Hotărîre nr.12 din 19.06.2003 pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.1260-XV din 19 iulie 2002 "Cu privire la avocatură"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.1260-XV din 19 iulie 2002 "Cu privire la avocatură"* Nr.12 din 19.06.2003 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.138-140/13 din 08.07.2003 * * * ------------------------- * M.O., 2002, nr.126-127, art.1001. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Mircea IUGA - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător Ion VASILATI - judecător-raportor cu participarea grefierului Maia Ţurcan, reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională Ion Mîţu, în lipsa deputaţilor în Parlament Iurie Roşca şi Vlad Cubreacov, autori ai sesizării legal citaţi, în conformitate cu art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.1260-XV din 19 iulie 2002 "Cu privire la avocatură". Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Iurie Roşca şi Vlad Cubreacov, depusă la 4 ianuarie 2003, în conformitate cu art.24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 13 ianuarie 2003 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a dispus de punctele de vedere comunicate de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova, Guvern, Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală, Baroul Avocaţilor şi Liga Avocaţilor din Republica Moldova. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi explicaţiile părţii prezente la şedinţă, Curtea Constituţională a constatat: 1. La 19 iulie 2002 Parlamentul a adoptat Legea organică nr.1260-XV "Cu privire la avocatură", care reglementează activitatea avocaturii, ca instituţie de drept a societăţii civile, menită să asigure acordarea de asistenţă juridică persoanelor fizice şi juridice în scopul apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime. Deputaţii în Parlament Iurie Roşca şi Vlad Cubreacov afirmă în sesizare că dispoziţiile art.31 din Legea nr.1260-XV instituie monopolul membrilor Baroului avocaţilor asupra activităţii de avocat. Considerînd că toţi avocaţii din Republica Moldova sînt plasaţi sub jurisdicţia organelor de autoadministrare ale avocaţilor şi pornind de la constatările expuse în partea descriptivă a Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.8 din 15 februarie 2000 "Privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.395-XIV din 13 mai 1999 "Cu privire la avocatură"* , ei apreciază prevederile art.31-42 din legea contestată contrare art.42 "Dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate" şi art.43 "Dreptul la muncă şi la protecţia muncii" din Constituţie. ------------------------- * M.O., 2000, nr.24-26, art.11. În sesizare se susţine de asemenea că persoana care a obţinut licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat şi este membru al Baroului trebuie să aibă dreptul de a fi aleasă în Consiliul sau în Comisia pentru etică şi disciplină ale Baroului fără a i se cere un cenz de vechime în calitate de avocat, singura condiţie pentru accedere în organele Baroului fiind obţinerea numărului necesar de voturi. Potrivit autorilor sesizării, dispoziţiile art.6 alin.(1), (3) şi (4), art.25 şi art.58 din Legea nr.1260-XV, fiind exercitate în corelare cu art.31-42 din lege, prejudiciază regimul constituţional din Republica Moldova. Invocînd art.14 intitulat "Interzicerea discriminării" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art.4 "Drepturile şi libertăţile omului" şi art.16 "Egalitatea" din Constituţie, autorii sesizării solicită de asemenea controlul constituţionalităţii art.18 alin.(1) din lege, conform căruia Comisia de licenţiere a profesiei de avocat se formează prin ordinul ministrului justiţiei şi este compusă din 11 membri, inclusiv 6 avocaţi aleşi de Congres - organul suprem al Baroului. La 18 aprilie 2003 autorii au completat sesizarea iniţială cu cererea de a supune controlului constituţionalităţii Legea nr.1260-XV integral, deoarece aceasta, în opinia lor, a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art.2, art.64 alin.(1) şi art.72-76 din Constituţie. Ei afirmă că după adoptarea legii în a doua lectură, în art.1 alin.(1) şi (3), art.2 lit.e), art.11 alin.(3), art.14 alin.(1), art.15, art.17 alin.(4), art.18 alin.