Hotărîre nr.1 din 11.01.2000 cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi din Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.930-II din 22 martie 1999 şi a unor prevederi din Codul electoral în redacţia Legii nr.480-XIV din 2 iulie 1999

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi din Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.930-II din 22 martie 1999* şi a unor prevederi din Codul electoral în redacţia Legii nr.480-XIV din 2 iulie 1999** Nr.1 din 11.01.2000 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.8-9/3 din 20.01.2000 * * * * M.O., 1999, nr.27-28, art.128. ** M.O., 1999, nr.87-89, art.427. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător Constantin LOZOVANU - judecător-raportor Gheorghe SUSARENCO - judecător-raportor Ion VASILATI - judecător-raportor cu participarea grefierului Aliona Balaban, Mihai Petrachi, şeful cabinetului Preşedintelui Republicii Moldova, consilier al Preşedintelui, reprezentantul Preşedintelui Republicii Moldova, autorul sesizării, deputatului în Parlament Victor Cecan, preşedintele Comisiei pentru control şi petiţii, autorul sesizării, Ion Creangă, şeful sectorului relaţii cu autorităţile publice în Direcţia juridică a Parlamentului, reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţa plenară publică din 23 decembrie 1999 şi 11 ianuarie 2000 dosarul privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 930-II din 22 martie 1999 "Privind desfăşurarea referendumului republican consultativ în problema schimbării sistemului de guvernare în Republica Moldova", art. 150 alin. (3) din Codul electoral, adoptat prin Legea nr. 1381-XIII din 21 noiembrie 1997, şi a Legii nr. 480-XIV din 2 iulie 1999 "Pentru modificarea şi completarea Codului electoral". Temei pentru examinarea dosarului au servit sesizările deputatului în Parlament Victor Cecan şi Preşedintelui Republicii Moldova, depuse în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Dat fiind faptul că ambele sesizări vizează unul şi acelaşi obiect, prin decizia Curţii Constituţionale din 28 octombrie 1999 sesizările au fost acceptate spre examinare în fond, conexate într-un singur dosar şi înscrise în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare a sesizărilor au fost solicitate puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei şi Comisiei Electorale Centrale. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia judecătorilor-raportori şi argumentele expuse de participanţii la proces, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t : 1. La 22 martie 1999 Preşedintele Republicii Moldova a emis Decretul nr. 930-II "Privind desfăşurarea referendumului republican consultativ în problema schimbării sistemului de guvernare în Republica Moldova", prin care a fost fixat pentru data de 23 mai 1999 referendumul republican consultativ în problema schimbării sistemului de guvernare în Republica Moldova (art. 1 din Decret). În opinia deputatului V. Cecan, Decretul şefului statului contravine art. 66 lit. b), art. 72 alin. (3) lit. b) şi art. 75 din Constituţie, care prevăd că numai Parlamentul declară referendumuri şi numai Parlamentul, prin lege organică, reglementează organizarea şi desfăşurarea referendumului. Autorul menţionează că decretul conţine elemente de organizare şi desfăşurare a referendumului, iar aceasta excede competenţelor constituţionale ale Preşedintelui Republicii Moldova. Deputatul Victor Cecan a solicitat Curţii Constituţionale şi controlul constituţionalităţii art.150 alin.(3) din Codul electoral, potrivit căruia "în hotărîrea sau decretul cu privire la desfăşurarea referendumului republican se indică data desfăşurării lui, denumirea proiectului de lege sau de hotărîre, preconizate a fi adoptate, expunîndu-se textul acestora şi/sau conţinutul întrebărilor supuse referendumului". Autorul sesizării consideră că prin această normă se extind neîntemeiat atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova, el fiind abilitat astfel nu numai de a iniţia referendumuri republicane, ci şi de a emite decrete despre desfăşurarea lor, ceea ce, în opinia sa, nu se încadrează în normele constituţionale. 