Hotărâre nr.17 din 10.10.2023 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Tabelul 2 din Anexa nr.3 la Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar (salarizarea funcţionarilor publici din cadrul instanţelor judecătoreşti [3]) (sesizarea nr.127a/2022)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Tabelul 2

din Anexa nr.3 la Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind

sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar

(salarizarea funcţionarilor publici din

cadrul instanţelor judecătoreşti [3])

(sesizarea nr.127a/2022)

nr. 17  din  10.10.2023

 (în vigoare 10.10.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 399-400 art.157 din 25.10.2023

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 28 iulie 2022,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 10 octombrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 28 iulie 2022, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.d¹) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d¹) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de Consiliul Superior al Magistraturii.

2. Autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea claselor de salarizare şi a coeficienţilor de salarizare atribuite următoarelor funcţii din Tabelul 2 din Anexa nr.3 la Legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr.270 din 23 noiembrie 2018:

- "şef secţie în cadrul direcţiei", "asistent judiciar", "consultant principal" şi "consultant superior" din compartimentul "[...] Secretariatul Curţii Constituţionale, Secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii, Secretariatul Curţii Supreme de Justiţie";

- "şef al secretariatului", "şef al direcţiei", "şef al secţiei", "şef al secţiei în cadrul direcţiei", "asistent judiciar", "şef al serviciului", "contabil-şef", "specialist principal", "specialist superior", "specialist" din compartimentul "Curţile de apel";

- "şef al secretariatului", "şef al direcţiei", "şef al secţiei", "şef al secţiei în cadrul direcţiei", "asistent judiciar", "şef al serviciului" şi "contabil-şef" din compartimentul "Judecătorii".

3. În procesul soluţionării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Guvernului, Parlamentului şi Preşedintelui Republicii Moldova.

4. La şedinţa publică a Curţii a participat dl Radu Radu, reprezentant al Parlamentului, şi dl Andrei Balan, reprezentant al Guvernului.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

5. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 116

Statutul judecătorilor

"(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[...]."

Articolul 140

Hotărârile Curţii Constituţionale

"(1) Legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curţii Constituţionale.

(2) Hotărârile Curţii Constituţionale sunt definitive şi nu pot fi atacate."

6. Prevederile relevante ale Anexei nr.3, Tabelul 2 din Legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr.270 din 23 noiembrie 2018 sunt următoarele:

ÎN DREPT

I. Argumentele autorului sesizării

7. Autorul sesizării consideră că legislatorul a stabilit un nivel mai mic de salarizare pentru funcţionarii publici din cadrul puterii judecătoreşti, comparativ cu nivelul de salarizare a funcţiilor similare din cadrul puterii executive şi legislative.

8. Astfel, autorul sesizării a comparat clasele de salarizare şi coeficienţii de salarizare a funcţionarilor publici din cadrul Secretariatului Curţii Supreme de Justiţie şi al Consiliului Superior al Magistraturii, pe de o parte, şi funcţiile similare din cadrul Secretariatului Parlamentului, Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova şi Cancelariei de Stat, pe de altă parte. Acesta a ajuns la concluzia că cuantumul salariului în cazul primei categorii este mai mic decât în cazul celei de-a doua categorii.

9. De asemenea, autorul sesizării a comparat nivelul salarizării funcţionarilor curţilor de apel cu funcţiile similare din aparatele centrale ale ministerelor şi, respectiv, funcţionarii judecătoriilor cu funcţiile similare din cadrul aparatului preşedintelui de raion şi subdiviziunile subordonate consiliului raional şi a ajuns la aceeaşi concluzie.

10. Autorul sesizării notează că salarizarea diferită a funcţionarilor din instituţiile puterii executive şi puterii legislative, în comparaţie cu funcţionarii din cadrul puterii judecătoreşti, nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil şi, prin urmare, este discriminatorie. În acelaşi timp, autorul sesizării a notat că diferenţa menţionată afectează principiul separaţiei puterilor în stat, deoarece prin stabilirea unui nivel mai mic de salarizare pentru funcţionarii publici din cadrul puterii judecătoreşti, legislatorul a admis că puterile statului funcţionează în baza unei ierarhii şi că activitatea sistemului judecătoresc poate fi asigurată de funcţionari publici mai puţin competenţi.

