Hotărâre nr.4 din 03.03.2022 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării şi din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 (sesizările nr.205a/2020 şi nr.122g/2021)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea

nr. 92  din 29 mai 2014  cu  privire  la  energia  termică  şi

promovarea  cogenerării şi  din  Regulamentul aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002

(sesizările nr.205a/2020 şi nr.122g/2021)

nr. 4  din  03.03.2022

 (în vigoare 03.03.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 73-77 art. 27 din 18.03.2022

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 11 decembrie 2020 şi, respectiv, pe 27 mai 2021,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările depuse la Curtea Constituţională pe 11 decembrie 2020 şi, respectiv, pe 27 mai 2021.

2. Sesizarea nr.205a/2020 este formulată, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de dl Dan Perciun, deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În această sesizare se solicită controlul constituţionalităţii articolului 42 alin.(12) din Legea nr.92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării şi a punctelor 8, 8¹, 8², 8³, 8⁴, 8⁵ şi 8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002.

3. Sesizarea nr.122g/2021 are la bază o excepţie de neconstituţionalitate a prevederilor punctelor 8, 8¹, 8³ şi 8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002. Excepţia a fost ridicată de dl Petru Ciobanu şi de dna Angelica Ciobanu, apelanţi în dosarul nr.2a-3566/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Această sesizare a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău format din dl Ion Ţurcan şi dnele Ana Panov şi Liuba Pruteanu.

4. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor nr.205a/2020 şi nr.122g/2021, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, căruia i-a atribuit numărul 205a/2020.

5. În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică şi S.A. "Termoelectrica".

6. În şedinţa publică a Curţii, au fost prezenţi dl Dan Perciun, autor al sesizării nr.205a/2020, dl Petru Ciobanu, coautor al sesizării nr.122g/2021, dl Radu Radu, reprezentant al Parlamentului, dl Constantin Borosan, Secretar de stat în domeniul energeticii din cadrul Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, dl Nicolae Olari, şef adjunct al Direcţiei de politici în domeniul energetic din cadrul Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, dl Andrei Ciornîi, şef al Secţiei juridice din cadrul Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

Circumstanţele cauzei civile nr 2a-3566/20 (sesizarea nr.122g/2021)

7. Din noiembrie 2003, apartamentul dlui Petru Ciobanu şi al dnei Angelica Ciobanu este deconectat integral de la sistemul centralizat de încălzire. Domiciliul lor nu beneficiază de acest serviciu, fapt confirmat de un act întocmit de Asociaţia proprietarilor de locuinţe privatizate nr.54/2018 din 5 noiembrie 2003.

8. Pe 21 noiembrie 2019, reprezentantul "Termoelectrica" S.A. a formulat, în interesele A.P.L.P. nr.54/218 Coop, o cerere de chemare în judecată împotriva dlui Petru Ciobanu şi dnei Angelica Ciobanu cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei pentru consumul energiei termice şi a cheltuielilor de judecată.

9. Prin Hotărârea din 19 august 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis cererea de chemare în judecată depusă de "Termoelectrica" S.A. şi a dispus încasarea în mod solidar de la dl Petru Ciobanu şi dna Angelica Ciobanu în beneficiul A.P.L.P. nr.54/218 Coop datoria pentru energia termică în sumă de 2440 lei şi 55 bani.

10. Ulterior, nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, dl Petru Ciobanu şi dna Angelica Ciobanu au atacat-o în apel.

11. La 19 aprilie 2021, în faţa Curţii de Apel Chişinău, dl Petru Ciobanu şi dna Angelica Ciobanu au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a punctelor 8, 8¹, 8³ şi 8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002.

12. Printr-o încheiere din 20 aprilie 2021, Curtea de Apel Chişinău, a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

"(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[…]

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

[…]."

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[…]."

14. Prevederile relevante ale Legii nr.92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării sunt următoarele:

Articolul 42

Deconectarea, întreruperea şi limitarea

alimentării cu energie termică

"[…]

(12) În cazul în care deconectarea instalaţiei de utilizare a energiei termice de la sistemul colectiv de alimentare cu energie termică a fost deja efectuată, facturarea şi plata pentru energia termică se fac conform unui regulament aprobat de Guvern."

15. Prevederile relevante ale Anexei nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, sunt următoarele:

"[…]

8. În cazul deconectării integrale a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de 10% din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în cămine), luând în consideraţie existenţa pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice şi subsoluri) care menţin în stare funcţională sistemele inginereşti de alimentare cu apă şi de canalizare în perioada rece, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun şi imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii.

Plata în mărime de 10%, stabilită în alineatul unu din prezentul punct, va fi distribuită în aceeaşi perioadă de încălzire, în mod obligatoriu, de către gestionarul fondului de locuinţe sau furnizor, la reducerea plăţilor pentru consumatorii conectaţi la sistemul centralizat de alimentare cu căldură, conform calcului efectuat şi semnat de către gestionar şi furnizor, în cazul contractelor încheiate de furnizor cu gestionar, sau furnizor şi consumator, în cazul contractelor încheiate direct de furnizor cu consumator.

8¹. În cazul deconectării integrale deja efectuate a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, cu instalarea altei surse de încălzire pentru întreţinerea temperaturii constante în încăpere la un nivel de cel puţin + 18°C, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de:

10 %, începând cu 1 octombrie 2011;

15 %, începând cu 1 octombrie 2012;

20 %, începând cu 1 octombrie 2013;

10 %, începând cu 1 iunie 2016.

din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în cămine).

Plata stabilită în alineatul unu din prezentul punct va fi distribuită în aceeaşi perioadă de încălzire, în mod obligatoriu, de către gestionarul fondului de locuinţe sau furnizor la reducerea plăţilor pentru consumatorii conectaţi la sistemul centralizat de alimentare cu căldură, conform calculului efectuat şi semnat de către gestionar şi furnizor, în cazul contractelor încheiate de furnizor cu gestionar, sau furnizor şi consumator, în cazul contractelor încheiate direct de furnizor cu consumator.