(1), art.26, art.31 şi în capitolul VI au fost inserate prevederi nesupuse votării, au fost omise unele prevederi şi modificate unele titluri. 2. Protejarea şi promovarea drepturilor omului este un principiu democratic fundamental, un reper important în devenirea Republicii Moldova ca stat independent şi de drept. Aderînd la principalele instrumente internaţionale, atît universale (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), cît şi regionale (Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale), Republica Moldova prin această opţiune şi-a declarat intenţia de a se integra în comunitatea internaţională, bazîndu-se pe ideile garantării, promovării şi protejării drepturilor omului prin racordarea legislaţiei naţionale la standardele internaţionale, democratizarea şi reformarea instituţiilor de drept din ţară. Considerînd statul de drept o valoare supremă, Republica Moldova a consacrat prin Constituţie drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, inclusiv dreptul la apărare. Fiind garantat ca un drept inviolabil, avînd după conţinutul său un caracter complex, dreptul la apărare presupune posibilitatea fiecărui om de a reacţiona independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. În acest scop, persoana căreia i se impută o vină se poate baza atît de propriile puteri, cît şi pe ajutorul unui avocat. Pe toată durata procesului, persoana are dreptul să fie asistată de un avocat, ales sau numit din oficiu. Acest drept inalienabil presupune şi neamestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute de lege (art.26 din Constituţie). 3. Misiunea de a asigura, pe bază profesională, acordarea de asistenţă juridică calificată persoanelor fizice şi juridice în scopul apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, precum şi în scopul asigurării accesului la înfăptuirea justiţiei, potrivit Legii nr.1260-XV, revine avocaturii, care este o instituţie de drept independentă a societăţii civile (art.1 alin.(1)). Ca instituţie de drept avocatura reprezintă totalitatea juriştilor care exercită profesia de avocat în bază de licenţă eliberată conform legii (art.1 alin.(2)). Potrivit Legii nr.1260-XV, activitatea practică a avocatului se bazează mai întîi pe principiul asigurării dreptului persoanei la apărare, garantat de Constituţie (art.3 lit.a)). Acest principiu, precum şi celelalte principii consacrate prin lege, ca libertatea şi independenţa în activitatea de avocat, democratismul şi colegialitatea în raporturile dintre avocaţi, apartenenţa benevolă la asociaţiile profesionale de avocaţi, asigurarea legalităţii şi umanismului (art.3 lit.b) - lit.e), concordă deplin cu principiile şi dispoziţiile constituţionale generale privind drepturile şi libertăţile omului, respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale, universalitatea, egalitatea, accesul liber la justiţie, prezumţia nevinovăţiei persoanei (art.4, art.8, art.15, art.16, art.20, art.21). Consacrînd dezideratul fundamental privind dreptul la apărare, statul garantează tuturor persoanelor asistenţă juridică profesională în condiţiile Legii organice nr.1260-XV (art.5 alin.(1)). Dreptul de a beneficia de asistenţa juridică a oricărui avocat în bază de acord al părţilor, posibilitatea acordării de asistenţă juridică gratuită pornind de la starea materială a persoanei, acordarea asistenţei juridice din oficiu şi a anumitor genuri de asistenţă juridică enumerate prin lege, stabilirea garanţiilor pentru activitatea de acordare a asistenţei juridice ş.a. reprezintă acele condiţii juridice stipulate de lege prin care pot fi apărate drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice în Republica Moldova, precum şi cele indiscutabil necesare pentru buna desfăşurare a activităţii profesionale a avocaţilor. 