2. Preşedintele Republicii Moldova a sesizat Curtea Constituţională asupra neconstituţionalităţii Legii nr. 480-XIV "Privind modificarea şi completarea Codului electoral", adoptată de Parlament la 2 iulie 1999. În opinia autorului sesizării, prin operarea prin Legea nr. 480-XIV a unor modificări în Codul electoral, Parlamentul a încălcat un şir de prevederi din Constituţie, restrîngînd astfel dreptul subiecţilor abilitaţi, şi chiar al cetăţenilor, de a iniţia referendumuri, în cadrul cărora poporul ar putea să-şi exprime voinţa în deplină cunoştinţă de cauză în probleme de interes naţional, şi anume: - pct. 2, prin care a fost modificat art. 47 din Codul electoral şi prin care a fost instituită interdicţia pentru serviciile de presă ale Parlamentului, Preşedinţiei şi Guvernului de a folosi timpii de antenă în scopul agitaţiei electorale pe parcursul campaniei electorale ori în scopul agitaţiei pentru sau contra propunerii supuse referendumului, restrînge dreptul constituţional al cetăţenilor de a avea acces la orice informaţie de interes public, stipulat în art. 34 alin. (1) din Constituţie, şi împiedică autorităţile publice să-şi realizeze în bune condiţii obligaţia de a informa corect cetăţenii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal, prevăzută în art. 34 alin. (2) din Constituţie; - pct. 4, prin care a fost completat art. 86 din Codul electoral şi care a stabilit că se consideră alese toate persoanele incluse în listele concurenţilor electorali, a legiferat de fapt că organul legislativ este compus din 101 deputaţi şi un număr indefinit de deputaţi-supleanţi, fapt ce contravine art. 60 alin. (2) din Constituţie. În opinia autorului sesizării, neconstituţionalitatea prevederilor pct. 4 atrage după sine neconstituţionalitatea prevederilor pct. 3 şi pct. 5 alin. (1), a sintagmei "şi listele deputaţilor supleanţi" din pct. 6 alin. (2) şi a sintagmei "deputatului supleant" din pct. 6 alin. (3) din aceeaşi lege; - pct. 8, ce completează art. 145 alin. (2) din Codul electoral, conform căruia referendumul republican nu poate avea loc, de asemenea, cu 120 de zile înainte şi cu 120 de zile după ziua efectuării alegerilor parlamentare prezidenţiale şi locale generale, precum şi în ziua desfăşurării lor, sau a altui referendum republican, deoarece astfel se lezează dreptul subiecţilor abilitaţi prin Constituţie sau lege de a iniţia referendumuri şi, prin urmare, se încalcă art. 66 lit. b), art. 75 şi art. 88 lit. f) din Constituţie; - pct. 9 alin. 1 şi alin. 2 şi pct. 10, prin care se completează art. 150 şi, respectiv, art. 151 din Codul electoral, deoarece, în urma operării modificărilor în art. 150 alin. (1) lit. b) şi c) din Codul electoral, Parlamentul ar putea adopta o hotărîre despre soluţionarea problemelor preconizate a fi supuse referendumului fără efectuarea ulterioară a acestuia. Mai mult ca atît, Parlamentul, de fapt, a îngrădit dreptul Preşedintelui ţării de a stabili de sine stătător data efectuării referendumului, decît dacă el este consultativ. Or, operînd aceste modificări, Parlamentul a încălcat art. 6 din Constituţie; - pct. 15, prin care se completează art. 171 din Codul electoral. Obligînd Comisia Electorală Centrală să declare nevalabil referendumul republican, dacă la el au participat mai puţin de 3/5 din numărul persoanelor înscrise în listele electorale, se ignorează voinţa majorităţii absolute a cetăţenilor, astfel încălcîndu-se principiile prevăzute în art. 75 alin. (2) din Constituţie. 3. Pentru examinarea obiectului sesizărilor, Curtea Constituţională consideră necesar să opereze cu următoarele prevederi din Constituţie: - art. 1 alin. (1) şi (3), care stipulează că Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil, un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate; - art. 2, care stipulează că suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie; - art. 6, care stabileşte că în Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei; - art. 34, potrivit căruia dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit, iar autorităţile publice sînt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice, în acelaşi timp, mijloacele de informare în masă fiind obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice; - art. 60, conform căruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului şi este compus din 101 deputaţi; - art. 66 lit. a) şi b), care stipulează că adoptarea legilor şi declararea referendumurilor sînt atribuţii de bază ale Parlamentului; - art. 75, în baza căruia cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sînt supuse referendumului, iar hotărîrile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică supremă; - art. 88 lit. f), care statuează că Preşedintele Republicii Moldova poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa asupra problemelor de interes naţional. 