Hotărâre nr.65 din 30.11.2017 privind Raportul auditului de mediu privind calitatea aerului în Republica Moldova

CURTEA DE CONTURI

H O T Ă R Â R E

privind Raportul auditului de mediu privind

calitatea aerului în Republica Moldova

nr. 65  din  30.11.2017

 (în vigoare 19.01.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 18-26 art. 4 din 19.01.2018

* * *

Curtea de Conturi, în prezenţa ministrului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, dl Vasile Bîtca; ministrului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, dna Stela Grigoraş; şefului adjunct al Inspectoratului Ecologic de Stat, dl Vadim Stîngaci; prim-vicedirectorului Serviciului Hidrometeorologic de Stat, dna Violeta Balan; directorului general al Centrului Naţional de Sănătate Publică, dl Iurie Pînzaru; directorului Agenţiei Naţionale de Transport Auto, dl Vsevolod Bocşanean; Şefului Inspectoratului General al Poliţiei, dl Alexandru Pînzari, precum şi a altor persoane responsabile, călăuzindu-se de art.2 alin.(1) şi art.4 alin.(1) lit.a) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008¹, a examinat Raportul auditului de mediu privind calitatea aerului în Republica Moldova.

^{____________________________________}

¹ M.O., 2008, nr.237-240, art.864 (în continuare – Legea nr.261-XVI din 05.12.2008).

Examinând rezultatele auditului şi audiind Raportul prezentat, precum şi explicaţiile persoanelor cu funcţii de răspundere prezente în şedinţa publică, Curtea de Conturi

A CONSTATAT CĂ:

în Republica Moldova există motive de îngrijorare în ceea ce priveşte calitatea aerului. Ţinând cont de faptul că economia ţării este în continuă dezvoltare, aerul reprezintă unul din elementele vulnerabile care poate fi afectat în mod disproporţionat de puternic, astfel încât, pe lângă beneficiile economice, creşte direct şi nivelul de poluare a acestuia. În aceste condiţii, sănătatea umană şi starea mediului ce ne înconjoară sunt puse în pericol.

Activitatea de monitorizare a sistemului de sănătate în Republica Moldova trebuie să se axeze pe evaluarea şi măsurarea efectelor poluării, iar implementarea unui sistem eficient de avertizare precoce pentru ţară este de cea mai mare importanţă, pentru a reduce vulnerabilitatea populaţiei la efectele păgubitoare ale poluării aerului.

În acelaşi timp, consolidarea eforturilor Republicii Moldova în vederea îmbunătăţirii calităţii aerului în condiţiile unor politici corecte va determina în mod progresiv apropierea acestora de standardele europene de calitate.

Uniunea Europeană atrage atenţia asupra globalizării problemei privind poluarea aerului şi recunoaşte intenţia Republicii Moldova de a se alinia la standardele europene, solicitând acţiuni şi soluţii practice eficiente care să asigure gestionarea durabilă a resursei de aer.

Prin cercetarea problemelor din domeniu la nivel naţional, principalele vulnerabilităţi ce ţin de asigurarea calităţii aerului în Republica Moldova, identificate de audit, sunt nearmonizarea cadrului juridic existent cu cel comunitar, informarea ineficientă cu privire la nivelul real de poluare a aerului, coordonarea intersectorială deficientă, precum şi ineficienţa sistemului de monitorizare a calităţii aerului.

În contextul celor expuse, Plenul Curţii de Conturi concluzionează că politicile naţionale existente nu asigură un sistem de management integrat al calităţii aerului, iar măsurile întreprinse de către responsabilii în domeniu sunt inferioare celor comunitare şi nu sunt efective şi eficiente.

Pentru excluderea problemelor identificate, sunt necesare acţiuni prompte în materie de remediere a deficienţelor constatate, de consolidare a capacităţilor instituţionale, de asigurare a gestiunii durabile a domeniului, ceea ce va permite alinierea la standardele europene de calitate şi resimţirea precoce a beneficiilor unui aer curat.

Reieşind din cele expuse, în temeiul art.7 alin.(1) lit.a), art.15 alin.(2) şi alin.(4), art.16 lit.c) şi art.34 alin.(3) din Legea nr.261-XVI din 05.12.2008, Curtea de Conturi

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Raportul auditului de mediu privind calitatea aerului în Republica Moldova, care se anexează la prezenta Hotărâre.

2. Prezenta Hotărâre şi Raportul de audit se remit:

2.1. Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Ministerului Economiei şi Infrastructurii, Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerului Afacerilor Interne, Biroului Naţional de Statistică, pentru întreprinderea măsurilor comune necesare în vederea lichidării deficienţelor identificate, precum şi executarea recomandărilor expuse în Raportul de audit;

2.2. Guvernului Republicii Moldova, pentru informare şi susţinerea acţiunilor de ajustare a cadrului normativ privind oportunitatea:

- aprobării planului naţional de acţiuni privind asigurarea calităţii aerului, inclusiv la capitolul prevenirea şi combaterea poluării aerului, cu transpunerea indicatorilor de rezultat şi progres, a responsabililor şi termenelor de realizare, precum şi a surselor de finanţare;

- modificării cuantumului plăţii pentru poluare în raport cu prejudiciul cauzat mediului;

- completării Raportului de inspecţie tehnică periodică a vehiculului, parte componentă a Hotărârii Guvernului nr.1047 din 08.11.1999 “Cu privire la reorganizarea Sistemului informaţional automatizat de căutare “Automobilul” în Registrul de stat al transporturilor şi introducerea testării autovehiculelor şi remorcilor acestora”, cu parametri verificaţi, inclusiv ecologici;

2.3. Comisiei parlamentare permanente mediu şi dezvoltare regională, pentru informare.

3. Despre executarea subpunctului 2.1 al prezentei Hotărâri privind implementarea recomandărilor de audit, se va informa Curtea de Conturi în termenele stabilite în Raportul de audit pentru fiecare recomandare, de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

4. Prezenta Hotărâre se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în conformitate cu art.34 alin.(7) din Legea nr.261-XVI din 05.12.2008.

Anexă

la Hotărârea Curţii de Conturi

nr.65 din 30 noiembrie 2017

RAPORTUL

auditului de mediu privind calitatea aerului

în Republica Moldova

LISTA ACRONIMELOR

GLOSAR

Calitate a aerului – ansamblu de caracteristici calitative şi cantitative ale aerului atmosferic, care determină starea acestuia.

Concentraţie de fond – concentraţia substanţei poluatoare emise, înregistrată şi menţinută într-o anumită zonă.

Concentraţie maxim admisibilă (CMA) – concentraţia poluanţilor din atmosferă, permisă de reglementările în vigoare pentru anumite zone şi intervale de timp, care nu are acţiune negativă asupra mediului; normativ de calitate a aerului localităţilor; criteriu de calitate a aerului.

Condiţii meteorologice nefavorabile (CMN) – perioadă în care condiţiile climaterice conduc la concentrarea emisiilor în aerul atmosferic de la suprafaţa solului, emisii care depăşesc normativele calităţii aerului.

Emisie limitat admisibilă (ELA) – emisia poluanţilor evacuaţi, stabilită prin calculul dispersiei în aerul atmosferic de la suprafaţa solului de o sursă sau de un grup de surse de emisie, care nu depăşesc normativele calităţii aerului, prevăzute pentru populaţie, regnul animal şi cel vegetal.

Monitorizare a poluării aerului – sistem de supraveghere sistematică a concentraţiilor de poluanţi din aerul atmosferic, în scopul estimării nivelului de poluare a acestuia.

Morbiditate – raportul dintre numărul bolnavilor şi întreaga populaţie dintr-un loc dat într-o anumită perioadă de timp.

Mortalitate – indicator care măsoară numărul de persoane care decedează raportat la o anumită populaţie.

Plafon naţional de emisie – cantitatea maximă dintr-o substanţă, exprimată în kilotone, care poate fi emisă dintr-un stat în decursul unui an calendaristic. Pentru diferite ţări, aceste plafoane reprezintă valori diferite, în funcţie de particularităţile ţărilor (mărime, capacitate industrială etc.).

Poluant – orice substanţă în stare solidă, lichidă, gazoasă (de vapori) sau energie (radiantă, electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibrantă), prezentă în aer, care poate avea o acţiune negativă asupra sănătăţii oamenilor şi/sau asupra mediului.

Valoare limită – nivel fixat al poluantului, în scopul de a evita, preveni sau reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane şi/sau asupra mediului ca întreg, care nu trebuie depăşit dacă este atins.

Daca un singur soare şi un singur aer există pentru toţi,

de ce unii ţin cu tot dinadinsul să le polueze, poluându-se?

(Grigore Vieru)

SINTEZĂ

Învelişul de aer al Terrei constituie un element vital pentru existenţa omului, astfel încât reprezintă protecţia pământului de razele periculoase ale soarelui şi moderează considerabil violenţele climatice la suprafaţa globului. Acesta este unul dintre cele mai fragile subsisteme ale mediului datorită capacităţii sale limitate de a absorbi şi a neutraliza substanţele poluante eliberate continuu urmare a activităţilor omeneşti, ceea ce, în timpul nostru, ameninţă echilibrul natural al aerului care s-a menţinut timp de milioane de ani.

Ceea ce numim noi aer este...

Aerul este un amestec de gaze absolut necesar vieţii, în lipsa acestuia omul nu poate supravieţui mai mult de câteva minute.

Ceea ce numim noi aer poluat este…

Aerul poluat reprezintă aerul contaminat cu poluanţi care afectează în mod negativ sănătatea umană şi mediul înconjurător. Indiferent dacă provin din surse antropice sau naturale, aceste substanţe impurificând aerul provoacă consecinţe negative asupra organismului uman, afectând calitatea vieţii şi reducând speranţa de viaţă.

Ceea ce numim noi protecţia aerului este...

Protecţia aerului reprezintă un set de măsuri organizatorice, economice, tehnice, juridice şi altele menite să prevină şi să combată poluarea atmosferică. Împotriva poluării se pot întreprinde unele acţiuni, precum ar fi menţinerea şi replantarea pădurilor, plafonarea emisiilor, limitarea şi/sau sistarea activităţilor extrem de poluante, ecologizarea autostrăzilor, modernizarea proceselor tehnologice etc.

Este esenţială conştientizarea întregii societăţi privind importanţa păstrării şi îmbunătăţirii calităţii aerului pentru siguranţa mediului înconjurător şi a vieţii umane.

În evoluţia lui, omul a acţionat fără să-şi dea seama că dereglează până la distrugere echilibrul dintre producţia şi consumul de oxigen, atât de necesar vieţii. Rezerva de oxigen din atmosferă este reînnoită de vegetaţie, această reînnoire nefiind însă suficientă pentru a compensa pierderea datorată consumului. Aici însă intervine oceanul şi vegetaţia care reintegrează starea de echilibru natural.

Poluarea atmosferică este o problemă social-economică gravă, care în unele părţi ale lumii, în special în ţările puternic industrializate, a luat proporţii masive şi a impus statele să instituie regimuri de limitare şi/sau de combatere a poluării.

Dreptul de proprietate a statului¹ asupra aerului atmosferic derivă din apartenenţa spaţiului aerian la mediul său natural teritorial, drept exclusiv de supremaţie teritorială şi de suveranitate de a folosi atmosfera. Particularitatea regimului juridic al aerului atmosferic este că, datorită proprietăţilor sale fizice, nu poate fi individualizat pentru a deveni obiect de proprietate, iar protecţia acestuia trebuie asigurată în limitele posibilităţii reale de consum şi a influenţei practice asupra stării atmosferei.

Începând cu anul 1995, Republica Moldova s-a implicat în tema poluării şi şi-a asumat angajamente pe plan internaţional² ce ţin de promovarea relaţiilor şi de cooperarea în domeniul protecţiei mediului înconjurător, în special în domeniul poluării atmosferice.

Momentan, în condiţiile Acordului de Asociere³, ţara noastră s-a angajat, faţă de comunitatea europeană şi cetăţenii proprii, să dezvolte şi să consolideze cooperarea în chestiuni legate de mediu, inclusiv prin conservarea, protejarea, îmbunătăţirea şi reabilitarea calităţii mediului, protecţia sănătăţii umane, utilizarea durabilă a resurselor naturale şi promovarea măsurilor la nivel internaţional, pentru a aborda problemele legate de mediu la nivel regional sau global în domeniul calităţii aerului. O deosebită atenţie părţile urmează să acorde aspectelor transfrontaliere şi cooperării regionale.

În cadrul celei de-a XIII-a întruniri a Grupului de lucru pentru auditul de mediu al EUROSAI ⁴, Curtea de Conturi a Republicii Moldova a decis, în comun cu alte ISA, realizarea auditului cooperativ în domeniul aerului atmosferic⁵. Rezultatele auditului vor oferi factorilor de decizie politică la nivel european o sursă utilă de referinţă pentru îmbunătăţirea cadrului comunitar şi creşterea calităţii vieţii în aspect ecologic.

Scopul colaborării este nu numai de a elabora un raport comun care să ofere o imagine fiabilă şi exactă a situaţiei privind calitatea aerului din diferite ţări, dar şi de a face o trecere în revistă a bunelor practici şi a soluţiilor eficace atestate în domeniu.

În conformitate cu Programul activităţii de audit public extern⁶, misiunea de audit al mediului privind calitatea aerului atmosferic a fost iniţiată şi realizată în premieră, în vederea evaluării domeniului prin prisma eficacităţii cadrului naţional de politici şi eficienţei activităţii instituţiilor statului implicate în protecţia şi combaterea poluării aerului în Republica Moldova.

Deşi, potrivit surselor oficiale⁷, situaţia privind calitatea aerului în Republica Moldova nu este încă una alarmantă, cantitatea de poluanţi emişi în atmosferă menţinându-se sub nivelul admisibil stabilit (350,0 mii tone emisii/an)⁸, ecologiştii nu încetează să bată alarma, ceea ce este un motiv de îngrijorare, inclusiv pentru instituţiile guvernamentale.

Trebuie să recunoaştem faptul că problemele privind protecţia aerului nu sunt o prioritate guvernamentală. În acest sens, prin intermediul prezentului Raport de audit, Curtea de Conturi şi-a propus să sensibilizeze şi astfel să contribuie la sporirea gradului de conştientizare a tuturor părţilor interesate în ceea ce priveşte efectele acute ale unui mediu poluant şi impactul calităţii precare a aerului asupra sănătăţii umane şi ecosistemelor per întregime.

Provocarea cu care ne confruntăm este de a asigura faptul ca politicile în materie de aer să se axeze pe scenarii reciproc avantajoase în cadrul formulei “Sănătate - Mediu”, iar guvernanţa să se orienteze în sensul transformării provocărilor în oportunităţi, inclusiv de afaceri sustenabile în ceea ce priveşte mediul înconjurător.

