Hotărâre nr.20 din 09.11.2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură (sesizarea nr.108g/2022)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din

Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură

(sesizarea nr.108g/2022)

nr. 20  din  09.11.2023

 (în vigoare 09.11.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 441 art. 175 din 22.11.2023

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Domnica MANOLE,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 11 iulie 2022,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 31¹ alineatele (1) şi (5) din Legea cu privire la Procuratură şi a omisiunii de a reglementa în Legea cu privire la Procuratură dreptul de a contesta raportul Comisiei de evaluare a performanţelor Procurorului General, ridicată de dl avocat Iurie Mărgineanu, în interesele dlui Alexandr Stoianoglo, parte în dosarul nr.3-182/2021, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău format din dna Angela Bostan şi dnii Ghenadie Mîra şi Grigore Daşchevici, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 31 octombrie 2023, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În şedinţa Plenului Curţii de examinare a admisibilităţii sesizării, dna judecător constituţional Domnica Manole a prezentat o cerere de abţinere de la judecarea cauzei. Analizând motivele invocate în cererea de abţinere, Plenul Curţii a decis respingerea acesteia.

5. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, Institutului de Reforme Penale, Institutului de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice.

6. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi dnii avocaţi Iurie Mărgineanu şi Victor Munteanu, reprezentanţii autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dl Radu Radu, reprezentantul Parlamentului, şi dl Eduard Serbenco, reprezentantul Guvernului.

ÎN FAPT

A. CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

7. La 29 noiembrie 2021, dl Alexandr Stoianoglo a depus la Curtea de Apel Chişinău o cerere prin care a solicitat anularea Regulamentului privind procedura de evaluare a performanţelor Procurorului General, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-148/2021 din 22 noiembrie 2021.

8. În cadrul examinării cauzei, dl Alexandr Stoianoglo a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 31¹ alineatele (1) şi (5) din Legea cu privire la Procuratură şi a omisiunii de a reglementa în Legea cu privire la Procuratură dreptul de a contesta raportul Comisiei de evaluare a performanţelor Procurorului General.

9. Printr-o încheiere din 14 iunie 2022, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 74

Adoptarea legilor şi a hotărârilor

"(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi.

(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

(3) Proiectele de lege prezentate de Guvern, precum şi propunerile legislative ale deputaţilor acceptate de acesta sunt examinate de Parlament în modul şi după priorităţile stabilite de Guvern, inclusiv în procedură de urgenţă. Alte propuneri legislative se examinează în modul stabilit.

[…]"

Articolul 124

Procuratura

"(1) Procuratura este o instituţie publică autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, ce contribuie la înfăptuirea justiţiei, apărarea drepturilor, libertăţilor se intereselor legitime ale persoanei, societăţii şi statului prin intermediul procedurilor penale şi al altor proceduri prevăzute de lege.

(2) Atribuţiile Procuraturii sunt exercitate de procurori.

(3) Competenţele, modul de organizare şi funcţionare a Procuraturii se stabilesc prin lege."

Articolul 125

Procurorul

"(1) Procurorul General este numit în funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, pentru un mandat de 7 ani, care nu poate fi reînnoit.

(2) Procurorul General este demis din funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, în condiţiile legii, pentru motive obiective şi în temeiul unei proceduri transparente.

[…]."

Articolul 125¹

Consiliul Superior al Procurorilor

"(1) Consiliul Superior al Procurorilor este garantul independenţei şi imparţialităţii procurorilor.

(2) Consiliul Superior al Procurorilor este constituit, în condiţiile legii, din procurori aleşi din cadrul procuraturilor de toate nivelurile şi din reprezentanţi ai altor autorităţi, instituţii publice sau ai societăţii civile. Procurorii în cadrul Consiliului Superior al Procurorilor constituie o parte importantă.

(3) Consiliul Superior al Procurorilor asigură numirea, transferarea, promovarea în funcţie şi aplicarea măsurilor disciplinare faţă de procurori.

(4) Modul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Procurorilor se stabileşte prin lege."

11. Prevederile relevante ale Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură sunt următoarele:

Articolul 31¹

Evaluarea performanţelor Procurorului General

"(1) În scopul aprecierii activităţii şi a corespunderii cu funcţia deţinută, performanţele Procurorului General se evaluează de către o comisie de evaluare a performanţelor Procurorului General, constituită ad-hoc de Consiliul Superior al Procurorilor.

[…]

(5) Procedura de evaluare se efectuează în baza unui regulament aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor. Regulamentul se publică pe pagina web oficială a Consiliului Superior al Procurorilor şi va conţine elementele prevăzute la art.30 alin.(2) şi (3). Criteriile de evaluare descrise în regulament trebuie să fie specifice, măsurabile, relevante, precum şi corelate cu atribuţiile Procurorului General prevăzute de legislaţie.

[…]."

(în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.280 din 6 octombrie 2022, în vigoare din 10 octombrie 2022)

Articolul 31¹

Evaluarea performanţelor Procurorului General

"(1) În scopul aprecierii activităţii şi a corespunderii cu funcţia deţinută, performanţele Procurorului General se evaluează de către o comisie de evaluare a performanţelor Procurorului General, constituită ad-hoc de Consiliul Superior al Procurorilor.

