Hotărâre nr.17 din 20.09.2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (subiectele care au dreptul de a contesta hotărârile adunării creditorilor)(sesizarea nr.253g/2021)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a unor

prevederi din articolul 59 alin.(1) din Legea

insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012

(subiectele care au dreptul de a contesta

hotărârile adunării creditorilor)

(sesizarea nr.253g/2021)

nr. 17  din  20.09.2022

 (în vigoare 20.09.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 308-313 art.159 din 07.10.2022

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 12 noiembrie 2021,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "pentru încălcări de procedură, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sau a reprezentantului debitorului" din articolul 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Viorel Chetruşcă, reprezentantul debitorului APLP nr.51/336, şi de dl Oleg Bunescu, administrator al insolvabilităţii, în dosarul nr.2rci-331/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie de către un complet de judecători format din dna Steliana Iorgov şi dnii Boris Bîrcă şi Eugeniu Clim de la Curtea de Apel Chişinău.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 26 mai 2022, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Uniunii Administratorilor Autorizaţi din Moldova.

5. În şedinţa plenară publică a Curţii, excepţia de neconstituţionalitate a fost susţinută de dl avocat Viorel Chetruşcă, reprezentant al debitorului APLP nr.51/336, dl Oleg Bunescu, administrator al insolvabilităţii, autori ai sesizării. Parlamentul a fost reprezentat de dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept în Direcţia Generală Juridică a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dna Liliana Moraru, şef adjunct al Direcţiei management instituţional, şef al Serviciului juridic al Ministerului Economiei.

CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

6. La 19 martie 2015, debitorul Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr.51/336 COOP (în continuare, "Asociaţia") a formulat o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa sa.

7. Prin Hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015, a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa debitorului APLP nr.51/336 şi dl Oleg Bunescu a fost numit administrator al insolvabilităţii.

8. Prin Hotărârea Adunării Creditorilor din 2 octombrie 2015, a fost aprobat onorariul de succes al administratorului insolvabilităţii în mărime de 4 % din sumele distribuite creditorilor ca urmare a valorificării masei debitoare.

9. Prin Hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2015, Asociaţiei i-a fost aplicată procedura de restructurare, implicit planul respectiv, fiind menţinut în funcţie acelaşi administrator al insolvabilităţii.

10. Prin Hotărârea Comitetului Creditorilor din 19 aprilie 2017, s-au aprobat, inter alia, (i) distribuirea intermediară a mijloacelor băneşti pentru perioadele 11 iunie 2015 – 31 decembrie 2015 şi 1 ianuarie 2016 – 31 decembrie 2016 şi (ii) reţinerea onorariului de succes, din sumele distribuite creditorilor de către administratorul insolvabilităţii.

11. Creditorul "Termoelectrica" S.A. a contestat Hotărârea Comitetului Creditorilor din 19 aprilie 2017 în partea ce se referă la distribuirea intermediară a mijloacelor băneşti pentru perioadele 11 iunie 2015 – 31 decembrie 2015 şi 1 ianuarie 2016 – 31 decembrie 2016 şi la onorariul de succes reţinut de către administratorul insolvabilităţii.

12. Prin Hotărârea Adunării Creditorilor din 5 iulie 2017, a fost admisă contestaţia şi a fost anulată Hotărârea Comitetului Creditorilor din 19 aprilie 2017 în partea solicitată de "Termoelectrica" S.A.

13. La 10 iulie 2017, dl avocat Viorel Chetruşcă, reprezentantul Asociaţiei, dl Oleg Bunescu, administrator al insolvabilităţii, şi creditorul ÎMS "Liftservice" au formulat o cerere privind anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din 5 iulie 2017 în partea ce se referă la distribuirea intermediară a mijloacelor băneşti şi a onorariului de succes al administratorului insolvabilităţii.

14. Prin Încheierea din 15 iunie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul central, a respins această cerere.

15. Dl avocat Viorel Chetruşcă, reprezentantul Asociaţiei, dl Oleg Bunescu, administrator al insolvabilităţii, şi creditorul "Liftservice" au contestat cu recurs Încheierea din 15 iunie 2021.

16. La 25 octombrie 2021, dl avocat Viorel Chetruşcă, reprezentantul debitorului insolvabil, şi dl Oleg Bunescu, administrator al insolvabilităţii, au ridicat într-un proces de la Curtea de Apel Chişinău excepţia de neconstituţionalitate a textului "pentru încălcări de procedură, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sau a reprezentantului debitorului" din articolul 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii.

