Hotărâre nr.3 din 24.01.2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 321 alin.(2) pct.3) şi alin.(4) din Codul de procedură penală (renunţarea inculpatului la dreptul de a fi prezent la şedinţa de judecată) (sesizarea nr.129g/2022)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 321

alin.(2) pct.3) şi alin.(4) din Codul de procedură penală

(renunţarea inculpatului la dreptul de a fi

prezent la şedinţa de judecată)

(sesizarea nr.129g/2022)

nr. 3  din  24.01.2023

 (în vigoare 24.01.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 31-34 art.14 din 03.02.2023

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 3 august 2022,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 321 alin.(2) pct.3) şi alin.(4) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Xenofon Ulianovschi, în interesele dlui Constantin Grădinaru, parte în dosarul nr.1-4070/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna Vasilisa Muntean, judecător la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 3 noiembrie 2022, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Procuraturii Generale, Uniunii Avocaţilor, Institutului de Reforme Penale şi Institutului de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice.

5. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi dl avocat Xenofon Ulianovschi, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, dl Radu Radu, reprezentantul Parlamentului, şi dl Eduard Serbenco, reprezentantul Guvernului.

ÎN FAPT

A. CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

6. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală de învinuire a dlui Constantin Grădinaru de comiterea unei tentative de contrabandă. Potrivit Codului penal, infracţiunea de care este acuzat inculpatul este catalogată ca fiind mai puţin gravă.

7. În cadrul şedinţei de judecată din 7 iunie 2022, dl avocat Xenofon Ulianovschi a ridicat, în interesele dlui Constantin Grădinaru, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 321 alin.(2) pct.3) şi alin.(4) din Codul de procedură penală.

8. Printr-o încheiere din 14 iunie 2022, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 321

Participarea inculpatului la judecarea cauzei

şi efectele neprezentării lui

"(1) Judecarea cauzei în primă instanţă şi în instanţa de apel are loc cu participarea inculpatului, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul articol.

(2) Judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul:

1) când inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanţă;

2) când inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie adus în instanţă pentru judecarea cauzei şi refuzul lui este confirmat şi de apărătorul lui sau de administraţia locului de detenţie a acestuia;

3) examinării unor cauze privitor la săvârşirea unor infracţiuni uşoare când inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa;

4) finalizării urmăririi penale în lipsa învinuitului în condiţiile art.291¹.

(2¹) În cazul prevăzut la alin.(2) pct.2), inculpatul poate fi supus aducerii silite în instanţa de judecată pentru a-şi confirma refuzul de a participa la judecarea cauzei.

(3) În cazul judecării cauzei în lipsa inculpatului, participarea apărătorului şi, după caz, a reprezentantului lui legal este obligatorie.

(4) În caz de neprezentare a inculpatului în instanţă, judecarea cauzei se amână, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2) şi alin.(2¹).

(5) Instanţa, în cazul neprezentării nemotivate a inculpatului la judecarea cauzei, este în drept să dispună aducerea silită a inculpatului şi să-i aplice o măsură preventivă sau să o înlocuiască cu o altă măsură care va asigura prezentarea lui în instanţă, iar la demersul procurorului, să dispună anunţarea inculpatului în căutare. Încheierea privind anunţarea inculpatului în căutare se execută de către organele afacerilor interne.

(6) Instanţa decide judecarea cauzei în lipsa inculpatului din motivele prevăzute în alin.(2) pct.1) numai în cazul în care procurorul a prezentat probe verosimile că persoana pusă sub învinuire şi în privinţa căreia cauza a fost trimisă în judecată a renunţat în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea în faţa instanţei şi de a se apăra personal, precum şi se sustrage de la urmărirea penală şi de la judecată."

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

11. Prin Decizia sa din 3 noiembrie 2022, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

12. Curtea a observat că excepţia de neconstituţionalitate este ridicată de avocatul persoanei în cadrul unui proces pendinte în faţa instanţei de drept comun, subiect căruia i s-a acordat acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

13. Curtea a menţionat că, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a articolului 321 alin.(2) pct.3) şi alin.(4) din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Normele în discuţie nu au mai constituit obiectul controlului de constituţionalitate.

14. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală de învinuire a inculpatului de comiterea unei infracţiuni mai puţin grave. Din sesizare rezultă că judecarea cauzei a fost amânată de mai multe ori din motivul absenţei inculpatului, deşi acesta a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa. Astfel, Curtea a admis că prevederile contestate sunt aplicabile în această cauză. De altfel, potrivit articolului 321 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală, judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc la cererea sa doar dacă este învinuit de comiterea unei infracţiuni uşoare, iar alineatul (4) al aceluiaşi articol stabileşte că, în situaţia în care nu se constată vreo excepţie prevăzută de lege de la regula obligativităţii prezenţei inculpatului la proces, judecarea cauzei se amână.

15. O altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea a analizat, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.30 din 18 martie 2021, § 19; DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 20).

16. Autorul sesizării a susţinut aplicabilitatea articolelor 20 [accesul liber la justiţie] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

17. De asemenea, în opinia autorului excepţiei, normele criticare ar fi contrare articolului 14 [interzicerea discriminării] din Convenţia Europeană, corespondentul articolului 16 [egalitatea] din Constituţie. Sub acest aspect, autorul excepţiei a menţionat că inculpaţii aflaţi în libertate ar fi discriminaţi în raport cu cei care se află în arest, din motiv că, spre deosebire de persoanele din prima categorie, cei din ultima au posibilitatea să refuze să fie aduşi în faţa instanţei de judecată.

18. Cu privire la articolul 54 din Constituţie, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că acesta este aplicabil doar în coroborare cu un drept fundamental incident. Mai mult, articolul 54 îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Astfel, pentru a putea fi invocat acest articol, autorii sesizărilor trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19; HCC nr.31 din 23 septembrie 2021, § 29).

19. Prin urmare, Curtea a trebuit să examineze incidenţa articolului 20 din Constituţie invocat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că articolul 20 din Constituţie îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil (a se vedea DCC nr.90 din 15 iunie 2021, § 25). Curtea Europeană a reţinut că scopul şi obiectul articolului 6 din Convenţie demonstrează că o persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni este îndreptăţită să ia parte la procesul său. Totuşi, nici litera, nici spiritul articolului 6 din Convenţie nu împiedică o persoană să renunţe, expres sau tacit, la garanţiile procesului echitabil (Sejdovic v. Italia [MC], 1 martie 2006, § 86; V.C.L. şi A.N. v. Regatul Unit, 16 februarie 2021, § 201).

21. Din analiza normelor contestate rezultă că o persoană care nu se sustrage de la judecarea cauzei, care nu se află în arest şi care este acuzată de o infracţiune care nu se încadrează în categoria celor uşoare este obligată să participe la judecarea cauzei. Legea nu prevede nicio excepţie de la regula judecării cauzei în prezenţa inculpatului pentru aceste cazuri. Aplicând normele contestate, instanţa de judecată trebuie să amâne judecarea cauzei, indiferent de faptul existenţei unor motive care justifică lipsa inculpatului. Totuşi, acest fapt ar putea afecta principiul judecării cauzei într-un termen rezonabil. Astfel, Curtea a identificat un conflict între obligaţia pozitivă a statului de a asigura prezenţa inculpatului la judecarea cauzei sale şi dreptul unei persoane ca procesul ei să aibă loc şi să se încheie într-un termen rezonabil. Altfel spus, Curtea a identificat un conflict între principii în interiorul dreptului la un proces echitabil.

22. În contextul celor menţionate, Curtea a decis să examineze sesizarea în fond, prin prisma articolelor 20 şi 54 din Constituţie. La etapa fondului, Curtea va evalua caracterul justificat al măsurii contestate prin prisma articolelor menţionate şi va stabili, ulterior, dacă este necesară o analiză separată din perspectiva principiului nediscriminării garantat de articolele 14 din Convenţia Europeană şi 16 din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorului sesizării

23. Autorul excepţiei menţionează că, potrivit articolului 321 alin.(1) din Codul de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanţă şi în instanţa de apel are loc cu participarea inculpatului, cu excepţia cazurilor prevăzute în acelaşi articol. Una dintre excepţiile pentru judecarea cauzei în lipsa inculpatului este prevăzută de articolul 321 alin.(2) pct.3) din Cod, i.e. atunci când inculpatul este acuzat de o infracţiune uşoară şi solicită judecarea cauzei în lipsa sa. Alineatul (4) al aceluiaşi articol stabileşte că, în situaţia în care nu se constată vreo excepţie prevăzută de lege de la regula obligativităţii prezenţei inculpatului la proces, judecarea cauzei se amână.