De subliniat faptul că Uniunea Europeană atrage atenţia asupra necesităţii de a trata, inclusiv la nivel internaţional, problema globală a poluării aerului şi solicită sprijin în mod activ în vederea gestionării durabile a acestei resurse, prin cercetarea problemelor din domeniu la nivel naţional, precum şi elaborarea soluţiilor practice pentru factorii de decizie. În acest context, principalele vulnerabilităţi ce ţin de asigurarea calităţii aerului în Republica Moldova, identificate în cadrul acestei misiuni de audit, sunt expuse, după cum urmează:

- lipsa unui sistem de management integrat al calităţii aerului, care ar asigura respectarea absolută a principiului “Poluatorul plăteşte”;

- neajustarea la cerinţele actuale a mecanismelor legale de gestionare a domeniului;

- ineficienţa sistemului actual de monitorizare a calităţii aerului;

- nerealizarea angajamentelor internaţionale din cauza raportării parţiale;

- accesibilitatea limitată la informaţiile privind calitatea aerului;

- cooperarea nerezultativă între responsabilii cu competenţe în domeniu;

- ratarea unor pasibile plăţi pentru poluare din cauza evidenţei incomplete a agenţilor economici generatori de poluanţi (1,4 mil.lei pentru anul 2016);

- nealocarea mijloacelor financiare pentru dezvoltarea domeniului;

- neestimarea impactului poluării aerului asupra stării sănătăţii;

- neplafonarea emisiilor de poluanţi;

- informaţii nereale privind volumul emisiilor de poluanţi în aer atât de la sursele fixe, cât şi de la cele mobile;

- neasigurarea principiului de interzicere a poluării în condiţiile raportului plata pentru poluare - impact provocat mediului;

- nereglementarea exhaustivă a cuantumului amenzii aplicate în aceleaşi condiţii pentru depăşirea emisiilor admisibile;

- nereglementarea factorului ecologic la introducerea şi plasarea în regim vamal de admitere temporară pe teritoriul Republicii Moldova a mijloacelor de transport auto;

- ineficienţa procedurilor existente de control a poluării în condiţii meteorologice nefavorabile;

- lipsa reţelei de automonitorizare şi înregistrare automată a emisiilor de poluanţi în aerul atmosferic.

Finalitatea auditului presupune posibilitatea valorificării rezultatelor obţinute prin punerea acestora la dispoziţia factorilor de decizie legislativi şi executivi la nivel naţional, sub forma unor concluzii şi recomandări cu privire la măsurile care se impun a fi luate pentru remedierea eventualelor neajunsuri şi a deficienţelor constatate, precum şi pentru creşterea performanţei de management a domeniului auditat. Recomandările de audit sunt orientate spre impulsionarea dezvoltării unui sistem de management integrat al calităţii aerului, bazat pe un cadru juridic calitativ, armonizat cu cel european, susţinut financiar şi politic din partea factorilor decizionali, în cadrul căruia acţionează cooperativ şi pro-activ, în vederea asigurării calităţii aerului, atât guvernarea, antreprenoriatul, cât şi cetăţenii.

Notă: Raportul de audit nu cuprinde toate aspectele şi problemele ce ţin de protecţia aerului atmosferic în Republica Moldova, cum ar fi agricultura şi unele domenii din economia naţională, fiind abordate cele mai semnificative activităţi cu impact major asupra calităţii aerului, precum industria, transportul ş.a.

_____________________________

¹ Art.127 din Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994.

² Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi din 13.11.1979, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.399-XIII din 16.03.1995 (în continuare – Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi); Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei, adoptată la New York la 09.05.1992 şi semnată de Republica Moldova la Rio de Janeiro la 05.06.1992, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr.404 din 16.03.1995 (în continuare – Convenţia-cadru a ONU cu privire la schimbarea climei).

³ Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin Legea nr.112 din 02.07.2014 (în continuare – Acordul de Asociere RM – UE).

⁴ Reuniunea anuală a Grupului de lucru pentru auditul mediului (WGEA) al EUROSAI din octombrie 2015 de la Malta.

⁵ Pag. 13 din Raportul privind cea de-a XIII-a întrunire a Grupului de lucru pentru auditul mediului (WGEA) al EUROSAI, http://www.eurosaiwgea.org/meetings/Documents/13%20AM/13AM_REPORT_final_updated.pdf 

⁶ Programul activităţii de audit a Curţii de Conturi pe anul 2016, aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr.46 din 14.12.2015, cu modificările ulterioare.

⁷ http://inseco.gov.md/monitorizare/

⁸ Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, aprobat prin Decizia Consiliului nr.2002/358/CE din 25 aprilie 2002, în numele Comunităţii Europene (în continuare – Protocolul de la Kyoto); Legea nr.29-XV din 13.02.2003 pentru aderarea Republicii Moldova la Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei.

I. INTRODUCERE

Dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, inclusiv dreptul nostru de a respira aer curat, reprezintă incontestabil dreptul fundamental al omului prevăzut de Constituţie.

Protecţia aerului constituie un subiect de o importanţă globală, care trebuie să devină o prioritate naţională, deoarece vizează în mod direct condiţiile de viaţă şi sănătate a populaţiei, realizarea intereselor economice, precum şi capacităţile de dezvoltare durabilă a societăţii. Într-o lume tot mai urbanizată, oamenii au nevoie de aer curat.

Este recunoscut faptul că o stare de sănătate bună a populaţiei şi un mediu sănătos nu pot fi realizate în condiţiile unei situaţii ecologice degradate, iar noile tehnologii din domeniul protecţiei aerului atmosferic nu pot de la sine să neutralizeze consecinţele negative ale fenomenului de poluare a aerului atmosferic. Pentru a proteja sănătatea umană şi mediul ca întreg, este deosebit de important să fie combătute la sursă emisiile de poluanţi şi să fie identificate şi puse în aplicare cele mai eficiente măsuri de reducere a emisiilor pe plan local, naţional şi comunitar, luându-se în considerare standardele, ghidurile şi programele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Asigurarea protecţiei aerului atmosferic urmează a fi o parte indispensabilă a politicii de mediu şi de dezvoltare durabilă a Republicii Moldova. În acest sens, pentru a dezvolta politici corespunzătoare, Republica Moldova s-a angajat să-şi apropie progresiv legislaţia naţională de legislaţia Uniunii Europene, în termenele stipulate în Acordul de Asociere⁹.

Actuala legislaţie europeană privind calitatea aerului se bazează pe principiul că statele membre ale Uniunii îşi împart teritoriile în mai multe zone de gestionare, în legătură cu care trebuie să evalueze calitatea aerului. Principalele acte legislative care stabilesc limite în întreaga Europă includ Directiva privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa¹⁰ şi Directiva privind evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător¹¹.

O altă abordare în materie de legiferare în vederea îmbunătăţirii calităţii aerului este stabilirea de limite anuale de emisii pentru anumiţi poluanţi. În aceste cazuri, ţările europene sunt responsabile de instituirea măsurilor necesare pentru a se asigura că nivelurile lor de emisii se situează sub plafonul naţional stabilit pentru anumiţi poluanţi conform Protocolului de la Göteborg, precum şi Directivei privind plafoanele naţionale de emisii pentru anumiţi poluanţi atmosferici¹².

Reglementările europene în domeniul aerului stabilesc necesitatea de a asigura evaluarea şi monitorizarea calităţii aerului şi de a furniza informaţii necesare publicului.

Cadrul juridic naţional actual care reglementează domeniul aerului este reprezentat de Legea cu privire la protecţia aerului atmosferic¹³, aprobată încă în anul 1997, precum şi de Strategia de mediu pentru anii 2014-2023¹⁴.

Administrarea în domeniul protecţiei aerului atmosferic se efectuează de Guvern prin intermediul Ministerului Mediului, Ministerului Sănătăţii, precum şi al autorităţilor administraţiei publice locale în conformitate cu competenţele atribuite.

Notă: Urmare a reformei Guvernului, Ministerul Mediului, prin comasare cu două ministere, a fost redenumit în Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului¹⁵, iar Ministerul Sănătăţii, prin comasare cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, a fost redenumit în Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale¹⁶.

Ministerul Mediului elaborează şi promovează politica ecologică în domeniu; elaborează normativele emisiilor limitat admisibile (ELA); asigură sistemul naţional pentru evidenţa de stat a acţiunilor nocive asupra aerului atmosferic; efectuează, prin intermediul Serviciului Hidrometeorologic de Stat, monitorizarea poluării aerului, informând Guvernul, autorităţile administraţiei publice şi populaţia despre nivelul de poluare a aerului; prin intermediul Inspectoratului Ecologic de Stat, autorizează persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de producţie generatoare de emisii poluante în aerul atmosferic şi efectuează controlul de stat în domeniu, inclusiv privind respectarea normativelor ELA de poluanţi. În cazul în care sunt depăşite normativele emisiilor de poluanţi, Inspectoratul Ecologic de Stat poate cere suspendarea activităţii beneficiarului de resurse naturale şi/sau este în drept să aplice sancţiuni în limitele stabilite de Codul contravenţional.

Ministerul Sănătăţii promovează politica de asigurare a calităţii aerului corespunzătoare securităţii sănătăţii şi bunăstării oamenilor; elaborează normativele concentraţiilor maxim admisibile de poluanţi (CMA) şi gradul de influenţă fizică nocivă a acestora asupra aerului atmosferic; estimează starea de sănătate a populaţiei în raport cu nivelul de poluare a aerului şi eventualele daune pentru sănătatea oamenilor; exercită controlul de stat asupra respectării normativelor CMA, prin intermediul Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice.

Autorităţile administraţiei publice locale elaborează măsurile de amenajare şi de creare a spaţiilor verzi în localităţi; asigură planificarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acţiunilor nocive ale poluanţilor asupra aerului atmosferic; asigură informarea sistematică şi operativă a populaţiei şi a persoanelor interesate despre nivelul de poluare a aerului.

Totodată, persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de producţie generatoare de emisii poluante în aerul atmosferic sunt obligate să creeze reţeaua de automonitorizare şi înregistrare automată a emisiilor de poluanţi, să întreprindă acţiuni pentru a asigura îndeplinirea condiţiilor şi reglementărilor autorizaţiilor de emisie, să respecte normele de protecţie a aerului, să ia măsuri în scopul reducerii emisiilor de poluanţi, precum şi să respecte principiul “Poluatorul plăteşte”.

_____________________________

⁹ Anexa nr.XI la Acordul de Asociere RM – UE.

¹⁰ Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa (în continuare – Directiva 2008/50/CE).

¹¹ Directiva 96/62/CE a Consiliului European din 27 septembrie 1996 privind evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător.

¹² Directiva nr.2001/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici (în continuare – Directiva 2001/81/CE).

¹³ Legea nr.1422-XIII din 17.12.1997 privind protecţia aerului atmosferic (în continuare – Legea privind protecţia aerului atmosferic).

¹⁴ Hotărârea Guvernului nr.301 din 24.04.2014 “Cu privire la aprobarea Strategiei de mediu pentru anii 2014-2023 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia” (în continuare – Strategia de mediu pentru anii 2014-2023).

¹⁵ Hotărârea Guvernului nr.695 din 30.08.2017 cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului

¹⁶ Hotărârea Guvernului nr.694 din 30.08.2017 cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale

II. SFERA ŞI ABORDAREA AUDITULUI

Uniunea Europeană este un actor global şi joacă un rol important în demersurile internaţionale privind standardele de protecţie a mediului. Politicile de mediu ale Uniunii promovează un cadru ecologic durabil, care să contribuie la ecologizarea economiei şi la protejarea naturii, a sănătăţii şi calităţii vieţii persoanelor care trăiesc pe continentul european.

Pe măsură ce populaţia lumii creşte, problemele de mediu devin din ce în ce mai stringente, în acest sens fiind necesare mai multe acţiuni pentru a garanta că aerul şi alte resurse naturale sunt menţinute curate, solurile şi ecosistemele sunt exploatate în mod durabil, iar schimbările climatice se menţin în limite gestionabile.

Poluarea aerului se numără printre principalele probleme de mediu care îi preocupă pe cetăţenii europeni.

Conform raportului Comisiei europene¹⁷, politica şi legislaţia UE pentru un aer curat impun îmbunătăţirea semnificativă a calităţii aerului, pentru a se apropia de nivelurile recomandate de OMS. În acest sens, este necesar să se intensifice eforturile comune în vederea realizării deplinei conformităţi cu legislaţia Uniunii în domeniul calităţii aerului şi să se definească obiectivele şi acţiunile strategice pe termen lung.

În scopul reducerii poluării, a unei mai bune integrări a cerinţelor de mediu în politicile sectoriale şi a fortificării cooperării cu comunitatea europeană, Uniunea Europeană a elaborat un set cuprinzător de acte legislative privind calitatea aerului¹⁸, care stabilesc obiective şi standarde legate de sănătate pentru o serie de poluanţi atmosferici. În acest context, statele europene au, de asemenea, obligaţia de a se asigura că emisiile la nivel naţional nu depăşesc plafoanele stabilite, iar informaţiile actualizate privind concentraţiile de diferiţi poluanţi în aerul înconjurător sunt reale şi puse în mod sistematic la dispoziţia publicului.

Uniunea Europeană recunoaşte aspiraţiile europene ale Republicii Moldova şi dorinţa ţării de a se integra în Uniune. Astfel, în scopul consolidării eforturilor comune privind punerea în aplicare a politicilor de mediu, în special privind calitatea aerului, Grupul de lucru al EUROSAI¹⁹ privind auditul mediului a lansat iniţiativa de realizare a unui audit cooperativ privind calitatea aerului în 16 ţări europene, inclusiv în Republica Moldova. În cadrul reuniunilor Grupului de lucrul, s-a accentuat asupra importanţei transferului poluanţilor atmosferici pe distanţe lungi, la nivel transfrontalier şi a efectelor dăunătoare ale acestora, în special a pulberilor în suspensie solide (PM), de care este preocupată şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Auditul are ca scop evaluarea eficacităţii politicilor în domeniul protecţiei aerului, precum şi eficienţei potenţialului instituţional în gestionarea domeniului aerului.

În cadrul acestei misiuni, auditul şi-a propus ca obiectiv de a răspunde cu prioritate la următoarele întrebări generale: “Asigură politicile naţionale existente un sistem de management integrat al calităţii aerului? Sunt acestea efective şi eficiente în raport cu cadrul juridic comunitar?”.

În acest sens, echipa de audit a formulat următoarele întrebări specifice, după cum urmează:

(1) Este Republica Moldova supusă riscului de poluare a aerului?

(2) Întreprinde guvernarea acţiuni adecvate de prevenire a riscurilor şi atenuare a efectelor poluării aerului, inclusiv de combatere a principalelor surse de poluare?

(3) Există politici naţionale eficiente dedicate calităţii aerului? Sunt acestea corelate cu angajamentele externe în domeniu?

(4) Este asigurată atingerea obiectivelor strategice privind crearea unui sistem de management integrat al calităţii aerului?

(5) Este asigurată monitorizarea şi raportarea nivelului real de poluare a aerului?

În scopul evaluării politicilor şi sistemului de management al mediului în domeniul aerului, per ansamblu, precum şi pe fiecare componentă în parte, echipa de audit a examinat probele de natură analitică şi documentară, colectate de la Ministerul Mediului, Ministerul Sănătăţii, Inspectoratul Ecologic de Stat, Serviciul Hidrometeorologic de Stat, Centrul de Sănătate Publică, Oficiile de mediu, Agenţia Naţională de Transport Auto, Inspectoratul General al Poliţiei. Concomitent, pe parcursul auditului, în comun cu reprezentanţii Inspectoratului Ecologic de Stat, conform planului anual de control, au fost efectuate vizite în teren şi observaţii fizice la 4 agenţi economici care desfăşoară activităţi generatoare de emisii poluante în aerul atmosferic, amplasaţi în mun. Chişinău şi r-nul Rezina. Perioada auditată a cuprins anii 2014-2016.

Abordarea auditului a fost combinată, orientată pe sistem (examinarea funcţionalităţii sistemului de management al calităţii aerului) şi pe probleme (identificarea vulnerabilităţilor şi disfuncţionalităţilor din domeniul aerului), acordându-se o atenţie sporită alocării mijloacelor pentru finanţarea domeniului.

Domeniul de aplicare şi metodologia de audit sunt prezentate în Anexa nr.1. la prezentul Raport.

_____________________________

¹⁷ http://ec.europa.eu/environment/eir/pdf/report_ro_ro.pdf

¹⁸ http://ec.europa.eu/environment/air/quality/standards.htm

¹⁹ https://www.eurosaiwgea.org/

III. CONSTATĂRILE AUDITULUI

Obiectivul general de audit: “Asigură politicile naţionale existente sistemul de management integrat al calităţii aerului? Sunt acestea efective şi eficiente în raport cu cadrul juridic comunitar?”.