17. Prin Încheierea din 26 octombrie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

18. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

19. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 59

Anularea hotărârii adunării creditorilor

"(1) Hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de instanţa de insolvabilitate pentru încălcări de procedură, la cererea administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului sau a reprezentantului debitorului, precum şi pentru motive de ilegalitate, la cererea creditorilor care:

a) au votat împotriva hotărârii, faptul fiind consemnat în procesul-verbal al adunării;

b) nu au fost admişi la adunare fără temei legal sau nu au fost înştiinţaţi în modul stabilit de prezenta lege despre data, ora şi locul adunării;

c) sunt lezaţi în drepturi printr-o hotărâre asupra unei chestiuni care nu figura pe ordinea de zi a adunării creditorilor sau prin faptul că adunarea a avut loc fără cvorumul stabilit de lege, cu încălcarea cotelor de voturi.

(2) Cererea prevăzută la alin.(1) se depune la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data luării cunoştinţei de procesul-verbal al adunării creditorilor şi se soluţionează în şedinţă publică în cel mult 10 zile lucrătoare, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi a preşedintelui adunării creditorilor.

(3) Anularea hotărîrii adunării creditorilor trebuie adusă la cunoştinţă tuturor creditorilor. Încheierea de anulare poate fi atacată cu recurs de orice creditor chirografar sau creditor garantat. Încheierea de respingere a cererii de anulare poate fi atacată cu recurs de către solicitant."

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

20. Prin decizia sa din 26 mai 2022, Curtea a constatat respectarea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate.

21. Curtea a constatat că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl Viorel Chetruşcă, reprezentantul Asociaţiei, şi de dl Oleg Bunescu, administrator al insolvabilităţii, în dosarul nr.2rci-331/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, este formulată de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016. Din analiza argumentelor sesizării, Curtea a observat că dl Viorel Chetruşcă, reprezentat al debitorului insolvabil, nu a demonstrat în ce măsură prevederea contestată îi afectează drepturile constituţionale. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că ea priveşte, în primul rând, situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată. Astfel, Curtea poate verifica constituţionalitatea prevederilor contestate dacă de eventuala soluţie ar profita autorul excepţiei (a se vedea DCC nr.10 din 26 ianuarie 2021, § 20; DCC nr.80 din 3 iunie 2021, § 19). Prin urmare, Curtea a analizat argumentele susţinute de dl Oleg Bunescu, administrator al insolvabilităţii, deoarece pe baza prevederii contestate i-a fost respinsă contestaţia depusă la 10 iulie 2017 împotriva hotărârii adunării creditorilor prin care a fost anulată o hotărâre a comitetului creditorilor privind plata onorariului de succes pe care acesta îl pretinde.

22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "pentru încălcări de procedură, la cererea administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului sau a reprezentantului debitorului" din articolul 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii. Curtea a admis că normele contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Aşa cum rezultă din sesizare şi din încheierea instanţei, pe rolul Curţii de Apel Chişinău se află cererile de recurs formulate împotriva încheierii cu privire la anularea parţială a hotărârii adunării creditorilor. Curtea constată că articolul criticat a mai constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii (DCC nr.80 din 9 iulie 2018; DCC nr.78 din 2 iulie 2020 şi DCC nr.151 din 19 octombrie 2021), dar prin prisma altor critici decât cele invocate în prezenta sesizare.

23. Curtea a reţinut că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 29; HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31).

24. Curtea a reţinut că autorul sesizării a menţionat incidenţa articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 16 [egalitatea], 20 [accesul la justiţie], 26 [dreptul la apărare], 43 [dreptul la muncă şi la protecţia muncii], 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] şi 119 [căile de atac] din Constituţie.

25. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolul 1 alin.(3) din Constituţie nu poate fi analizat în mod individual, ci poate interveni dacă este constatată aplicabilitatea unei prevederi din Constituţie (a se vedea DCC nr.115 din 15 iulie 2021, § 19). Totodată, cu referire la incidenţa articolelor 16 şi 54, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Curtea notează că articolul 16 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorii sesizărilor trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (HCC nr.29 din 26 noiembrie 2020, § 19; HCC nr.6 din 10 martie 2022, § 15). De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituţie, Curtea a subliniat că nici acest articol nu poate fi invocat de sine stătător. Pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea DCC nr.159 din 2 noiembrie 2021, § 28).