24. Potrivit autorului excepţiei, normele menţionate nu prevăd situaţia unor persoane acuzate de infracţiuni mai grave decât cele uşoare şi care, din motivul vârstei înaintate sau a stării sănătăţii lor, nu se pot prezenta la proces. Deşi persoanele în discuţie sunt de acord să fie reprezentate de un apărător, legea le obligă să se prezinte la proces. În caz contrar, instanţa de judecată trebuie să amâne judecarea cauzei. Normele în discuţie creează un cerc vicios pentru inculpaţii care sunt acuzaţi de infracţiuni mai grave decât cele uşoare şi care nu se pot prezenta la proces din cauza stării sănătăţii sau a vârstei.

25. Sub acest aspect, autorul excepţiei a citat mai multe cauze din jurisprudenţa Curţii Europene, potrivit căreia articolul 6 din Convenţia Europeană nu împiedică renunţarea de bunăvoie la unele garanţii ale procesului echitabil.

26. Prin urmare, autorul excepţiilor consideră că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 şi 54 Constituţie.

B. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor care şi-au prezentat opiniile

27. În opinia sa scrisă, Parlamentul menţionează că participarea inculpatului la examinarea cauzei este crucială, pentru că el cunoaşte cel mai bine circumstanţele comiterii infracţiunii. De asemenea, prin participarea sa este asigurată contradictorialitatea procesului.

28. Potrivit Parlamentului, ar fi benefică implementarea tehnologiilor informaţionale în procesele de judecată, inclusiv desfăşurarea şedinţelor de judecată prin intermediul teleconferinţei.

29. În opinia scrisă a Preşedintelui Republicii Moldova se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene, potrivit căreia nicio persoană nu este împiedicată se renunţe, de bunăvoie, la exerciţiul dreptului de a se prezenta la şedinţa de judecată. Potrivit Preşedintelui Republicii Moldova, judecătorii naţionali pot aplica direct Convenţia Europeană în cazul în care o persoană renunţă la dreptul de a se prezenta în şedinţa de judecată.

30. Potrivit opiniei reprezentantului Guvernului, Codul de procedură penală conţine suficiente garanţii care asigură respectarea dreptului la un proces echitabil. În şedinţa plenară a Curţii, reprezentantul Guvernului a susţinut că normele contestate nu afectează articolele din Constituţie invocate de autorul excepţiei.

31. Procuratura Generală menţionează că prin normele contestate statul protejează dreptul inculpatului la un proces în contradictoriu. În opinia sa, judecătorii de drept comun ar putea aplica direct Convenţia Europeană şi prevederile constituţionale pentru a soluţiona problema renunţării la dreptul de a se prezenta în şedinţă în cazul în care legea nu prevede această posibilitate.

32. Uniunea Avocaţilor consideră că judecătorii de drept comun trebuie să aibă competenţa de a decide motivat, în fiecare caz particular, dacă este necesară prezenţa inculpatului la şedinţă. Prin urmare, Uniunea Avocaţilor consideră că normele contestate sunt neconstituţionale.

33. În opinia amicus curiae prezentată de Institutul de Reforme Penale se menţionează că examinarea cauzei în lipsa inculpatului nu încalcă, per se, dreptul la un proces echitabil. Este necesară asigurarea corectitudinii procedurilor, nu participarea formală a inculpatului. Astfel, Institutul de Reforme Penale nu constată vreun motiv care ar justifica amânarea procesului şi, în mod implicit, afectarea principiului termenului rezonabil de judecare în cazul în care inculpatul solicită examinarea cauzei în lipsa sa din motive obiective.