4. Legea nr.1260-XV învesteşte avocaţii din Republica Moldova cu un anumit grad de autoritate publică. Analiza complexă a raporturilor avocaturii cu autorităţile publice (art.57), în special contribuţia statului la crearea condiţiilor favorabile pentru exercitarea profesiei de avocat, acordarea sprijinului necesar de către Ministerul Justiţiei, organul administraţiei publice centrale de specialitate, avocaţilor şi organelor de autoadministrare ale acestora, denotă caracterul preponderent public al avocaturii. Ideea dominantă a Legii nr.1260-XV este că statul garantează acordarea de asistenţă juridică calificată oricărei persoane care o solicită (art.5). Avînd obligaţia de a respecta angajamentele care decurg din garanţia menţionată, statul trebuie să dispună de anumite prerogative faţă de avocaţi, ca persoane publice, şi faţă de organele de autoadministrare ale avocaţilor. Evaluarea definitivă a perspectivelor de reformare a avocaturii conform principiilor statului de drept cu o economie de piaţă, aprobarea volumului, direcţiilor şi metodelor de reformare ţin, potrivit regimului constituţional, exclusiv de competenţa Parlamentului. 5. Instituind regulile de organizare a activităţii de avocat, statul are obligaţia de a asigura libertatea de acces la profesia de avocat, respectarea normelor de conduită, un anumit grad de competenţă profesională a avocaţilor. În acelaşi timp, se impune respectarea principiilor independenţei şi libertăţii de asociere a avocaţilor. Formarea unui organ independent, reprezentativ, care să aplice puterea coercitivă a statului faţă de avocaţi în cazurile stabilite de lege şi să asigure respectarea normelor deontologice, constituie o dispoziţie generală de colaborare a avocaturii cu statul. Rigorile standardelor dreptului internaţional în domeniul avocaturii în esenţă sînt consacrate de Constituţie şi Legea nr.1260-XV. Universalitatea, egalitatea, accesul liber la justiţie, prezumţia nevinovăţiei, dreptul la apărare sînt dezideratele fundamentale, de care s-a ghidat legislatorul naţional reglementînd activitatea avocaturii în societatea civilă. Instituţia organizaţională de autoadministrare a avocaţilor din Republica Moldova este Baroul, format de avocaţi în condiţiile Legii nr.1260-XV. Activitatea Baroului se întemeiază pe principiile autoadministrării. Organele Baroului (Congresul, Consiliul, Comisia pentru etică şi disciplină şi Comisia de cenzori) asigură acordarea de către avocaţi a asistenţei juridice calificate persoanelor fizice şi juridice (art.31). Organul suprem al Baroului este Congresul, hotărîrile căruia sînt executorii pentru toţi avocaţii. Congresul alege şi revocă membrii Consiliului Baroului, comisiilor pentru etică şi disciplină şi de cenzori, precum şi avocaţii din Comisia de licenţiere a profesiei de avocat, adoptă şi modifică Codul deontologic al avocatului, adoptă hotărîri privind formarea structurilor teritoriale ale Baroului, adoptă alte hotărîri referitoare la activitatea Baroului (art.32). Fiind organ de autoadministrare al avocaţilor, Consiliul Baroului reglementează şi ţine sub control aspectele fundamentale ale raporturilor avocaturii cu autorităţile publice, instanţele judecătoreşti, organele de drept, asociaţiile obşteşti; ca şi asociaţiile de avocaţi, stabileşte relaţii cu organizaţii similare din alte ţări şi cu organizaţiile internaţionale ale avocaţilor şi juriştilor (art.33, art.58). În sarcina Consiliului Baroului a fost pusă şi asigurarea executării obligaţiei de acordare a asistenţei juridice din oficiu la solicitarea organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti în cazurile prevăzute de lege (art.6 alin.(1)). Anual Consiliul Baroului prezintă Ministerului Justiţiei listele avocaţilor care acordă asistenţă juridică din oficiu (art.25). Conform statutului şi regimului legal, statuate prin Legea nr.1260-XV, Baroul exercită atribuţii de interes public constînd în asigurarea înfăptuirii justiţiei, independenţei avocaţilor şi respectării normelor deontologice profesionale. Baroul este creat prin voinţa avocaţilor exprimată la Congres, considerat legal întrunit dacă la lucrările lui participă majoritatea avocaţilor din Republica Moldova (art.32 alin.