8². În cazul deconectării integrale deja efectuate a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire fără instalarea altei surse de încălzire pentru întreţinerea temperaturii constante în încăpere la un nivel de cel puţin + 18 °C, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de 20 % începând cu 1 octombrie 2011, iar începând cu 1 iunie 2016 - în mărime de 10 % din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în cămine)

8³. Luând în considerare existenţa pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice şi subsoluri) care menţin în stare funcţională sistemele inginereşti de alimentare cu apă şi de canalizare în perioada rece, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun şi imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii, în cazul deconectărilor parţiale deja efectuate a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de:

100 % – pentru suprafaţa încăperilor conectate;

20 % – pentru suprafaţa încăperilor deconectate.

Începând cu 1 iunie 2016, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de:

100 % – pentru suprafaţa încăperilor conectate;

10 % – pentru suprafaţa încăperilor deconectate.

8⁴. În cazul deconectării parţiale deja efectuate a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, pentru încăperile auxiliare în cadrul apartamentului, în care nu a fost prevăzută instalarea corpurilor de încălzire, achitarea pentru încălzirea suprafeţelor încăperilor auxiliare se va efectua proporţional suprafeţelor încăperilor locuibile în care a fost prevăzută instalarea corpurilor de încălzire, neconectate/conectate la sistemul centralizat de încălzire, sau în baza recalculării sarcinii termice a apartamentului (încăperii locuibile în cămine), care vor fi efectuate de către instituţiile de proiectare sau persoanele fizice care deţin licenţă în acest gen de activitate.

8⁵. Deconectarea ulterioară integrală de la sistemul centralizat de încălzire se va efectua doar cu acordul în scris al tuturor proprietarilor de apartamente din cadrul blocului locativ, încăperi locuibile în cămine şi gestionarul fondului locativ, cu condiţia existenţei proiectului reconstrucţiei sistemului centralizat de încălzire elaborat de către instituţiile de proiectare sau persoanele fizice care deţin licenţă în acest gen de activitate, pe baza datelor inventarierii sistemului centralizat de încălzire existent şi coordonat în modul stabilit. Responsabilitatea asupra veridicităţii listelor şi semnăturilor se pune în seama gestionarului fondului locativ.

8⁶. În cazul în care în blocul locativ nu există încăperi tehnice (etaje tehnice şi subsoluri), iar în apartamentul (încăperile locuibile în cămine) deconectat de la sistemul centralizat de încălzire nu există coloane de încălzire tranzitorii, începând cu 1 iunie 2016, consumatorul va achita plata pentru încălzirea încăperilor deconectate, stabilită în punctele 8, 8¹, 8², 8³, în mărime de 5% din costul energiei termice, calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în cămine).

[…]."

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

16. Prin Decizia sa din 17 iunie 2021, Curtea a verificat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

17. În baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Articolele 25 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale le conferă deputaţilor prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

19. Curtea a stabilit că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl Petru Ciobanu şi de dna Angelica Ciobanu, apelanţi în dosarul nr.2a-3566/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, este formulată de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Curtea a reţinut că obiectul sesizării îl constituie articolul 42 alin.(12) din Legea nr.92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării şi punctele 8, 8¹, 8², 8³, 8⁴, 8⁵ şi 8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002.

21. Având în vedere faptul că sesizarea nr.122g/2021 are la bază o excepţie de neconstituţionalitate, Curtea a trebuit să verifice suplimentar dacă prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei. Curtea a observat că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect încasarea datoriei pentru consumul energiei termice în cazul unei locuinţe deconectate integral de la sistemul centralizat de încălzire. Prin urmare, Curtea a admis că prevederile contestate sunt aplicabile la soluţionarea cauzei.

22. Curtea a constatat că prevederile punctelor 8, 8¹, 8², 8³, 8⁴ şi 8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul în discuţie au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, fiind pronunţate deciziile de sistare a procesului nr.7 din 30 decembrie 2011 şi de inadmisibilitate nr.16 din 9 februarie 2018.

23. De principiu, această situaţie nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate a unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În asemenea cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.124 din 25 noiembrie 2019, § 17; DCC nr.25 din 2 martie 2020, § 19; DCC nr.131 din 19 noiembrie 2020, § 20).

24. Autorii sesizărilor susţin că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) [statul de drept], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 9 [principiile fundamentale privind proprietatea], 16 [egalitatea], 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia], 58 [contribuţii financiare], 60 [Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ], 66 [atribuţiile de bază ale Parlamentului], 72 [categorii de legi], 102 alin.(2) [actele Guvernului], 126 [economia], 127 [proprietatea] şi 132 [sistemul fiscal] din Constituţie.

25. Cu privire la incidenţa articolelor 60, 66 şi 72 din Constituţie, Curtea reiterează că simpla enumerare a unor articole din Constituţie nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.50 din 28 mai 2020, § 16; DCC nr.54 din 2 iunie 2020, § 31). Curtea a reţinut că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privinţa formulării unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr.4 din 5 ianuarie 2021, § 23; DCC nr.184 din 25 noiembrie 2021, § 16).

26. Cu privire la incidenţa articolelor 4 şi 9 din Constituţie, Curtea a reţinut că acestea au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 20; DCC nr.82 din 8 iunie 2021, § 14).

27. Cu privire la articolele 126 şi 127 din Constituţie, autorii sesizărilor nu au argumentat în ce măsură prevederile contestate contravin acestora.

28. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 1 alin.(3), 16 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorii sesizărilor trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 30; HCC nr.25 din 29 octombrie 2020, § 29; HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 22; HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 34, 36).

29. Cu privire la aplicabilitatea articolului 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că o condiţie o reprezintă un tratament diferenţiat. În prezenta cauză, nu a fost demonstrată existenţa unui asemenea tratament. Prin urmare, Curtea nu a reţinut spre examinare articolul 16 din Constituţie.

30. Cu referire la incidenţa articolelor 58 şi 132 din Constituţie, Curtea a observat că autorii sesizărilor nu au demonstrat în ce măsură prevederile contestate afectează obligaţia cetăţenilor de a contribui, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice sau sistemul fiscal. Prin urmare, acest capăt al sesizărilor este inadmisibil.