3.1. Obiectivul I: Este Republica Moldova supusă riscului de poluare a aerului?

Dat fiind faptul că atmosfera este cel mai larg şi, în acelaşi timp, cel mai imprevizibil vector de propagare al poluanţilor, se impune ca prevenirea poluării aerului să constituie o problemă de interes public naţional.

Aerul atmosferic, alături de alte componente ale mediului ambiant, are o însemnătate vitală foarte importantă pentru natură şi sănătatea cetăţenilor Republicii Moldova. Pentru a asigura o dezvoltare durabilă a mediului şi a societăţii este necesar de a proteja aerul de impactul advers provocat de poluanţi. Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materii care pot afecta atât sănătatea umană, cât şi funcţiile ecosistemelor. Acesta poate fi un rezultat al cauzelor naturale sau al activitaţii umane.

În condiţiile socioeconomice ale Republicii Moldova, siguranţa mediului şi calitatea aerului respirat nu prezintă interes sporit nici din partea populaţiei, nici a guvernării, iar problemele de mediu nu sunt percepute ca probleme ale comunităţii.

Informaţii privind unii poluanţi şi efectele acestora asupra sănătăţii umane sunt prezentate în figura nr.1.

Figura nr.1

Sursă: Elaborată de audit în baza Anuarelor Inspectoratului

Ecologic de Stat şi Serviciului Hidrometeorologic de Stat

3.1.1 Deşi ţara noastră are un nivel redus de industrializare şi la moment nivelul emisiilor de poluanţi nu depăşeşte pragul de alertă, poluarea aerului rămâne o problemă accentuată, iar tendinţa de creştere a numărului mijloacelor de transport şi a întreprinderilor generatoare de poluanţi influenţează calitatea aerului în Republica Moldova, astfel nefiind asigurat dreptul generaţiilor viitoare de a respira un aer curat.

Dezvoltarea societăţii are impact asupra calităţii aerului, urbanizarea, industrializarea şi dezvoltarea transportului fiind generatori de emisii cu cele mai mari concentraţii de poluanţi.

Potrivit informaţiilor oficiale²⁰, prioritar în Republica Moldova, poluarea aerului este determinată de circulaţia rutieră, cea feroviară şi aeriană, de producerea energiei electrice, de încălzirea locuinţelor, precum şi de activitatea industrială.

Gradul poluării aerului atmosferic este influenţat de emisiile provenite din trei tipuri de surse de poluare²¹:

♦ surse mobile (transportul auto, feroviar, aerian şi fluvial);

♦ surse fixe (uzine, fabrici, staţii petroliere, cazangerii etc.);

♦ transfer transfrontalier de poluanţi.

Principalii poluanţi determinaţi pentru Republica Moldova sunt:

√ monoxidul de carbon (CO) – unul dintre cei mai importanţi poluanţi, foarte otrăvitor. Poluarea cu monoxid de carbon este condiţionată de funcţionarea motoarelor cu ardere internă, acesta constituind 11% în totalul gazelor de eşapament ale automobilelor. O emisie crescută de CO este produsă atunci când arderea combustibililor este incompletă, aşa cum se întâmpla în primele 2 minute de funcţionare a motoarelor autovehiculelor;

√ particulele fine (PM) – praf fin, amestec de particule solide şi lichide caracterizate prin dimensiuni reduse comparativ cu alţi poluanţi. Rezultatele investigaţiilor OMS denotă că acţiunea negativă a PM asupra sănătăţii populaţiei orăşeneşti din toată lumea cauzează cca 800 mii de decesuri premature, poluarea cu praf fin fiind generată de arderea combustibilului.

Luând în considerare proprietăţile fizice şi impactul asupra sănătăţii umane, o mare atenţie în zilele noastre se atrage suspensiilor solide PM, problema fiind şi în centrul dezbaterilor organizaţiilor internaţionale. În condiţiile în care aceşti poluanţi au proprietăţi de a fi transportaţi pe distanţe lungi, la nivel transfrontalier, cetăţenii Republicii Moldova riscă să fie expuşi îmbolnăvirilor generate de emisiile nocive importate din alte ţări;

√ hidrocarburile (CH) – substanţe care la ardere incompletă generează toxine. Poluanţii se acumulează în zonele intens industrializate şi/sau aglomerate din cauza traficului auto, precum şi în încăperile în care se fumează;

√ oxizii azotului – monoxidul de azot (NO) şi peroxidul de azot (NO₂), care este cel mai toxic oxid al azotului. Sub influenţa razelor ultraviolete, oxizii azotului se implică în procesele de poluare fotochimică a aerului şi sunt otrăvitori. Poluarea cu NO₂ este determinată de arderea caracteristică a motoarelor cu ardere internă şi altor arderi la temperaturi mari;

√ dioxidul de sulf (SO₂) – emisie sub formă de gaz, care provine din surse antropice, procese industriale şi, în măsură mai mică, de la motoarele Diesel. În atmosferă acesta catalizează precipitaţii acide, cu efecte toxice asupra vegetaţiei şi solului.

Deşi cantitatea emisiilor totale a poluanţilor se menţine sub nivelul de poluare critic stabilit în anul 1990, care potrivit Protocolului de la Kyoto este anul cu cel mai mare nivel de industrializare, în ultimii 10 ani se înregistrează o diminuare nesemnificativă a emisiilor de noxe de la toate sursele de poluare, informaţii prezentate în Diagrama nr.1.

Diagrama nr.1

Sursă: Anuarele IES şi SHS pentru anii 2015-2016.

În Republica Moldova, potrivit ecologiştilor²², cantitatea de poluanţi emişi în atmosferă de la toate sursele de poluare a fost evaluată în anul 2016 în volum de 210,1 mii tone, sau cu 10,0 mii tone mai mult decât în anul 2015 (199,0 mii tone). În condiţiile ţării noastre, această situaţie este caracterizată de industrializarea lentă şi de neimplicarea din partea guvernării în vederea aplicării unor metode inovative de combatere rapidă a poluării.

Orientarea strategică a Republicii Moldova ţine de creşterea eficienţei şi competitivităţii sectorului industrial după perioada anilor ′80-′90, ani de referinţă, afectaţi de criza politică, socială şi economică. În calitate de direcţie strategică s-a stabilit formarea unui complex industrial viabil multiramural tehnologic avansat şi competitiv, racordat la standardele europene. Starea şi perspectivele de dezvoltare a industriei naţionale depind în mare măsură de nivelul infrastructurii care o deserveşte şi, în primul rând, a transportului, a energeticii şi comunicaţiilor, precum şi a celei informaţionale.

Transportul, sursa mobilă de poluare, reprezintă unul din principalele elemente ale infrastructurii industriei şi a devenit indispensabil în viaţa cotidiană. În prezent vehiculele poluează de 8-10 ori mai puţin decât cele care au existat în circulaţie acum 30 de ani, dat fiind faptul că s-au intensificat preocupările privind diminuarea poluării produse de motoarele autovehiculelor în vederea identificării combustibililor alternativi.

În Republica Moldova, îndeosebi în localităţile urbane, transportul constituie principala sursă de poluare a aerului atmosferic. În medie pe ţară transportului îi revin 86,2% din volumul sumar al substanţelor nocive emise în aerul atmosferic. Numărul de mijloace de transport rutier este în continuă creştere (anul 2016 – 892,7 mii unităţi, anul 2015 – 867,2 mii unităţi), iar acum numărul de maşini din oraşele mari este comparabil cu numărul de persoane. Se ştie că un automobil pe parcurs de un an utilizează un volum de aer curat egal cu volumul necesar pentru respiraţia a 100 de oameni²³. Majorarea numărului unităţilor de transport influenţează negativ asupra stării bazinului aerian. Situaţia se acutizează şi din cauza că în ţară se importă şi se utilizează autovehicule vechi, termenul de exploatare al cărora este mai mare de 7 ani.

În perioada anilor 2014-2016, numărul mijloacelor de transport înregistrate indică o tendinţă de creştere cu 51,2 mii unităţi, ceea ce presupune aproximativ 25,5 mii unităţi anual. De menţionat că, deşi numărul unităţilor de transport a crescut, volumul emisiilor de poluanţi de la arderea combustibililor s-a micşorat cu 13,0 mii tone în anul 2016 (166,0 mii tone emisii) faţă de anul 2014 (179,0 mii tone emisii), fapt datorat creşterii numărului de mijloace de transport înregistrate care funcţionează pe baza motoarelor electrice şi utilizează în calitate de combustibil gazul.

Din numărul total de unităţi de transport înregsitrate care circulă pe teritoriul Republicii Moldova, o proporţie semnificativă (35%) revine mijloacelor de transport cu motor care utilizează în calitate de combustibil motorina, inclusiv transportul urban.

De menţionat că autovehiculele care funcţionează pe bază de motorină generează cele mai ridicate niveluri de oxizi de azot şi poluează aerul cu particule fine (PM) în proporţie de 30-50 de ori mai mult decât cele ce funcţionează pe bază de benzină. Totodată, motoarele Diesel emit peste 90% din emisiile de pulbere în suspensie (PM).

Numărul de vehicule care continuă să crească de la an la an şi, respectiv, ritmul de creştere a noxelor pot genera niveluri critice de poluare a aerului cu consecinţe grave sub aspect social-economic şi ecologic, fiind necesare măsuri stringente de prevenire şi diminuare a poluării.

În Republica Moldova, cele mai poluate zone din cauza transportului auto sunt considerate²⁴ mun. Chişinău, or. Anenii Noi şi mun. Bălţi.

Dinamica emisiilor de noxe de la transportul auto în cele mai poluate oraşe ale Republicii Moldova în perioada 2010-2016 este prezentată în Diagrama nr.2.

 Diagrama nr.2

Sursă: Anuarele IES pentru anii 2010-2016 “Protecţia mediului în Republica Moldova”.

Datele din diagramă denotă că volumul emisiilor de noxe de la transportul auto atât în mun. Chişinău, cât şi în alte oraşe ale republicii, în perioada anilor 2010-2016 a variat nesemnificativ înregistrând o diminuare cu 19,6 mii tone de emisii. Totodată, dat fiind faptul că mun. Chişinău este cel mai populat oraş, decalajul între volumul de emisii între localităţile urbane este foarte vizibil, ceea ce denotă că locuitorii capitalei respiră cel mai poluat aer.

În acelaşi timp, luând în consideraţie numărul populaţiei înregistrate în cele mai poluate oraşe, incidenţa nivelului poluării în numărul de populaţie este cea mai mare în or. Anenii Noi (0,943 t/pers.), fiind urmată de or. Floreşti (0,561 t/pers.) şi Hânceşti (0,382 t/pers.), pe când în mun. Chişinău aceasta constituie 0,078 t/persoană.

Poluarea aerului în ţara noastră este generată şi de urbanizarea şi dezvoltarea industriei.

În calitate de surse fixe de emisii poluante, principale continuă să rămână obiectele industriale şi centralele electrice şi termice, precum şi cazangeriile sectorului comunal.

În contextul creşterii cu 4% a numărului de întreprinderi poluatoare în perioada 2014-2016 (anul 2014 – 5339 de întreprinderi, anul 2015 – 5525 de întreprinderi, anul 2016 – 5569 de întreprinderi), cantitatea totală de poluanţi calculată şi emisă în atmosferă de la sursele fixe a înregistrat, în aceeaşi perioadă, o creştere cu 22% (anul 2014 – 20,8 mii tone emisii, anul 2015 – 21, 8 mii tone emisii, anul 2016 – 26,6 mii tone emisii). Această situaţie atestă că ritmul de poluare a aerului de la sursele fixe este mai accelerat, comparativ cu ritmul dezvoltării economice. În aceste condiţii, în lipsa măsurilor adecvate de protecţie a aerului, riscăm să devenim victime ale beneficiilor economice.

Dinamica emisiilor de poluanţi de la sursele staţionare în cele mai industrializate zone ale Republicii Moldova în anii 2014 – 2016 este prezentată în Diagrama nr.3.

Diagrama nr.3

Sursă: Anuarul SHS “Starea calităţii aerului atmosferic pe teritoriul Republicii Moldova ” pe anul 2015.

Auditul relevă că scăderea nivelului poluării aerului de către sursele staţionare de poluare ale întreprinderilor industriale mari este condiţionată de scăderea volumului producţiei. Din acest motiv, poluatori ai aerului la momentul actual devin sursele staţionare – întreprinderi particulare cu volum de producţie mai mic. Întreprinderile mari sunt nevoite să investească mijloace financiare pentru menţinerea instalaţiilor de purificare existente în stare de funcţionare sau modernizarea acestora, pentru a nu plăti sume mari pentru poluare, ceea ce, spre regret, nu este aplicabil şi întreprinderilor mici. Cu toate că, la moment, impactul lor asupra aerului este redus, nu trebuie de neglijat aceste întreprinderi, deoarece numărul lor este în continuă creştere.

Reieşind din experienţa altor state, precum Israel, Albania, Slovenia, principala sursă de poluare la fel este transportul. În Polonia, atât transportul auto, cât şi cuptoarele şi cazanele pentru casă produc cea mai mare parte a poluării, dar şi industria energetică, care se bazează mai mult pe utilizarea cărbunelui.

Se menţionează că, în ultimii 20 de ani, Uniunea Europeană a redus în mod considerabil nivelurile de emisii pentru mai mulţi poluanţi, emisiile de plumb fiind diminuate cu aproximativ 90%²⁵.

În ciuda progreselor înregistrate, poluarea aerului continuă să fie una dintre preocupările majore ale populaţiei europene, dat fiind faptul că în lipsa unor acţiuni imperioase întreprinse la moment, dreptul de a respira un aer curat nu poate fi asigurat, inclusiv pentru generaţiile viitoare.

_____________________________

²⁰ Anuarul IES “Protecţia mediului în Republica Moldova” (în continuare – Anuarul IES) pentru anul 2015; Raportul anual al SHS privind starea calităţii aerului atmosferic pe teritoriul Republicii Moldova (în continuare – Anuarul SHS) pentru anul 2015.

²¹ Anuarul SHS pentru anul 2014.

²² Anuarele IES pentru anii 2015-2016.

²³ http://www.clima.md/files/CercetareSC/Publicatii/Mediul%20Ambiant%20nr%203%20Iunie%202005%20Copacinschi%20et%20al.pdf

²⁴ Anuarele IES pentru anii 2010-2016.

²⁵ https://europa.eu/eyd2015/sites/default/files/toolkit/teachers-corner/publication-environment-2014/publication-environment-2014ro.pdf

3.1.2. Republica Moldova nu dispune de informaţii reale privind volumul de emisii a poluanţilor în aer, iar cetăţenii nu sunt asiguraţi de calitatea aerului respirat, ceea ce împiedică întreprinderea măsurilor de protecţie a sănătăţii şi, respectiv, limitează nivelul de participare a populaţiei în politicile statului orientate spre protejarea aerului. În aceste condiţii, în orice moment putem să ne confruntăm cu o catastrofă ecologică şi, ca urmare, să devenim o naţiune suferindă.

În societatea actuală, informarea joacă un rol crucial în viaţa social-economică a ţării, devenind, de-a lungul timpului, o putere crescândă şi indispensabilă, cu o influenţă puternică asupra guvernării şi comportamentului societăţii în ansamblu.

În scopul asigurării securităţii ecologice, informarea publicului a constituit una din componentele Programului Naţional aprobat de Guvern²⁶ pentru anii 2007-2015, precum şi a Strategiei de mediu pentru anii 2014-2023. Conform Programului, Ministerului Mediului urma să acţioneze în direcţia perfecţionării sistemului de informare a populaţiei despre calitatea mediului, atragerea publicului în procesul elaborării şi implementării documentelor strategice privind crearea condiţiilor de transparenţă a deciziilor luate.