4. Prin Hotărîrea nr. 57 din 3 noiembrie 1999 "Privind interpretarea art. 75, art. 141 alin. (2) şi art. 143 din Constituţie"* Curtea Constituţională a stabilit că referendumul poate privi fie un proiect de lege, atunci cînd este declarat de către Parlament în baza art. 66 lit. b) din Constituţie, fie o problemă de interes naţional, pentru care se cere exprimarea opiniei alegătorilor, atunci cînd este iniţiat de Preşedintele Republicii Moldova, în baza atribuţiilor sale prevăzute de art. 88 lit. f) din Constituţie. ------------------------------- * M.O., 1999, nr. 124-125, art. 68. Curtea Constituţională a menţionat că legiuitorul constituant, acordînd Preşedintelui Republicii Moldova, potrivit art. 88 din Constituţie, dreptul de a cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa asupra problemelor de interes naţional, a prevăzut posibilitatea ca Preşedintele să se adreseze alegătorilor doar pentru probleme majore, cu care ar putea fi confruntată naţiunea la un anumit moment. Din aceste interpretări ale Constituţiei rezultă că Preşedintele Republicii Moldova este în drept să iniţieze de sine stătător un referendum, prin care să consulte poporul în probleme de interes naţional. Potrivit art. 1 din Decretul Preşedintelui Republicii Moldova, supus controlului constituţionalităţii, referendumul republican consultativ în problema schimbării sistemului de guvernare în Republica Moldova a fost fixat pentru data de 23 mai 1999. Prin Hotărîrea nr. 32 din 15 iunie 1999 "Cu privire la confirmarea rezultatelor referendumului republican consultativ" din 23 mai 1999* Curtea Constituţională a constatat că referendumul a avut loc la data fixată - 23 mai 1999. ------------------------------- * M.O., 1999, nr. 67-69, art. 43. Din materialele dosarului rezultă că sesizarea deputatului Victor Cecan privind această problemă a fost înregistrată la Secretariatul Curţii Constituţionale la 24 mai 1999, adică după data desfăşurării referendumului republican. În legătură cu aceasta, Curtea Constituţională observă că odată cu atingerea scopului propus, desfăşurarea referendumului consultativ, Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.930-II din 22 martie 1999 şi-a pierdut validitatea juridică. Potrivit art. 135 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţională exercită controlul constituţionalităţii şi se pronunţă în fond numai asupra actelor normative aflate în vigoare la data examinării cauzei. Avînd în vedere că Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 930-II din 22 martie 1999 a încetat să mai producă efecte juridice atît la data sesizării Curţii - 24 mai 1999, cît şi la data examinării cauzei - 11.01.2000, Curtea Constituţională consideră necesar a sista procesul pentru controlul constituţionalităţii acestui decret. 5. În Hotărîrea sa nr.57 din 3 noiembrie 1999 "Cu privire la interpretarea art. 75, 141 alin. (2) şi art. 143 din Constituţie" Curtea Constituţională a constatat că Preşedintele Republicii Moldova poate să se adreseze către alegători să-şi exprime prin referendum voinţa doar pentru probleme majore, cu care ar putea fi confruntată naţiunea la un anumit moment, dar nu şi pentru aprobarea sau respingerea unei legi de modificare a Constituţiei. Pornind de la faptul că, potrivit art. 60 alin. (1), art. 66 lit. a) şi art. 72 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este unica autoritate legislativă a statului, o atribuţie de bază a căruia o constituie adoptarea legilor, care pot fi constituţionale, organice şi ordinare, Curtea relevă că Preşedintele Republicii Moldova nu poate ocoli procedura parlamentară de organizare a unui referendum republican constituţional sau legislativ. Argumentele deputatului Victor Cecan, potrivit cărora art. 150 alin.(3) din Codul electoral contravine integral Constituţiei, nu pot fi reţinute, deoarece dispoziţiile acestuia corespund atribuţiilor Parlamentului, prevăzute de Legea Supremă a ţării. 6. Prin pct. 2 din Legea nr. 480-XIV se introduce în art. 47 din Codul electoral un alineat nou - alineatul (3) - cu următorul conţinut: "Pe parcursul campaniei electorale, precum şi pe parcursul desfăşurării referendumului timpii de antenă acordaţi serviciilor de presă ale Parlamentului, Preşedinţiei şi Guvernului nu pot fi folosiţi în scopul agitaţiei electorale ori în scopul agitaţiei pentru sau contra propunerii supuse referendumului". Argumentele şefului statului Petru Lucinschi, potrivit cărora aceste prevederi îngrădesc dreptul cetăţenilor de a avea acces la informaţie, nu pot fi reţinute din următoarele considerente. Conţinutul dreptului la informaţie este complex. Textul constituţional - art. 34 - garantează accesul persoanei la orice informaţie de interes public, care cuprinde: dreptul persoanei de a fi informată prompt, corect şi clar asupra măsurilor preconizate şi mai ales asupra măsurilor luate de autorităţile publice; accesul liber la sursele de informare publică; posibilitatea persoanei de a recepţiona direct şi în bune condiţii emisiunile radio şi televizate; obligaţia autorităţilor publice de a crea condiţiile materiale şi juridice necesare pentru difuzarea liberă şi amplă a informaţiei de orice natură. Garantînd dreptul la informaţie, Constituţia pune obligaţii corelative în sarcina autorităţilor publice: de a informa corect cetăţenii asupra problemelor de ordin public, dar şi de ordin personal; de a asigura prin serviciile publice dreptul la timp de antenă. Definirile şi detalierile făcute de către legiuitor prin prevederile art. 47 alin.