Hotărâre nr.26 din 12.12.2024 privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 427 alin.(2) din Codul contravenţional (ridicarea informaţiilor privind convorbirile telefonice) (sesizările nr.116g/2024, nr.117g/2024, nr.118g/2024)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind  excepţiile  de  neconstituţionalitate a

articolului 427 alin.(2) din Codul contravenţional

(ridicarea informaţiilor privind convorbirile telefonice)

(sesizările nr.116g/2024, nr.117g/2024, nr.118g/2024)

nr. 26  din  12.12.2024

 (în vigoare 12.12.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 529-532 art. 200 din 18.12.2024

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte

dna Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 27 mai 2024,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 427 alin.(2) din Codul contravenţional, ridicate din oficiu de un complet de judecători format din dnii Ştefan Starciuc, Grigori Colev şi Dmitrii Fujenco, în cauzele contravenţionale nr.13r-1/2024, nr.13r-2/2024 şi nr.13r-3/2024, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Comrat, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, căruia i-a atribuit numărul 116g/2024.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 26 septembrie 2024, sesizările au fost declarate admisibile, fără a se prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Procuraturii Generale, Avocatului Poporului şi Institutului de Reforme Penale.

6. În şedinţa publică a Curţii, Parlamentul a fost reprezentat de dna Victoria Caşu, consultant principal în cadrul Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională. Guvernul a fost reprezentat de dl Eduard Serbenco, secretar de stat în cadrul Ministerului Justiţiei.

ÎN FAPT

7. La 4 aprilie 2024, un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliţie Comrat a depus la Judecătoria Comrat trei demersuri de autorizare a ridicării informaţiilor privind conversaţiile telefonice de la S.A. "Orange", S.A. "Moldcell" şi, respectiv, S.A. "Unite". Agentul constatator a susţinut că ridicarea informaţiilor privind convorbirile telefonice, pe baza articolului 427 alin.(2) din Codul contravenţional, este necesară pentru a găsi un telefon pierdut. Demersurile în discuţie au fost formulate într-o cauză contravenţională de sustragere în proporţii mici din avutul proprietarului, care face incident articolul 105 din Codul contravenţional.

8. Prin încheieri din aceeaşi dată, Judecătoria Comrat, sediul central, a respins demersurile în discuţie. Nefiind de acord cu încheierile pronunţate, agentul constatator le-a contestat cu recurs în faţa Curţii de Apel Comrat.

9. În cadrul examinării recursurilor, completul de judecători format din dnii Ştefan Starciuc, Grigori Colev şi Dmitrii Fujenco au ridicat din oficiu excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 427 alin.(2) din Codul contravenţional.

10. La 30 aprilie 2024, prin trei încheieri separate, completul de judecători de la Curtea de Apel Comrat a trimis sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate la Curtea Constituţională, în vederea examinării acestora.

A. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 30

Secretul corespondenţei

"(1) Statul asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în cazurile când această derogare este necesară în interesele securităţii naţionale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice şi în scopul prevenirii infracţiunilor."

12. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 427

Temeiurile pentru ridicarea de obiecte sau documente

"[…]

(2) Ridicarea documentelor conţinând informaţii care constituie secret de stat, comercial, bancar, ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice se efectuează cu autorizaţia judecătorului de instrucţie.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiilor de neconstituţionalitate

13. În sesizări, autorul excepţiilor susţine că textul "ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice" din articolul 427 alin.(2) din Codul contravenţional este neclar, pentru că nu stabileşte condiţiile în care poate fi dispusă ridicarea informaţiei şi nici categoriile de informaţii care pot fi ridicate. Astfel, acest procedeu probatoriu, care poate fi aplicat în privinţa tuturor categoriilor de contravenţii, reprezintă o ingerinţă neprevăzută de lege în dreptul la secretul corespondenţei, în sensul articolului 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

14. Totodată, autorul afirmă că, în lipsa categoriilor precise de informaţii, ridicarea poate viza toate informaţiile prevăzute la articolul 138⁴ din Codul de procedură penală. Totuşi, articolul 138⁴ din Codul de procedură penală reglementează o măsură specială de investigaţie care poate fi dispusă doar ca o măsură ultima ratio, necesară şi proporţională şi doar dacă există o bănuială rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave. Pe de altă parte, controlul judecătoresc al ridicării informaţiei privind convorbirile telefonice vizează doar proporţionalitatea procedeului probatoriu.