Pentru a informa şi sensibiliza publicul, Ministerul Mediului²⁷ urma să elaboreze şi să editeze direct sau prin intermediul instituţiilor subordonate Raportul anual naţional privind starea mediului şi resurselor naturale în Republica Moldova, precum şi revistele lunare “Mediul ambiant” şi “Buletin ecologic”.

Auditul denotă că, până în prezent, a fost elaborat un singur Raport naţional privind starea mediului şi resurselor naturale în Republica Moldova, care a cuprins perioada anilor 2007-2010. Se evidenţiază că datele publicate în raport sunt depăşite şi nu sunt actualizate, iar revistele ce urmau a fi elaborate şi editate lunar, în anul 2016 nu au mai fost publicate. În aceste condiţii, nici Guvernul, nici societatea nu sunt informaţi referitor la situaţia reală privind starea mediului, inclusiv privind calitatea aerului în Republica Moldova.

Potrivit Inspectoratului Ecologic de Stat, informaţiile privind nivelul de poluare a aerului de la sursele fixe, publicate în anuarele pentru anii 2014-2016, au fost preluate din dările de seamă privind poluarea aerului atmosferic “1-AER”, întocmite şi prezentate Inspectoratului de către agenţii economici poluatori. De menţionat că nu toţi poluatorii reali sunt luaţi în evidenţa Inspectoratului Ecologic de Stat, respectiv, datele acumulate de la poluatori nu au fost complete, iar informaţia publicată privind volumele emisiilor de la sursele fixe nu au reflectat valorile reale pe ţară.

Aceeaşi situaţie se denotă şi în cazul raportării volumelor de emisii de la sursele mobile, calculate în baza datelor prezentate de către agenţii economici care comercializează carburanţi. Conform explicaţiilor Inspectoratului, datele prezentate nu sunt verificate, ceea ce afectează veridicitatea lor şi, respectiv, nu reflectă situaţia reală pe ţară.

La rândul său, SHS, colectând probe de aer de la staţiile de monitorizare a calităţii aerului atmosferic, livrează cu întârziere de 1 zile date veridice, dar nu acoperă toate regiunile ţării şi nu oferă date reale în regim on-line, ceea ce nu asigură informarea publicului privind nivelul de poluare a aerului în timp real pe tot teritoriul ţării.

Rapoartele anilor precedenţi, precum şi avertismentele zilnice de mediu sunt publicate pe site-urile oficiale ale IES şi SHS, însă, în condiţiile Republicii Moldova, nu toate persoanele au posibilitate de a le accesa şi a se informa.

Deşi accesul la informaţie, inclusiv privind calitatea aerului, este dreptul constituţional al fiecărui cetăţean, pentru unele pături sociale acesta nu este asigurat, iar informaţiile privind starea aerului făcute publice nu sunt reale şi nu reflectă date curente.

În comparaţie, cetăţenii europeni sunt informaţi cu privire la nivelul de poluare a aerului într-o anumită zonă în timp real atât on-line, cât şi prin intermediul ziarelor locale, a panourilor interactive amplasate în locurile publice, prin intermediul afişelor informative, difuzărilor şi anunţurilor gratuite.

În Olanda, spre exemplu, cetăţenii au posibilitate de a cunoaşte care este nivelul de poluare a aerului prin intermediul tehnologiilor moderne de determinare a nivelului de poluare cu particule PM, prezentat în imaginea de mai jos.

Imaginea nr.1

Sursă: Fotografie efectuată de audit.

O altă parte interesată referitor la calitatea aerului este guvernarea. Ministerul Mediului este informat de către instituţiile din subordine referitor la rezultatele controlului ecologic de stat şi ale monitorizării calităţii aerului prin intermediul rapoartelor anuale, în care sunt relatate principalele probleme şi înaintate soluţii relevante în domeniu, iar Ministerul, la rândul său, are obligativitatea să raporteze Guvernului.

Auditul relevă că în perioada 2014-2016, Ministerul Mediului nu a prezentat Guvernului note informative referitor la poluarea aerului atmosferic. Totodată, în cadrul şedinţelor Guvernului în anul 2015 pe ordinea de zi au fost puse 3 întrebări din cele 40, iar în anul 2016 – 5 întrebări din cele 53, în care tangenţial au fost atinse subiectele ce ţin de domeniul aerului atmosferic.

În context, auditul menţionează că Ministerul Mediului nu consolidează problemele identificate de către specialiştii de mediu şi nu le raportează Guvernului, în aceste condiţii fiind supusă riscului securitatea ecologică şi dezvoltarea durabilă a mediului, iar ca impact politicile statului nu includ prioritar acţiuni de soluţionare a problemelor în domeniul aerului.

Notă: Conform informaţiilor prezentate, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului elaborează proiectul Strategiei de protecţie a aerului atmosferic, care cuprinde problemele identificate în domeniu şi stabileşte direcţiile de acţiune în vederea soluţionării acestora.

În Israel, Ministerul Mediului este responsabil să prezinte anual Guvernului anumite rapoarte ce ţin de situaţia componentelor mediului înconjurător, ceea ce implică nemijlocit Guvernul în gestionarea ameliorării situaţiei din domeniu la nivel naţional.

În Olanda, Parlamentul deţine controlul asupra situaţiei privind cei mai importanţi poluanţi, precum NO₂ şi PM, intervenind după caz.

La nivelul Uniunii Europene, statele membre raportează anual Agenţiei Europene de Mediu cu privire la starea mediului înconjurător²⁸, inclusiv pe componenta aerul atmosferic. Agenţia elaborează un raport consolidat şi îl transmite Comisiei Europene, precum şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii²⁹, acesta fiind ulterior publicat. OMS elaborează studii proprii privind influenţa poluării aerului atmosferic asupra populaţiei diferitor state europene³⁰. În acelaşi timp, Comisia Europeană publică separat un alt raport³¹ în care sunt enumerate problemele de mediu şi efectuează o analiză a documentelor de politici aplicate în domeniu, înaintând Parlamentului şi Consiliului propuneri de îmbunătăţire a cadrului juridic relevant.

În contextul celor relatate, se relevă că cetăţenii europeni sunt bine informaţi despre calitatea aerului respirat, iar problemele din domeniu care nu pot fi soluţionate în mod eficient la nivel naţional, sunt abordate la nivel comunitar.

_____________________________

²⁶ Programul Naţional de asigurare a securităţi ecologice pentru anii 2007-2015, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.304 din 17.03.2007 “Cu privire la aprobarea Programului Naţional de asigurare a securităţi ecologice pentru anii 2007-2015”.

²⁷ Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.847 din 18.12.2009 “Pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acestuia”.

²⁸ http://www.eea.europa.eu/articles/air-quality-remains-a-hot.

²⁹ http://www.eea.europa.eu/publications/air-quality-in-europe-2016.

³⁰ http://www.who.int/quantifying_ehimpacts/publications/preventing-disease/en/.

³¹ http://ec.europa.eu/environment/air/quality/legislation/reporting.htm.

3.1.3. La realizarea politicilor de stat, domeniul protecţia aerului nu prezintă interes prioritar, iar activităţile orientate spre ameliorarea calităţii aerului nu se finanţează.

O politică de finanţare eficientă trebuie să contribuie la impulsionarea sectorul de mediu, să genereze performanţe, precum şi să dezvolte capacităţi competitive în raport cu alte sectoare. Finanţarea viabilă şi investirea în asigurarea calităţii aerului va asigura durabilitatea şi rezistenţa domeniului la provocările mileniului şi va declanşa un val de beneficii care vor fi resimţite direct şi de cetăţeni.

La capitolul calitatea aerului în perioada 2014-2016 nu au fost alocate mijloace financiare bugetare, deşi din plăţile efectuate pentru poluarea mediului, în aceeaşi perioadă, au fost încasate peste 786 mil. lei.

Informaţia privind încasările este prezentată în tabelul nr.1.

Sumele achitate pentru poluarea mediului (în perioada 2014-2016) au fost percepute în conformitate cu prevederile Legii privind plata pentru poluarea mediului³², responsabil de colectarea plăţii pentru poluarea aerului atmosferic, amenzilor şi prejudiciilor fiind Ministerul Mediului prin intermediul Fondurilor Ecologice de nivel naţional şi local). De colectarea plăţilor pentru emisiile de poluanţi ale surselor mobile şi pentru importul de mărfuri a fost responsabil Serviciul Vamal.

Auditul menţionează că, odată cu operarea modificărilor la Legea privind plata pentru poluarea mediului din 01.01.2017, responsabilitatea de evidenţă a obligaţiilor şi de urmărire a restanţelor la plăţile pentru poluarea mediului revine Serviciului Fiscal de Stat³³.

În vederea modernizării reţelei de monitorizare a poluanţilor atmosferici, în perioada auditată instituţiile din domeniu au încercat să valorifice unele mijloace financiare, care ar fi contribuit în mod direct la performanţa domeniului mediului şi, în special, la capitolul calitatea aerului.

Astfel, în anul 2015, Inspectoratul Ecologic de Stat a înaintat Fondului Ecologic Naţional pentru finanţare proiectul “Consolidarea bazei tehnico-materiale a centrelor de investigaţii ecologice (mun. Chişinău, mun. Bălţi, or. Cahul)”, în valoare de 2,0 mil.lei. Scopul proiectului a constat în modernizarea echipamentului de monitorizare ecologică, inclusiv a emisiilor de la transportul auto. Din lipsa mijloacelor financiare, acesta nu a fost realizat.

În anul 2016, SHS a planificat procurarea a două staţii moderne de monitorizare a poluanţilor atmosferici, dar din lipsa alocărilor la acest capitol investiţiile programate nu au fost efectuate.

_____________________________

³² Legea nr.1540-XIII din 25.02.1998 privind plata pentru poluarea mediului (în continuare – Legea nr.1540-XIII din 25.02.1998).

³³ Art.15 alin.(4) din Legea nr.1540-XIII din 25.02.1998.

3.2. Obiectivul II: Întreprinde guvernarea acţiuni adecvate de prevenire a riscurilor şi atenuare a efectelor poluării aerului, inclusiv de combatere a principalelor surse de poluare?

În timpul revoluţiei industriale poluarea aerului a devenit o problemă alarmantă. De atunci guvernele diferitor state au început să ia atitudine şi să adopte strategii şi reglementări pentru luarea de măsuri de diminuare a poluării.

În anul 1997, Parlamentul a aprobat Legea privind protecţia aerului atmosferic³⁴, care are drept obiective păstrarea purităţii şi ameliorarea calităţii aerului atmosferic şi reglementează competenţele în domeniul protecţiei aerului atmosferic. În acelaşi timp, şi alte acte juridice naţionale³⁵ stabilesc responsabilităţile entităţilor care gestionează alte domenii ce implică şi factorul de mediu.

Sistemul instituţional naţional responsabil de managementul domeniului aerului este prezentat în schema nr.1.

Schema nr.1

Sursă: Schemă elaborată de echipa de audit în baza prevederilor legale.

Guvernul efectuează administrarea în domeniul protecţiei aerului atmosferic prin intermediul autorităţilor publice centrale de specialitate, precum şi al autorităţilor administraţiei publice locale în conformitate cu legislaţia.

La nivel central, Ministerul Mediului a fost responsabil de elaborarea politicilor în dome niul aerului, alte autorităţi fiind însărcinate cu atribuţii în domeniu în funcţie de competenţele lor (vezi Anexa nr.2 la Raportul de audit).

_____________________________

³⁴ Legea privind protecţia aerului atmosferic.

³⁵ Hotărârea Guvernului nr.415 din 08.04.2003 “Despre aprobarea Regulamentului cu privire la supravegherea tehnică exercitată de poliţia rutieră” (în continuare – Regulamentul cu privire la supravegherea tehnică exercitată de poliţia rutieră); Legea nr.150 din 17.07.2014; art.1 alin (1) din Codul transporturilor rutiere nr.150 din 17.07.2014 (în continuare – Codul transporturilor rutiere); Hotărârea Guvernului nr.1047 din 08.11.1999 “Cu privire la reorganizarea Sistemului informaţional automatizat de căutare “Automobilul” în Registrul de stat al transporturilor şi introducerea testării a autovehiculelor şi remorcilor acestora” (în continuare – Hotărârea Guvernului nr.1047 din 08.11.1999).

3.2.1 Sistemul organizatoric instituţional existent nu este unul integrat, fiind caracterizat prin cooperarea proastă între autorităţile şi instituţiile publice cu competenţe în domeniul de gestionare a calităţii aerului, şi nu asigură soluţionarea în mod organizat şi unitar a problemelor din domeniu, măsurile întreprinse în vederea prevenirii riscurilor şi atenuării efectelor poluării aerului fiind ineficiente.

Un sistem de management integrat demonstrează legătura la nivel naţional dintre instituţiile implicate în gestionarea domeniului aerului, precum şi capacitatea fiecărei instituţii în parte în funcţie de competenţele pentru care a fost înfiinţată, cât şi a întregului sistem, în ansamblul său.

De menţionat că în structura organizaţională a Ministerului Mediului nu a fost inclusă o subdiviziune responsabilă de domeniul aerului atmosferic, ceea ce a stagnat dezvoltarea acestui domeniu, iar interesul redus din partea managementului autorităţii centrale de mediu faţă de acesta a avut impact negativ, inclusiv asupra relaţiilor de colaborare cu alte structuri implicate.

Notă: Urmare a reformei Guvernului³⁶, în structura noului Minister al Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului a fost inclusă Secţia politici de aer şi schimbări climatice, ceea ce oferă o speranţă în vederea formării unui mediu competent pentru realizarea prerogativelor importante privind aerul atmosferic.

În sensul diminuării riscurilor de poluare de la sursele mobile, Ministerul Mediului, în comun cu alte autorităţi publice centrale³⁷, urma să elaboreze programe şi decizii tehnice, să coordoneze activităţile în domeniul evidenţei vehiculelor, să elaboreze şi să pună în aplicare normative naţionale ecologice şi tehnice în domeniul transportului.

Potrivit Codului transporturilor rutiere³⁸, la utilizarea mijloacelor de transport trebuie să se respecte normele tehnice privind siguranţa rutieră şi protecţia mediului³⁹.

În scopul evidenţei mijloacelor de transport care au fost testate tehnic, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, în anul 2012, prin intermediul Agenţiei Naţionale de Transport Auto⁴⁰ a pus în aplicare sistemul informaţional automatizat “Autotest”.

Auditul menţionează că, deşi prin Hotărârea Guvernului nr.1047 din 08.11.1999⁴¹ au fost stabiliţi parametrii obligatorii care urmează a fi supuşi verificării tehnice, inclusiv factorul ecologic, în sistem nu se introduc şi, respectiv, nu se generează date despre impactul ecologic al mijlocului de transport testat, prin ce nu se asigură evidenţa nivelului de poluare de la sursele mobile.

Totodată, modelul Raportului de inspecţie tehnică periodică a vehiculului aprobat este unul succint şi conţine doar date generale, fără menţionarea rezultatelor verificărilor efectuate sau a defectelor depistate, inclusiv la componenta ecologică, ceea ce invocă lipsă de încredere privind inspectarea ecologică a mijlocului de transport testat. La acest capitol, practica României arată că Raportul de inspecţie tehnică periodică a vehiculului ⁴² conţine o serie de parametri supuşi verificării, inclusiv acei ecologici.

În concluzie, se atestă că neconlucrarea între autoritatea centrală de mediu şi alte autorităţi cu atribuţii tangenţiale în domeniul aerului a determinat exceptarea importanţei evaluării impactului ecologic la exploatarea surselor mobile.