31. În privinţa articolului 102 alin.(2) din Constituţie, autorul sesizării nr.205a/2020 a invocat că punctele 8, 8¹, 8², 8³, 8⁴, 8⁵ şi 8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 reprezintă norme primare, deoarece precedă adoptarea Legii nr.92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării. Cu privire la acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că plata pentru energia termică prevăzută în Anexa în discuţie vine să execute inclusiv Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr.1402 din 24 octombrie 2002 (DCC nr.52 din 2 iunie 2020, §§ 27, 35), Legea privatizării fondului de locuinţe nr.1324-XII din 10 martie 1993 şi Legea condominiului în fondul locativ nr.913-XIV din 30 martie 2000 (DCC nr.7 din 30 decembrie 2011, § 30-32).

32. Astfel, la aprobarea punctelor 8, 8¹, 8², 8³, 8⁴, 8⁵ şi 8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, Guvernul nu a acţionat ultra vires, el rămânând în sfera competenţelor sale stabilite de articolul 102 alin.(2) din Constituţie.

33. Cu referire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea a constatat că prevederile contestate stabilesc obligaţia consumatorilor de a plăti pentru încălzire un procentaj din costul energiei termice calculate în cazul deconectării integrale a apartamentului. Plata pentru încălzire impusă proprietarilor deconectaţi integral de la sistemul centralizat de încălzire presupune instituirea unei sarcini financiare pentru aceştia. Ea este un rezultat al reglementării statale, iar aplicarea sa continuă reprezintă un mijloc prin care statul controlează folosinţa proprietăţii persoanelor în discuţie (a se vedea § 64 din hotărârea Strezovski şi alţii v. Macedonia de Nord, 27 februarie 2020). În acest sens, Curtea a constatat că plata stabilită de dispoziţiile contestate face incident articolul 46 din Constituţie.

34. În consecinţă, Curtea va verifica constituţionalitatea punctelor 8, 8¹, 8², 8³, 8⁴ şi 8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, prin prisma articolului 46 din Constituţie, potrivit etapelor testelor de legalitate şi de proporţionalitate care pot fi deduse din articolul 54 din Constituţie.

35. În privinţa punctului 8⁵ din Anexa în discuţie, Curtea a reţinut că acesta nu stabileşte vreo obligaţie de plată pentru încălzire, ci o necesitate de a obţine acordul scris al tuturor proprietarilor de apartamente din cadrul blocului locativ pentru deconectarea integrală de la sistemul centralizat de încălzire. Totodată, Curtea a observat că în privinţa articolului 42 alin.(12) din Legea nr.92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării şi a punctului 8⁵ din Anexa nr.7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 nu a fost motivată pretinsa neconformitate cu prevederile constituţionale invocate. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.46 din 1 aprilie 2021, § 17; DCC nr.65 din 13 mai 2021, § 18).

A. Argumentele autorilor sesizărilor

36. Autorul sesizării nr.205a/2020 îi solicită Curţii controlul constituţionalităţii punctelor 8, 8¹, 8², 8³, 8⁴ şi 8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002.

37. Acesta susţine că prevederile contestate sunt vagi şi lasă loc de reglementare de către Guvern a unor norme subiective şi arbitrare. Guvernul instituie astfel, pentru consumători, o plată pentru un serviciu la care au renunţat, fapt care încalcă dreptul de proprietate.

38. Autorii sesizării nr.122g/2021 contestă punctele 8, 8¹, 8³ şi 8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul în discuţie. Ei susţin că prevederile contestate impun achitarea plăţii pentru încălzirea încăperilor deconectate în situaţia în care lipseşte orice posibilitate fizică de a le încălzi. Mai mult, aceste prevederi îi permit furnizorului să pretindă achitarea unui serviciu pe care, de facto, nu-l prestează pentru consumatori.

39. Autorii sesizărilor consideră că prevederile contestate încalcă articolele 46 şi 54 din Constituţie.

B. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor cărora li s-a solicitat şi-au prezentat opinia

40. În opinia Preşedintelui Republicii, normele contestate sunt conforme cu natura juridică a dreptului de proprietate comună şi participarea coproprietarelor la repartizarea veniturilor şi suportarea cheltuielilor aferente. Dreptul de proprietate al unora nu poate prevala şi nu poate fi folosit în detrimentul drepturilor şi intereselor altor cetăţeni sau al unei colectivităţi. Mai mult, necesitatea de a factura proprietarii debranşaţi de la sistemul centralizat se explică prin faptul că cei debranşaţi beneficiază direct sau indirect de căldura cedată prin pereţii celor conectaţi la sistemul centralizat, precum şi de existenţa pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice, de la necesitatea încălzirii locurilor de uz comun şi imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii. De asemenea, din cauza celor debranşaţi de la sistemul centralizat sunt create dificultăţi de funcţionare a furnizorului de energie termică, iar în rezultat au de suferit cei care au rămas conectaţi la sistemul centralizat de încălzire. Cu referire la existenţa unor măsuri mai puţin intruzive în dreptul de proprietate, Preşedintele menţionează că este sarcina Guvernului să identifice şi să propună alte măsuri decât cele care au fost contestate.

41. În opinia Parlamentului, achitarea costurilor ce ţin de producerea, transportul, distribuţia şi/sau furnizarea energiei termice, cu excepţia cheltuielilor ce ţin de pierderile normative de energie termică, nu poate fi impusă celor care au renunţat la aceste servicii. Distribuţia cheltuielilor pentru încălzirea blocului proprietarilor apartamentelor debranşate pentru pierderile normative de energie este aplicată cu scopul protejării dreptului coproprietarilor care nu s-au debranşat de la sistemul colectiv de alimentare cu energie termică şi cu scopul încălzirii locurilor de uz comun. Mai mult, potrivit Parlamentului, se atestă prezenţa unui raport de drept între stat, beneficiar de servicii comunale şi asociaţia de coproprietari în condominiu unde beneficiarului i se poate pretinde creanţa doar asupra prestării unor servicii ce ţin de proprietatea comună în condominiu. Parlamentul conchide că criticile de neconstituţionalitate ale articolului 42 alin.(12) din Legea cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării sunt neîntemeiate, iar prevederile punctelor 8-8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie trebuie argumentate de către Guvern.