15. Autorul susţine că argumentele Curţii Constituţionale din Hotărârea nr.22 din 19 decembrie 2023 referitoare la garanţiile ridicării informaţiilor privind conversaţiile telefonice sunt relevante şi în privinţa articolului 427 alin.(2) din Codul contravenţional. Astfel, în opinia autorului, deşi ridicarea informaţiilor privind conversaţiile telefonice de către agentul constatator poate constitui un mijloc util de descoperire a contravenţiilor, accesul la informaţiile în discuţie trebuie să fie însoţit de garanţiile aplicabile măsurilor speciale de investigaţie.

16. În fine, autorul conchide că prevederea contestată este contrară articolelor 8, 23 şi 30 din Constituţie.

B. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor care şi-au prezentat opiniile

17. Preşedintele Republicii susţine că, în Hotărârea nr.22 din 19 decembrie 2023, Curtea Constituţională a examinat un text de lege similar celui contestat în aceste sesizări, însă care viza procesul penal. Astfel, Curtea Constituţională a recunoscut constituţional textul "precum şi ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice" din articolul 126 alin.(2) din Codul de procedură penală, în măsura în care acestei proceduri îi sunt aplicabile condiţiile şi garanţiile măsurilor speciale de investigaţie. Totodată, Curtea a emis o Adresă către Parlament prin care i-a solicitat să modifice legislaţia, inclusiv articolul 427 din Codul contravenţional, în conformitate cu raţionamentele sale din această hotărâre. În acest sens, Preşedintele Republicii notează că Ministerul Justiţiei a elaborat un proiect de lege pentru modificarea Codului contravenţional, prin care se propune excluderea textului contestat în sesizări.

18. În opinia prezentată de Parlament se menţionează că autorul sesizărilor a enumerat doar articole din Constituţie, fără a le argumenta incidenţa. Astfel, Parlamentul invită Curtea să declare sesizările inadmisibile. Totuşi, dacă Curtea va considera sesizările admisibile, Parlamentul consideră relevante pentru examinarea fondului cauzei atât constatările, cât şi soluţia Curţii din Hotărârea nr.22 din 19 decembrie 2023.

19. Parlamentul afirmă că procesul contravenţional se poate desfăşura inclusiv pe baza prevederilor Codului de procedură penală. În acest sens, Parlamentul notează că informaţiile vizate de prevederea contestată sunt aceleaşi informaţii care pot fi obţinute pe baza colectării de informaţii de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice prevăzute de articolul 138⁴ din Codul de procedură penală. Aceste informaţii sunt stocate de furnizorul de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice, care sunt obligate să le prezinte, în condiţiile legii, organelor competente de investigaţie.

20. Astfel, Parlamentul consideră că criticile privind neclaritatea prevederii contestate pot fi înlăturate prin aplicarea, mutatis mutandis, a condiţiilor şi a garanţiilor măsurii speciale de investigaţie prevăzute de articolele 135, 136 şi 138⁴ din Codul de procedură penală.

21. În opinia prezentată Curţii, Guvernul menţionează că argumentele Curţii Constituţionale din Hotărârea nr.22 din 19 decembrie 2023 sunt valabile şi în această cauză. Totodată, Guvernul susţine că a iniţiat, la 24 februarie 2024, elaborarea unui proiect de lege pentru a pune în executare această Hotărâre. Acest proiect de lege este înregistrat la Cancelaria de Stat şi se află la etapă avizării de către autorităţi. Una dintre modificările pe care le propune acest proiect de lege constă în excluderea textului "ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice" din articolul 427 alin.(2) din Codul contravenţional.