Suplimentar, potrivit prevederilor regulamentare⁴³, poliţia rutieră prin intermediul controalelor comune cu Inspectoratul Ecologic de Stat şi cu alte instituţii contribuie la asigurarea minimizării impactului poluării aerului, evaluând calitatea testării tehnice efectuate⁴⁴.

Auditul relevă că, urmare a acestor controale, în perioada anilor 2013-2014 s-au constatat deficienţe la testarea ecologică a vehiculului⁴⁵, ce ţin de neutilizarea fummometrului, analizatorului de gaze, iar în unele cazuri – lipsa acestora.

De menţionat că din anul 2014, astfel de controale nu au mai fost desfăşurate. Unul din motivele invocate de Inspectoratul General al Poliţiei a fost lipsa temeiului juridic pentru controalele comune, dat fiind faptul că Regulamentul cu privire la supravegherea tehnică exercitată de poliţia rutieră nu a fost ajustat în conformitate cu reorganizarea Direcţiei Poliţiei Rutiere în Inspectoratul General al Poliţiei.

La capitolul colaborarea instituţiilor din domeniu, auditul evidenţiază lipsa unui mecanism de conlucrare dintre Inspectoratul Ecologic de Stat şi Serviciul Fiscal de Stat în ceea ce priveşte evidenţa poluatorilor şi, respectiv, autorizarea acestora. Astfel, potrivit Inspectoratului, doar în anul 2016 nu au fost luaţi în evidenţă cca 500 de agenţi economici poluatori, ca rezultat bugetul de stat fiind lipsit de plăţile pentru poluarea mediului în valoare aproximativă de 1,4 mil.lei. În aceste condiţii, nu se respectă principiul fundamental al domeniului “Poluatorul plăteşte”, iar prejudiciile provocate mediului sunt lăsate pe bunul simţ şi pe responsabilitatea agenţilor economici.

Referitor la coordonarea concentraţiilor de fond ale poluanţilor, se atestă lipsa conlucrării între Serviciul Hidrometeorologic de Stat şi Centrul Naţional de Sănătate Publică. Astfel, timp de cca un an CNSP nu a coordonat concentraţiile de fond stabilite de SHS motivând că concentraţiile unui poluant de la o staţie de monitorizare sunt foarte majorate şi nu corespund calculelor efectuate de către Centru, solicitând excluderea datelor stabilite de SHS.

În aceste condiţii, tergiversarea coordonării concentraţiilor de fond creează oportunităţi pentru agenţii economici poluatori să utilizeze, la calcularea emisiilor limitat admisibile de la sursa fixă de poluare, date depăşite ale concentraţiilor de fond stabilite pentru perioada 2002-2006. În astfel de circumstanţe, se manipulează perimetrul zonei de protecţie sanitară, în raza căreia este interzisă desfăşurarea oricăror activităţi şi se pot crea situaţii în care un agent economic să activeze în zona de protecţie a altuia, ceea ce pune sub risc sănătatea personalului angajat şi a cetăţenilor care locuiesc în imediata apropiere.

_____________________________

³⁶ Hotărârea Guvernului nr.695 din 30.08.2017 “Cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului”.

³⁷ Hotărârea Guvernului nr.1047 din 08.11.1999.

³⁸ Codul transporturilor rutiere, apobat prin Legea nr.150 din 17.07.2014

³⁹ Art.46 din Codul transporturilor rutiere.

⁴⁰ Proces-verbal din 08.12.2016 privind intervievarea reprezentanţilor ANTA şi vizualizarea procesului de stocare a datelor de inspectare tehnică.

⁴¹ Anexa nr.1 la Regulile de inspecţie tehnică periodică a autovehiculelor şi remorcilor acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1047 din 08.11.1999.

⁴² Anexa nr.4 la Reglementările privind certificarea încadrării vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi în categoria de folosinţă conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică periodică – RNTR 1, aprobate prin Ordinul ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului al României.

⁴³ Pct.4, pct.39 din Regulamentul cu privire la supravegherea tehnică exercitată de poliţia rutieră.

⁴⁴ Pct.31-39 din Regulamentul cu privire la supravegherea tehnică exercitată de poliţia rutieră.

⁴⁵ Procesele-verbale ale inspectorilor din cadrul Inspectoratului Naţional de Patrulare şi ale Centrului de Investigaţie Ecologică a mun.Chişinău.

3.2.2. Lipsa unor criterii exhaustive de stabilire a numărului de unităţi convenţionale aplicate pentru poluare în raport cu impactul provocat mediului creează oportunităţi de aplicare în aceleaşi condiţii a amenzilor în diferite cuantumuri, iar valoarea neimpunătoare a cuantumului amenzii nu constrânge poluarea în continuare a aerului.

Anual, Inspectoratul Ecologic de Stat supune controlului ecologic până la 1500 de poluatori, din cei aproape 5000 înregistraţi. Potrivit informaţiilor, cele mai frecvente încălcări privind poluarea aerului, depistate urmare a controalelor efectuate, ţin de nerespectarea regulilor de exploatare a instalaţiilor de purificare, lipsa autorizaţiilor de emisii de la obiectele poluatoare, depăşirile emisiilor admisibile de poluanţi ş.a. Ca rezultat al controalelor, cca 65% din poluatorii verificaţi sunt sancţionaţi (vezi Anexa nr.3 la prezentul Raport).

Auditul a determinat că, în lipsa unor criterii exhaustive, pentru majoritatea contravenţiilor au fost aplicate amenzi în valoare minimă de unităţi convenţionale stabilite. În aceste situaţii, se creează oportunităţi de aplicare în aceleaşi condiţii a amenzilor în diferite cuantumuri.

Analiza datelor privind controalele efectuate în perioada auditată denotă că valoarea medie a unei amenzi aplicată pentru poluarea de la sursă fixă a constituit 1000 lei per unitate, iar amenda aplicată şoferilor mijloacelor de transport auto care depăşesc normativele ecologice privind emisiile de gaze de eşapament a constituit în medie 155 lei per unitate.

De menţionat că, deşi la finele anului 2016, valoarea unităţii convenţionale a fost majorată de la 20 la 50 lei⁴⁶, numărul unităţilor aplicate pentru o contravenţie de mediu⁴⁷ s-a micşorat de 1,7 ori, pe când cuantumul amenzii s-a mărit doar de 1,5 ori. Comparativ cu aceleaşi modificări efectuate în alte domenii⁴⁸, sancţiunile pentru nerespectarea legislaţiei de mediu nu descurajează cauzarea prejudiciului ecologic.

În ţările europene, pentru comportamentul neadecvat şi nepăsător faţă de protecţia aerului, sunt stabilite amenzi cu o valoare semnificativ majoră faţă de cele din ţara noastră. Astfel, pentru nerespectarea cadrului european legislativ de mediu, o persoană fizică este nevoită să scoată din buzunar până la 24,0 mii lei, iar o persoană juridică – până la 600,0 mii lei.

Analiza comparativă a sancţiunilor de mediu aplicate în Republica Moldova faţă de cele din Uniunea Europeană este prezentată în tabelul de mai jos.

În Olanda nu sunt stabilite amenzi pentru agenţii economici care poluează aerul, în astfel de cazuri fiind stopată activitatea economică a acestora, metodă considerată mult mai eficientă decât aplicarea amenzilor.

_____________________________

⁴⁶ Art.34 alin.(1) din Codul contravenţional al Republicii Moldova.

⁴⁷ Art.146, art.147 din Codul contravenţional.

⁴⁸ Art.233 din Codul contravenţional privind stabilirea contravenţiei pentru conducerea vehiculului în stare de ebrietate produsă de alcool, predarea conducerii lui către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe.

3.2.3 În condiţiile în care plata pentru poluare nu dezavantajează activităţile economice puternic poluatoare şi nu constrânge poluatorii să se modernizeze în vederea minimizării poluării aerului, cauzarea oricăror prejudicii mediului prin poluare va fi convenabilă.

Cadrul legal naţional⁴⁹ stipulează tipurile de taxe de mediu impuse pentru activităţi în aşa fel în care să devină neconvenabilă cauzarea oricărui prejudiciu mediului.

Auditul menţionează că cuantumul plăţii stabilit pentru poluarea aerului de la sursele staţionare pentru o tonă convenţională de poluant este depăşită de timp şi nu a suportat modificări încă din anul 1998⁵⁰, la 01.01.2017 constituind 18 lei per tonă de la sursele amplasate în municipii şi, respectiv, de 14,4 lei – în raioane. În aceste condiţii, când plata pentru aceleaşi substanţe poluatoare diferă de la o zonă la alta, poluatorii amplasaţi în raioane sunt mai avantajaţi faţă de cei amplasaţi în municipii.

În acest context, în anul 2016 au fost autorizaţi 719 poluatori, din care 500 (70%) au achitat plata pentru poluare în medie până la 200 lei anual.

În Estonia, în anul 2016 plata pentru poluarea cu emisii de SO₂ a constituit 145,5 euro per tonă, fiind majorată faţă de anul 2014 (86,1 euro) cu 170%.

În Republica Moldova, reieşind din corelarea dintre plăţile pentru poluarea aerului atmosferic de la sursele fixe (mii MDL) şi volumul emisiilor nocive în aer (mii tone), prezentate grafic în figura de mai jos, se atestă că prejudiciul cauzat aerului depăşeşte plata pentru poluare.

Figura nr.2

Sursă: “Investigarea transparenţei şi eficienţei economice a utilizării fondurilor ecologice

în Republica Moldova”, Centrul Analitic Independent “Expert-Grup”, Chişinău, 2011.

De menţionat că, în perioada 2016-2017, Ministerul Mediului a înaintat iniţiative privind majorarea cuantumului plăţii pentru poluarea de la sursele fixe, precum şi unificarea acestora indiferent de zona în care este amplasată sursa de poluare, nefiind înregistrat niciun rezultat.

Deşi unul din principalele obiective ale Legii privind plata pentru poluarea mediului⁵¹ este crearea unui sistem de activitate economică în care devine neconvenabilă cauzarea oricărui prejudiciu mediului, echipa de audit constată că plăţile nesemnificative pentru poluare creează premise pentru neîndeplinirea acestui obiectiv. Acest fapt determină sistemul de activitate economică să fie unul convenabil de a cauza prejudicii mediului, fiind mai acceptabil să achiţi o sumă nesemnificativă şi să provoci în continuare daune mediului înconjurător.

_____________________________

⁴⁹ Art.6 din Legea nr.1540-XIII din 25.02.1998.

⁵⁰ Anexa nr.2. Normativele de plată pentru emisiile de poluanţi din sursele staţionare şi modul de calcul al acesteia la Legea nr.1540-XIII din 25.02.1998.

⁵¹ Legea nr.1540-XIII din 25.02.1998.

3.2.4. Dreptul Republicii Moldova de a se alinia la angajamentele internaţionale asumate ce vizează plafonarea emisiilor la nivel naţional şi raportarea poluanţilor atmosferici transportaţi pe distanţe lungi poate fi lezat din cauza dezinteresului faţă de domeniu din partea guvernării.

Abordarea europeană privind nivelurile critice de poluare pe teritoriul Comunităţii prevede ca toţi indivizii să fie protejaţi eficient împotriva riscurilor pentru sănătate provocate de poluarea aerului, iar nivelurile permise de poluare să nu fie depăşite. Este necesar ca statele europene, inclusiv Republica Moldova, să pună în aplicare măsurile necesare pentru a se conforma plafoanelor naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi şi să încorporeze Directivele⁵² în legislaţia naţională.

Procesul de armonizare a cadrului juridic naţional cu cel comunitar este în desfăşurare, iar cerinţele pentru plafonarea emisiilor la nivel naţional nu sunt încă stabilite. De menţionat că, potrivit specialiştilor, în lipsa plafoanelor de emisii poluatorii pot polua nelimitat aerul, plătind pentru aceasta sume nesemnificative.

În aceste condiţii, poluanţii supraemişi pot fi transportaţi prin aer pe distanţe lungi, inclusiv la nivel transfrontalier, prin ce pot fi afectate şi alte ţări.

Începând cu anul 2020, UE a stabilit limite naţionale mai stricte pentru perioadele 2020-2029 şi după 2030 privind plafoanele naţionale de emisie, prin intermediul unei noi directive⁵³ care stabileşte limite naţionale pentru emisiile a încă 2 poluanţi (PM şi Metan).

Recunoscând necesitatea studierii incidenţelor transportului pe distanţe lungi a poluanţilor atmosferici, inclusiv a PM, a căror sursă fizică este cuprinsă total sau parţial în zona supusă jurisdicţiei naţionale a unui stat şi care are efecte dăunătoare într-o zonă supusă jurisdicţiei unui alt stat, încă din anul 1979 UE a efectuat primul apel în vederea căutării soluţiilor de diminuare a efectelor păgubitoare ale acestora şi a combaterii poluării aerului pe calea cooperării internaţionale, prin adoptarea Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, la care Republica Moldova este parte.

În conformitate cu prevederile Convenţiei nominalizate, Republica Moldova are obligaţiuni de raportare anuală faţă de secretariatul Convenţiei a emisiilor naţionale totale şi a inventarului informativ al emisiilor, precum şi privind emisiile în grilă. Se menţionează că raportarea privind emisiile în grilă nu se face, deoarece, potrivit explicaţiilor specialiştilor în domeniu, Formularul 1-AER nu conţine datele necesare pentru a fi utilizate la raportare, în conformitate cu cerinţele Agenţiei Europene de Mediu⁵⁴. În astfel de condiţii, Republica Moldova nu-şi poate onora angajamentele în calitate de ţară semnatară a Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi.

_____________________________

⁵² Directiva 2001/81/CE; Directiva 2008/50/CE.

⁵³ http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2016/06/30-air-quality/

⁵⁴ EMEP/EEA air pollutant emission inventory guidebook; www.eea.europa.eu 

3.2.5. Sistemul de protecţie a aerului este unul problematic în privinţa incertitudinilor cadrului legal, neseparării funcţiilor de eliberare şi control a autorizaţiilor de emisii şi activităţi generatoare de poluanţi şi nu prezintă un instrument eficient al statului în vederea controlului şi combaterii poluării.

Potrivit cadrului legal⁵⁵, Autorizaţia pentru emisia poluanţilor în atmosferă (în continuare – AEPA) este un act eliberat de Inspectoratul Ecologic de Stat , în baza căruia se admit emisiile de poluanţi în atmosferă de la sursele fixe de poluare şi se stabilesc normativele emisiilor limitat admisibile (ELA) de poluanţi.

Potrivit IES, inventarierea surselor de poluare şi calculul volumului ELA se realizează de către agentul economic autorizat provizoriu, care, la rândul său, contractează servicii de proiectări private. Ulterior, în scopul eliberării unei noi autorizaţii (pe termen de 5 ani), IES efectuează controlul la faţa locului al surselor de poluare şi conformitatea calculelor volumelor ELA indicate în proiect.

Auditul menţionează că agenţii economici care elaborează proiectele pentru calculul ELA nu sunt atestaţi de organul central de mediu, iar la baza calculelor stau norme învechite elaborate încă în timpul URSS din anii ′78-′80).

În contextul bunelor practici, legislaţia României prevede precum că entităţile care elaborează documentaţia necesară în scopul obţinerii autorizaţiei integrate de mediu urmează a fi atestaţi de către Organul central de mediu⁵⁶.

Auditul denotă că, deşi Legea privind protecţia aerului atmosferic⁵⁷ reglementează activitatea persoanelor fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, în cazul în care aceasta, direct sau indirect, afectează sau poate afecta calitatea aerului atmosferic, nu toate instituţiile publice medicale şi de învăţământ, care deţin cazangerii în scopuri de încălzire, dar nu desfăşoară activităţi de producţie generatoare de emisii poluante, au obţinut AEPA. În aceste circumstanţe, nu este respectat principiul “Poluatorul plăteşte” şi, respectiv, sunt compromise datele privind cantitatea de poluanţi emişi în atmosferă.