[…]

(5) Activitatea Procurorului General este evaluată în baza următoarelor criterii de evaluare:

a) competenţa managerială privind: planificarea calitativă a activităţii Procuraturii; organizarea managementului operaţional, inclusiv prin repartizarea clară a atribuţiilor între subdiviziunile Procuraturii şi prin aplicarea standardelor de control al implementării acestora; elaborarea politicilor de management al riscurilor; crearea şi menţinerea unui climat organizaţional pozitiv de muncă, motivarea şi stimularea profesionalismului personalului; asigurarea evaluării performanţelor personalului; adaptarea stilului de conducere la cerinţele funcţiei şi asumarea responsabilităţii pentru deciziile luate;

b) competenţa profesională privind: utilizarea capacităţilor şi abilităţilor profesionale pentru realizarea, în mod optim, a atribuţiilor şi, implicit, a funcţiilor Procuraturii; realizarea proceselor operaţionale; luarea deciziilor întemeiate;

c) eficienţa privind: gestionarea eficientă a resurselor umane, tehnice şi informaţionale; asigurarea şi promovarea legalităţii, integrităţii şi meritocraţiei personalului; implementarea managementului riscurilor, inclusiv al riscurilor de corupţie, de utilizare de către procurori a atribuţiilor de serviciu în alte interese decât cele stabilite de lege şi de aplicare neuniformă a legii; asigurarea funcţionalităţii mecanismului de specializare a personalului;

d) comunicarea eficientă internă şi externă.

(5¹) Nivelul corespunderii prestaţiei Procurorului General cu exigenţele pentru exercitarea funcţiei se stabileşte prin prisma indicatorilor de performanţă stabiliţi în raport cu fiecare criteriu de evaluare.

[…]."

(în redactarea Legii nr.280 din 6 octombrie 2022, în vigoare din 10 octombrie 2022)

ÎN DREPT

I. Argumentele autorului sesizării

12. Potrivit autorului excepţiei, articolul 31¹ alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură operează cu noţiunile de "apreciere a activităţii" şi "corespunderea cu funcţia deţinută". În opinia sa, formulele legislative nu sunt conforme cu exigenţele clarităţii şi previzibilităţii legii, deoarece nu pot fi stabilite cu precizie limitele controlului şi evaluării care pot fi efectuate de Comisia de evaluare a performanţelor Procurorului General. Autorul excepţiei se întreabă dacă controlul performanţelor se referă la activitatea Procurorului General care rezultă din competenţele funcţionale în cadrul procesului penal, dacă se referă la activitatea managerială sau dacă vizează ambele domenii. Sub acest aspect, autorul sesizării susţine încălcarea articolelor 1 alin.(3), 6, 20, 23, 26, 74, 115, 124, 125 şi 125¹ din Constituţie.

13. Autorul excepţiei susţine că, pe baza articolului 125 alin.(2) din Constituţie, Procurorul General poate fi demis "în condiţiile legii" conform unei proceduri transparente. Interpretarea stricto sensu a textului constituţional "în condiţiile legii" conduce la concluzia că toată procedura de demitere a Procurorului General trebuie să fie prevăzută în lege. Potrivit autorului excepţiei, articolul 31¹ alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură, care stabileşte că procedura de evaluare a performanţelor Procurorului General se efectuează în baza unui regulament aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor, contravine articolului 125 alin.(2) din Constituţie.

14. De asemenea, autorul excepţiei consideră că nereglementarea dreptului de a contesta raportul Comisiei de evaluare a performanţelor Procurorului General în instanţa de judecată este contrar articolelor 4, 8, 20 şi 26 alin.(2) din Constituţie.

II. Argumentele autorităţilor şi instituţiilor care şi-au prezentat opiniile

15. În opinia sa scrisă, Parlamentul menţionează că, dat fiind caracterul consultativ al rezultatului evaluării performanţelor Procurorului General, activitatea Comisiei de evaluare nu limitează principiul autonomiei Procuraturii.

16. Cu privire la critica omisiunii de a reglementa dreptul de a contesta raportul Comisiei de evaluare a performanţelor Procurorului General în instanţa de judecată, Parlamentul notează că Codul administrativ îi oferă Procurorului General alte remedii juridice, în special dreptul de a contesta hotărârile Consiliului Superior al Procurorilor.

17. Referitor la reglementarea criteriilor de evaluare printr-un regulament aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor, Parlamentul face trimitere la constatările Curţii Constituţionale din Decizia nr.149 din 30 septembrie 2021.

18. În opinia sa, Guvernul notează că prevederile contestate au fost analizate anterior de Curtea Constituţională prin Decizia nr.149 din 30 septembrie 2021, iar în prezenta cauză, autorul nu a invocat argumente noi care ar determina Curtea să-şi reconsidere jurisprudenţa.

19. Preşedintele Republicii Moldova subliniază că Procurorul General care este demis ca urmare a unei evaluări negative a performanţelor poate contesta hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor sau decretul Preşedintelui privind demiterea din funcţie. Prin urmare, nu se poate susţine că Procurorul General este privat de dreptul de acces la un tribunal ca urmare a evaluării sale.

20. De asemenea, Preşedintele consideră că prevederile legale care stabilesc că criteriile de evaluare se stabilesc de Consiliul Superior al Procurorilor se încadrează în marja discreţionară a legislativului şi a competenţei sale de a delega altor autorităţi sarcina reglementării unor detalii prin acte subordonate legii.

21. În opinia sa amicus curiae, Institutul de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice a menţionat că, pornind de la ideea că mandatul Procurorului General trebuie să beneficieze de stabilitate pentru a-l face independent de schimbările politice, Constituţia a stabilit cerinţa demiterii lui "în condiţiile legii" pe baza unei proceduri transparente. Interpretarea în sens restrâns a prevederii "în condiţiile legii" generează concluzia potrivit căreia întreaga procedură şi criteriile de demitere a Procurorului General trebuie să fie prevăzută de lege, ca act al Parlamentului. Normele care vizează demiterea Procurorului General nu pot fi stabilite într-un act subordonat legii care poate fi contestat în contencios administrativ.

22. Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova menţionează în opinia sa amicus curiae că autorul sesizării nu a prezentat argumente referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor criticate, ci argumente referitoare la interpretarea şi aplicarea legii, competenţă care le revine instanţelor de judecată.