26. Cu referire la incidenţa articolelor 26, 43 şi 119 din Constituţie, autorul nu a oferit argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituţionale. Curtea reţine că simpla enumerare a normelor constituţionale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.46 din 1 aprilie 2021, § 16; DCC nr.65 din 13 mai 2021, § 17).

27. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea a stabilit că dreptul de acces la un tribunal trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu. Efectivitatea dreptului în discuţie reclamă ca persoanele să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor (HCC nr.37 din 7 decembrie 2021, § 29; HCC nr.5 din 3 martie 2022, § 60).

28. În jurisprudenţa sa cu privire la accesul la justiţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că articolul 6 § 1 din Convenţie include "dreptul la un tribunal". Articolul 6 § 1 asigură oricărei persoane dreptul de a formula o cerere referitoare la drepturile şi obligaţiile sale civile în faţa unei instanţe (a se vedea Zubac v. Croaţia [MC], 5 aprilie 2018, § 76). Astfel, pentru ca dreptul de acces la un tribunal să se bucure de efectivitate, persoanele trebuie să aibă posibilitatea clară şi practică de a contesta actele care constituie ingerinţe în drepturile lor. Curtea Europeană a stabilit că dreptul de acces la un tribunal nu include doar dreptul de a iniţia o acţiune în justiţie, ci şi dreptul la soluţionarea cauzei de către un tribunal competent să se pronunţe asupra tuturor aspectelor de fapt şi de drept (Fălie v. România, 19 mai 2015, § 22 şi § 24; Parohia Greco-Catolică Lupeni şi alţii v. România [MC], 29 noiembrie 2016, § 86).

29. Curtea a observat că articolul 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii prevede că hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de instanţa de insolvabilitate la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului doar pentru încălcări de procedură. Autorul sesizării a susţinut că norma criticată nu-i permite administratorului autorizat să conteste o hotărâre a adunării creditorilor care îi poate afecta drepturile şi/sau interesele legitime, din motive de ilegalitate, în eventualitatea în care nu i se achită onorariul de succes convenit. Din această perspectivă, Curtea trebuie să verifice dacă prevederile Legii insolvabilităţii permit accesul la un tribunal din perspectiva articolului 20 din Constituţie.

30. Cu privire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea menţionează următoarele. Analiza coroborată a Legii insolvabilităţii permite Curţii să observe că remunerarea administratorului insolvabilităţii /lichidatorului se constituie din onorarii fixe şi onorarii de succes [articolul 70 alin.(2)], al căror cuantum se stabileşte în rezultatul negocierilor, printr-o hotărâre a comitetului creditorilor sau, dacă acesta nu a fost format, printr-o hotărâre a adunării creditorilor [articolul 70 alineatele (3) şi (9)].

31. Curtea reţine că onorariul de succes se stabileşte prin hotărârea comitetului creditorilor sau, dacă acesta nu a fost format, prin hotărârea adunării creditorilor debitorului insolvabil pentru perioada procedurii de insolvabilitate, iar cuantumul acestuia [în mărime de cel mult 5%] se stabileşte prin negocieri dintre creditori şi administrator/lichidator în funcţie de volumul şi de complexitatea administrării [articolul 70 alin.(7)]. Din analiza dispoziţiilor Legii insolvabilităţii nu rezultă că mărimea onorariului de succes, odată stabilită prin hotărâre a comitetului/adunării creditorilor, ar putea fi ulterior modificată. Totodată, expresia "în funcţie de volumul şi de complexitatea administrării" [articolul 70 alin.(7)] admite că în perioada procedurilor aplicate [procedura restructurării, procedura falimentului] ar putea apărea situaţii când volumul sau complexitatea administrării s-ar putea schimba şi una din părţi ar avea motive întemeiate să solicite modificarea cuantumului onorariului de succes sau anularea acestuia. În ipoteza în care organul competent de a stabili onorariul de succes (comitetul creditorilor sau, după caz, adunarea creditorilor) decide altfel decât solicită administratorul/lichidatorul, renunţă să se pronunţe asupra propunerii de modificare sau reduce în mod unilateral onorariul de succes stabilit anterior, administratorul trebuie să aibă un remediu judiciar efectiv. Aşadar, Curtea reţine că problema onorariului de succes în cauza examinată (anularea hotărârii de a achita onorariul de succes) nu intră în câmpul de aplicare al articolului 46 din Constituţie. Prin urmare, autorul sesizării nu a demonstrat incidenţa articolului 46 din Constituţie în prezenta cauză.

