierea unui martor a cărui declaraţie ar consolida poziţia reclamantului şi ar putea duce chiar la achitarea sa (a se vedea Topić v. Croaţia, 10 octombrie 2013, § 42).

73. De exemplu, în cauza Škoberne v. Slovenia, 15 februarie 2024, §§ 104-109, Curtea Europeană a constatat că refuzul neîntemeiat al instanţei de a audia un coacuzat în calitate de martor poate constitui, în anumite circumstanţe, o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Faptul că reclamantul a fost lipsit de posibilitatea de a prezenta în mod efectiv probele martorilor în apărarea sa (coacuzaţi judecaţi în procedură separată) şi de a se baza pe acestea pentru a-şi argumenta cauza a făcut procedura de judecată inechitabilă.

74. În cauza Murtazaliyeva v. Rusia [MC], 18 decembrie 2018, § 158, Curtea Europeană a formulat următorul test pentru a evalua dacă dreptul de a cita un martor în apărare, în baza articolului 6 § 3 (d) din Convenţie, a fost respectat: (i) dacă cererea de audiere a unui martor a fost suficient de motivată şi relevantă pentru obiectul acuzaţiei; (ii) dacă instanţele naţionale au luat în considerare relevanţa acelei mărturii şi au motivat în mod suficient decizia lor de a nu permite audierea unui martor la proces; şi (iii) dacă decizia instanţelor naţionale de a nu permite audierea unui martor a subminat echitatea generală a procedurii.

75. Prin urmare, Curtea menţionează că obligaţia pozitivă a statului este de a adopta măsuri care să asigure exercitarea efectivă a dreptului la apărare şi a dreptului de acces liber la justiţie.

Aplicarea principiilor în prezenta cauză

76. În acest caz autorul pune în discuţie dacă articolul 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală reglementează posibilitatea acuzatului de a solicita citarea şi audierea în calitate de martori a persoanelor acuzate de comiterea aceleiaşi fapte sau a unei fapte conexe, dar examinate într-o procedură separată, persoane care îşi manifestă acordul de a fi audiate.

77. Cu referire la situaţia în care persoana acuzată de comiterea unei infracţiuni solicită citarea şi audierea în calitate de martori a persoanelor acuzate de comiterea aceleiaşi fapte sau a unei fapte conexe, dar examinate într-o procedură separată, care îşi exprimă acordul de a fi audiate, Curtea constată că Codul de procedură penală nu reglementează o procedură distinctă de examinare a unor astfel de cereri. În lipsa unei proceduri distincte, instanţele de judecată resping aceste cereri doar pe baza normei contestate, care prevede că nu pot fi citate şi ascultate ca martori persoanele în privinţa cărora există probe că au comis infracţiunea investigată, fără a verifica în prealabil relevanţa şi oportunitatea acestor probe (a se vedea §§ 10, 17 şi 54, supra).

78. Curtea admite că pot exista situaţii când declaraţiile unor persoane acuzate de comiterea aceleiaşi fapte sau a unei fapte conexe, dar examinate într-o procedură separată, pot avea un rol important pentru acuzat la soluţionarea cauzei în privinţa sa. Un eventual refuz al instanţei de judecată de a audia aceste persoane în calitate de martori, bazat pe aplicarea automată a normei contestate, poate afecta în mod substanţial drepturile la apărare şi de acces liber la justiţie ale persoanei acuzate, deoarece aceasta ar fi lipsită de posibilitatea de a prezenta în mod efectiv probele martorilor în apărarea sa (coacuzaţi în cauze examinate separat) şi de a se baza pe acestea pentru a-şi argumenta cauza (a se vedea, mutatis mutandis, Škoberne v. Slovenia, 15 februarie 2024, §§ 104-109).

79. Potrivit Constituţiei, justiţia este înfăptuită doar de către instanţele judecătoreşti. Totodată, în procesul înfăptuirii justiţiei instanţele judecătoreşti trebuie să fie independente şi să nu fie limitate în competenţe, pentru a exercita un control de plină jurisdicţie (a se vedea HCC nr.10 din 10 mai 2016, § 80).