III. Aprecierea Curţii

A. Admisibilitatea

23. Prin Decizia sa din 31 octombrie 2023, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

24. Curtea a observat că excepţia de neconstituţionalitate este ridicată de avocatul persoanei în cadrul unui proces pendinte în faţa instanţei de drept comun, subiect căruia i s-a acordat acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

25. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor dispoziţii din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

26. Curtea a reţinut că obiectul excepţiei îl constituie articolul 31¹ alineatele (1) şi (5) din Legea cu privire la Procuratură, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.280 din 6 octombrie 2022, şi omisiunea de a reglementa în Legea cu privire la Procuratură dreptul de a contesta raportul Comisiei de evaluare a performanţelor Procurorului General.

27. Curtea a notat că o condiţie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o reprezintă aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr.2 din 9 februarie 2016). Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ, care are ca obiect examinarea Regulamentului privind procedura de evaluare a performanţelor Procurorului General, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor. Astfel, dat fiind faptul că instanţei de judecată i se solicită să soluţioneze o acţiune în control normativ, Curtea nu a putut identifica în ce măsură pretinsa omisiune de a reglementa un drept de a contesta raportul Comisiei de evaluare a performanţelor Procurorului General poate influenţa procesul pendinte din faţa instanţei.

28. Pentru că în litigiul principal a fost contestat Regulamentul privind procedura de evaluare a performanţelor Procurorului General, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-148/2021 din 22 noiembrie 2021, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile articolului 31¹ alineatele (1) şi (5) din Legea cu privire la Procuratură, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.280 din 6 octombrie 2022. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată atât în privinţa normelor în vigoare, cât şi în privinţa celor abrogate sau modificate care sunt determinante pentru soluţionarea cauzei (a se vedea DCC nr.90 din 19 septembrie 2019, § 16; DCC nr.121 din 28 septembrie 2023, § 14).

29. Curtea a observat că prevederile legale contestate în prezenta cauză au constituit anterior obiectul unor sesizări, fiind invocate, în principiu, aceleaşi argumente (a se vedea DCC nr.149 din 30 septembrie 2021).

30. Referitor la articolul 31¹ alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură, în Decizia nr.149 din 30 septembrie 2021, §§ 67 şi 68, Curtea a constatat că autorii sesizărilor au formulat la modul abstract critici referitoare la lipsa de claritate şi previzibilitate, fără a demonstra existenţa unei ingerinţe în vreun drept fundamental. Prin urmare, Curtea nu a putut reţine criticile de neconstituţionalitate invocate.

31. Curtea a reţinut că şi în această cauză autorul excepţiei a criticat prevederile articolului 31¹ alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură susţinând pretinsa neclaritate a acestora, fără a demonstra existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Curtea a reiterat că, în cazul excepţiei de neconstituţionalitate, pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii trebuie să fie demonstrat că există o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 30 martie 2021, § 17). Prin urmare, Curtea a decis că acest capăt al sesizării este inadmisibil.

32. Referitor la articolul 31¹ alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură, în Decizia nr.149 din 30 septembrie 2021, §§ 63-66, Curtea nu a putut reţine argumentele autorilor sesizărilor, potrivit cărora criteriile de evaluare a Procurorului General nu pot fi stabilite într-un regulament aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor.

33. Totuşi, Curtea a observat că, în Opinia sa nr.1058/2021, CDL-AD(2021)047, la § 66, Comisia de la Veneţia a menţionat că oferirea Consiliului Superior al Procurorilor a unei puteri practic nelimitate de a stabili cerinţele substanţiale în care Procurorul General poate fi demis reprezintă o abordare extrem de contestabilă din punctul de vedere al preeminenţei dreptului. Astfel de norme trebuie să dispună de cel mai înalt nivel posibil de legitimitate. Este acceptabil ca Consiliul Superior al Procurorilor să dezvolte normele substanţiale şi procedura prevăzute în lege. Totuşi, pare a fi excesiv ca Consiliul Superior al Procurorilor să aibă libertatea de a elabora astfel de norme.

34. Totodată, spre deosebire de sesizările care au stat la baza Deciziei nr.149 din 30 septembrie 2021, în prezenta cauză, Curtea a fost sesizată prin intermediul unei excepţii de neconstituţionalitate ridicată într-un litigiu în care este contestat Regulamentul pe baza căruia a fost evaluate performanţele Procurorului General. Ca urmare auacestei evaluări, Procurorul General ar putea fi eliberat din funcţie.

35. Aşadar, având în vedere circumstanţele particulare ale cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prezenta sesizare ridică şi problema încetării premature a mandatului constituţional de Procuror General. Pentru că Constituţia conţine o prevedere specială referitoare la durata mandatului şi la demiterea Procurorului General din funcţie, i.e. articolul 125, Curtea a reţinut incidenţa acesteia.

36. Având în vedere aceste raţionamente şi fiind motivată de importanţa salvgardării preeminenţei dreptului, Curtea a decis să examineze în fond dacă articolul 31¹ alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.280 din 6 octombrie 2022, este conform cu articolul 125 alin.(2) din Constituţie.

B. Fondul cauzei

37. Potrivit articolului 125 alin.(2) din Constituţie, Procurorul General este demis din funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, în condiţiile legii, pentru motive obiective şi în temeiul unei proceduri transparente.

38. Articolul 31¹ alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură stabileşte că, în scopul aprecierii activităţii şi a corespunderii cu funcţia deţinută, performanţele Procurorului General se evaluează de către o comisie de evaluare a performanţelor Procurorului General, constituită ad-hoc de Consiliul Superior al Procurorilor.