22. În opinia prezentată de Procuratura Generală se subliniază că textul "ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice" din articolul 427 alin.(2) din Codul contravenţional nu vizează informaţii privind conţinutul convorbirilor. Aceste informaţii reprezintă date generale privind utilizarea serviciilor de comunicaţii electronice, în sensul articolului 20 alin.(3) lit.c) din Legea comunicaţiilor telefonice, i.e. date de transfer şi de localizare. Totodată, Procuratura notează că informaţiile privind convorbirile telefonice pot fi obţinute în cadrul procedurii contravenţionale doar potrivit articolului 427 alin.(2) din Codul contravenţional. În acest sens, articolele 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie nu sunt incidente, autorul invocând o problemă de interpretare şi aplicare a legii.

23. Avocatul Poporului consideră că norma contestată reprezintă o ingerinţă în exerciţiul dreptului la secretul corespondenţei, în sensul articolului 8 din Convenţia Europeană. De asemenea, Avocatul Poporului susţine că textul "ridicarea informaţiei privind convorbirilor telefonice" din norma contestată este neclar, pentru că nu stabileşte condiţiile în care poate fi dispusă ridicarea informaţiei şi nici categoriile de informaţii care pot fi ridicate. Mai mult, nu există claritate nici cu privire la mecanismele care să limiteze durata aplicării, să protejeze datele colectate sau să asigure distrugerea acestora după utilizare. Acest fapt subminează încrederea publicului în sistemul de justiţie. În fine, în opinia Avocatului Poporului, ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice pe baza normei contestate trebuie să fie însoţită de garanţii echivalente celor aplicabile măsurilor speciale de investigaţie.

24. În opinia prezentată de Institutul de Reforme Penale se menţionează că ridicarea informaţiilor privind convorbirile telefonice reprezintă o ingerinţă în exerciţiul dreptului la secretul corespondenţei. Totodată, această ingerinţă nu este previzibilă, pentru că norma contestată nu stabileşte contravenţiile pentru care poate fi dispusă ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice, condiţiile şi subiecţii în privinţa cărora aceasta ar putea fi aplicată. Mai mult, Institutul consideră că ingerinţa nu urmăreşte un scop legitim, pentru că ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice reprezintă o măsură specială de investigaţie care nu poate fi dispusă în privinţa contravenţiilor. În concluzie, Institutul consideră că norma contestată este neconstituţională.

C. Aprecierea Curţii Constituţionale

A. Admisibilitatea

25. Prin Decizia sa din 26 septembrie 2024, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

26. Curtea a menţionat că, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unei prevederi din Codul contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

27. Curtea a observat că excepţiile de neconstituţionalitate, ridicate de un complet de judecători, sunt formulate de subiectul căruia îi este conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

28. Obiectul sesizărilor îl constituie articolul 427 alin.(2) din Codul contravenţională. Curtea a notat că această prevedere nu a făcut obiect al controlului de constituţionalitate.

29. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în cadrul procedurii de autorizare a ridicării informaţiei privind convorbirile telefonice de la trei operatori de telefonie, pe baza articolului 427 alin.(2) din Codul contravenţional. Aşadar, Curtea a admis că prevederea contestată ar putea fi aplicată la soluţionarea cauzelor.

30. În sesizări, autorul excepţiilor afirmă că articolul 427 alin.(2) din Codul contravenţional contravine articolelor 8 (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 30 (secretul corespondenţei) din Constituţie.

31. Cu privire la articolul 8 din Constituţie, Curtea a notat că acesta comportă un caracter general şi nu poate constitui un reper individual şi separat (a se vedea HCC nr.27 din 14 septembrie 2021, § 21).

32. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolul 23 din Constituţie nu poate fi invocat de sine stătător. Pentru a fi incident, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei Curtea poate aplica prevederile acestui articol (DCC nr.54 din 13 aprilie 2021, § 26; DCC nr.161 din 29 noiembrie 2022, § 12).

33. Cu privire la incidenţa articolului 30 din Constituţie, Curtea a reţinut că acesta garantează caracterul secret al scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare.

34. Totodată, articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului îi garantează persoanei dreptul la respectarea vieţii sale private, de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.

35. Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, împreună cu jurisprudenţa care-l dezvoltă, stă la baza interpretării articolului 28 din Constituţie (a se vedea HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 39; HCC nr.14 din 8 august 2023, § 40). Deşi aspectele privind respectarea secretului corespondenţei intră în câmpul de aplicare al dreptului la respectarea vieţii private, Constituţia Republicii Moldova garantează un drept separat la articolul 30. Prin urmare, Curtea a analizat dacă problema de constituţionalitate ridicată de autorul sesizării face incident dreptul la respectarea secretului corespondenţei, aşa cum este garantat de articolele 30 din Constituţie şi 8 din Convenţie (a se vedea HCC nr.22 din 19 decembrie 2023, § 48).

36. În Hotărârea sa nr.22 din 19 decembrie 2023, Curtea a examinat constituţionalitatea unui text similar, prevăzut de Codul de procedură penală, care permitea ridicarea informaţiei privind conversaţiile telefonice în scopul investigării tuturor categoriilor de infracţiuni. Prin trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene din cauzele Malone v. Regatul Unit, 2 august 1984, Iordachi şi alţii v. Republica Moldova, 10 februarie 2009 şi Savotchko v. Republica Moldova, 28 martie 2017, Curtea a menţionat că comunicaţiile electronice, inclusiv informaţia referitoare la conversaţiile telefonice, în special momentul în care au fost efectuate şi durata acestora, precum şi numerele apelate, cad sub incidenţa noţiunii de corespondenţă şi sunt protejate de articolul 30 din Constituţie şi 8 din Convenţia Europeană. Mai mult, Curtea a notat că informaţiile privind conversaţiile telefonice pot include datele de transfer sau datele de localizare care sunt stocate de furnizorii de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice în mod obligatoriu, pe baza articolului 20 alin.3) lit.c) din Legea comunicaţiilor electronice nr.241 din 15 noiembrie 2007 (a se vedea §§ 49-52 din Hotărâre).

37. Aşadar, pentru că textul contestat din articolul 427 alin.(2) din Codul contravenţional vizează accesul autorităţilor la informaţiile privind conversaţiile telefonice, Curtea a constatat incidenţa articolului 30 din Constituţie.

38. Totodată, potrivit articolului 8 § 2 din Convenţie, ingerinţa în dreptul la respectarea vieţii private poate fi justificată doar dacă este prevăzută de lege, dacă urmăreşte unul sau mai multe scopuri legitime la care face trimitere § 2 şi dacă este necesară într-o societate democratică pentru a atinge un asemenea scop. Expresia "prevăzută de lege" impune ca măsura contestată să aibă atât o bază în legea naţională, cât şi să fie compatibilă cu preeminenţa dreptului, care este expres menţionată în Preambulul Convenţiei şi inerent în obiectul şi scopul articolului 8. Astfel, legea trebuie să întrunească exigenţele calităţii: aceasta trebuie să fie accesibilă persoanei vizate şi previzibilă cu privire la efectele pe care le produce (a se vedea Roman Zakharov v. Rusia [MC], 4 decembrie 2015, §§ 227 – 228).

39. De asemenea, articolul 23 alin.(2) din Constituţie implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile şi previzibile (a se vedea HCC nr.22 din 19 decembrie 2023, § 54).