80. De asemenea, Curtea observă că instanţa de judecată este obligată, în cursul judecării unei cauze penale, să cerceteze nemijlocit, sub toate aspectele, probele prezentate de părţi sau administrate la cererea acestora şi, inter alia, să audieze martorii şi să asigure părţii acuzării şi părţii apărării condiţiile necesare pentru cercetarea multilaterală şi în deplină măsură a circumstanţelor cauzei (a se vedea articolul 314 din Codul de procedură penală).

81. În acest context, Curtea subliniază că, în situaţia în care în cauza penală disjunsă inculpatul ar solicita citarea şi audierea persoanelor acuzate de comiterea aceleiaşi fapte sau a unei fapte conexe, dar examinate într-o procedură separată, pentru a depune declaraţii în calitate de martori, legislatorul, pentru a asigura echitatea în ansamblu a procesului penal şi compatibilitatea acestuia cu exigenţele articolelor 20 şi 26 din Constituţie, trebuie să asigure competenţa instanţei de judecată de a aprecia dacă: (i) cererea de audiere a unui martor este suficient de motivată şi relevantă pentru obiectul acuzaţiei; (ii) aceste mărturii sunt relevante şi, dacă refuză, să motiveze în mod suficient decizia de a nu permite audierea unui martor la proces; (iii) decizia de refuz nu subminează echitatea generală a procedurii (a se vedea, mutatis mutandis, Murtazaliyeva v. Rusia, [MC], 18 decembrie 2018, § 158). În caz contrar, este afectată posibilitatea acuzatului de a se apăra efectiv împotriva acuzaţiilor formulate împotriva sa, creându-se premise pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil.

82. Prin urmare, Curtea constată că, de vreme ce Codul de procedură penală nu reglementează o procedură distinctă de examinare a unor astfel de cereri, în anumite situaţii, drepturile acuzatului la acces liber la justiţie şi la apărare devin inefective şi iluzorii.

83. Curtea are în vedere şi argumentele Parlamentului, care a afirmat că scopul normei contestate este să asigure dreptul persoanei de a fi prezumată nevinovată şi dreptul la apărare, iar în cazul existenţei consimţământului coacuzatului de a fi audiat în calitate de martor, nu este clar cum acesta îşi va onora obligaţia de a face declaraţii veridice şi de a comunica tot ce ştie, fără a se dezarma în propria cauză.

84. Cu referire la acest aspect, Curtea reţine că existenţa consimţământului persoanelor acuzate de comiterea aceleiaşi fapte sau a unei fapte conexe, dar examinate într-o procedură separată, de a fi audiate în calitate de martori nu poate constitui o problemă în sine, deoarece nici litera, nici spiritul articolului 6 din Convenţia Europeană nu împiedică o persoană să renunţe la o serie de drepturi procedurale din proprie voinţă (a se vedea, mutatis mutandis, Scoppola v. Italia (nr.2) [MC], 17 septembrie 2009, § 135; V.C.L. şi A.N. v. Regatul Unit, 16 februarie 2021, § 201). Curtea Europeană a subliniat că, pentru a fi considerată eficientă în sensul Convenţiei, renunţarea la anumite drepturi procedurale trebuie stabilită întotdeauna într-un mod lipsit de echivoc şi însoţită de garanţii minime, comensurabile cu importanţa acesteia, voluntară, bazată pe o alegere informată şi clară. Mai mult, ea nu trebuie să contravină vreunui interes public important (a se vedea Dvorski v. Croaţia [MC], 20 octombrie 2015, § 100-102; Krpelík v. Republica Cehă, 12 iunie 2025, § 76).

85. De asemenea, Curtea Europeană a subliniat că statutul de "martor" acordat unui coacuzat sau unui presupus complice (judecaţi separat) nu îi interzic să facă uz de drepturile sale în calitate de suspect penal, inclusiv de privilegiul împotriva autoincriminării. Într-adevăr, astfel de martori pot fi obligaţi să se prezinte în scopul audierii, dar nu pot fi obligaţi să dea declaraţii (a se vedea Cabral v. Ţările de Jos, 28 august 2018, § 34; Oddone şi Pecci v. San Marino, 17 octombrie 2019, § 96).