39. Curtea observă că, potrivit articolului 31¹ alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.280 din 6 octombrie 2022, procedura de evaluare se efectuează pe baza unui regulament aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor. Regulamentul se publică pe pagina web oficială a Consiliului Superior al Procurorilor şi va conţine elementele prevăzute la articolul 30 alineatele (2) şi (3). Criteriile de evaluare descrise în regulament trebuie să fie specifice, măsurabile, relevante, precum şi corelate cu atribuţiile Procurorului General prevăzute de legislaţie. Articolul 30 alineatele (2) şi (3) din Legea cu privire la Procuratură, la care se face trimitere, stabileşte că regulamentul trebuie să prevadă a) limitele extinderii procesului de evaluare a performanţelor procurorilor; b) metodologia, procedura şi durata evaluării performanţelor procurorilor; c) criteriile de evaluare şi indicatorii de performanţă a activităţii procurorilor; d) sursele de informare şi mijloacele de colectare a informaţiilor necesare evaluării performanţelor procurorilor. În lista indicatorilor de performanţă se prevăd şi indicatori de impact asupra drepturilor şi libertăţilor persoanelor în vederea atingerii unei eficienţe maxime şi a micşorării constante a impactului negativ asupra acestora.

40. Cu privire la aceste norme, Comisia de la Veneţia a menţionat că, din punctul de vedere al preeminenţei dreptului, oferirea Consiliului Superior al Procurorilor a unei puteri practic nelimitate de a stabili cerinţele substanţiale în care Procurorul General poate fi demis reprezintă o abordare extrem de contestabilă. Astfel de norme trebuie să dispună de cel mai înalt nivel posibil de legitimitate. Procedura de evaluare a performanţelor Procurorului General ar trebui revizuită în mod semnificativ. În special, legea ar trebui să descrie în mod clar natura şi indicatorii principali ai evaluării performanţei şi care este diferenţa acesteia de răspunderea disciplinară. Consiliul Superior al Procurorilor poate stabili reglementări specifice, dar întotdeauna în cadrul prevăzut de lege (Opinia nr.1058/2021 din 13 decembrie 2021 referitoare la amendamentele din 24 august 2021 la Legea cu privire la Procuratură, CDL-AD(2021)047, §§ 66, 105).

41. Într-o altă opinie, Comisia de la Veneţia a notat că este inadmisibilă oferirea către Consiliul Superior al Procurorilor a unei carte blanche în procesul definirii metodelor de evaluare a performanţelor şi ponderea relativă a indicatorilor de performanţă. Principiile de bază care reglementează procesul de evaluare ar trebui descrise în lege. Comisia de la Veneţia a salutat includerea unor elemente mai specifice ale indicatorilor de performanţă în proiectul de lege elaborat în vederea realizării recomandărilor sale anterioare (a se vedea § 40 supra). În acelaşi timp, Comisia a remarcat că rămâne necesară o formulare mai precisă a acestor indicatori (a se vedea Opinia nr.1086/2022 din 20 iunie 2022 referitoare la amendamentele la Legea cu privire la Procuratură, CDL-AD(2022)018, §§ 18-23, 42).

42. Curtea observă că, prin Legea nr.280 din 6 octombrie 2022, în vederea implementării recomandărilor Comisiei de la Veneţia din Opinia nr.1058/2021, legislatorul a modificat prevederile legale în discuţie şi a reglementat, la articolul 31¹ alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură, criteriile de evaluare a Procurorului General într-un mod mai detaliat.

43. Curtea notează că, potrivit articolului 125 alin.(1) din Constituţie, Procurorul General este numit în funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, pentru un mandat de 7 ani, care nu poate fi reînnoit. Prin Legea nr.256 din 25 noiembrie 2016, care a stabilit noua redactare a articolului 125 din Constituţie, legislatorul a urmărit scopul asigurării independenţei Procurorului General şi protejarea Procuraturii de ingerinţe sau influenţe necorespunzătoare, inclusiv din partea legislativului şi executivului (a se vedea ACC nr.5 din 19 aprilie 2016, §§ 25, 28).

44. În opinia Comisiei de la Veneţia, este o chestiune de principiu că securitatea mandatului fix al membrilor autorităţilor de rang constituţional serveşte scopului asigurării independenţei lor faţă de presiunile externe. Prin urmare, măsurile care ar periclita continuitatea mandatului şi care ar interfera cu securitatea mandatului membrilor acestor autorităţi nasc suspiciunea că intenţia din spatele acestor măsuri constă în influenţarea deciziilor lor (Opinia amicus curiae comună urgentă nr.1003/2020 din 11 decembrie 2020 a Comisiei de la Veneţia şi a Directoratului General pentru Drepturile Omului şi Preeminenţa Dreptului (DGI) al Consiliului Europei privind cele trei întrebări cu caracter juridic referitoare la mandatul membrilor autorităţilor de rang constituţional (CDL-AD(2020)033), § 19).

45. Curtea Europeană a reţinut faptul că, în cazul judecătorilor, ţinând cont de rolul deosebit al sistemului judiciar în societate, de locul eminent pe care îl ocupă sistemul judiciar într-o societate democratică şi de importanţa crescândă acordată separaţiei puterilor şi necesităţii de a păstra independenţa justiţiei, acordă o atenţie deosebită atunci când se iau măsuri referitoare la judecătorii în funcţie. Ar fi iluzoriu să credem că judecătorii pot respecta preeminenţa dreptului şi pot pune în aplicare Convenţia Europeană dacă dreptul naţional goleşte garanţiile oferite de Convenţie cu privire la problemele care le afectează în mod direct independenţa şi imparţialitatea. Atunci când se face referire la "legătură specială de încredere şi loialitate" între judecători şi stat, aceasta este loialitatea faţă de statul de drept şi democraţie, nu faţă de deţinătorii de putere publică. Curtea a reiterat că, atunci când este vorba de necesitatea protecţiei împotriva ingerinţelor arbitrare în funcţiile lor de către autorităţile publice, nu poate fi trasată o linie clară între judecători şi procurori. Astfel, toţi membrii sistemului judiciar, fie judecători, fie procurori, ar trebui să beneficieze de protecţie împotriva practicilor arbitrare ale puterii legislative sau executive. În legislaţia Republicii Moldova, deşi este adevărat că procurorii îşi exercită funcţiile în mod autonom, iar judecătorii în mod independent, sistemul judiciar naţional nu face totuşi o distincţie fundamentală între statutul acestora. De asemenea, Curtea a remarcat importanţa tot mai mare a caracterului echitabil al procedurii în cauzele care implică revocarea procurorilor, inclusiv intervenţia unei autorităţi independente de executiv şi legislativ în ceea ce priveşte deciziile care afectează numirea şi revocarea procurorilor (a se vedea Stoianoglo v. Republica Moldova, 24 octombrie 2023, §§ 37-39, 54).