32. Prin urmare, pentru a elucida problemele ridicate în excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va examina constituţionalitatea textului "pentru încălcări de procedură, la cererea administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului sau a reprezentantului debitorului" din articolul 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii în raport cu articolul 20 din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

33. Autorul sesizării susţine că prevederile articolului 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii instituie o delimitare a drepturilor procesuale în funcţie de statutul participantului. Astfel, administratorul insolvabilităţii sau reprezentantul debitorului insolvabil nu ar putea contesta hotărârile adunării creditorilor din motive de ilegalitate, ci doar pentru încălcări de procedură. În acest sens, autorul excepţiei menţionează că nu poate contesta hotărârea adunării creditorilor prin care s-a anulat plata onorariului de succes stabilit administratorului insolvabilităţii. În opinia sa, interdicţia de a contesta o hotărâre a adunării creditorilor ar afecta drepturile constituţionale la proprietate şi la un remediu efectiv.

34. De asemenea, autorul îi solicită Curţii să declare neconstituţională prevederea contestată şi să trimită o adresă către Parlament pentru modificarea articolului contestat, astfel încât aceasta să ofere persoanelor interesate dreptul să conteste hotărârile adunării creditorilor sub aspectul legalităţii.

35. Autorul sesizării pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 16, 20, 26, 43, 46, 54 şi 119 din Constituţie.

B. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor care şi-au prezentat opiniile

36. În opinia sa, Parlamentul a notat că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu corespunde cerinţelor de formă stabilite de Curte, mai mult, autorul s-a referit la aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii. De asemenea, Parlamentul a notat că soluţia legislatorului de a stabili în mod exhaustiv lista persoanelor care au dreptul de a contesta hotărârile adunării creditorilor se încadrează în marja de discreţie pe care o are Parlamentul în domeniul legislativ.

37. În opinia sa, Guvernul a menţionat că argumentele invocate în sesizare sunt neîntemeiate, iar prevederile contestate nu contravin Constituţiei.

38. În opinia sa, Preşedintele Republicii Moldova a notat că prevederile contestate nu contravin dispoziţiilor constituţionale, iar argumentele sesizării se bazează pe chestiuni ce ţin de procedura de legiferare, inclusiv de interpretarea şi de aplicarea Legii insolvabilităţii, care exced competenţei Curţii.

C. Aprecierea Curţii

I. Principii generale care guvernează dreptul de acces la o instanţă

39. Curtea Europeană a reiterat că dreptul de acces la o instanţă – adică dreptul de a introduce o acţiune în faţa instanţelor în materie civilă – constituie un element care este inerent dreptului prevăzut la articolul 6 §1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care stabileşte garanţiile aplicabile atât în ceea ce priveşte organizarea şi componenţa instanţei, cât şi desfăşurarea procedurii. Toate aceste elemente alcătuiesc dreptul la un proces echitabil garantat de articolul 6 §1. Dreptul la un proces echitabil, astfel cum este garantat de articolul 6 §1 din Convenţie, trebuie interpretat în lumina statului de drept, care impune ca toţi justiţiabilii să dispună de un remediu judiciar efectiv care să le permită să-şi exercite drepturile civile. Orice persoană are dreptul ca orice pretenţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale civile să fie adusă în faţa unei instanţe sau tribunal. În acest fel, articolul 6 §1 cuprinde "dreptul la un tribunal", adică dreptul de a introduce o acţiune în faţa instanţelor în materie civilă (Naït-Liman v. Elveţia [MC], 15 martie 2018, §112-113).

40. De asemenea, articolul 6 §1 din Convenţie prevede, în principiu, că un tribunal trebuie să aibă "competenţa deplină" pentru a judeca o plângere, adică competenţa de a examina toate chestiunile de fapt şi de drept care sunt relevante pentru litigiul care îi este prezentat. În special, instanţa trebuie să aibă competenţa de a examina punctual fiecare dintre motivele litigiului pe fond şi să motiveze clar respingerea lor (Al-Dulimi şi Montana Management Inc. v. Elveţia, 21 iunie 2016, § 128).