42. În opinia prezentată de Guvern se menţionează că problema aplicării prevederilor punctelor 8-8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.191/2002 nu poate fi abordată decât în coroborare cu normele privind serviciile comunale şi proprietatea în condominiu, deoarece întreţinerea, exploatarea şi reparaţia locuinţelor este sarcina comună a tuturor locatarilor şi coproprietarilor. Guvernul susţine că pierderile normative de energie se bazează pe procesele fizice care au loc în timpul transferului de căldură şi sunt determinate prin aplicarea unui algoritm de calcul complex, care ţine de caracteristicile geometrice şi termotehnice ale elementelor de construcţie prin care încăperea pierde căldură. Având în vedere diversitatea cazurilor şi complexitatea calculelor pentru a determina impactul fiecărei intervenţii în sistem, legislatorul a delegat Guvernului competenţa să reglementeze acest domeniu, care, la rândul său a adoptat Hotărârea nr.628/2016. Aşadar, modificările în Hotărârea Guvernului nr.191/2002, operate prin Hotărârea nr.628/2016, au fost adoptate pentru executarea articolului 42 din Legea nr.92/2014. Guvernul menţionează că scopul prevederilor contestate este protejarea consumatorilor ale căror instalaţii de utilizare a energiei termice au fost debranşate de la sistemul colectiv de încălzire a blocului de a achita preţul pentru energia termică, mărimea căruia va fi stabilită conform unui regulament aprobat de Guvern. Distribuţia cheltuielilor pentru încălzirea blocului către proprietarii apartamentelor debranşate pentru pierderile normative de energie este aplicată pentru salvgardarea altui drept a coproprietarilor care nu s-au debranşat de la sistemul colectiv de încălzire şi urmează să achite pe baza principiului solidarităţii pentru încălzirea locurilor de uz comun. De asemenea, părţile comune ale blocului locativ fac obiectul de proprietate forţată şi comună. Proprietarii de apartamente, având un drept de proprietate comună, au obligaţia de a le întreţine în mod corespunzător şi, în caz de necesitate, de a contribui la reparaţia lor. Aşadar, prevederile contestate sunt în corelaţie cu natura juridică a dreptului de proprietate comună şi cu participarea coproprietarilor la repartizarea veniturilor şi suportarea cheltuielilor aferente.

43. În opinia Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (ANRE), ţevile de încălzire din interiorul apartamentelor/spaţiilor pot fi izolate termic. Totodată, izolarea conductelor interioare nu exclude degajările de energie termică prin radiaţie. Astfel, izolarea conductelor nu exclude consumurile/degajările de energie termică pentru locurile de uz comun. Sistemele interioare de încălzire sunt, de regulă, de tip orizontal sau vertical. În cazul sistemelor de încălzire cu distribuţie orizontală, sunt posibile din punct de vedere tehnic contorizarea individuală şi asigurarea măsurării energiei termice utilizate per fiecare apartament şi determinată cantitatea de energie termică pentru locurile de uz comun, indiferent dacă sunt sau nu izolate conductele din interiorul blocului. În cazul sistemelor interioare de încălzire de tip vertical, contorizarea la nivel de apartament prin instalarea unui singur contor de energie termică este imposibilă. În acest caz, contorizarea şi determinarea separată a energiei termice pentru locurile de uz comun cu echipament de măsurare a energiei termice la fel este imposibilă. În aceste situaţii, ANRE consideră oportun de elaborat şi aprobat un Regulament care să stabilească procedura/metoda de repartizare a energiei termice în interiorul blocurilor locative pentru toate cazurile.

44. În opinia S.A. "Termoelectrica", dacă proprietarii, chiriaşii şi locatarii apartamentelor deconectate de la sistemul colectiv de alimentare cu energie termică nu vor achita taxa de 5-10%, acest fapt va conduce la majorarea facturilor celorlalţi consumatori din cadrul blocului locativ. Cantitatea de energie termică va fi aceeaşi, doar că nu va fi repartizată tuturor proprietarilor, chiriaşilor şi locatarilor, creându-se o inechitate. Izolarea reţelelor în cadrul blocului locativ poate doar diminua pierderile de energie termică în cadrul blocului locativ, însă nu poate conduce la excluderea obligaţiei de contribuţie a fiecărui proprietar, chiriaş şi locatar la întreţinerea reţelelor comune ale blocului locativ. Cu privire la contorizarea individuală, S.A. "Termoelectrica" susţine că aceasta este posibilă doar în cazul sistemelor de distribuţie pe orizontală a agentului termic, atunci când fiecare apartament are branşament separat, dotat cu echipament de măsurare a energiei termice.

A. Aprecierea Curţii

45. Curtea subliniază că interpretează şi aplică articolul 46 din Constituţie în conformitate cu tratatele în materie de drepturi ale omului la care Republica Moldova este parte. Această obligaţie decurge din articolul 4 din Constituţie. Unul dintre tratatele în materie de drepturi ale omului la care Republica Moldova este parte este Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

46. Curtea reiterează că dispoziţiile articolului 46 din Constituţie obligă statul şi ceilalţi titulari ai puterii publice să respecte proprietatea şi să se abţină de la orice acţiune ce ar aduce atingere acestui drept (HCC nr.38 din 8 iulie 1999; DCC nr.7 din 20 ianuarie 2022, § 30 şi jurisprudenţa citată acolo).

47. Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi la asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului (articolul 46 alin.(5) din Constituţie). Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii (articolul 127 alin.(2) din Constituţie). Aceste dispoziţii constituţionale îi permit Curţii să reţină că legislatorul deţine, pe baza articolului 72 alin.(3) lit.i) din Constituţie, competenţa de a reglementa folosinţa bunurilor în acord cu interesul general, regimul juridic general al proprietăţii fiind stabilit prin lege organică (DCC nr.52 din 2 iunie 2020, § 22).