40. Trimiterea la exigenţa "previzibilităţii" în contextul special al măsurilor secrete de supraveghere, cum ar fi interceptarea comunicaţiilor, impune ca legislaţia naţională să fie suficient de clară, astfel încât să le ofere cetăţenilor indicii cu privire la circumstanţele şi condiţiile în care autorităţile publice sunt îndreptăţite să recurgă la aceste măsuri (a se vedea Roman Zakharov v. Rusia [MC], 4 decembrie 2015, § 229).

41. În hotărârea Ekimdzhiev şi alţii v. Bulgaria [MC], 11 ianuarie 2022, Curtea Europeană a menţionat că retenţia generală de date de către furnizorii de servicii de comunicaţii electronice şi accesarea acestora de către autorităţi în cazuri particulare trebuie însoţite, mutatis mutandis, de garanţiile aplicabile măsurilor secrete de supraveghere (§ 395). Această constatare a fost reiterată de Curtea Europeană într-o cauză recentă referitoare la caracterul inadecvat al garanţiilor împotriva abuzurilor în legislaţia referitoare la măsurile secrete de supraveghere şi retenţia şi accesul la datele de comunicaţii, Pietrzak şi Bychawska-Siniarska şi alţii v. Polonia, 28 mai 2024, § 250.

42. Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a considerat aplicabil standardul calităţii legii în materia măsurilor secrete de supraveghere în cazul accesului autorităţilor la datele privind comunicaţiile, care însă nu vizează conţinutul acestora, cum ar fi datele de transfer şi datele de localizare (a se vedea HCC nr.22 din 19 decembrie 2023, § 52).

43. Aşadar, în contextul celor expuse supra, Curtea a considerat că norma contestată pretinde o examinare în fond pe baza articolelor 23 şi 30 din Constituţie.

B. Fondul cauzei

a) Principii generale

44. Principiile generale privind exigenţa calităţii legii în contextul special al măsurilor secrete de supraveghere şi privind accesul autorităţilor la datele de comunicaţii au fost rezumate de către Curtea Constituţională în Hotărârea sa nr.22 din 19 decembrie 2023 (§§ 58-69). Pe baza jurisprudenţei Curţii Europene din cauzele Roman Zakharov v. Rusia [MC], 4 decembrie 2015, Liblik şi alţii v. Estonia, 28 mai 2019, şi Ekimdzhiev şi alţii v. Bulgaria [MC], 11 ianuarie 2022, Curtea a constatat că accesul autorităţilor la informaţiile privind convorbirile telefonice trebuie să fie însoţit de condiţiile şi garanţiile aplicabile măsurilor speciale de investigaţie (§ 87). Legea care permite accesul autorităţilor la informaţiile privind convorbirile telefonice trebuie să fie accesibilă, să definească natura infracţiunilor care pot da naştere unui ordin de acces, să limiteze durata accesului, să prevadă o procedură pentru examinarea, utilizarea şi stocarea datelor obţinute, să prevadă o procedură de autorizare prealabilă în faţa unui tribunal, de supraveghere şi de notificare a persoanei vizate despre accesul de către autorităţi la datele de comunicaţii reţinute, să reglementeze o procedură de distrugere a datelor de comunicaţii (a se vedea § 61 şi §§ 65-69). În acest sens, "calitatea legii" presupune că legea naţională trebuie să fie nu doar accesibilă şi previzibilă în aplicarea sa, ci să asigure, de asemenea, că măsurile de supraveghere secrete sunt aplicabile doar atunci când sunt "necesare într-o societate democratică", în special prin oferirea de garanţii adecvate şi efective împotriva abuzului (a se vedea § 62).