O altă deficienţă ţine de sursele de poluare. Urmare a examinării proiectelor, auditul a determinat că sursele de poluare autorizate nu deţin numere de inventariere, prin ce se oferă posibilitatea de înlocuire fizică a acestora, fără a fi sesizată această schimbare.

În cadrul verificărilor fizice la doi agenţi economici, s-a stabilit substituirea a câte un cazan cu altul nou, acestea nefiind supuse examinării suplimentare obligatorie din partea IES⁵⁸ pentru determinarea unui alt cuantum al plăţii pentru poluare.

În astfel de situaţii, cadrul legal nu prevede măsuri de responsabilizare a agenţilor economici, iar acţiunile întreprinse de IES sunt doar la nivel de prescripţii de adaptare a surselor de poluare.

Actele de control întocmite de IES, la solicitarea de obţinere a autorizaţiei, nu descriu caracteristicile tehnice ale surselor de poluare verificate care urmează a fi autorizate, ceea ce nu permite inspectorului ecologic să ofere o asigurare că sursele de poluare verificate corespund celor stipulate în proiect, iar informaţiile privind volumul emisiilor calculate de la aceste surse sunt veridice.

Totodată, auditul menţionează că în România, în cadrul organelor de mediu sunt clar şi strict delimitate atribuţiile de emitere şi actualizare a autorizaţiilor de mediu care revin Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului⁵⁹, de cele de inspecţie şi control, care sunt exercitate de Garda Naţională de Mediu.

Acest lucru nu este caracteristic sistemului de management al aerului din Republica Moldova, în care atribuţiile de autorizare şi control sunt executate de una şi aceeaşi structură, în aceste condiţii fiind create premise pentru actele de corupţie, ceea ce poate afecta buna guvernare a domeniului.

Notă: Pe parcursul perioadei de audit, în luna octombrie 2017, la Legea nr.1515 din 16.06.1993 privind protecţia mediului înconjurător au fost operate modificări⁶⁰, prin adăugarea art.29¹, potrivit căruia în subordinea autorităţii centrale pentru resurse naturale şi mediu, se creează şi funcţionează Agenţia de Mediu.

_____________________________

⁵⁵ Art.12 din Legea privind protecţia aerului atmosferic.

⁵⁶ Art.2 (pct.58), art.21 din Ordonanţa de urgenţă nr.195/2005 a Guvernului României din 22/12/2005, Versiune actualizata la data de 22/10/2007.

⁵⁷ Art.2 din Legea privind protecţia aerului atmosferic.

⁵⁸ Avizele IES privind eliberarea autorizaţiei pentru emisia poluanţilor în atmosferă.

⁵⁹ Legea României nr.278/2013 privind emisiile industriale.

⁶⁰ Legea nr.185 din 21.09.2017 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

3.2.6. Tendinţa de diminuare a suprafeţelor împădurite concomitent cu aspiraţia Republicii Moldova de a se dezvolta economic şi industrial, în condiţiile nereglementării minimului necesar de împădurire a teritoriului ţării, poate afecta securitatea ecologică şi calitatea aerului.

În condiţiile amplasării geografice a Republicii Moldova, una din sursele de bază de protecţie a aerului şi de îmbunătăţire a calităţii acestuia sunt pădurile.

Pădurile Republicii Moldova se încadrează în grupa I funcţională, având în exclusivitate funcţii de protecţie a mediului înconjurător. În raport cu funcţiile ce le revin, cele de protecţie contra factorilor climatici şi industriali dăunători constituie 47,4% din suprafaţa totală a pădurilor.

Conform informaţiilor specialiştilor din domeniu⁶¹ compoziţia pădurilor Republicii Moldova este predominată de specii de foioase (97,8 %), un arbore de fag adult producând într-o oră necesarul de oxigen al unui om pentru 3 zile (1,7 kg). Actualmente, fondul forestier naţional constituie 11,2% din teritoriul ţării, însă funcţiile ecoprotective ale pădurii se manifestă mai pronunţat numai în cazul în care gradul de împădurire a teritoriului este de 15%.

Auditul menţionează că normele juridice naţionale nu reglementează necesarul minim de împădurire a teritoriului ţării, în scopul asigurării unei stări stabile în cadrul utilizării diverse a pădurilor, precum şi pentru asigurarea securităţii ecologice.

Pădurile din Republica Moldova produc anual 1605,7 mii tone de oxigen, din care populaţia⁶² utilizează 648 mii tone anual, iar necesităţile de consum de aer pentru nevoile industriale şi alte nevoi economice naţionale nu sunt evaluate.

În condiţiile dezvoltării economice în care consumul de aer pentru nevoile de producţie poate conduce la modificări ale stării aerului atmosferic, iar gradul de împădurire înregistrează o tendinţă de descreştere (12,7% în anul 2011) şi nu poate asigura integral funcţia ecoprotectivă, sunt necesare măsuri stringente în vederea asigurării dezvoltării durabile a sectorului forestier din Republica Moldova.

Preocupările privind extinderea suprafeţei terenurilor forestiere reprezintă o constantă în priorităţile sectoriale enunţate în diferite documente programatice deja adoptate⁶³ sau în curs de adoptare⁶⁴, existând şi o experienţă semnificativă în acest sens în cadrul sectorului – implementarea şi monitorizarea proiectelor carbon sub mecanismul de dezvoltare al Protocolului de la Kyoto⁶⁵.

Această experienţă poate ajuta Republica Moldova în atragerea şi implementarea de proiecte în această arie de activitate, fapt ce poate sprijini eforturile de reducere a poluării.

_____________________________

⁶¹ Informaţie prezentată de Agenţia “Moldsilva” (scrisoarea nr.AM 02/01-2338 din 25.10.2017).

⁶² http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=479 

⁶³ Codul silvic nr.887 din 21.06.1996, Legea nr.1041-XIV din 15.06.2000 pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate; Hotărârea Parlamentului nr.350-XV din 12.07.2001 pentru aprobarea Strategiei dezvoltării durabile a sectorului forestier din Republica Moldova; Hotărârea Parlamentului nr.112-XV din 27.04.2001 cu privire la aprobarea Strategiei naţionale şi a Planului de acţiuni în domeniul conservării diversităţii biologice.

⁶⁴ Strategia nationala şi planul de actiuni privind conservarea biodiversitatii 2014-2020, Strategia privind adaptarea sectorului forestier la schimbările climatice pentru anii 2017-2025; Strategia de reformă instituţională a sectorului forestier din Republica Moldova.

⁶⁵ Proiectele Soil Conservation în Moldova şi Development of the Communal Forestry Sector în Moldova.

3.3. Obiectivul III: Există politici naţionale eficiente dedicate calităţii aerului? Sunt acestea corelate cu angajamentele externe în domeniu?

Mecanismele actuale legale de gestionare a domeniului aerului atmosferic în Republica Moldova sunt învechite, iar tergiversarea armonizării acestora cu cadrul comunitar lipseşte cetăţenii de beneficiile pe care le putem resimţi în timp apropiat.

Din perspectiva Republicii Moldova de a se alinia comunităţii europene, se impune o abordare nouă a problemelor ce ţin de poluarea aerului şi a mediului, care să corespundă cerinţelor şi standardelor internaţionale de calitate. Legislaţia europeană de mediu reprezintă un punct de reper pentru ţara noastră şi serveşte în calitate de model pentru transpunerea Directivelor⁶⁶ din domeniu.

Pentru implementarea Acordului de Asociere RM-UE, a fost aprobat Planul naţional de acţiuni pentru anii 2014-2016⁶⁷, care a stabilit măsuri de transpunere a directivelor ce ţin de calitatea aerului. Auditul denotă că până în prezent s-au depus eforturi doar pentru transpunerea prevederilor Directivei care reglementează reducerea conţinutului de sulf din combustibilii marini⁶⁸, în condiţiile în care volumul emisiilor în aer de la arderea acestui combustibil pe teritoriul Republicii Moldova constituie doar 0,01% din volumul total de emisii de la sursa mobilă.

Una din principalele acţiuni conform Planului naţional a fost elaborarea unei noi legi privind protecţia şi calitatea aerului, iar conform explicaţiilor Ministerului Mediului, din lipsa unei structuri specializate şi din cauza insuficienţei persoanelor competente în domeniu, aceasta nu a fost realizată până la ora actuală.

Se relevă că tergiversarea apropierii legislaţiei naţionale de cea comunitară determină amânarea resimţirii beneficiilor de pe urma condiţionării asigurării calităţii aerului, precum ar fi: evaluarea calităţii aerului în relaţie cu poluanţii atmosferici⁶⁹, îmbunătăţirea supravegherii depunerii de poluanţi şi furnizării informaţiilor publicului⁷⁰, stabilirea plafoanelor de emisie pentru anumiţi poluanţi⁷¹ şi reducerea emisiilor de poluanţi şi a gazelor cu efect de seră⁷², prin urmare nefiind reduse efectele nefaste ale poluării asupra omului şi mediului.

Potrivit cadrului legal naţional, sunt reglementate normele emisiilor poluanţilor în aer de la toate sursele de poluare repartizate în diferite zone geografice, prin stabilirea concentraţiilor maxim admisibile ale acestora (CMA), care sunt aprobate de CNSP în baza GOST-urilor adoptate încă în fosta URSS. Este de menţionat că pentru poluanţii PM nu sunt aprobate valori limită, iar valorile stabilite pentru unii poluanţi⁷³ depăşesc semnificativ normativele utilizate în statele europene, în timp ce pentru alţi poluanţi⁷⁴ normativele existente în ţara noastră sunt de o valoare mai mică, respectiv, cerinţele faţă de aceştia sunt mai stricte decât cele europene (Anexa nr.4 la prezentul Raport).

O problemă importantă reprezintă introducerea, în regimul vamal de admitere temporară pe teritoriul Republicii Moldova, a mijloacelor de transport auto cu numere de înmatriculare străine, indiferent de termenul de exploatare a acestora⁷⁵, fără o verificare ecologică a automobilului în vamă. Auditul relevă că autoturismele cu numere de înmatriculare străine nu sunt supuse testării tehnice în Republica Moldova, fiind testate în ţara în care sunt înregistrate. În aceste condiţii, deşi din ianuarie 2017^{76 77}, perioada de circulaţie a acestora pe teritoriul ţării a fost limitată pe parcursul a 12 luni consecutive (până la 180 de zile), nivelul de poluare a aerului de la automobilele cu termene de exploatare mari (mai mult de 7-10 ani) nu este cunoscut.

Unul din obiectivele de bază ale legislaţiei europene ţine de reducerea cu aproximativ 99 la sută a nivelului de emisii de la autovehicule comparativ cu nivelul de emisii de la începutul anilor ′90. Potrivit reglementărilor europene⁷⁸, din ianuarie 2015, la producerea şi exploatarea autovehiculelor noi trebuie să se respecte cerinţele tehnice impuse de standardele EURO 6 în ceea ce priveşte emisiile acestora, funcţionarea şi durabilitatea dispozitivelor pentru controlul poluării, sistemele de diagnosticare la bord etc.

Auditul menţionează că Republica Moldova nu aplică standardele europene care stabilesc emisiile pentru autovehicule, normele de toxicitate şi fumegare a gazelor de eşapament fiind reglementate prin ГОСТ 17.2.2.03-87 şi ГОСТ-21393-75. Acestea prevăd eliminarea prin ţevile de eşapament de la mijloacele de transport public cu motoare Diesel⁷⁹ a gazelor cu 50% de fumegare, care se caracterizează printr-o densitate mare şi o culoare neagră intensă, toxică la miros. Potrivit specialiştilor IES, emisiile respective nu depăşesc normele stabilite, fiind egalate intuitiv standardelor EURO 0 sau EURO 1 şi nu sunt considerate ca indicatori ce au impact asupra aerului.

Este incontestabil faptul că rigorile impuse de UE privind reducerea şi monitorizarea la nivel calitativ a poluanţilor periculoşi de la emisiile de gaze din ţevile de eşapament asigură diminuarea surselor mobile de poluare cu potenţial major, contribuind astfel la protecţia aerului.

Având în vedere ponderea de poluare a aerului de la sursa mobilă, este important de a pune accentele pe procesele de monitorizare a calităţii produselor ce generează impact negativ asupra calităţii aerului. Obiectivul Uniunii Europene la acest compartiment constă în reducerea nivelului emisiilor de gaze cu efect de seră şi în special cu particule PM.

Anterior, mijloacele de transport cu motoare Diesel erau considerate ca surse nesemnificative ale poluanţilor cu efect de seră, însă, în esenţă, acestea prezintă sursă considerabilă de poluare a aerului cu oxizi de azot şi particule fine (PM).

Studiile⁸⁰ OMS evidenţiază poluarea cu particule fine PM_2.5 (particule cu un diametru de cel mult 2,5 microni) ca o problemă serioasă ce impune riscuri pentru sănătatea umană, ceea ce nu se estimase anterior. Expunerea pe termen lung la particulele fine poate cauza consecinţe negative asupra sarcinii, provoacă ateroscleroză, boli neurologice, diabet, afecţiuni cardiovasculare şi respiratorii. Un studiu⁸¹ al Uniunii Europene a apreciat că, în Germania, inhalarea prafului fin din atmosferă cauzează anual moartea a circa 65.000 de oameni.

În condiţiile Republicii Moldova, unde populaţia preferă automobilele cu motoare Diesel, datorită preţurilor mai scăzute faţă de cele cu motoare pe benzină, problema mijloacelor de transport este accentuată şi la nivel de transport urban, din care 71% sunt mijloace de transport cu motoare Diesel.

Tendinţa UE este orientată spre diminuarea riscurilor de poluare agresivă a aerului, în acest sens, în paralel cu promovarea şi implementarea standardelor EURO, sunt utilizate în mod eficient şi alte metode de prevenire a poluării.

Astfel, pentru a restricţiona accesul în anumite zone ale unor oraşe europene, precum şi pentru a redirecţiona traficul, şoferii sunt obligaţi să deţină “placheta de particule” sau “paşaportul pentru zonele verzi”⁸², care le permite să circule în aşa-numitele “zone-verzi”, iar automobilele cu motoare Diesel normate Euro2 sau Euro3, care primesc placheta roşie, respectiv galbenă, sunt redirecţionate în alte zone sau în afara oraşului. Această regulă este valabilă şi pentru turişti, amenda aplicată pentru nerespectarea regulii impuse fiind de 40 de euro şi 1 punct în registrul auto.

Una din soluţii pentru mijloacele de transport care nu îndeplinesc nici norma Euro2 este “amenajarea tehnică” a motorului conform cerinţelor de mediu. De exemplu, statul german compensează 330 de euro din costurile suportate la amenajarea unui autovehicul pe motorină la cerinţele de mediu, iar plata taxei pentru capacitatea cilindrică este redusă cu 1,20 euro per 100 cm³.

Automobilele fără catalizator şi fără filtru PDF nu primesc placheta, deci şoferii pot face cu ele “ture prin pădure” sau să le doneze la fier uzat.

În Israel, cele mai poluante vehicule sunt taxate suplimentar la achiziţie, în timp ce acelea pentru vehiculele ecologice sunt reduse. În cadrul unui studiu realizat de către Departamentul ştiinţific al Ministerului Finanţelor, s-a det erminat că veniturile acumulate de la taxele achitate pentru poluarea din surse de transport trebuie să constituie mai mult de 2% din PIB. În acest scop a fost creat un Comitet responsabil de “taxa verde”, subordonat autorităţii fiscale, responsabil de elaborarea politicilor privind reducerea poluării aerului de la transportul auto, precum şi de adoptarea nivelului taxelor pentru autovehiculele poluante. Ca rezultat, fiecare model de vehicul care circulă pe teritoriul Israelului este însoţit de o “marcă verde”, care se eliberează de către autorităţi în baza emisiilor de poluanţi atmosferici şi a gazelor cu efect de seră.