34. În opinia sa amicus curiae, Institutul de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice a notat că nu există standarde constituţionale care ar împiedica judecarea cauzei în lipsa inculpatului atunci când acesta renunţă, în mod neechivoc, la acest drept.

C. Aprecierea Curţii

Principii generale privind judecarea cauzei in absentia

35. Curtea constată că prezenţa unui inculpat la judecarea propriei cauze reprezintă o garanţie a procesului echitabil. Importanţa acesteia a fost subliniată în tratatele internaţionale în materia drepturilor fundamentale care au fost ratificate de Republica Moldova. De exemplu, articolul 14 alin.(3) lit.d) din Pactul internaţional pentru drepturile civile şi politice stabileşte că orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni are dreptul să fie prezentă la proces şi să se apere ea însăşi sau să aibă asistenţa unui apărător ales de ea.

36. În acelaşi context, articolul 6 alin.(3) lit.c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului îi garantează oricărui acuzat dreptul să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer.

37. În ciuda acestor texte, aparent imperative, niciun tratat internaţional în materia drepturilor fundamentale nu interzice desfăşurarea şedinţelor de judecată în lipsa inculpatului. Curtea Europeană a menţionat că, deşi procedurile care au loc în absenţa acuzatului nu sunt, per se, incompatibile cu articolul 6 din Convenţie, ar constitui o denegare de justiţie dacă o persoană condamnată in absentia nu ar putea obţine redeschiderea procesului, în situaţia în care nu s-a stabilit că inculpatul nu a renunţat la dreptul său de a se prezenta şi a se apăra (Sejdovic v. Italia [MC], 1 martie 2006, § 82). A contrario, nu este necesară redeschiderea procedurii în cazul în care fie persoana vizată a renunţat la dreptul de a se prezenta şi de a se apăra, fie a încercat să se sustragă de la proces.

38. Nici litera, nici spiritul articolului 6 din Convenţie nu împiedică o persoană să renunţe, expres sau tacit, la garanţiile procesului echitabil. Renunţarea trebuie stabilită de o manieră lipsită de echivoc şi trebuie însoţită de garanţii minime comensurabile cu importanţa sa. Renunţarea nu poate contraveni vreunui interes public (Sejdovic v. Italia [MC], 1 martie 2006, § 86; V.C.L. şi A.N. v. Regatul Unit, 16 februarie 2021, § 201).

39. În particular, nu există o încălcare a dreptului la un proces echitabil atunci când persoana acuzată a fost informată cu privire la data şi la locul procesului sau atunci când a fost apărată de către un avocat pe care l-a mandatat în acest scop. Aceste considerente au stat la baza concluziei Curţii Europene privind lipsa unei încălcări a articolului 6 din Convenţie în cauzele Medenica v. Elveţia, 14 iunie 2001, §§ 56–59; Dijkhuizen v. Olanda, 8 iunie 2021, § 59- 62).

40. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a subliniat, între altele, că lipsa de reacţie din partea acuzatului nu trebuie să paralizeze procedura instanţei (DCC nr.124 din 30 octombrie 2018, § 23; DCC nr.77 din 1 iunie 2021, § 26).

Principii generale privind dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil

41. Curtea menţionează că orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni are un drept fundamental ca procesul ei să aibă loc şi să se încheie într-un termen rezonabil. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, în materie penală, dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil urmăreşte să asigure faptul că o persoană acuzată nu trebuie să rămână într-o stare de incertitudine privind soarta sa o perioadă îndelungată (Kart v. Turcia [MC], 3 decembrie 2009, § 68).

42. Criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al termenului procedurilor penale sunt, în special, complexitatea cauzei, comportamentul părţilor şi al autorităţilor relevante (Liblik şi alţii v. Estonia, 28 mai 2019, § 91).