11. Mai mult, autorul sesizării a menţionat că prin Hotărârea nr.24 din 10 septembrie 2013 Curtea a declarat neconstituţionale prevederile similare din Legea privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici nr.48 din 22 martie 2012, care la acea dată reglementa sistemul de salarizare a funcţionarilor publici. Astfel, Curtea a constatat că prevederile acelei legi stabileau grade de salarizare diferenţiate pentru funcţionarii publici din cadrul puterii judecătoreşti comparativ cu funcţiile similare din cadrul puterii legislative şi executive, contrar articolelor 6 şi 16 din Constituţie.

12. Autorul notează că la adoptarea prevederilor contestate legislatorul nu a avut în vedere raţionamentele din Hotărârea Curţii Constituţionale nr.24 din 10 septembrie 2013.

II. Argumentele autorităţilor cărora le-a fost solicitată şi care şi-au prezentat opinia

13. În opinia sa, Parlamentul a menţionat că autorul sesizării nu a motivat incidenţa articolelor 1, 6 şi 16 din Constituţie. Parlamentul notează că sistemul de salarizare a funcţiilor publice a fost elaborat în baza principiului plăţii egale pentru munca egală. Acest sistem este relativ flexibil şi permite avansarea în grade de salarizare, iar ierarhizarea funcţiilor a fost efectuată în baza unei analize ample a tuturor funcţiilor publice, care a avut în vedere efortul depus, condiţiile de muncă, gradul de responsabilitate, experienţa etc. Cu privire la criticile autorului sesizării, Parlamentul notează caracterul diferit al activităţilor realizate de funcţionarii publici ai puterilor legislative, executive şi judecătoreşti. Activitatea acestor funcţionari este reglementată de legi diferite şi, prin urmare, nu poate fi făcută o comparaţie din perspectiva salarizării. Parlamentul face trimitere la Hotărârea Curţii Constituţionale nr.16 din 12 iunie 2007, în care Curtea a reţinut că principiul egalităţii nu trebuie confundat cu principiul uniformităţii, ultimul implicând un tratament juridic egal pentru toate cazurile. De asemenea, legislatorul are o competenţă exclusivă de a stabili nivelul de salarizare a personalului autorităţilor publice. Salarizarea diferită se bazează pe specificul, importanţa şi pe complexitatea sarcinilor acestor funcţii.

14. În opinia sa, Preşedintele Republicii Moldova a notat că funcţiile publice nu pot fi echivalate, deoarece fiecare are particularităţile şi condiţiile sale de activitate. La compararea funcţiilor publice şi a gradelor de salarizare trebuie avut în vedere complexitatea competenţelor solicitate, aportul intelectual necesar, gradul de angajare, responsabilităţile, precum şi nivelul instituţiei în ierarhia autorităţilor statului. Deşi Preşedintele Republicii admite că un nivel de salarizare mai scăzut al funcţionarilor din sistemul judecătoresc în raport cu funcţionarii din puterea legislativă şi cea executivă poate crea un dezechilibru între puteri, se menţionează că stabilirea nivelului de salarizare ţine de competenţa legislatorului, care are în vedere condiţiile economice şi sociale ale statului.

15. În opinia sa, Guvernul a menţionat că autorul sesizării nu a motivat contrarietatea prevederilor contestate cu principiile constituţionale enunţate. De asemenea, Legea pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice face o delimitare între funcţiile publice din cadrul puterilor legislative şi executive, pe de o parte, şi funcţiile publice din cadrul puterii judecătoreşti, pe de altă parte. Guvernul face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, în care s-a reţinut că opţiunea legislatorului de a stabili un tratament juridic diferenţiat sub aspectul salarizării între funcţionarii publici din administraţia publică centrală şi cei din unităţile teritoriale este justificată având în vedere atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate. Guvernul notează că atribuirea clasei şi a coeficientului de salarizare a fost făcută în baza unei evaluări ample a funcţiilor publice, conform chestionarului privind descrierea postului. Prevederile constituţionale privind independenţa justiţiei nu garantează în mod expres o obligaţie a existenţei unui salariu într-o mărime determinată. Promovarea politicii salariale a personalului bugetar este de competenţa exclusivă a statului, care are în vedere nivelul resurselor bugetului.