45. Acest standard a fost confirmat prin jurisprudenţa recentă a Curţii Europene în cauza Pietrzak şi Bychawska-Siniarska şi alţii v. Polonia, 28 mai 2024. Punând în operă garanţiile dezvoltate în hotărârea sa de Mare Cameră din cazul Ekimdzhiev şi alţii, Curtea Europeană a constatat caracterul inadecvat al garanţiilor împotriva arbitrariului şi abuzul din legislaţia poloneză cu privire la măsurile secrete de supraveghere, retenţia şi accesul la datele de comunicaţii. La modul concret, Curtea Europeană a notat că câmpul de aplicare ratione materiae al supravegherii secrete este larg şi le permite autorităţilor să le dispună în contextul unei liste mari de infracţiuni, inclusiv infracţiuni relativ minore (§ 198). Mai mult, Curtea Europeană şi-a consolidat concluzia prin trimiterea la constatările Comisiei de la Veneţia, exprimate în Opinia CDL-AD(2016)012 din 13 iunie 2016, în privinţa Poloniei. Potrivit acestora, obţinerea metadatelor trebuie dispusă doar în cazuri grave şi pe baza testului proporţionalităţii (a se vedea §§ 54 şi 133 din Opinia CDL-AD(2016)012).

46. De asemenea, Curtea Europeană a menţionat că nici câmpul de aplicare ratione personae nu era delimitat cu suficientă precizie, iar durata maxima pentru care supravegherea putea fi dispusă rămânea o chestiune discutabilă (a se vedea Pietrzak şi Bychawska-Siniarska şi alţii, §§ 201 şi 202).

47. De asemenea, în Hotărârea sa din nr.22 din 19 decembrie 2023, Curtea Constituţională a făcut trimitere la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din cauzele Tele2 Sverige şi Watson şi Alţii, Prokuratuur, Ministerio Fiscal, referitoare la accesul autorităţilor la datele de trafic sau datele de localizare stocate de operatorul de telecomunicaţii (§§ 19-21). În aceste cauze, Curtea de Justiţie a concretizat că articolul 15 § 1 din Directiva privind confidenţialitatea şi comunicaţiile electronice permite accesul la datele de trafic sau datele de localizare stocate doar în scopul combaterii crimelor grave sau ameninţării grave la adresa securităţii, indiferent de durata perioadei pentru care se solicită accesul la datele de trafic sau de volumul datelor disponibile în această privinţă.

48. Mai mult, în Hotărârea sa de Mare Cameră din 20 septembrie 2022, în cauza Bundesrepublik Deutschland v. SpaceNet AG (C-793/19) şi Telekom Deutschland GmbH (C-794/19), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a conchis că articolul 15 § 1 din Directiva privind confidenţialitatea şi comunicaţiile electronice trebuie interpretat că interzicând măsurile legislative naţionale care prevăd, cu titlu preventiv, în scopul combaterii infracţiunilor grave şi al prevenirii ameninţărilor grave la adresa securităţii publice, păstrarea generală şi nediferenţiată a datelor privind traficul şi a datelor de localizare.

b) Aplicarea principilor generale în prezenta cauză

49. Curtea menţionează că, spre deosebire de analiza Curţii Europene din cazurile Ekimdzhiev şi alţii v. Bulgaria [MC], 11 ianuarie 2022, şi Pietrzak and Bychawska-Siniarska şi alţii v. Polania, 28 mai 2024, ea nu este chemată, în prezenta cauză, să analizeze legislaţia referitoare la retenţia preventivă a datelor de comunicaţii şi accesarea ulterioară a acestora de către organele competente.

50. Având în vedere principiile generale stabilite la §§ 44–48 supra, în această cauză Curtea trebuie să analizeze dacă accesul la informaţiile privind convorbirile telefonice pe baza articolului 427 alin.(2) din Codul contravenţional respectă standardul calităţii legii în sensul jurisprudenţei relevante a Curţii Europene.

51. Curtea a stabilit deja, în Hotărârea sa nr.22 din 19 decembrie 2023, că informaţia privind convorbirile telefonice nu vizează conţinutul conversaţiilor, ci reprezintă date care sunt generate sau procesate în timpul furnizării serviciilor de comunicaţii electronice în sensul articolului 20 alin.(3) lit.c) din Legea comunicaţiilor electronice. Totodată, o listă concretă a informaţiilor atribuite serviciilor de comunicaţii electronice este prevăzută de articolul 138⁴ din Codul de procedură penală, care reglementează măsura specială de investigaţie colectarea de informaţii de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice (a se vedea § 72).