Practica României evidenţiază Programul guvernamental de stimulare a înnoirii parcului auto, cunoscut sub numele “Rabla”, susţinut din fonduri alocate de Ministerul Mediului. Modul de funcţionare a programului constă în acordarea unei reduceri la achiziţia unui autovehicul nou, în cazul în care cumpărătorul prezintă dovada că a casat maşina veche. În situaţia în care cumpărătorul doreşte să achiziţioneze un autoturism nou 100% electric sau nou electric-hibrid, acesta va beneficia de un sprijin financiar care poate ajunge la aproximativ 6,0 mii euro⁸³.

Şi Comisia Europeană promovează automobilele cu emisii scăzute sau zero⁸⁴. În acest sens, Comisia a revizuit Directiva “Eurovigneta” pentru a promova taxe bazate pe performanţele de emisie ale vehiculelor şi lucrează în prezent la standarde UE privind CO₂, în vederea pregătirii terenului pentru vehiculele cu emisii zero sau scăzute într-o manieră neutră din punct de vedere tehnologic. Comisia revizuieşte de asemenea “Directiva privind vehiculele nepoluante”, pentru a promova prin achiziţii publice adoptarea de vehicule mai puţin poluante.

În timp ce în ţările europene se implementează şi se promovează politici şi proceduri pentru abordarea riscurilor de poluare a aerului de la sursele mobile, politicile statului moldovenesc sunt orientate spre dezvoltare economică, neglijând efectele păgubitoare ale poluării asupra mediului şi sănătăţii.

_____________________________

⁶⁶ Directiva 2008/50/CE; Directiva 2004/107/CE privind arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul şi hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător (în continuare – Directiva 2004/107/CE); Directiva 1999/32/CE din 26 aprilie 1999 privind reducerea conţinutului de sulf din anumiţi combustibili lichizi şi de modificare a Directivei 93/12/EC (în continuare – Directiva 1999/32/CE); Directiva 94/63/CE privind controlul de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea carburanţilor şi de distribuţia acestora de la terminale la staţiile de distribuţie a carburanţilor, conform amendamentului la Regulamentul (CE) 1882/2003; Directiva 2004/42/CE privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili cauzate de utilizarea de solvenţi organici în anumite vopsele şi lacuri şi în produsele de refinisare a vehiculelor şi de modificare a Directivei 1999/13/CE (în continuare – Directiva 2004/42/CE); Directiva 2001/81/CE.

⁶⁷ Hotărârea Guvernului nr.808 din 07.10.2014 “Cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană în perioada 2014-2016”.

⁶⁸ Hotărârea Guvernului nr.414 din 08.04.2016 “Pentru aprobarea Regulamentului privind reducerea conţinutului de sulf din anumiţi combustibili lichizi”.

⁶⁹ Potrivit Directivei 2008/50/CE.

⁷⁰ Potrivit Directivei 2004/107/CE.

⁷¹ Potrivit Directivei 2001/81/CE; Potrivit Directivei 2004/42/CE.

⁷² Strategia de mediu pentru anii 2014-2023.

⁷³ prevăzuţi în Directiva 2004/107/CE.

⁷⁴ Dioxid de sulf, dioxid de azot, monoxid de carbon, plumb, pentru care sunt stabilite normative în Directiva 2008/50/CE.

⁷⁵ Art.10 alin.(1) şi alin.(3) din Legea nr.1569-XV din 20.12.2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice .

⁷⁶ Art.184¹ din Codul vamal al Republicii Moldova nr.1149-XIV din 20.07.2000.

⁷⁷ Art.III din Legea nr.280 din 26.12.2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

⁷⁸ http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32014R0136&from=EN 

⁷⁹ Procesele-verbale ale CIE AEC privind testarea mijloacelor de transport pe anii 2014-2016; procesele-verbale de intervievare a specialiştilor CIE AEC.

⁸⁰ https://www.eea.europa.eu/ro/publications/semnale-de-mediu-2013-aerul; “Review of evidence on health aspects of air pollution” (Analiza datelor privind aspectele legate de sănătate ale poluării aerului),

⁸¹ http://www.hotnews.ro/stiri-diaspora-2461298-placheta-auto-verde-pasaport-intrare-centrul-marilor-orase-germane.htm 

⁸² http://www.hotnews.ro/stiri-diaspora-2461298-placheta-auto-verde-pasaport-intrare-centrul-marilor-orase-germane.htm.

⁸³ http://www.conso.ro/ghid/programul-rabla/ce-este-programul-rabla. 

⁸⁴ Comisia Europeană - Fişa informativă “Întrebări şi răspunsuri”: Acţiunea UE în vederea reducerii poluării aerului de către automobile, Bruxelles, 31 august 2017; http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-17-2821_ro.htm

3.4. Obiectivul IV: Este asigurată atingerea obiectivelor strategice privind crearea unui sistem de management integrat al calităţii aerului?

În lipsa unor obiective strategice bine definite, susţinute de un cadru legal şi instituţional adecvat, nu este posibil de creat un sistem de management integrat al calităţii aerului.

Prevederile Acordului de Asociere RM – UE pun în evidenţă atragerea atenţiei deosebite aspectelor transfrontaliere şi cooperării regionale, ceea ce, la rândul său, include dezvoltarea unei strategii globale privind mediul, care să reglementeze reformele instituţionale planificate pentru asigurarea punerii în aplicare şi respectării legislaţiei în materie de mediu, inclusiv elaborarea unor strategii sectoriale, printre care şi privind calitatea aerului.

În scopul asigurării implementării prevederilor Programului de activitate “Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” şi creării cadrului strategic în domeniul protecţiei mediului înconjurător, Guvernul a aprobat Strategia de mediu pentru anii 2014 – 2023⁸⁵ şi Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia, axată pe crearea unui sistem eficient de management de mediu, care să contribuie la creşterea calităţii factorilor de mediu şi să asigure populaţiei dreptul la un mediu natural curat, sănătos şi durabil.

Documentul stabileşte acţiuni necesare pentru asigurarea condiţiilor de bună guvernare şi eficientizare a potenţialului instituţional şi managerial în domeniul protecţiei mediului, precum şi crearea sistemului de management integrat al calităţii aerului.

Armonizarea legislaţiei de mediu la prevederile directivelor UE din domeniu urma a fi realizată până în anul 2018, prin elaborarea proiectului de lege cu privire la calitatea şi protecţia aerului atmosferic.

În acelaşi timp, acţiunile identificate pentru realizare până la finele anului 2016 privind planificarea strategică şi asigurarea reformei instituţionale în sector, precum şi crearea unui sistem integrat de gestionare a calităţii aerului nu s-au soldat cu rezultate. Potrivit specialiştilor, prevederile directivelor incluse în Acordul de Asociere RM-UE pot fi implementate doar după transpunerea acestora în legislaţia naţională.

Astfel, până în prezent lipsesc documentele de politici⁸⁶, inclusiv Strategia privind calitatea aerului, care ar asigura protecţia aerului şi funcţionarea unui sistem institutional şi de management în domeniu ajustat la rigorile Uniunii Europene, în vederea asigurării durabilităţii mediului şi securităţii ecologice.

Conform explicaţiilor reprezentanţilor Ministerului Mediului, motivul invocat privind nerealizarea acţiunilor stabilite ţine de abordarea nouă şi complexă a obiectivelor, iar în condiţiile capacităţilor instituţionale şi profesionale limitate, este absolut necesară consolidarea cadrului instituţional şi asistenţa experţilor internaţionali.

Se menţionează că în noul Plan naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere RM-UE în perioada 2017-2019⁸⁷, Guvernul a inclus măsurile restanţiere din planul precedent, stabilind noi termene de realizare a acestora, inclusiv pentru noua lege privind calitatea şi protecţia aerului atmosferic (trimestrul III, 2019).

În cadrul sistemului instituţional în domeniul aerului, deosebit de sensibil este rolul Ministerului Sănătăţii, acesta fiind responsabil de promovarea poli ticii de asigurare a calităţii aerului, estimarea stării de sănătate a populaţiei în raport cu nivelul de poluare, elaborarea normativelor de poluanţi şi gradului de influenţă fizică nocivă a acestora asupra aerului atmosferic. Auditul menţionează că Ministerul nu a promovat nicio acţiune în vederea punerii în aplicare a mecanismelor de estimare a stării de sănătate a populaţiei în raport cu nivelul de poluare a aerului. Totodată, nici Ministerul Mediului, nici Ministerul Sănătăţii, nu au întreprins eforturi pentru atingerea indicatorilor stabiliţi în cadrul Strategiei de mediu.

Potrivit explicaţiilor, pentru implementarea cu succes a măsurilor stabilite, sunt necesare cunoştinţe aprofundate şi resurse considerabile financiare şi umane, de care Ministerul nu dispune.

De menţionat că Strategia naţională de sănătate publică pentru anii 2014-2020⁸⁸ pune accent pe domeniile prioritare de intervenţie, unul din acestea fiind calitatea aerului, însă nu se axează pe problemele de sănătate cauzate de poluarea aerului, nefiind evaluat impactul negativ al poluanţilor asupra sănătăţii omeneşti.

Potrivit datelor OMS, cele mai frecvente boli provocate de poluarea aerului sunt cele ale aparatelor respirator şi cardiovascular. Datele prezentate de Ministerul Sănătăţii⁸⁹ privind morbiditatea şi mortalitatea populaţiei în perioada 2012-2015 cauzate de bolile aparatului respirator sunt prezentate în Diagrama nr.4.

Diagrama nr.4

Sursă: Elaborată de echipa de audit în baza informaţiilor oferite de Ministerul Sănătăţii.

Urmărind datele din diagramă, se observă un decalaj semnificativ între morbiditatea populaţiei şi mortalitatea acesteia cauzată prin bolile respiratorii. Cel mai înalt nivel de morbiditate se înregistrează în zona Centru, în special în mun. Chişinău, iar nivelul mortalităţii înregistrând o scădere, cu cel mai mic număr de cazuri de deces înregistrate în zona de Sud a ţării.

Informaţii referitor la morbiditatea şi mortalitatea populaţiei cauzate de bolile aparatului cardiovascular este prezentată în Diagrama nr.5.

Diagrama nr.5

Sursă: Elaborată de echipa de audit în baza informaţiilor oferite de Ministerul Sănătăţii.

Datele prezentate în diagramă denotă că populaţia bolnavă de boli cardiovasculare este în creştere, în special în zona de nord a ţării, pe când nivelul mortalităţii cauzat de aceste boli este în scădere.

Se menţionează că, în cazul ambelor tipuri de maladii, cazurile de îmbolnăvire sporesc, fiind necesară intervenţia fără întârziere a responsabililor de domeniu în vederea implementării măsurilor de profilaxie a acestor boli.

Se relevă că Ministerul Sănătăţii, responsabil de estimarea stării de sănătate a populaţiei în raport cu nivelul de poluare a aerului şi eventualele daune pentru sănătatea oamenilor⁹⁰, nu deţine o metodologie aprobată pentru cuantificarea impactului aerului poluat cu numărul exact de cazuri de boli.

Totodată, nu se ţine evidenţa pe zonele afectate de maladiile cu risc sporit pentru viaţă, ceea ce ar permite identificarea principalelor cauze provocatoare de boli, inclusiv poluatorii. În prezent, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale se axează pe prevederile generale ale Ghidului OMS, ce conţine metode de evaluări estimative privind calitatea aerului atmosferic şi maladiile per ansamblu.

O verigă importantă din sistemul de management integrat în domeniul aerului îl constituie Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor. De menţionat că, deşi Strategia infrastructurii transportului terestru pe anii 2008-2017⁹¹ a fost axată pe trei direcţii prioritare: reabilitarea infrastructurii existente, dezvoltarea infrastructurii noi şi îmbunătăţirea cadrului institutional, impactul implementării acesteia urma a fi resimţit de populaţie prin reducerea numărului de accidente şi a nivelului de poluare a aerului. În context, auditul evidenţiază principiile ce stau la baza noii Strategii de transport şi logistică pe anii 2013-2022⁹², care defineşte că “trebuie să existe un echilibru între protecţia mediului şi dezvoltarea economică. Deşi este importantă, protecţia mediului nu trebuie să împiedice dezvoltarea economică”.

Totodată, în cazul în care Strategia va fi implementată integral, ţara va fi asigurată cu o reţea de transport accesibilă şi capabilă a satisface necesităţile cetăţenilor şi întreprinderilor, cu condiţia că infrastructura va fi şi în continuare întreţinută în mod corespunzător.

În contextul celor relatate, auditul relevă lipsa factorului ecologic din noile opţiuni strategice ale sectorului transporturilor.

_____________________________

⁸⁵ Strategia de mediu pentru anii 2014-2023.

⁸⁶ Strategia privind calitatea aerului, Regulamentul privind stabilirea criteriilor şi regimului de evaluare a calităţii aerului în relaţie cu poluanţii atmosferici, Registrul de emisii şi transferuri ale poluanţilor, Metodologia de determinare a valorilor-limită de emisie a poluanţilor.

⁸⁷ Hotărârea Guvernului nr.1472 din 30.12.2016 “Cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană în perioada 2017-2019”.

⁸⁸ Hotărârea Guvernului nr.1032 din 20.12.2013 “Cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de sănătate publică pentru anii 2014-2020”.

⁸⁹ Scrisoarea Ministerului Sănătăţii nr.1462 din 21.03.2017.

⁹⁰ Art.6 din Legea privind protecţia aerului atmosferic.

⁹¹ Hotărârea Guvernului nr.85 din 01.02.2008 “Cu privire la aprobarea Strategiei infrastructurii transportului terestru pe anii 2008-2017”, abrogată prin Hotărârea Guvernului nr.827 din 28.10.2013 “Cu privire la aprobarea Strategiei de transport şi logistică pe anii 2013-2022”.

⁹² Hotărârea Guvernului nr.827 din 28.10.2013 “Cu privire la aprobarea Strategiei de transport şi logistică pe anii 2013-2022”.

3.5. Obiectivul V: Este asigurată monitorizarea şi raportarea nivelului real de poluare a aerului?

3.5.1. Lipsa unei reţele performante de monitorizare la nivel naţional determină o raportare nereală a datelor privind gradul de poluare pe ţară şi nu permite evaluarea poluanţilor cărora li se atrage o atenţie sporită la nivel internaţional, fiind lezat dreptul populaţiei de a dispune în timp real de informaţii ce ţin de calitatea aerului pe care îl respiră.

Conform cadrului legal⁹³, monitorizarea poluării aerului se realizează de către Serviciul Hidrometeorologic de Stat. În acest sens, SHS dispune de o reţea de supraveghere constituită din 17 posturi de monitorizare staţionare amplasate în 5 centre industrializate ale Republicii Moldova (Chişinău – 6 posturi, Bălţi - 2, Bender – 4, Tiraspol – 3, Râbniţa – 2), unde se colectează probe de aer cu referire la 8-9 poluanţi (suspensii solide, SO₂, CO, NO₂ şi 4-5 poluanţi specifici). La fel, SHS deţine 2 staţii automate de control al calităţii aerului atmosferic, inclusiv la nivel transfrontalier (s. Mateuţi, r-nul Rezina; or. Leova), cu frecvenţa în regim de monitorizare continuă 24/24 ore.

Totodată, auditul menţionează că rezultatele probelor de aer colectate la cele 17 posturi nu reflectă situaţia reală privind calitatea aerului, deoarece acestea se colectează doar de 3 ori pe zi, nefiind cunoscută situaţia calităţii aerului pe parcursul întregii zile şi fiind prelucrate abia în ziua următoare.