41. Cu toate acestea, Curtea Europeană a reţinut că dreptul de acces la un tribunal, a cărui încălcare este invocată de autorul sesizării, poate fi supus, în general, limitărilor (Naït-Liman v. Elveţia [MC], 15 martie 2018, §114). Totuşi, limitările nu trebuie să restrângă exerciţiul dreptului de o asemenea manieră încât să afecteze însăşi esenţa dreptului. Mai mult, astfel de limitări nu vor fi compatibile cu articolul 6 §1 dacă nu urmăresc un scop legitim sau dacă nu există o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit a fi atins (ibidem, §115; Al-Dulimi şi Montana Management Inc. v. Elveţia, 21 iunie 2016, § 129).

II. Aplicarea principiilor enunţate în prezenta cauză

42. Articolul 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii stabileşte condiţiile de anulare a hotărârii adunării creditorilor. Hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de instanţa de insolvabilitate pentru încălcări de procedură, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sau a reprezentantului debitorului, precum şi pentru motive de ilegalitate la cererea creditorilor. Legea insolvabilităţii stabileşte în mod clar categoria subiectelor cu drept de contestare a hotărârilor adunării creditorilor şi aspectele de drept care pot fi invocate în faţa instanţei de judecată. Curtea menţionează că administratorul insolvabilităţii/lichidatorul nu are dreptul de a contesta din motive de ilegalitate hotărârea adunării creditorilor. În cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, administratorul insolvabilităţii nu poate să conteste hotărârea adunării creditorilor prin care i-a fost anulată plata onorariului de succes în mărime de 4 % (§ 8-12 supra).

43. La această etapă, Curtea nu poate stabili un alt remediu prin care administratorul insolvabilităţii ar putea să-şi apere dreptul său cu caracter civil.

44. Astfel, în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, administratorul insolvabilităţii nu dispune de un drept practic şi efectiv de acces la o instanţă pentru a-şi apăra drepturile sale, în situaţia în care nu i se plăteşte onorariul de succes stabilit anterior printr-o hotărâre a adunării creditorilor.

45. Din punctul de vedere al Constituţiei, este esenţial ca Legea insolvabilităţii să conţină garanţii procesuale suficiente care să-i ofere persoanei posibilitatea reală de a-şi prezenta cauza în faţa autorităţilor competente, astfel încât să-i permită o apărare judiciară efectivă împotriva măsurilor care îi afectează drepturile. Curtea constată că textul criticat din articolul 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii blochează accesul la justiţie al administratorului insolvabilităţii sau al lichidatorului care contestă hotărârea adunării creditorilor privind anularea sau modificarea onorariului de succes, pentru că ar fi ilegală. Acest fapt reprezintă o încălcare a articolului 20 din Constituţie.

46. Până la modificarea prevederilor menţionate supra de către Parlament, Curtea va institui o soluţie provizorie, potrivit căreia administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate contesta din motive de ilegalitate hotărârea adunării creditorilor prin care i-a fost anulat sau modificat onorariul de succes.

47. În aceste condiţii, Curtea va emite o Adresă pentru Parlament, în vederea reglementării modului de a contesta hotărârea adunării creditorilor de către administratorul insolvabilităţii/lichidator din motive de ilegalitate prin care i-a fost anulat sau modificat onorariul de succes.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 alin.(2) din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite parţial sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl Oleg Bunescu, administrator al insolvabilităţii al APLP nr.51/336, în dosarul nr.2rci-331/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Se declară constituţional textul "pentru încălcări de procedură, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sau a reprezentantului debitorului" din articolul 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii în măsura în care administratorul insolvabilităţii sau lichidatorul poate contesta din motive de ilegalitate hotărârea adunării creditorilor prin care i-a fost anulat sau modificat onorariul de succes.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

ADRESĂ

Prin Hotărârea nr.17 din 20 septembrie 2022, Curtea Constituţională a declarat constituţional textul "pentru încălcări de procedură, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sau a reprezentantului debitorului" din articolul 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii în măsura în care administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate contesta din motive de ilegalitate hotărârea adunării creditorilor prin care i-a fost anulat sau modificat onorariul de succes.

În acest context, Curtea îi solicită Parlamentului să modifice articolul 59 din Legea insolvabilităţii în conformitate cu raţionamentele hotărârii Curţii Constituţionale.

Aşadar, potrivit prevederilor articolelor 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenul prevăzut de lege.

Domnica MANOLE,

Preşedintele Curţii Constituţionale