52. Aşadar, Curtea confirmă, în contextul articolului 427 alin.(2) din Codul contravenţional, că ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice presupune accesul la datele de transfer şi de localizare (a se vedea HCC nr.22 din 19 decembrie 2023, § 73).

53. Totodată, Curtea menţionează că accesul la datele în discuţie este obţinut în cadrul procesului contravenţional ca un mijloc probatoriu. În acest sens, Curtea reţine că contravenţia constituie o faptă ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decât infracţiunea, comisă cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, care este prevăzută de Codul contravenţional şi poate fi sancţionată contravenţional (articolul 10 din Cod). Prin urmare, norma contestată permite accesul agentului constatator la datele de trafic şi de localizare în contextul unei fapte ilicite, însă mai puţin grave decât infracţiunea. Mai mult, norma în discuţie menţionează care este autoritatea competentă să solicite accesul la aceste informaţii, însă nu precizează categoriile de persoane ale căror date pot fi accesate (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.20 din 19 decembrie 2023, § 78).

54. Totodată, accesul la informaţiile privind convorbirile telefonice poate fi solicitat dacă acestea sunt considerate importante pentru cauza contravenţională, dacă se cunoaşte exact locul şi persoana la care se află aceste informaţii şi dacă există o autorizare prealabilă din partea judecătorului de instrucţie. De asemenea, agentul constatator poate solicita accesul la informaţiile privind convorbirile telefonice în orice cauză contravenţională şi în privinţa oricărei persoane vizate în acestea (a se vedea articolul 427 alineatele (1) şi (2) din Codul contravenţional).

55. Pe de altă parte, Curtea a menţionat în jurisprudenţa sa, că ridicarea informaţiilor privind convorbirile telefonice în contextul cauzelor penale, chiar şi însoţită de autorizarea prealabilă a judecătorului de instrucţie, nu satisface standardul calităţii legii în sensul jurisprudenţei relevante a Curţii Europene şi nu este o măsură aptă să asigure caracterul "necesar într-o societate democratică" şi proporţional al ingerinţei (a se vedea HCC nr.22 din 19 decembrie 2023, §§ 83 şi 87).

56. Aşadar, Curtea reţine că, deşi există garanţia unui control judecătoresc prealabil, această garanţie nu este suficientă să asigure respectarea exigenţei calităţii legii şi a caracterului necesar într-o societate democratică, pentru că norma contestată permite, la modul general, accesul la datele de trafic si de localizare în scopul investigării oricăror contravenţii (a se vedea §§ 44-45 supra).

57. În consecinţă, ridicarea informaţiilor privind convorbirile telefonice în contextul cauzelor contravenţionale, care reprezintă fapte ilicite mai puţin grave ca infracţiunile, a fortiori nu poate fi considerată conformă exigenţei calităţii legii şi necesară într-o societate democratică. Prin urmare, norma contestată nu corespunde în totalitate condiţiilor minime impuse de jurisprudenţa Curţii Europene şi garanţiilor prevăzute de articolele 23 şi 30 din Constituţie.

58. În concluzie, Curtea constată că textul "ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice" din articolul 427 alin.(2) din Codul contravenţional este neconstituţional.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admit sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 427 alin.(2) din Codul contravenţional, ridicate din oficiu de un complet de judecători format din dnii Ştefan Starciuc, Grigori Colev şi Dmitrii Fujenco, în cauzele contravenţionale nr.13r-1/2024, nr.13r-2/2024 şi nr.13r-3/2024, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Se declară neconstituţional textul "ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice" din articolul 427 alin.(2) din Codul contravenţional.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.