46. Curtea, în principiu, nu contestă competenţa legislativului de a delega altor autorităţi posibilitatea de a reglementa, prin acte subordonate legii, detalii sau aspecte referitoare la punerea în executare a legii. Totuşi, atunci când este pusă în discuţie cariera unor persoane care deţin mandate de rang constituţional, reglementarea prin lege sau chiar prin Constituţie a motivelor încetării acestor mandate, în special cele referitoare la condiţiile în care aceste persoane pot fi demise, reprezintă o garanţie esenţială a stabilităţii mandatelor de rang constituţional.

47. Având în vedere că Procurorul General exercită un mandat constituţional, oferirea Consiliului Superior al Procurorilor a atribuţiei de a reglementa criteriile substanţiale de evaluare a performanţelor Procurorului General, evaluare care poate conduce la demiterea sa, diminuează în mod semnificativ stabilitatea mandatului constituţional de Procuror General.

48. Prin urmare, Curtea reţine că, în vederea protecţiei mandatului constituţional, criteriile de evaluare a performanţelor Procurorului General trebuie să fie stabilite de Parlament în lege, de o manieră clară.

49. Cu titlu de argument a contrario, Curtea face trimitere la o cauză în care, analizând criticile de neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul de procedură penală care, în opinia autorului sesizării, le conferă Procurorului General şi adjuncţilor săi o marjă discreţionară nelimitată cu privire la stabilirea competenţei organelor de urmărire penală, a reţinut următoarele. Referitor la articolul 124 alin.(3) din Constituţie, care prevede că competenţele, modul de organizare şi de funcţionare a Procuraturii se stabilesc prin lege, Curtea a observat că legislatorul a reglementat competenţa acesteia în Codul de procedură penală, iar modul de organizare şi funcţionare în Legea cu privire la Procuratură, care sunt legi organice. Prin urmare, aşa cum competenţele şi modul de organizare şi de funcţionare a Procuraturii sunt reglementate prin lege, articolul 124 alin.(3) din Constituţie este respectat (a se vedea DCC nr.169 din 6 decembrie 2022, §§ 12, 30). Concluzie la care nu se poate ajunge şi în prezenta cauză.

50. Aşadar, Curtea conchide că articolul 31¹ alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.280 din 6 octombrie 2022, care îi deleagă Consiliului Superior al Procurorilor competenţa stabilirii criteriilor de evaluare a performanţelor Procurorului General, nu respectă exigenţa prevăzută de articolul 125 alin.(2) din Constituţie, potrivit căreia Procurorul General poate fi demis "în condiţiile legii, pentru motive obiective".

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite parţial sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 31¹ alineatele (1) şi (5) din Legea cu privire la Procuratură şi a omisiunii de a reglementa în Legea cu privire la Procuratură dreptul de a contesta raportul Comisiei de evaluare a performanţelor Procurorului General, ridicată de dl avocat Iurie Mărgineanu, în interesele dlui Alexandr Stoianoglo, parte în dosarul nr.3-182/2021, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Se declară neconstituţional articolul 31¹ alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.280 din 6 octombrie 2022.

3. Referitor la celelalte capete, sesizarea se declară inadmisibilă.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

OPINIE SEPARATĂ,

formulată în temeiul articolelor 27 alineatul (5) din

Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 67

din Codul jurisdicţiei constituţionale

Prin prezenta, îmi exprim dezacordul cu Hotărârea nr.20 din 9 noiembrie 2023, prin care Curtea Constituţională a admis parţial sesizarea nr.108g/2022 şi a declarat neconstituţional articolul 31¹ alineatul (5) din Legea cu privire la Procuratură în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.280 din 6 octombrie 2022.

1. Am susţinut cu fermitate că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 31¹ alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură trebuia respinsă, deoarece a fost una repetată. Consider că atât soluţia, cât şi considerentele enunţate în Decizia nr.149 din 30 septembrie 2021 referitoare la această dispoziţie rămân valabile şi pentru sesizarea în discuţie.

2. Având în vedere dispoziţia articolului 125 alin.(2) din Constituţie, în Decizia nr.149 din 30 septembrie 2021, Curtea a reţinut interpretările Curţii Europene a Drepturilor Omului privind expresia "în condiţiile legii", care include nu doar legile adoptate de Parlament, dar şi reglementările infralegale. De exemplu, în § 64 din decizia citată s-a menţionat că prevederile legale naţionale pot include nu doar legile, ci şi reglementări interne bazate pe lege (a se vedea De Wilde, Ooms şi Versyp v. Belgia, 18 noiembrie 1970; Sanoma Uitgevers BV v. Ţările de Jos [MC], 14 septembrie 2010, § 83; Unifaun Theatre Productions Limited şi alţii v. Malta, 15 mai 2018, § 79).