43. Articolul 6 din Convenţie nu-i impune inculpatului o cooperare activă cu autorităţile judiciare. Acestuia nu i se poate reproşa că s-a folosit pe deplin de remediile oferite de dreptul naţional (Sociedade de Construções Martins & Vieira, Lda. şi alţii v. Portugalia, 30 octombrie 2014, § 48). Totuşi, trebuie să fie avută în vedere intenţia inculpatului, care rezultă din dosar, de a amâna instrumentarea cauzei. Inculpatul nu poate invoca perioada în care se ascundea, încercând să se sustragă de la judecată (Vayiç v. Turcia, 20 iunie 2006, § 44; Keaney v. Irlanda, 30 aprilie 2020, § 95).

44. Totodată, pe baza articolului 6 din Convenţie, statele au obligaţia să-şi organizeze sistemul judiciar astfel încât tribunalele să îndeplinească toate cerinţele acestui articol, inclusiv să fie apte să judece cauzele într-un termen rezonabil (Bara şi Kola v. Albania, 12 octombrie 2021, § 94).

Aplicarea principiilor generale în prezenta cauză

45. Articolul 321 alin.(1) din Codul de procedură penală stabileşte regula potrivit căreia judecarea cauzei în primă instanţă şi în apel are loc cu participarea inculpatului. Alineatul (2) al aceluiaşi articol stabileşte excepţiile de la această regulă: (i) cazul în care inculpatul se eschivează de la prezentarea în instanţă; (ii) cazul în care inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie adus la şedinţa de judecată, iar refuzul său este confirmat de apărător sau de administraţia locului de detenţie; (iii) în situaţia examinării unor cauze referitoare la comiterea unor infracţiuni uşoare, iar inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa; (iv) în situaţia finalizării urmăririi penale şi a trimiterii cauzei în judecată in absentia. În continuare, alineatul (4) al aceluiaşi articol stabileşte că, în situaţia în care nu se constată vreo excepţie prevăzută de lege de la regula obligativităţii prezenţei inculpatului la proces, judecarea cauzei se amână.

46. Analizând aceste prevederi, Curtea observă că o persoană care nu se sustrage de la judecarea cauzei, care nu se află în arest, care este acuzată de o infracţiune din afara categoriei celor uşoare şi care a luat cunoştinţă de învinuire înainte ca dosarul să-i fie trimis în judecată nu se încadrează în nicio excepţie de la regula judecării cauzei în prezenţa inculpatului, chiar dacă există motive care i-ar justifica absenţa.

47. Curtea îşi poate imagina situaţia unor persoane care, din motivul vârstei înaintate sau a stării de sănătate, nu se pot prezenta la proces, însă doresc ca procesul lor să se desfăşoare. Aplicând normele contestate, instanţa de judecată ar trebui să amâne judecarea cauzei la nesfârşit, pentru că situaţia lor nu se încadrează în nicio excepţie menţionată mai sus. Pentru persoanele în discuţie, o astfel de soluţie ar echivala cu o negare a dreptului la un proces echitabil, desfăşurat într-un termen rezonabil. Aducerea lor forţată nu remediază problema, ci dimpotrivă, o agravează, pentru că ar putea leza drepturile acestor persoane la respectarea demnităţii sau a sănătăţii.

48. Curtea notează că, deşi prezenţa inculpatului în şedinţă are o importanţă deosebită pentru asigurarea caracterului echitabil şi în contradictoriu al procesului, iar legislatorul are obligaţia pozitivă să instituie mecanisme care să-i asigure prezenţa la şedinţă, acestea nu trebuie să paralizeze procedura instanţei de judecată, împiedicând, pur şi simplu, desfăşurarea procesului. În acest context, Curtea subliniază că, atunci când sunt puse în balanţă aceste două principii, legislatorul trebuie să găsească echilibrul corect, adică soluţia care nu subordonează un principiu în detrimentul altuia, ci soluţia care identifică un compromis optim.

49. Analizând prevederile Codului de procedură penală, Curtea constată că legislatorul a reglementat situaţia persoanelor care refuză în mod implicit la dreptul de a fi prezente la judecarea cauzei (e.g. inculpaţii care se sustrag de la judecată). De asemenea, legislatorul a reglementat posibilitatea renunţării în mod expres la dreptul de a fi prezente pentru persoanele aflate în arest preventiv, refuzul fiind confirmat de apărător sau de administraţia locului de detenţie, indiferent de categoria infracţiunilor de care sunt acuzate.