III. Aprecierea Curţii

A. Admisibilitatea

16. Prin Decizia sa din 13 septembrie 2022, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

17. Curtea a reţinut că, în conformitate cu articolele 25 lit.d¹) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d¹) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Consiliul Superior al Magistraturii este abilitat cu prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr.270 din 23 noiembrie 2018, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Obiectul sesizării îl constituie clasele şi coeficienţii de salarizare atribuite funcţiilor publice din cadrul puterii judecătoreşti, stabilite în Anexa nr.3, Tabelul nr.2 din Legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr.270 din 23 noiembrie 2018, aşa cum au fost menţionate la § 1 de mai sus. Având în vedere că prevederile contestate se referă inclusiv la clasele şi coeficienţii de salarizare atribuiţi funcţiilor publice din cadrul Secretariatului Curţii Constituţionale, Curtea consideră necesar să le examineze împreună (a se vedea HCC nr.24 din 10 septembrie 2013, §§ 80-81). Dispoziţiile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Autorul sesizării consideră că dispoziţiile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 6 [separaţia şi colaborarea puterilor] şi 16 [egalitatea] din Constituţie.

21. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3) şi 16 din Constituţie, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturi substanţiale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.105 din 1 iulie 2021, § 31).

22. Cu privire la incidenţa articolului 6 din Constituţie, Curtea a constatat că prin dispoziţiile contestate legislatorul a stabilit un nivel mai mic de salarizare pentru funcţionarii publici din cadrul puterii judecătoreşti, în comparaţie cu nivelul de salarizare a funcţiilor similare din cadrul puterii executive şi celei legislative. Pe de altă parte, în Hotărârea nr.24 din 10 septembrie 2013, Curtea Constituţională a reţinut că funcţionarii publici din cadrul legislativului, organelor executive şi judecătoreşti contribuie la exercitarea puterii de stat de care aparţin. Acordarea de avantaje materiale funcţionarilor publici din cadrul autorităţilor unei puteri în detrimentul alteia poate submina puterea în discuţie, plasând-o pe un plan secund pentru persoanele care vor să se angajeze într-o funcţie publică (a se vedea §§ 83 şi 84 din Hotărârea citată). Având în vedere raţionamentele din Hotărârea Curţii Constituţionale nr.24 din 10 septembrie 2013, Curtea a considerat că articolul 6 din Constituţie este incident în prezenta cauză.

B. Fondul cauzei

23. Curtea constată că anterior a examinat chestiunea referitoare la salarizarea diferenţiată a funcţionarilor publici care activează în cadrul puterii legislative şi celei executive, comparativ cu funcţionarii din cadrul puterii judecătoreşti.

24. Astfel, în anul 2013, Curtea a fost sesizată de Curtea Supremă de Justiţie să verifice constituţionalitatea unor prevederi din Legea privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici nr.48 din 22 martie 2012, care la acel moment stabilea condiţii de salarizare mai avantajoase pentru funcţionarii publici din cadrul puterilor legislative şi executive, comparativ cu funcţionarii publici din cadrul puterii judecătoreşti. În opinia Curţii Supreme de Justiţie, salarizarea diferenţiată a funcţionarilor din cadrul puterii judecătoreşti afecta principiul separaţiei puterilor în stat.

25. După ce a comparat gradele de salarizare a acestor funcţionari, locul autorităţilor în ierarhia organelor de stat şi criteriile de angajare în funcţie, Curtea a ajuns la concluzia că funcţionarii din cadrul puterii judecătoreşti sunt dezavantajaţi sub aspectul salarizării în raport cu funcţionarii legislativului şi executivului şi că acest fapt creează un dezechilibru între cele trei puteri.

26. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a reţinut că independenţa puterii judecătoreşti nu poate fi asigurată fără o independenţă instituţională şi structurală şi că înfăptuirea actului de justiţie se realizează cu implicarea mai multor componente ajutătoare, subsecvente judecătorilor care reprezintă nemijlocit această putere. Curtea a notat că asigurarea unui echilibru între puterile statului se reflectă şi în gradul de proporţionalitate al asigurării materiale a personalului administrativ (a se vedea HCC nr.24 din 10 septembrie 2013, §§ 50-52).

27. Pentru garantarea unei puteri judecătoreşti echivalente după statut cu celelalte două ramuri ale puterii de stat, este necesară menţinerea unui tratament echivalent şi pentru componentele ajutătoare ale acestei puteri, inclusiv crearea condiţiilor necesare pentru asigurarea cu personal calificat şi competitiv. De asemenea, calitatea actului justiţiei, ca act emanat de la puterea judecătorească, este direct proporţională cu nivelul independenţei puterii judecătoreşti şi cu sprijinul acordat acesteia atât de puterea legislativă, cât şi de puterea executivă (ibidem, §§ 63-65).