48. Curtea Europeană a reţinut într-o cauză similară cu prezenta cauză, Strezovski şi alţii v. Macedonia de Nord, pronunţată la 27 februarie 2020, că obiectul esenţial al articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie, care garantează dreptul de proprietate, constă în protecţia persoanei de ingerinţa nejustificată a statului în posesia nestingherită a bunurilor sale. Totuşi, în virtutea articolului 1 din Convenţie, fiecare parte contractantă "îi recunoaşte oricărei persoane aflate sub jurisdicţia sa drepturile şi libertăţile definite în Convenţie". Realizarea acestei obligaţii generale poate presupune obligaţii pozitive inerente asigurării exerciţiului efectiv al drepturilor garantate de Convenţie. În contextul articolului 1 din Protocolul nr.1 şi în cazul litigiilor dintre persoane fizice şi companii, obligaţiile pozitive pot pretinde ca statul să întreprindă măsurile necesare pentru protecţia dreptului de proprietate. Acest fapt presupune, în special, că statele au obligaţia de a institui proceduri judiciare care oferă garanţiile procedurale necesare şi care, prin urmare, le permit tribunalelor naţionale să judece în mod efectiv şi corect orice caz care vizează chestiuni legate de proprietate (§61). Graniţa dintre obligaţiile pozitive şi obligaţiile negative ale statului în baza articolului 1 din Protocolul nr.1 nu conduce, în sine, la o definiţie precisă a obligaţiilor pozitive. Principiile aplicabile sunt, cu toate acestea, similare. Dacă cazul este analizat în termenii unei obligaţii pozitive a statului sau în termenii unei ingerinţe a unei autorităţi publice care trebuie să fie justificată, criteriile aplicabile nu diferă în esenţă. În ambele contexte, trebuie atrasă atenţia la echilibrul corect care trebuie asigurat între interesele concurente ale persoanei şi ale comunităţii ca întreg. În ambele conteste, statul se bucură de o marjă de apreciere la stabilirea paşilor care trebuie întreprinşi pentru a se asigura conformitatea cu Convenţia Europeană (§ 62).

49. Aşadar, Curtea reţine că dreptul de proprietate poate fi supus restrângerilor, cu condiţia respectării rigorilor instituite de articolul 54 alin.(2) din Constituţie. În acest sens, Curtea va analiza, prin efectuarea testului legalităţii şi a testului proporţionalităţii, dacă restrângerea este prevăzută de lege, dacă urmăreşte unul sau mai multe dintre scopurile legitime prevăzute în Constituţie, dacă realizează, odată implementată, unul din aceste scopuri şi dacă a fost asigurat un echilibru corect între interesele concurente.

(a) Dacă măsura contestată este "prevăzută de lege"

50. Prima exigenţă în materie de limitare a dreptului de proprietate, potrivit articolului 54 alin.(2) din Constituţie, constă în faptul că limitarea trebuie să fie prevăzută de lege. Exigenţa pune în operă principiul legalităţii, care presupune că prevederile legale trebuie să fie suficient de accesibile, precise şi previzibile în aplicarea lor.

51. Calitatea legii constituie o condiţie vitală pentru menţinerea securităţii raporturilor juridice şi pentru ordonarea eficientă a relaţiilor sociale (a se vedea HCC nr.21 din 22 iulie 2016, § 55).

52. Condiţia accesibilităţii presupune ca textele de lege să poată fi cunoscute de către destinatari. În special, accesibilitatea hotărârilor Guvernului presupune publicarea acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în conformitate cu prevederile articolului 102 alin.(4) din Constituţie. Orice persoană trebuie să poată dispune de informaţii privind normele juridice aplicabile într-un caz concret. Curtea constată că normele contestate sunt accesibile pentru destinatari, deoarece Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 a fost publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.29-31 din 28 februarie 2002 (redacţia iniţială) şi în Monitorul Oficial nr.156-159 din 23 septembrie 2011 (în redacţia Hotărârii Guvernului nr.707 din 20 septembrie 2011).

53. La rândul ei, condiţia previzibilităţii legii este îndeplinită atunci când îi permite persoanei – în caz de necesitate, cu o asistenţă juridică adecvată – să prevadă, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele pe care le poate avea o anumită conduită. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că, pentru a exclude orice echivoc, textul actului normativ trebuie să fie formulat în mod clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi pasaje obscure (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 69; HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 79).

54. În prezenta cauză, Curtea observă că Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, stabileşte, la Anexa nr.7, condiţiile deconectării/reconectării individuale de la/la sistemul de încălzire. Punctele 8, 8¹, 8², 8³, 8⁴ şi 8⁶ din Anexa în discuţie prevăd plata pentru energia termică stabilită proprietarilor de apartamente (încăperi locuibile în cămin) care s-au deconectat integral sau parţial de la sistemul centralizat de încălzire.

55. Curtea observă că, deşi obligaţia achitării unei plăţi fixe pentru încălzire în cazul deconectării integrale sau parţiale de la sistemul centralizat era stabilită într-un cuantum mai mic începând cu data de 19 februarie 2002 prin Hotărârea Guvernului nr.191, proprietarii nu au putut anticipa cu o certitudine rezonabilă că plata pentru încălzire va creşte substanţial, fără vreo justificare rezonabilă din partea autorităţilor, de la 5% până la 20% din suma achitată de către cei conectaţi la încălzirea centralizată (a se vedea, mutatis mutandis, Strezovski şi alţii v. Macedonia de Nord, § 78). Curtea subliniază că incertitudinea – fie ea legislativă, administrativă sau care se naşte din practicile autorităţilor – reprezintă un factor care trebuie avut în vedere la analiza conduitei statului de la etapa stabilirii echilibrului corect dintre interesele concurente (a se vedea, mutatis mutandis, Strezovski şi alţii v. Macedonia de Nord, § 77).

56. Prin urmare, Curtea îşi va continua analiza prescrisă de articolul 54 din Constituţie.

(b) Dacă măsura urmăreşte "un scop legitim în interesul general" şi dacă există o legătură raţională între măsura prevăzută de dispoziţiile contestate şi scopul legitim urmărit

57. Măsurile concepute să controleze folosirea proprietăţii pot fi considerate justificate doar dacă se demonstrează, inter alia, că sunt conforme cu interesul general.

58. Un interes general urmărit de autorităţi la introducerea măsurilor contestate îl reprezintă asigurarea locuinţelor cu încălzire sigură şi eficientă, scop considerat legitim şi din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (Strezovski şi alţii v. Macedonia de Nord, § 75).