3. În acelaşi sens, într-o cauză relativ recentă (NIT S.R.L. v. Republica Moldova [MC], 5 aprilie 2022), Curtea Europeană a reiterat că termenul "lege" din expresiile "în conformitate cu legea" şi "prevăzute de lege", care apar în articolele din Convenţie, a fost înţeles întotdeauna în sensul său "substanţial" şi nu cel "formal". Altfel spus, termenul "lege" trebuie înţeles că include, de asemenea, şi actele normative de rang inferior şi măsurile de reglementare luate de organismele profesionale de reglementare în temeiul competenţelor independente de elaborare a normelor delegate acestora de către Parlament – şi "legea" (a se vedea, mutatis mutandis, NIT S.R.L. v. Republica Moldova [MC], 5 aprilie 2022, § 157 şi jurisprudenţa citată acolo).

4. Pornind de la interpretările Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională la adoptarea Deciziei nr.149/2021 nu a considerat că Parlamentul şi-a depăşit competenţa sau a procedat contrar dispoziţiei constituţionale atunci când a delegat către Consiliul Superior al Procurorilor prerogativa de a adopta un regulament care să reglementeze modul de evaluare a activităţii Procurorului General. Am considerat că legislatorul s-a ghidat de aceleaşi raţiuni atunci când a delegat Consiliului Superior al Procurorilor competenţa de a adopta regulamente în diferite domenii de activitate ale procuraturii (articolul 70 alin.(1) din Legea nr.3/2016), inclusiv şi de organizare şi desfăşurare a concursului pentru funcţia de Procuror General (articolul 17 alin.(3)), de evaluare a performanţelor procurorilor (articolul 30), procedura de examinare a cauzei disciplinare în privinţa procurorilor (articolul 50) etc.

5. În pofida faptului că articolul 125 alin.(2) din Constituţie prevedea că Procurorul General ar putea fi demis [...] în condiţiile legii, pentru motive obiective şi conform unei proceduri transparente, anterior Legii nr.102/2021, nici Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură şi nici o altă lege nu detalia norma constituţională. Totodată, dispoziţiile referitoare la evaluarea şi răspunderea disciplinară a procurorilor, teoretic, puteau fi extinse şi asupra Procurorului General, dar, practic, această oportunitate rămânea a fi una iluzorie, atât timp cât 5 din cei 7 membri ai Colegiului de evaluare a performanţelor şi ai Colegiului de disciplină şi etică a procurorilor sunt aleşi din rândul procurorilor de carieră aflaţi în subordinea Procurorului General. Noua componenţă a Parlamentului, aleasă pe 11 iulie 2021, a considerat oportun de a adopta noi norme legislative, inter alia, cea din articolul 31¹ din Legea nr.3/2023 referitoare la evaluarea performanţelor Procurorului General. Prin dispoziţiile alineatului (5) din articolul 31¹, legislatorul a delegat către Consiliul Superior al Procurorilor competenţa de a reglementa procedura de evaluare a performanţelor Procurorului General. Reieşind din dispoziţiile constituţionale, marja de apreciere referitor la detalierea reglementărilor în legi sau în reglementări infralegale aparţine Parlamentului.

6. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Comisia de la Veneţia în Opinia sa nr.1058/2021, în care a menţionat că Consiliului Superior al Procurorilor i se poate încredinţa sarcina de a stabili reglementări mai specifice, dar întotdeauna în cadrul prevăzut de lege (a se vedea § 105). Expresiile "în cadrul prevăzut de lege" sau "în condiţiile legii" sunt suficient de flexibile şi permit legislatorului să ridice standardele şi să perfecţioneze legislaţia în mod continuu, în funcţie de complexitatea şi frecvenţa relaţiilor sociale, dezvoltarea societăţii, acordurile internaţionale pe care ţara le-a semnat etc. Aşa s-a procedat în mai multe cazuri, când Parlamentul, în limitele stabilite de Constituţie, a adoptat legi noi, cu un nivel mai înalt de precizie, care se referă la evaluarea judecătorilor¹, la răspunderea disciplinară a judecătorilor² etc.

____________________

¹Legea nr.147 din 90 iunie 2023 privind selecţia şi evaluarea performanţelor judecătorilor.

²Legea nr.178 din 25iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

7. În opinia subsemnatului, delegarea competenţei de a reglementa modul de evaluare a Procurorului General, îşi are raţiunea în statutul constituţional de garant al independenţei şi imparţialităţii procurorilor pe care îl deţine Consiliul Superior al Procurorilor. Acest statut, dar şi faptul că o parte importantă din membrii acestuia sunt procurori de carieră, nesubordonaţi Procurorului General, impune concluzia că Consiliul Superior al Procurorilor este autoritatea profesională cea mai bine plasată să asigure eficienţa activităţii procurorilor, dar şi a întregului sistem al procuraturii, inclusiv prin elaborarea normelor de evaluare profesională a procurorilor şi a Procurorului General.

8. Înţelegem că Comisia de la Veneţia la elaborarea Opiniei sale nr.1058/2021 din 13 decembrie 2021, CDL-AD(2021)047 a avut ca obiect de expertiză nu doar norma contestată la Curte, ci întreaga Lege nr.102/2021. Spre deosebire de Curte, Comisia de la Veneţia a luat în consideraţie şi "contextul politic în care amendamentele […] au fost implementate" (a se vedea §§ 21-27 din Opinie), fapt care a permis o altă înţelegere a scopului şi a semnificaţiei reglementărilor legale privind procedura de evaluare a performanţelor Procurorului General. Acest înţeles, care rezultă din modul de aplicare, i-a permis Comisiei să recomande legislatorului că normele privind condiţiile materiale de demisie a Procurorului General trebuie să aibă cel mai înalt nivel de legitimitate, fiind incluse fie într-o lege organică adoptată cu o majoritate calificată, fie chiar în Constituţie (a se vedea §§ 66, 105).