28. Mai mult, Curtea a reţinut că calitatea şi finalitatea actului de justiţie sunt direct proporţionale nu doar cu competenţele profesionale ale judecătorului, dar şi cu competenţele personalului care îl ajută să-şi desfăşoare activitatea. Din aceste considerente, se impune o investiţie şi o stimulare proporţională pentru activitatea desfăşurată de către personalul instanţelor judecătoreşti reieşind şi din responsabilităţile atribuite prin lege acestora. Funcţionarii publici din cadrul legislativului, organelor executive şi judecătoreşti contribuie la exercitarea puterii de stat respective, reprezentând o forţă ce nu poate fi neglijată la aprecierea echilibrului puterilor statului. Curtea a menţionat că acordarea de avantaje materiale funcţionarilor publici din cadrul autorităţilor unei puteri în detrimentul alteia poate submina respectiva putere, făcând-o mai puţin atractivă pentru cadrele calificate (ibidem, §§ 70, 83 şi 84).

29. Ulterior, Parlamentul a modificat prevederile referitoare la salarizarea funcţionarilor publici din cadrul puterii judecătoreşti, care însă au fost declarate neconstituţionale prin Hotărârea nr.25 din 6 noiembrie 2014, de vreme ce unele modificări păstrau diferenţe de salarizare. Curtea a notat că Parlamentul a consacrat soluţii similare celor reglementate prin legea anterioară, lege declarată neconstituţională, păstrând discrepanţe între nivelele de salarizare a unor funcţionari din cadrul sistemului judecătoresc în raport cu unii funcţionari din cadrul legislativului şi al executivului, ignorând astfel considerentele şi dispozitivul Hotărârii nr.24 din 10 septembrie 2013. Curtea a reţinut că până la adoptarea unei legi noi de către Parlament, funcţionarii publici din cadrul puterii judecătoreşti vor fi remuneraţi în mod echivalent funcţiilor din cadrul puterii legislative şi executive (a se vedea HCC nr.25 din 6 noiembrie 2014, § 51 şi punctul 6 din dispozitiv).

30. La 23 noiembrie 2018, Parlamentul a adoptat Legea nr.270 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar. În această cauză, autorul sesizării notează că noua lege cu privire la salarizarea funcţionarilor publici nu are în vedere raţionamentele din Hotărârile Curţii Constituţionale nr.24 din 10 septembrie 2013 şi nr.25 din 6 noiembrie 2014.

31. Comparând clasele de salarizare a funcţionarilor publici din cadrul puterilor legislative şi executive în raport cu funcţionarii publici din cadrul puterii judecătoreşti (a se vedea HCC nr.24 din 10 septembrie 2013, § 62), Curtea constată că ultimii sunt dezavantajaţi sub aspectul salarizării:

32. Aceeaşi situaţie este valabilă şi în cazul nivelului de salarizare a funcţionarilor publici din cadrul Secretariatului Curţii Constituţionale, în comparaţie cu funcţionarii publici din cadrul puterii legislative sau celei executive (a se vedea HCC nr.24 din 10 septembrie 2013, §§ 80-81):

33. Astfel, chiar dacă atribuţiile de bază ale ambelor categorii sunt într-o măsură similare, Curtea constată că nivelul de salarizare în cazul funcţiilor publice din cadrul Secretariatului Curţii Constituţionale este inferior celui pentru funcţiile publice din cadrul puterilor legislative şi executive. De exemplu, chiar dacă atribuţiile de bază ale asistenţilor judiciari din cadrul Secretariatului Curţii Constituţionale sunt într-o măsură similare celor ale consultanţilor principali din comisiile parlamentare din Secretariatul Parlamentului – prima categorie întocmeşte proiecte de acte de jurisdicţie constituţională cu privire la verificarea constituţionalităţii actelor legislative, iar cea de-a doua categorie întocmeşte proiecte de acte legislative –, Curtea constată că clasa de salarizare în cazul asistenţilor judiciari din cadrul Secretariatului Curţii Constituţionale este 85, iar în cazul consultanţilor principali din comisiile parlamentare din Secretariatul Parlamentului este 99 (a se compara atribuţiile funcţiilor C01 şi C26 din Anexa la Legea nr.155 din 21 iulie 2011, precum şi Tabelul nr.2 din Anexa nr.3 la Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018).

34. De asemenea, Curtea reaminteşte că în Hotărârea sa nr.24 din 10 septembrie 2013 a notat despre necesitatea salarizării corespunzătoare a funcţiei de grefier, având în vedere rolul acestei funcţii în domeniul organizării şi desfăşurării eficiente a proceselor de judecată (a se vedea §§ 71-72).