(3) din Codul electoral nu aduc atingere nici dreptului persoanei de a avea acces la informaţie şi nici obligativităţii autorităţiilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţenilor. 7. Prin pct.4 din Legea nr. 480-XIV art. 86 din Codul electoral a fost completat cu un alineat nou - alineatul (2) - cu următorul conţinut: "Se consideră alese toate persoanele incluse în listele concurenţilor electorali, precum şi candidaţii independenţi, care au obţinut numărul de voturi stabilit în alin.(1)". În opinia şefului statului, atît aceste prevederi, cît şi cele cuprinse în pct.3, pct.5 alin.1, pct.6 alin.(2) şi (3) din aceeaşi lege, prin care s-au operat modificări în art.62 alin.(3), art.88 şi art.89 din Codul electoral introducîndu-se noţiunea de "deputat supleant", contravin art.60 din Constituţie. Curtea Constituţională observă că noţiunea de "deputat supleant", în contextul Legii nr. 480-XIV, trezeşte dubii în mod justificat, deoarece Constituţia nu prevede pentru astfel de situaţie decît noţiunea de "deputat" (art.60 alin.(2) din Constituţie). Or, deputat este considerată persoana aleasă pentru a face parte, pe o anumită perioadă, dintr-un organ reprezentativ al statului. Despre un "deputat supleant" nu se poate spune în nici un caz că el este ales într-un organ reprezentativ, deoarece el poate obţine calitatea de deputat doar în viitor, în eventualitatea în care un mandat de deputat aparţinînd unei organizaţii social-politice sau bloc electoral din care face parte este declarat vacant. Prin urmare, art.86 alin.(2) din Codul electoral în redacţia Legii nr.480-XIV este neconstituţional, întrucît Constituţia Republicii Moldova prevede că Parlamentul este compus din 101 deputaţi. 8. Curtea nu poate reţine argumentul Preşedintelui Republicii Moldova, potrivit căruia prin pct.8 din Legea nr.480-XIV, prin care art.145 alin.(2) din Codul electoral a fost modificat în sensul că referendumul republican nu poate avea loc în ziua desfăşurării alegerilor parlamentare, prezidenţiale şi locale generale, se încalcă dreptul subiecţilor abilitaţi de a iniţia referendumuri, deoarece, în baza art.72 alin.(3) lit.b) din Constituţie, Parlamentul reglementează prin lege organică organizarea şi desfăşurarea referendumului, ceea ce şi s-a făcut prin legea supusă controlului constituţionalităţii. Fiind o prerogativă exclusivă a Parlamentului, reglementarea organizării şi desfăşurării referendumului în redacţia pct.9 şi pct. 10 din Legea nr.480-XIV nu poate fi calificată ca o restrîngere a atribuţiilor Preşedintelui Republicii Moldova în problema iniţierii referendumurilor. 9. Din aceleaşi motive Curtea nu poate fi de acord cu argumentele şefului statului, care contestă pct.15 din Legea nr.480-XIV, prin care s-au operat modificări în art.171 din Codul electoral, în sensul că Comisia Electorală Centrală declară nevalabil referendumul republican, dacă la el au participat mai puţin de 3/5 din numărul persoanelor înscrise în liste. Fiind unicul organ care decide prin lege asupra organizării şi desfăşurării referendumului republican, Parlamentul este în drept să decidă şi asupra condiţiilor de valabilitate a rezultatelor acestuia, inclusiv asupra numărului minim de participanţi la el. Or, referendumul presupune exprimarea voinţei poporului într-o problemă sau alta, căruia îi aparţine, în baza art.2 alin.(1) din Constituţie, suveranitatea naţională, pe care el o exercită în mod direct, iar exercitarea plenară a voinţei sale presupune o participare cît mai masivă a alegătorilor la plebiscit. Pentru motivele arătate, conducîndu-se după art.135 alin.(1) lit.b) şi art.140 din Constituţie, art.26 alin.(1) şi (2), art.27 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.66, 69 şi 70 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Recunoaşte constituţionale pct.2, pct.8, pct.9 alin.(1) şi (2), pct.10 şi pct.15 din Legea nr.480-XIV din 2 iulie 1999 "Privind modificarea şi completarea Codului electoral" şi art.150 alin.(3) din Codul electoral. 2. Recunoaşte neconstituţionale pct.3, pct.4 şi sintagma "deputaţi supleanţi" cuprinsă în pct.5 alin.(1) şi pct.6 alin.(2) şi (3) din Legea nr.480-XIV din 2 iulie 1999 "Privind modificarea şi completarea Codului electoral". 3. Sistează procesul pentru controlul constituţionalităţii Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.930-II din 22 martie 1999 "Privind desfăşurarea referendumului republican consultativ în problema schimbării sistemului de guvernare în Republica Moldova". 4. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 11 ianuarie 2000. Nr. 1.