9. În consecinţă, am considerat că prevederile articolului 31¹ alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură, în redacţia Legii nr.102/2021, nu au intrat în directă contradicţie cu norma constituţională atât timp cât au prevăzut că modul de determinare a criteriilor de evaluare a Procurorului General se face de către o autoritate constituţională, care este garant al independenţei şi imparţialităţii procurorilor.

10. Având în vedere cele menţionate supra, am susţinut că norma contestată a fost adoptată de către legislator în limitele dispoziţiilor articolului 125 alin.(2) din Constituţie, problema ridicată de autorul sesizării a fost soluţionată anterior de Curte, iar sesizarea nr.108g/2022 urma a fi respinsă ca fiind una repetată.

OPINIE SEPARATĂ,

expusă în temeiul articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire la

Curtea Constituţională nr.317 din 13 decembrie 1994 şi

articolului 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

nr.502 din 16 iunie 1995

1. Majoritatea judecătorilor Curţii Constituţionale au concluzionat că articolul 31¹ alin.(5) din Legea nr.3/2016 (în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.280/2022) este neconstituţional. Nu pot împărtăşi concluziile şi unele considerente exprimate în HCC nr.20 din 9 noiembrie 2023.

2. În această opinie doresc să reliefez şi un aspect particular din sesizarea nr.108g/2022, care nu a fost abordat în HCC nr.20/2023. Acesta se referă la criticile autorului sesizării, în care acesta pretinde că măsura contestată are un caracter "ad hominem" (care se referă la persoană, şi nu la acţiunile sau afirmaţiile sale). În acest sens, reţin că prevederile contestate vizează evaluarea activităţii unei instituţii publice care, după natura juridică şi după modul de funcţionare (de activitate), este o instituţie (un organ) unipersonal (individual), al cărui mandat este exercitat de o singură persoană. Astfel, modificarea legislaţiei care reglementează evaluarea exercitării atribuţiilor Procurorului General în timpul mandatului nu poate fi interpretată ca având un caracter ad hominem, atât timp cât aceasta vizează activitatea sa prin raportare la atribuţiile prevăzute de lege. Un raţionament contrar ar împiedica statul să perfecţioneze legislaţia care reglementează mandatul Procurorului General în perioada în care o persoană exercită acest mandat, fapt care ar zădărnici orice efort al statului de a adapta necesităţilor timpului legislaţia în acest domeniu şi de a face reforme în timp util (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.8 din 11 mai 2015, § 86).

3. Prevederile articolului 31¹ alin.(5) din Legea nr.3/2016, contestate în sesizarea nr.108g/2022, au constituit anterior obiectul unor sesizări (nr.198a/2021, nr.202a/2021 şi nr.203a/2021), care au stat la baza DCC nr.149 din 30 septembrie 2021, fiind invocate, în principiu, aceleaşi argumente raportate la articolul 125 alin.(2) din Constituţie. În particular, în cadrul şedinţei publice, reprezentantul autorului sesizării a citat unele considerente din cauza Stoianoglo v. Republica Moldova din 24 octombrie 2023, în care Curtea Europeană a examinat dacă măsura suspendării din funcţia de Procuror General deţinută de reclamant la momentul în care s-a pornit urmărirea penală împotriva sa a fost însoţită de garanţii procedurale adecvate din perspectiva articolului 6 § 1 al Convenţiei Europene. Totuşi, în această cauză, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu vizează instituţia suspendării din funcţie a Procurorului General, reglementată de articolul 55¹ din Legea cu privire la Procuratură, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.280/2022. De asemenea, autorul sesizării nr.108g/2022 a invocat Opinia Comisiei de la Veneţia nr.1058/2021 referitoare la Legea nr.102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii cu privire la Procuratură. În această opinie, între altele, Comisia de la Veneţia notează că unele chestiuni referitoare la condiţiile materiale în care Procurorul General poate fi demis trebuie să aibă cel mai înalt nivel de legitimitate manifestat prin reglementare printr-o lege organică, adoptată cu majoritate calificată, sau consacrare constituţională (a se vedea § 66). Totuşi, articolul 74 alin.(1) din Constituţie stabileşte că legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi, iar articolul 125 alin.(2) din Constituţie reglementează demiterea Procurorului General. Totodată, sugestia de a reglementa prin norme constituţionale condiţiile materiale în care Procurorul General poate fi demis poate genera pretenţia la aceeaşi consacrare (constituţională) a condiţiilor de demitere şi în cazul exponenţilor altor autorităţi de rang constituţional, de exemplu, al membrilor Consiliului Superior al Procurorilor, al membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, al judecătorilor ş. a. Aşadar, în sesizarea nr.108g/2022 au fost avansate argumente similare cu cele formulate în sesizările nr.198a/2021, nr.202a/2021 şi nr.203a/2021, la care Curtea a dat răspuns în DCC nr.149 din 30 septembrie 2021.

4. Referitor la articolul 31¹ alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură, în Decizia nr.149 din 30 septembrie 2021, §§ 63-65, Curtea nu a putut reţine argumentele autorilor sesizărilor, potrivit cărora criteriile de evaluare a Procurorului General nu pot fi stabilite într-un regulament aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor. Curtea a menţionat că, cu excepţia cazurilor în care Constituţia reclamă în mod expres ca un domeniu să fie reglementat prin lege (în sens restrâns), ea interpretează conceptele "prevăzut de lege" sau "în condiţiile legii" astfel cum acestea sunt interpretate de Curtea Europeană. Prevederile legale naţionale pot include nu doar legile, ci şi reglementări interne bazate pe lege (a se vedea De Wilde, Ooms şi Versyp v. Belgia, 18 noiembrie 1970; Sanoma Uitgevers BV v. Ţările de Jos [MC], 14 septembrie 2010, § 83; Unifaun Theatre Productions Limited şi alţii v. Malta, 15 mai 2018, § 79). În ceea ce priveşte sintagmele "în conformitate cu legea" şi "prevăzute de lege" care apar în articolele din Convenţie, Curtea Europeană a înţeles întotdeauna termenul de "lege" în sensul său "substanţial" şi nu cel "formal". Astfel, "legea" trebuie înţeleasă că include atât legislaţia statutară – cuprinzând, de asemenea, actele normative de rang inferior şi măsurile de reglementare luate de organismele profesionale de reglementare în temeiul competenţelor independente de elaborare a normelor delegate acestora de către Parlament –, cât şi "legea" (a se vedea, mutatis mutandis, NIT S.R.L. v. Republica Moldova [MC], 5 aprilie 2022, § 157 şi jurisprudenţa citată acolo).