35. Curtea reţine că prin reintroducerea în noua lege cu privire la salarizarea funcţionarilor publici a unui model de salarizare care dezavantajează personalul puterii judiciare şi cel al Secretariatului Curţii Constituţionale în raport cu personalul puterilor legislative şi executive, legislatorul nu a luat în considerare raţionamentele Curţii din Hotărârile nr.24 din 10 septembrie 2013 şi nr.25 din 6 noiembrie 2014. Curtea notează că dispoziţiile contestate creează un dezechilibru între puterile menţionate.

36. Curtea reaminteşte că, potrivit articolului 140 din Constituţie, legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule din momentul adoptării hotărârii Curţii Constituţionale care le vizează. Hotărârile Curţii Constituţionale sunt definitive şi nu pot fi atacate. De asemenea, respectarea hotărârilor Curţii Constituţionale este o condiţie necesară şi esenţială pentru buna funcţionare a autorităţilor publice ale statului şi pentru afirmarea statului de drept. Decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituţională încetându-şi existenţa pentru viitor. Parlamentul sau Guvernul, după caz, au obligaţia de a abroga sau de a modifica respectivele acte normative, punându-le astfel de acord cu Constituţia. Intervenţia Parlamentului sau a Guvernului, în interiorul termenului prevăzut de articolul 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, în sensul celor stabilite prin hotărârea Curţii Constituţionale, reprezintă o expresie a caracterului definitiv şi general obligatoriu al deciziilor instanţei de contencios constituţional (a se vedea HCC nr.25 din 6 noiembrie 2014, § 63).

37. Prin urmare, Curtea reţine că clasele şi coeficienţii de salarizare atribuiţi funcţiilor publice analizate din cadrul puterii judecătoreşti şi al Secretariatului Curţii Constituţionale contravin articolelor 6 şi 140 din Constituţie.

38. Totodată, în vederea evitării unui vid legislativ, Curtea consideră necesar să stabilească o soluţie provizorie. Aşadar, până la modificarea Legii de către Parlament, pentru funcţiile publice din cadrul puterii judecătoreşti se aplică clasele şi coeficienţii de salarizare din Anexa nr.3, Tabelul nr.2 din Legea nr.270/2018 echivalente funcţiilor din cadrul puterii legislative şi executive, aşa cum au fost menţionate la § 31 din prezenta Hotărâre. De asemenea, pentru funcţiile publice din cadrul Secretariatului Curţii Constituţionale se aplică clasele şi coeficienţii de salarizare din Anexa nr.3, Tabelul nr.2 din Legea nr.270/2018 echivalente funcţiilor din cadrul puterii legislative şi executive, aşa cum au fost menţionate la § 32 din prezenta Hotărâre.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite sesizarea depusă de Consiliul Superior al Magistraturii.

2. Se declară neconstituţionale clasele şi coeficienţii de salarizare stabilite în Anexa nr.3, Tabelul nr.2 din Legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr.270 din 23 noiembrie 2018 pentru următoarele funcţii:

- "Asistent judiciar", "Consultant principal" şi "Consultant superior" din compartimentul "[…], Secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii, Secretariatul Curţii Supreme de Justiţie";

- "Secretar General", "Şef adjunct al Secretariatului", "Şef de direcţie", "Asistent judiciar", "Consultant principal", "Consultant superior" din compartimentul "Secretariatul Curţii Constituţionale";

- "Şef al secretariatului", "Şef al direcţiei", "Şef al secţiei", "Şef al secţiei în cadrul direcţiei", "Asistent judiciar", "Şef al serviciului", "Contabil-şef", "Specialist principal", "Specialist superior", "Specialist" din compartimentul "Curţile de apel";

- "Şef al secretariatului", "Şef al direcţiei", "Şef al secţiei", "Şef al secţiei în cadrul direcţiei", "Asistent judiciar", "Şef al serviciului" şi "Contabil-şef" din compartimentul "Judecătorii".

3. Până la modificarea legii de către Parlament, pentru funcţiile publice din cadrul puterii judecătoreşti se aplică clasele şi coeficienţii de salarizare din Anexa nr.3, Tabelul nr.2 din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 echivalente funcţiilor publice din cadrul puterii legislative şi executive, aşa cum au fost menţionate la § 31 din prezenta Hotărâre. Pentru funcţiile publice din cadrul Secretariatului Curţii Constituţionale se aplică clasele şi coeficienţii de salarizare din Anexa nr.3, Tabelul nr.2 din Legea nr.270/2018 echivalente funcţiilor din cadrul puterii legislative şi executive, aşa cum au fost menţionate la § 32 din prezenta Hotărâre.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.