Se denotă că posturile de monitorizare staţionare sunt din anul 1970-1978 şi sunt învechite atât moral, cât şi fizic. În prezent, Republica Moldova se ghidează de Planul-cadru pentru ţările Europei de Est⁹⁴, potrivit căruia este necesar de creat reţeaua de monitorizare, inclusiv pentru particulele fine PM, astfel încât monitorizarea să se efectueze minimum în două raioane populate ale unui oraş mare⁹⁵. De menţionat că pe teritoriul ţării există doar trei puncte de monitorizare a poluanţilor PM (un post în s. Mateuţi, unul în or. Leova şi unul în mun. Chişinău), iar pe parcursul perioadei 2015-2016 a funcţionat doar cel din mun. Chişinău, din cauza lipsei filtrelor de colectare a probelor.

În condiţiile unor posibilităţi tehnice limitate, concentraţia în aer a particulelor fine nu este cunoscută, ceea ce nu permite întreprinderea măsurilor necesare de protecţie a sănătăţii populaţiei.

În scopul efectuării monitoringului din orice regiune/parte a ţării, în Europa se utilizează staţii de monitorizare mobile. Cu regret, Republica Moldova, în situaţia existentă, nu deţine un astfel de echipament. În pofida reclamaţiilor din partea populaţiei privind poluarea aerului, SHS, în lipsa unor astfel de staţii, nu are posibilitate să evalueze în timp oportun nivelul emisiilor de la sursă şi să ofere populaţiei informaţii privind calitatea aerului pe care-l respiră.

O situaţie alarmantă care poate influenţa procesul de monitorizare şi evaluare a calităţii aerului este remunerarea nemotivantă a specialiştilor din cadrul laboratoarelor SHS (salariul mediu de 2,5 mii lei).

Auditul menţionează că, la nivel internaţional, serviciul care monitorizează nivelul de poluare a aerului este o structură importantă în cadrul sistemului integrat privind asigurarea calităţii aerului, iar o monitorizare eficientă nu poate fi realizată doar printr-o tehnică modernă de monitoring, fiind necesare cunoştinţe speciale de interpretare a rezultatelor procesate.

În România, monitorizarea calităţii aerului este asigurată prin Reţeaua Naţională de Monitorizare a Calităţii Aerului, care cuprinde 142 de staţii de monitorizare continuă a calităţii aerului, dotate cu echipamente automate pentru măsurarea concentraţiilor principalilor poluanţi atmosferici. Acest sistem asigură controlul calităţii datelor cu privire la calitatea aerului, compatibilitatea şi comparabilitatea acestora în întregul sistem, obţinerea de informaţii în timp real, precum şi informarea publicului în regim on-line, inclusiv prin intermediul panourilor informative conectate la reţea.

_____________________________

⁹³ Art.29 din Legea privind protecţia aerului atmosferic.

⁹⁴ Planul-cadru privind dezvoltarea monitoringului pulberilor în suspensie cu fracţia 10 şi 2,5 mkm în ţările Europei de Est, din Caucaz şi Asia Centrală (în continuare – Planul-cadru).

⁹⁵ într-o zonă industrializată şi lângă o arteră stradală.

3.5.2. În lipsa reţelei de automonitorizare şi înregistrare automată a emisiilor, nivelul real de poluare a aerului nu este cunoscut, iar poluatorii sunt avantajaţi să raporteze date neveridice.

Potrivit legislaţiei naţionale⁹⁶, persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de producţie generatoare de emisii poluante în aerul atmosferic sunt obligate să creeze reţeaua de automonitorizare şi înregistrare automată a emisiilor de poluanţi în aerul atmosferic, precum şi de folosire a unei metodologii unitare de culegere şi prelucrare primară a datelor, cu transmiterea lor către subdiviziunile teritoriale de mediu.

Obiectivele cu influenţă nocivă asupra aerului atmosferic, tipurile şi volumele noxelor emise de ele în aer, precum şi parametrii calitativi şi cantitativi ai efectelor nocive asupra acestuia sunt supuse evidenţei de stat din partea Inspectoratului Ecologic de Stat⁹⁷, prin prezentarea de către poluatori a Planului- grafic de control al emisiilor, necesar pentru obţinerea autorizaţiei şi a Raportului anual privind protecţia aerului atmosferic (1-AER).

Analiza selectivă a rapoartelor 1-AER a determinat că în majoritatea cazurilor se raportează volume ale noxelor emise în aer de la sursele fixe în aceeaşi valoare cu normativele autorizate, ceea ce creează suspiciuni cu privire la raportarea nivelului real al emisiilor.

Auditul menţionează că, deşi IES poate obţine date privind nivelul real al emisiilor doar în cadrul controalelor realizate la poluatori, aceştia nu solicită informaţii privind controlul emisiilor.

În condiţiile în care IES nu deţine instrumente de monitorizare sistematică a nivelului de emisii zilnice, iar reţeaua de automonitorizare şi înregistrare automată a emisiilor lipseşte, poluatorii care plătesc pentru poluare sume nesemnificative (200-400 lei/an) sunt avantajaţi să raporteze emisii potrivit nivelului maxim autorizat, dar nu cele reale, economisind mijloace financiare necesare pentru verificările sistematice ale nivelului de emisii, inclusiv în laborator.

În consecinţă, IES nu oferă asigurare că informaţiile colectate, sistematizate şi ulterior raportate, inclusiv la nivel naţional, sunt veridice şi prezintă situaţia reală privind nivelul de poluare a aerului.

În Spania, companiile poluatoare sunt responsabile de raportarea emisiilor în regim on-line către structurile regionale şi guvernamentale, date care sunt verificate permanent.

Atât în Olanda, cât şi în Franţa este impusă şi încurajată utilizarea celor mai moderne tehnologii de prevenire a poluării aerului, iar nealinierea la aceste cerinţe lipseşte imediat poluatorul de dreptul de a achita taxa de stat şi, respectiv, atrage după sine sistarea activităţii. Implementarea unor astfel de reguli a jucat un rol important în reducerea cotei emisiilor de poluanţi care revin sectorului industrial şi celui energetic⁹⁸.

Deşi potrivit cadrului legal naţional⁹⁹ persoanelor fizice şi juridice care elaborează şi implementează tehnologii moderne nepoluante pentru atmosferă urmează să li se acorde facilităţi fiscale, legislaţia fiscală nu prevede astfel de înlesniri.

_____________________________

⁹⁶ Art.13 din Legea privind protecţia aerului atmosferic.

⁹⁷ Art.28 din Legea privind protecţia aerului atmosferic.

⁹⁸ Raportul Curţii de Conturi a Franţei din anul 2015.

⁹⁹ Art.27 din Legea privind protecţia aerului atmosferic.

3.5.3. În condiţiile meteorologice nefavorabile şi în lipsa atenţionărilor, poluatorii pot întârzia cu întreprinderea acţiunilor de control al poluării şi pot admite depăşiri de emisii în aer, care afectează calitatea aerului şi intensifică efectul nociv al poluanţilor.

Potrivit informaţiilor specialiştilor¹⁰⁰, nivelul de poluare al atmosferei oscilează în funcţie de condiţiile meteorologice. Astfel, în scopul atenuării efectelor păgubitoare ale emisiilor de poluanţi, în condiţii meteorologice nefavorabile (în continuare – CMN) este necesar de a întreprinde măsuri temporare de diminuare a acestora.

Agenţii economici poluatori trebuie¹⁰¹ să încheie contracte cu SHS şi, în condiţiile CMN, să utilizeze informaţia hidrometeorologică¹⁰² în vederea reducerii emisiilor de poluanţi. Totodată, în cazul sesizărilor unor CMN, aceştia urmează să realizeze măsuri coordonate cu autorităţile care exercită controlul de stat în domeniul protecţiei aerului atmosferic¹⁰³. În acest context, SHS, în comun cu IES şi CNSP, identifică cei mai semnificativi poluatori cu care urmează să încheie astfel de contracte.

Auditul semnalează că doar 10 din 44 de agenţi economici cu risc sporit de poluare au încheiat cu SHS contracte privind utilizarea informaţiilor hidrometeorologice, ceea ce presupune că peste 75% din poluatori, în condiţii meteorologice nefavorabile, îşi continuă activitatea obişnuită şi nu întreprind măsuri temporare de diminuare a emisiilor de poluanţi.

Respectarea măsurilor în caz de CMN a fost prerogativa importantă a Ministerului Mediului, pentru diminuarea riscurilor de poluare a mediului fiind prevăzută formarea grupurilor de lucru, inclusiv cu alte organe de control, în vederea evaluării măsurilor de rigoare luate de întreprinderi.

De menţionat că, deşi SHS i s-a acordat dreptul de a efectua controlul utilizării informaţiilor hidrometeorologice de către poluatori¹⁰⁴, odată cu aprobarea Legii privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător¹⁰⁵ acest drept nu i-a fost reconfirmat. Totodată, nici IES, în calitate de organ de control ecologic, din subordinea aceluiaşi Minister ca şi SHS, nu a asigurat monitorizarea acţiunilor întreprinse de poluatori în condiţii meteorologice nefavorabile.

Auditul atenţionează şi faptul că legislaţia naţională nu prevede sancţiuni pentru nerespectarea reglementărilor la acest compartiment, iar Ministerul Mediului nu a identificat o formulă de responsabilizare a agenţilor economici poluatori privind reducerea emisiilor în condiţii meteorologice nefavorabile.

_____________________________

¹⁰⁰ Indicaţii metodice privind reglarea emisiilor de poluanţi în condiţiile meteorologice nefavorabile (РД 52.04-52-85).

¹⁰¹ Pct.11 din Regulamentul cu privire la utilizarea informaţiei hidrometeorologice.

¹⁰² Pct.9 lit.(c) din Regulamentul cu privire la utilizarea informaţiei hidrometeorologice.

¹⁰³ Art.16 din Legea privind protecţia aerului atmosferic.

¹⁰⁴ Pct.9 lit.(g) din Regulamentul cu privire la utilizarea informaţiei hidrometeorologice.

¹⁰⁵ Legea nr.131 din 08.06.2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

IV. RECOMANDĂRILE AUDITULUI

Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, în comun cu:

4.1 Ministerul Economiei şi Infrastructurii, în termen de 1 an să elaboreze şi să propună Guvernului spre aprobare modificări în structura modelului de Raport de inspecţie tehnică periodică a vehiculului, în vederea includerii rezultatelor verificării parametrilor, inclusiv a celor ecologici;

4.2 Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, în termen de 18 luni, să elaboreze şi să aprobe o metodologie unică de evaluare şi determinare a concentraţiilor de fond în conformitate cu atribuţiile delegate;

4.3 Ministerul Afacerilor Interne, în termen de 1 an, să elaboreze şi să aprobe planuri de acţiuni comune privind organizarea şi desfăşurarea controalelor şi evaluarea calităţii testării tehnice;

4.4 Biroul Naţional de Statistică, în termen de 3 ani, să ajusteze formularul Raportului anual nr.1-AER “Protecţia aerului atmosferic” în conformitate cu cerinţele Agenţiei Europene de Mediu, pentru asigurarea raportării către Secretariatul Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi;

Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, în termen de 1 an:

4.5 să organizeze activitatea instituţiilor subordonate în vederea separării funcţiei de eliberare a autorizaţiilor de cea de control;

4.6 să reglementeze exhaustiv criteriile privind determinarea numărului de unităţi convenţionale de sancţionare în temeiul art.147 şi art.149 din Codul contravenţional;

4.7 să reglementeze procedurile:

4.7.1 de autorizare a emisiilor de poluanţi în atmosferă de la sursele fixe,

4.7.2 de control ecologic, cu determinarea tipului, etapelor, criteriilor şi rezultatelor de control, inclusiv:

- cu stabilirea clară a subiecţilor supuşi autorizărilor emisiilor de poluanţi atmosferici;

- pentru verificarea acţiunilor întreprinse de către poluatori în vederea reducerii emisiilor de poluanţi, inclusiv în condiţii meteorologice nefavorabile, prin prisma încheierii contractelor cu Serviciul Hidrometeorologic de Stat şi asigurării respectării prevederilor Hotărârii Guvernului nr.935 din 11.10.1999 “Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la utilizarea informaţiei hidrometeorologice în activitatea economică a agenţilor economici”;

Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, în termen de 3 ani

4.8 să elaboreze şi să aprobe o metodologie privind estimarea stării de sănătate a populaţiei în raport cu nivelul de poluare a aerului.

V. CONCLUZIA GENERALĂ DE AUDIT

Politicile şi legislaţia UE pentru un aer curat impun îmbunătăţirea semnificativă a calităţii aerului din ţările europene, pentru a se apropia de nivelurile recomandate de OMS. Poluarea aerului şi efectele acesteia asupra sănătăţii şi mediului trebuie să fie reduse şi mai mult, cu obiectivul pe termen lung de a nu depăşi nivelurile critice. În acest sens, este necesar să se intensifice eforturile comune în vederea asigurării calităţii aerului şi să se definească obiective şi acţiuni strategice în domeniu.

Principalele provocări cu care se confruntă Republica Moldova în ceea ce privesc politicile pentru aer ţin de lipsa unui set cuprinzător de acte legislative privind calitatea aerului, fapt ce tergiversează conformarea cadrului naţional cu legislaţia UE, având în vedere că se apropie termenele prevăzute în Acordul de Asociere.

Astfel, politicile de mediu şi sănătate pe care Guvernul Republicii Moldova ar trebui să le adopte în următorii ani trebuie să se fundamenteze pe prevenţie şi dezvoltare durabilă a domeniului aerului. Asigurarea calităţii vieţii nu presupune doar beneficii economice, dar şi siguranţa că respirăm un aer curat. Succesul unui astfel de demers se fundamentează pe o abordare integrată şi interdisciplinară, care nu mai priveşte doar sănătatea individului şi a populaţiei, ci şi pe cea a ecosistemului.

Calitatea aerului din Republica Moldova este un motiv real de îngrijorare, îndeosebi în lipsa unui sistem de management integrat al aerului, care să asigure buna coordonare şi funcţionare atât a sistemului instituţional în general, cât şi a sistemelor de monitorizare, informare şi responsabilizare a poluatorilor, ţinând cont de situaţia în domeniu.

Sistemul actual de management al calităţii aerului este nefuncţional şi ineficace, fiind sensibil în ceea ce priveşte livrarea datelor veridice şi în timp real privind volumul emisiilor de poluanţi în aer, estimarea stării de sănătate în raport cu nivelul de poluare al aerului, coordonarea concentraţiilor de fond pentru evaluarea emisiilor limitat admisibile, atragerea finanţării pentru modernizarea sistemului de monitorizare şi a echipamentelor de control ecologic, organizarea controalelor privind echiparea staţiilor de testare tehnică cu utilaj care să determine indicatorii ecologici ai surselor mobile, raportarea la poziţiile “factorul ecologic”, stabilirea criteriilor privind cuantumul şi valoarea amenzii aplicate pentru responsabilizarea poluatorilor, determinarea cuantumului plăţii pentru poluare în diferite regiuni ale ţării, echilibrarea raportului plată pentru poluare – prejudiciu provocat mediului, plafonarea la nivel naţional a emisiilor de poluanţi, controlul nivelului de poluare a aerului în condiţii meteo nefavorabile, precum şi monitorizarea de la sursă a emisiilor de poluanţi în aer.

În final, se atestă necesitatea consolidării capacităţilor administrative în vederea soluţionării problemelor în domeniu, prin iniţierea acţiunilor cu scop reparatoriu şi preventiv privind poluarea aerului, precum şi transpunerea informaţiilor despre calitatea aerului în planuri de acţiuni naţionale, sustenabile din punct de vedere financiar.

Deşi poluarea aerului este o problemă în general invizibilă, consecinţele pentru sănătatea şi confortul nostru zilnic pot fi dezastruoase.