5. În acest context, potrivit articolului 31¹ alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură, procedura de evaluare se efectuează pe baza unui regulament aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor. Regulamentul se publică pe pagina web a Consiliului Superior al Procurorilor şi trebuie să conţină elementele prevăzute la articolul 30 alineatele (2) şi (3). Criteriile de evaluare descrise în regulament trebuie să fie specifice, măsurabile, relevante, precum şi corelate cu atribuţiile Procurorului General prevăzute de legislaţie. Articolul 30 alineatele (2) şi (3) din Legea cu privire la Procuratură, la care se face trimitere, stabileşte că regulamentul trebuie să prevadă a) limitele extinderii procesului de evaluare a performanţelor procurorilor; b) metodologia, procedura şi durata evaluării performanţelor procurorilor; c) criteriile de evaluare şi indicatorii de performanţă a activităţii procurorilor; d) sursele de informare şi mijloacele de colectare a informaţiilor necesare evaluării performanţelor procurorilor. Lista indicatorilor de performanţă prevăd şi indicatori de impact asupra drepturilor şi libertăţilor persoanelor în vederea atingerii unei eficienţe maxime şi a micşorării constante a impactului negativ asupra acestora. Astfel, în DCC nr.149 din 30 septembrie 2021, §§ 65-66, Curtea a reţinut că articolul 31¹ alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură reglementează criterii generale de evaluare care trebuie să fie detaliate prin regulamentul în discuţie. Mai mult, Curtea a apreciat şi a constatat că criteriile din Legea cu privire la Procuratură au un caracter comprehensiv, iar acest considerent din DCC nr.149 din 30 septembrie 2021 nu a fost combătut nici de autorul sesizării nr.108g/2022, nici de Curtea Constituţională prin Hotărârea nr.20 din 9 moiembrie 2023, rămânând a fi în vigoare. Având în vedere că limitele controlului şi criteriile de evaluare urmează a fi aprobate prin Regulamentul Consiliului Superior al Procurorilor, iar Legea cu privire la Procuratură prevede repere comprehensive cu privire la conţinutul acestui Regulament, în DCC nr.149 din 30 septembrie 2021, § 66, Curtea nu a putut constata vreo problemă de constituţionalitate în acest sens. În Opinia sa nr.1058/2021, Comisia de la Veneţia a menţionat că Consiliului Superior al Procurorilor i se poate încredinţa sarcina de a stabili reglementări mai specifice, dar întotdeauna în cadrul prevăzut de lege (a se vedea § 105).

6. De asemenea, potrivit Opiniei Comisiei de la Veneţia nr.1058/2021, orice evaluare a performanţelor anterioare ale Procurorului General poate fi realizată conform indicatorilor care se bazează doar pe astfel de criterii precum integritatea şi profesionalismul, care pot deriva incontestabil din normele preexistente referitoare la statutul funcţiei sau din însăşi natura mandatului Procurorului General (§ 70). Într-o altă opinie amicus curiae, Comisia de la Veneţia a reiterat, în continuare, că exigenţa generală de securitate juridică, care este un principiu al statului de drept, implică că orice evaluare a performanţelor Procurorului General ar trebui bazată pe criteriile de integritate şi de profesionalism care ar putea deriva incontestabil din normele preexistente referitoare la natura mandatului, raportându-se la cerinţele pe care legea le-a ataşat acestei funcţii (a se vedea CDL-AD(2022)018, §§ 35-36). Este relevant că articolul 31¹ alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură stabileşte, între altele, că criteriile de evaluare descrise în regulament trebuie să fie specifice, măsurabile, relevante şi, în toate cazurile, raportate la atribuţiile Procurorului General prevăzute de legislaţie, fără a modifica competenţele mandatului în discuţie. Astfel, prin instituirea instituţiei evaluării reglementată de articolul contestat, atribuţiile Procurorului General în exercitarea mandatului au rămas intacte. Prin urmare, nu poate fi reţinut argumentul din sesizare în care se pretinde că articolul 31¹ alin.(5) din Legea nr.3/2016, instituind instituţia evaluării, a introdus atribuţii noi, necunoscute la data accederii în funcţie. Nici persoana numită Procuror General nu poate pretinde că va exercita atribuţiile prevăzute de lege în funcţie de existenţa sau inexistenţa unui mecanism de evaluare a activităţii sale. În acest context, notez că prevederile criticate corespund acestor recomandări, dat fiind faptul că, potrivit articolului 31¹ alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură, criteriile de evaluare descrise în regulament trebuie să fie corelate cu atribuţiile Procurorului General prevăzute de legislaţie. Chestiunea cu privire la faptul dacă Regulamentul privind procedura de evaluare a performanţelor Procurorului General, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor, depăşeşte aceste limite şi prevede criterii de evaluare care nu sunt corelate cu atribuţiile Procurorului General excedează competenţei Curţii Constituţionale.

7. În viziunea mea, dat fiind faptul că sesizarea nr.108g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate în partea referitoare la articolul 31¹ alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură este una repetată, atât soluţia, cât şi considerentele menţionate în DCC nr.149 din 30 septembrie 2021 rămân valabile şi în prezenta cauză.