59. De asemenea, limitarea exerciţiului dreptului de proprietate mai poate avea loc pentru protecţia drepturilor şi a libertăţilor altor persoane. În acest caz, se mai poate susţine că un alt scop urmărit constă în protecţia dreptului de proprietate al celorlalţi locatari, prin împărţirea sarcinilor financiare legate de încălzirea centralizată a blocurilor rezidenţiale.

60. În această privinţă, nu trebuie neglijat efectul pe care îl au utilizatorii deconectaţi asupra echilibrului din sectorul energetic şi asupra calităţii încălzirii prestate pentru utilizatorii conectaţi la sistemul centralizat de încălzire din clădirile rezidenţiale. În opinia Curţii, nu este nerezonabil faptul că natura specială a locuinţelor comune/în condominiu are o influenţă asupra eficienţei sistemului de încălzire la nivelul clădirii (a se vedea Strezovski şi alţii v. Macedonia de Nord, § 73).

61. Curtea acceptă că obligaţia de a plăti pentru încălzirea care trece prin ţevile comune impusă persoanelor ale căror apartamente sunt deconectate total sau parţial de la sistemul centralizat de încălzire poate fi considerată ca realizând scopul legitim al împărţirii sarcinilor financiare legate de costul încălzirii spaţiilor comune ale blocurilor (e.g. subsoluri, etaje tehnice, scări, holuri etc.), dacă acestea există şi sunt încălzite.

62. Prin urmare, Curtea reţine că scopurile pe care legislatorul le urmăreşte prin măsurile în discuţie pot fi subsumate scopurilor legitime generale ale bunăstării economice şi protecţiei drepturilor altora, prevăzute de articolul 54 alin.(2) din Constituţie.

63. În acest sens, măsurile impuse de punctele 8, 8¹, 8², 8³, 8⁴ şi 8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 au o legătură raţională cu scopurile legitime urmărite.

64. În continuare, Curtea va analiza dacă a fost asigurat un echilibru corect între interesele concurente.

(c) Dacă a fost respectat principiul "echilibrului corect"

65. Atât ingerinţa în posesia nestingherită a bunurilor, cât şi abţinerea de la acţiune trebuie să asigure un echilibru corect între exigenţele interesului general al comunităţii şi exigenţele protecţiei drepturilor fundamentale ale persoanei (a se vedea Strezovski şi alţii v. Macedonia de Nord, § 76). În analiza sa abstractă, Curtea trebuie să stabilească dacă, din cauza acţiunii sau a inacţiunii statale, categoria de persoane care intră sub incidenţa prevederilor normative criticate nu suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă, având în vedere că ideea de echilibru corect este reflectată în structura întregului articol 54 din Constituţie.

66. Atunci când verifică conformitatea unei măsuri legale cu articolul 46 din Constituţie, Curtea trebuie să facă o analiză generală a diferitelor interese în discuţie, având în vedere faptul că Legea fundamentală urmăreşte să salvgardeze drepturi care sunt practice şi efective, nu teoretice şi iluzorii. Curtea trebuie să privească dincolo de aparenţe şi trebuie să investigheze realităţile situaţiei generale care îi este prezentată. Această analiză nu implică doar condiţiile măsurii imputate, ci şi existenţa unor garanţii procedurale care asigură faptul că operativitatea sistemului şi impactul acesteia în privinţa drepturilor de proprietate ale persoanelor nu este nici arbitrară, nici imprevizibilă.

67. Categoria de persoane care pot pretinde că sunt victime ale aplicării prevederilor normative contestate sunt persoane care locuiesc în clădiri rezidenţiale conectate la sistemul centralizat de încălzire, ale căror apartamente au fost deconectate de la sistem. Unele apartamente pot fi deconectate de la sistem înainte de intrarea în vigoare a prevederilor contestate, altele după. În cazul în care, la momentul deconectării, nu erau încă în vigoare reglementări care să impună plata unei cote atât de mari pentru încălzire, persoanele care au în proprietate apartamente deconectate în asemenea condiţii nu puteau anticipa cu o certitudine rezonabilă că se vor confrunta în viitor cu condiţia majorării substanţiale a plăţilor.

68. Chiar dacă Curtea a acceptat mai sus că măsura cu caracter general poate fi, în principiu, considerată ca urmărind un interes general, nu poate fi ignorat faptul că există şi un interes de natură comercială pe care îl urmăreşte statul şi unele societăţi comerciale implicate în procesul de furnizare a energiei termice. În asemenea circumstanţe, dat fiind rolul ei de supraveghetor şi de suveran al controlului de constituţionalitate, Curtea trebuie să fie vigilentă, astfel încât să se asigure că măsurile ca cea în discuţie nu dau naştere unui dezechilibru care le impune o sarcină excesivă categoriei de persoane care pot pretinde la statutul de victime, în calitatea lor de utilizatori deconectaţi, permiţându-le furnizorilor de încălzire să dobândească profituri nejustificate (a se vedea Strezovski şi alţii v. Macedonia de Nord, § 86). În asemenea contexte, garanţiile procedurale efective devin indispensabile.

69. În acest sens, Curtea notează că normele contestate stabilesc o obligaţie generală de achitare a serviciilor de încălzire în cazul apartamentelor deconectate de la sistemul centralizat de încălzire, fără a lua în considerare circumstanţele specifice ale fiecărui caz particular, cum ar fi, e.g.:

- căldura de care beneficiază, în mod efectiv, un apartament deconectat integral sau parţial;

- căldura de care beneficiază, în mod efectiv, celelalte apartamente conectate, existând riscul ca acestea să fie dotate cu mai multe calorifere decât numărul standard, însă plătind o sumă fixă;

- faptul că un apartament deconectat poate fi situat la parterul unui bloc rezidenţial – deci poate să nu beneficieze de aceeaşi căldură ca alte apartamente deconectate situate la etaje superioare;

- faptul că un apartament deconectat poate fi situat în extremitatea unui bloc rezidenţial şi că, astfel, nu beneficiază de aceeaşi căldură "indirectă", pentru că nu se învecinează cu alte apartamente;

- faptul că unele apartamente deconectate au sisteme proprii de încălzire şi că nu se poate afirma, astfel, că aceste apartamente sunt doar consumatoare "indirecte" de căldură;

- faptul că unele clădiri nu dispun de etaj tehnic, de subsol ş.a.