50. Pe de altă parte, Curtea observă că persoanele care nu se află în arest preventiv şi care nu se sustrag de la judecată pot renunţa în mod expres la dreptul de a fi prezente la şedinţă doar dacă sunt acuzate de comiterea unor infracţiuni uşoare. Curtea nu poate identifica vreun motiv rezonabil care justifică o asemenea soluţie legislativă. De altfel, acelaşi articol 321 din Codul de procedură penală prevede la alineatul (3) garanţia potrivit căreia, în cazul judecării cauzei în lipsa inculpatului, participarea apărătorului şi, după caz, a reprezentantului lui legal este obligatorie.

51. Din aceste motive, Curtea va declara neconstituţional textul "examinării unor cauze privitor la săvârşirea unor infracţiuni uşoare" din articolul 321 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală, pentru că nu le permite unor categorii de persoane inculpate să beneficieze de dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 20 din Constituţie. Această concluzie scuteşte Curtea de necesitatea efectuării unei analize suplimentare prin prisma principiului nediscriminării garantat de articolul 14 din Convenţia Europeană, invocat de autorul excepţiei.

52. Totuşi, Curtea notează că instanţele de judecată vor trebui să verifice: (I) dacă există circumstanţe excepţionale şi motive obiective care justifică absenţa inculpaţilor la şedinţă (e.g. starea sănătăţii sau vârsta înaintată); (II) dacă renunţarea este voluntară, lipsită de echivoc (e.g. declară solemn într-o şedinţă precedentă sau prezintă un înscris contrasemnat de apărător în care îşi manifestă această dorinţă) şi bazată pe o alegere în cunoştinţă de cauză (persoana prevede consecinţele pe care le presupune conduita sa); (III) dacă renunţarea nu contravine unui interes public mai important. În aceste condiţii, Curtea va emite o Adresă către Parlament în vederea reglementării acestor garanţii în conformitate cu considerentele prezentei hotărâri.

53. Având în vedere că problema abordată de autorul sesizării este soluţionată prin declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor contestate de la articolul 321 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală, Curtea consideră că este superfluu să se pronunţe şi cu privire la critica alineatului (4) din acelaşi articol, care stabileşte că judecarea cauzei se amână dacă nu se constată vreo excepţie prevăzută de lege de la regula obligativităţii prezenţei inculpatului la proces.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite parţial sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 321 alin.(2) pct.3) şi alin.(4) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Xenofon Ulianovschi, în interesele dlui Constantin Grădinaru, parte în dosarul nr.1-4070/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Se declară neconstituţional textul "examinării unor cauze privitor la săvârşirea unor infracţiuni uşoare" din articolul 321 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

ADRESĂ

Prin Hotărârea nr.3 din 24 ianuarie 2023, Curtea Constituţională a declarat neconstituţional textul "examinării unor cauze privitor la săvârşirea unor infracţiuni uşoare" din articolul 321 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală, pentru că nu le permitea unor categorii de persoane inculpate să beneficieze de garanţiile dreptului la un proces echitabil. Mai exact, aceste prevederi nu le permiteau persoanelor în discuţie să renunţe la dreptul de a fi prezente la judecarea cauzelor lor.

Curtea a reţinut că, în asemenea cazuri, instanţele de judecată trebuie să verifice: (I) dacă există circumstanţe excepţionale şi motive obiective care justifică absenţa inculpaţilor la şedinţă (e.g. starea sănătăţii sau vârsta înaintată); (II) dacă renunţarea lor este voluntară, lipsită de echivoc (e.g. declară solemn într-o şedinţă precedentă sau prezintă un înscris contrasemnat de apărător în care îşi manifestă această dorinţă) şi bazată pe o alegere în cunoştinţă de cauză (persoana prevede consecinţele pe care le presupune conduita sa); (III) dacă renunţarea nu contravine unui interes public mai important.

În acest context, Curtea îi solicită Parlamentului să modifice prevederile Codului de procedură penală în conformitate cu considerentele hotărârii Curţii Constituţionale.

Aşadar, potrivit prevederilor articolelor 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenul prevăzut de lege.