86. Prin urmare, Curtea reţine că aceste persoane pot fi audiate doar în condiţiile exprimării unui consimţământ lipsit de echivoc şi însoţit de garanţii minime, e.g. dreptul de a nu fi forţat să mărturisească împotriva sa, dreptul de a fi asistat de un apărător, dreptul de a nu se autoincrimina şi dreptul la tăcere.

87. De asemenea, având în vedere faptul că nicio probă nu are o valoare prestabilită, Curtea constată că eventualele declaraţii date în calitate de martor de o persoană coacuzată de comiterea aceleiaşi fapte sau a unei fapte conexe, dar examinate într-o procedură separată, pot fi luate în considerare de instanţa de judecată, care are sarcina de a aprecia ponderea şi de a evalua credibilitatea acestora doar în mod contradictoriu şi în coroborare cu alte probe administrate în cauza respectivă.

88. Rezumând cele enunţate supra, Curtea conchide că omisiunea legislativă contravine articolelor 20 şi 26 din Constituţie coroborate cu articolele 1 alin.(3), 4, 8 şi 54 alin.(2) din Constituţie în partea în care nu reglementează o procedură distinctă de soluţionare a cererilor privind citarea şi audierea în calitate de martor a persoanelor acuzate de comiterea aceleiaşi fapte sau a unei fapte conexe, dar examinate într-o procedură separată, care îşi manifestă acordul de a fi audiate. În acest sens, Curtea va emite o adresă Parlamentului.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 37 şi 38 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admit sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală, ridicate de dl avocat Ivan Ungurean, în interesele dlui Dumitru Dornea, în dosarul nr.1-2774/2021, în interesele dlui Gicu Cazacu, în dosarul nr.1-829/2017, şi în interesele dnei Ludmila Jariuc, în dosarul nr.1-3370/2022, toate pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Se declară neconstituţională omisiunea legislatorului de a reglementa o procedură de soluţionare la etapa judecării cauzei penale a cererilor privind citarea şi audierea în calitate de martor a persoanelor acuzate de comiterea aceleiaşi fapte sau a unei fapte conexe, dar examinate într-o procedură separată, persoane care îşi exprimă acordul de a fi audiate în calitate de martor.

3. Până la modificarea legii de către Parlament, în cazul în care inculpatul solicită citarea şi audierea în calitate de martor a persoanelor acuzate de comiterea aceleiaşi fapte sau a unei fapte conexe, dar examinate într-o procedură separată, instanţa de judecată trebuie să aprecieze dacă: (1) cererea de audiere a martorului este suficient de motivată şi relevantă pentru obiectul acuzaţiei; (2) eventualele mărturii pot fi relevante, iar în caz de refuz să motiveze în mod suficient decizia de a nu permite audierea martorului în proces; (3) decizia cu privire la refuzul audierii martorului nu subminează echitatea generală a procedurii. În cazul în care instanţa acceptă audierea, persoana trebuie să fie informată despre dreptul de a fi asistată de un apărător, despre dreptul de a nu se autoincrimina şi despre dreptul de a refuza să facă declaraţii.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PCC-01/163g-410 Chişinău, 23 septembrie 2025

Domnului Igor GROSU,

Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova

ADRESĂ

Prin Hotărârea nr.11 din 23 septembrie 2025, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională omisiunea legislatorului de a reglementa o procedură de soluţionare la etapa judecării cauzei penale a cererilor privind citarea şi audierea în calitate de martor a persoanelor acuzate de comiterea aceleiaşi fapte sau a unei fapte conexe, dar examinate într-o procedură separată, persoane care îşi exprimă acordul de a fi audiate în calitate de martor.

În acest context, Curtea îi solicită Parlamentului să modifice legislaţia relevantă în conformitate cu raţionamentele hotărârii Curţii Constituţionale.

Aşadar, potrivit prevederilor articolelor 41 şi 44 alin.(3) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenul prevăzut de lege.

Domnica MANOLE,

Preşedinte al Curţii Constituţionale