70. În cauza Strezovski şi alţii v. Macedonia de Nord, § 87, Curtea Europeană a notat inexistenţa unei evaluări obiective a utilizării indirecte a încălzirii în fiecare caz particular şi eşecul de a asigura un echilibru corect între interesele concurente. Cauza în discuţie privea plata lunară impusă de stat care trebuia efectuată, către furnizori privaţi, de proprietarii de apartamente deconectate de la sistemul de încălzire de district. Curtea Europeană a reţinut că statul reclamat trebuia să se asigure că măsura contestată nu impunea o sarcină excesivă şi nu le permitea furnizorilor de căldură privaţi să beneficieze de un profit eventual nejustificat. Curtea Europeană a subliniat lipsa unor garanţii procedurale suficiente la aplicarea normelor privind plata taxei stabilite pentru încălzire de către tribunalele naţionale. Curtea Europeană a considerat că în procedurile în discuţie era necesar ca faptele contestate de reclamanţi să fie stabilite de o manieră precisă prin verificarea argumentelor lor referitoare la nivelul căldurii districtuale furnizate în clădire despre care se spunea că unităţile lor ar fi utilizat-o. Doar după o verificare a tuturor factorilor relevanţi ar fi fost posibil pentru autorităţile naţionale să facă o evaluare obiectivă a utilizării "indirecte" a căldurii în fiecare caz individual.

71. Curtea observă că modul în care sunt redactate prevederile punctelor 8, 8¹, 8², 8³, 8⁴ şi 8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, nu permite efectuarea unor calcule mai precise, raportate la situaţia concretă a fiecărui apartament deconectat de la sistemul centralizat de încălzire. Astfel, instanţele judecătoreşti sunt obligate să aplice tale quale prevederile normative contestate, fără a verifica factorii relevanţi şi fără a evalua obiectiv utilizarea "indirectă" a căldurii de fiecare apartament deconectat. Această situaţie juridică este contrară considerentelor hotărârii Strezovski şi alţii v. Macedonia de Nord, § 88, în care Curtea Europeană a reţinut că, din motive similare, statul macedonean a eşuat, în pofida marjei sale de apreciere, să asigure echilibrul corect cerut între interesele în discuţie şi a eşuat să depună eforturi pentru a asigura o protecţie adecvată a dreptului de proprietate al reclamanţilor în contextul procedurilor în discuţie, care presupuneau o ingerinţă esenţială din partea statului în exerciţiul acestui drept.

72. Stabilirea unei plăţi generale pentru consumul energiei termice în blocurile locative în cazul apartamentelor deconectate de la sistemul centralizat de încălzire, fără a se ţine cont de circumstanţele fiecărui caz particular, afectează în mod nejustificat dreptul garantat de articolul 46 din Constituţie al proprietarilor apartamentelor deconectate.

73. În acest sens, Curtea reţine că trebuie să fie posibilă evaluarea de la caz la caz a circumstanţelor fiecărui apartament deconectat integral sau parţial de la sistemul centralizat şi stabilirea unei taxe care depinde de aceste circumstanţe, nu de o valoare fixă. Plata pentru încălzire repartizată unui bloc rezidenţial trebuie să aibă în vedere situaţia particulară a apartamentelor conectate, având în vedere posibilitatea proprietarilor de a consuma mai multă căldură, e.g. prin creşterea numărului de secţiuni de calorifere. Parlamentul sau Guvernul trebuie să elimine măsurile generale şi să le permită autorităţilor cu competenţe în domeniu să facă o evaluare obiectivă a utilizării "indirecte" a căldurii în fiecare caz individual, evaluare care să poată fi contestată în faţa instanţelor judecătoreşti, în eventualitatea unui litigiu.

74. Totodată, Curtea admite că obligaţia de achitare pentru energia termică poate fi justificată în unele situaţii şi în cazul apartamentelor deconectate. Acesta este cazul spaţiilor comune din blocurile locative, ale căror cheltuieli pentru încălzire, în cazul în care spaţiile sunt încălzite, trebuie suportate de toţi locatarii, în lumina obligaţiei de asigurare a bunei vecinătăţi şi a scopului legitim al împărţirii sarcinilor financiare în legătură cu încălzirea acestor spaţii.

75. În acest sens, potrivit articolului 4 din Legea nr.75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuinţe, încăperile şi spaţiile din blocul locativ care nu au statut de încăperi izolate, inclusiv încăperile destinate şi folosite pentru asigurarea tehnico-inginerească a apartamentelor şi a blocului locativ, locurile de uz comun, destinate şi folosite pentru trecerea în locuinţe, elementele constructive ale clădirii, echipamentele inginereşti destinate utilizării în comun, care sunt parte componentă a blocului, constituie bunuri aflate în proprietate comună.

76. De asemenea, potrivit articolului 12 alin.(4) din Legea condominiului în fondul locativ nr.913 din 30 martie 2000, proprietarii participă la cheltuielile pentru întreţinerea proprietăţii comune în condominium, care include toate părţile proprietăţii aflate în folosinţă comună. De asemenea, potrivit alineatului (5) din acelaşi articol, nefolosirea de către proprietar a locuinţei (încăperii) sau refuzul de a folosi proprietatea comună nu constituie temei pentru a-l elibera, integral sau parţial, de cheltuielile comune pentru întreţinerea şi reparaţia proprietăţii comune în condominiu.

77. Având în vedere cele menţionate, Curtea constată că prevederile contestate nu asigură un echilibru corect între interesele concurente, iar dreptul de proprietate al persoanelor vizate este încălcat. Prin urmare, Curtea reţine că punctele 8, 8¹, 8², 8³, 8⁴ şi 8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, contravin articolului 46 în coroborare cu articolul 54 alin.(2) din Constituţie.

78. În aceste condiţii, Curtea va emite o Adresă Parlamentului şi Guvernului, în vederea modificării legislaţiei în conformitate cu raţionamentele prezentei hotărâri.

B. Cu privire la executarea hotărârii

79. Curtea reiterează că, indiferent de natura hotărârilor Curţii, ele îşi produc efectele pe care Constituţia şi legea le conferă, în raport cu atribuţia exercitată de Curte, forţa lor juridică neputând fi contestată sau confirmată de nimeni (HCC nr.33 din 10 octombrie 2013, § 49). În mod general, cu referire la aplicabilitatea articolului 140 din Constituţie – "Hotărârile Curţii Constituţionale", Curtea a reţinut că textul "legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curţii Constituţionale" de la alineatul (1) reglementează efectul pentru viitor al hotărârilor Curţii. Curtea menţionează că textul "din momentul adoptării hotărârii" din norma constituţională citată se referă la efectul ex nunc al hotărârilor Curţii Constituţionale, fapt care presupune că acestea produc efecte pentru viitor (HCC nr.21 din 1 octombrie 2018, § 33 şi 41; HCC nr.5 din 25 februarie 2020, § 140-141).

80. Curtea notează că posedă competenţa expresă de a stabili efectul pro futuro al hotărârilor sale. Astfel, acest efect în timp al hotărârilor Curţii Constituţionale este prevăzut de articolul 26 alin.(5) teza a II-a din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, care prevede că, prin hotărârea sa, Curtea poate stabili că unele acte intră în vigoare la data publicării sau la data indicată în acestea. Curtea a menţionat că textul "la data indicată în ele" din norma menţionată se referă la efectul pro futuro al hotărârii Curţii Constituţionale, fapt care presupune că efectele hotărârii pot fi amânate pentru o dată ulterioară adoptării acesteia (a se vedea HCC nr.21 din 1 octombrie 2018, § 42, 48; HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, § 94).

81. În acest sens, Curtea constată că aplicarea imediată a prezentei hotărâri ar permite o repartizare dezechilibrată a plăţilor, inclusiv pentru spaţiile comune, în cazurile de deconectare integrală sau parţială de la sistemul centralizat de încălzire. Din acest motiv, pentru a evita producerea consecinţelor menţionate, Curtea consideră necesar să amâne efectele prezentei hotărâri.

82. În acelaşi timp, pentru a da efect prezentei Hotărâri în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că excepţia de neconstituţionalitate "exprimă o legătură organică, logică între problema de constituţionalitate şi fondul litigiului principal" (HCC nr.15 din 6 mai 1997, § 3.3) şi are sarcina "asigurării respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de Constituţie în procesul soluţionării litigiilor de către instanţele judecătoreşti de drept comun" (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 65), Curtea consideră rezonabil ca aceasta să producă efecte imediate pentru autorii sesizării nr.122g/2021.

83. În acest context, Curtea reiterează că dreptul de acces al cetăţenilor prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate la Curtea Constituţională reprezintă un aspect al dreptului la un proces echitabil şi constituie singurul instrument prin intermediul căruia cetăţeanul are posibilitatea de a acţiona pentru a se apăra împotriva legislatorului, în cazul în care sunt încălcate prin lege drepturile sale constituţionale. Astfel, Curtea notează că accesul la justiţie (inclusiv la justiţia constituţională) trebuie înţeles ca un drept de acces concret şi efectiv, în caz contrar drepturile oferite justiţiabililor fiind iluzorii (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 60-61, 79-80; HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, § 96).

84. Prin urmare, Curtea decide ca în cazul excepţiei de neconstituţionalitate, referitoare la prevederile punctelor 8, 8¹, 8³ şi 8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, ridicată de dl Petru Ciobanu şi de dna Angelica Ciobanu, apelanţi în dosarul nr.2a-3566/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, hotărârea să producă efecte de la data adoptării.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 litera a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite parţial sesizarea depusă de dl Dan Perciun, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, şi excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl Petru Ciobanu şi de dna Angelica Ciobanu, apelanţi în dosarul nr.2a-3566/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Se declară inadmisibilă sesizarea depusă de dl Dan Perciun, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în partea privind articolul 42 alin.(12) din Legea nr.92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării şi punctul 8⁵ din Anexa nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002.

3. Se declară neconstituţionale punctele 8, 8¹, 8², 8³, 8⁴ şi 8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002.

4. Efectele prezentei hotărâri se aplică începând cu data de 1 mai 2022, cu excepţia sesizării depuse de dl Petru Ciobanu şi de dna Angelica Ciobanu, apelanţi în dosarul nr.2a-3566/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, în care hotărârea se aplică de la data adoptării.

5. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

ADRESĂ

Prin Hotărârea nr.4 din 3 martie 2022, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale punctele 8, 8¹, 8², 8³, 8⁴ şi 8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002.

De asemenea, Curtea a constatat că aplicarea imediată a prezentei hotărâri ar permite o repartizare dezechilibrată a plăţilor, inclusiv pentru spaţiile comune, în cazurile de deconectare integrală sau parţială de la sistemul centralizat de încălzire. Din acest motiv, pentru a evita producerea consecinţelor menţionate, Curtea a considerat necesar să amâne efectele prezentei hotărâri până pe data de 1 mai 2022.

În acest context, Curtea îi solicită Parlamentului să reglementeze un mecanism de achitare a serviciilor de încălzire în cazul apartamentelor deconectate de la sistemul centralizat de încălzire în conformitate cu raţionamentele Hotărârii Curţii Constituţionale.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i comunice rezultatele examinării ei în termenele prevăzute de lege.

ADRESĂ

Prin Hotărârea nr.4 din 3 martie 2022, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale punctele 8, 8¹, 8², 8³, 8⁴ şi 8⁶ din Anexa nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002.

De asemenea, Curtea a constatat că aplicarea imediată a prezentei hotărâri ar permite o repartizare dezechilibrată a plăţilor, inclusiv pentru spaţiile comune, în cazurile de deconectare integrală sau parţială de la sistemul centralizat de încălzire. Din acest motiv, pentru a evita producerea consecinţelor menţionate, Curtea a considerat necesar să amâne efectele hotărârii sale până pe data de 1 mai 2022.

În acest context, Curtea îi solicită Guvernului să reglementeze un mecanism de achitare a serviciilor de încălzire în cazul apartamentelor deconectate de la sistemul centralizat de încălzire în conformitate cu raţionamentele Hotărârii Curţii Constituţionale.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea îi solicită Guvernului să examineze prezenta adresă şi să-i comunice rezultatele examinării ei în termenele prevăzute de lege.