(3)). Principiile generale ale avocaturii dictează stabilirea prin lege a unor garanţii pentru exercitarea acestei activităţi în Republica Moldova în conformitate cu principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi celor consfinţite de Constituţia ţării. Prevederile privind autoadministrarea avocaţilor prin intermediul Baroului, format de majoritatea avocaţilor, sînt recunoscute drept garanţii pentru activitatea de acordare a asistenţei juridice, fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile Constituţiei (art.1, art.4-8, art.15, art.16, art.20, art.26). Caracterul constituţional al normelor generale ale Legii nr.1260-XV, care stabilesc principiile şi condiţiile activităţii de avocat în Republica Moldova, determină implicit constituţionalitatea dispoziţiilor capitolului VI din lege privind sistemul organelor de autoadministrare ale avocaţilor (art.31-42), deoarece aceste norme corelează, formînd un tot unitar. Constituţionalitatea dispoziţiilor privind formarea Baroului este cu atît mai evidentă, cu cît nu pot fi suprimate drepturile majorităţii avocaţilor din Republica Moldova, care, în temeiul dispoziţiilor generale din Legea nr.1260-XV, conform art.59 alin.(4) şi (5), au creat la Congres organele Baroului, au adoptat Codul deontologic al avocatului, au aprobat statul de funcţii şi bugetul Baroului, au stabilit mărimea cotizaţiilor în bugetul Baroului ş.a. Hotărîrile Congresului au devenit executorii pentru toţi avocaţii, însă ele pot fi atacate în instanţa de judecată (art.32 alin.(4) şi (5)). 6. Dreptul fundamental al omului la libera asociere, fiind protejat de multiple instrumente internaţionale la care Republica Moldova este parte, presupune posibilitatea oricărei persoane de a crea asociaţii în mod liber sau de a adera la ele fără autorizaţie din partea statului. Asociaţia (ordinul) profesională a avocaţilor, cunoscută de practica europeană, se caracterizează prin statutul său de drept public, fiind fondată de legislator pentru a asigura un control public asupra exercitării profesiei. Pentru avocaţii din Republica Moldova acest control implică necesitatea de a se înscrie într-un organ de autoadministrare al avocaţilor, cum este, potrivit legii, Baroul, şi de a se supune autorităţii acestuia. Baroul avocaţilor exercită o funcţie publică, în acelaşi timp păstrînd libertatea membrilor săi la autoadministrare. Apartenenţa, chiar fiind şi obligatorie, la o asociaţie (ordin) profesională nu este calificată de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului ca un amestec în libertatea de asociere şi nu este considerată o limitare a drepturilor garantate de articolul 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dimpotrivă, reprezintă un avantaj în apărarea drepturilor profesionale. Prin Hotărîrea din 2 iulie 1990, în cazul Asociaţiei avocaţilor spanioli contra Spaniei, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a considerat că organele profesionale sînt în esenţă de drept public, fiind învestite cu misiuni de interes general, şi nu sînt instituţii în aspectul dreptului de asociaţii. În această ordine de idei, Baroul avocaţilor din Republica Moldova nu poate fi considerat o asociaţie în sensul articolului 11 din Convenţie, or, legislatorul l-a înzestrat cu statut de organizaţie profesională a avocaţilor, atribuindu-i prerogative de drept comun şi de interes public. Conform jurisprudenţei Curţii Europene în materie de asociaţii profesionale, astfel de instituţie cu caracter de drept public, cum este în cazul de faţă Baroul avocaţilor, format în condiţiile Legii nr.1260-XV, se consideră admisibilă, compatibilă cu exigenţele Convenţiei. Libertatea de asociere, în sensul art.11 din Convenţie, face obiectul art.30 din Legea nr.1260-XV, potrivit căruia, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor, avocaţii sînt în drept să se asocieze, pe principii benevole, conform legislaţiei cu privire la organizaţiile necomerciale, în asociaţii profesionale locale, centrale şi internaţionale, în baza calităţii de membru, individual sau colectiv, şi să se înregistreze în modul stabilit. 7. Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, prin Recomandarea (2000) 21 din 25 octombrie 2000, subliniind rolul fundamental pe care îl au avocaţii şi asociaţiile lor profesionale în asigurarea protecţiei drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, exprimînd dorinţa să se promoveze libertatea de exercitare a profesiei de avocat şi să se supravegheze ca responsabilităţile avocaţilor să fie exercitate adecvat şi conştient, recomandă statelor membre să ia sau să consolideze toate măsurile pe care ei le consideră necesare pentru punerea în aplicare a principiilor cuprinse în Recomandare. Pornind de la principiul V al Recomandării menţionate, avocaţii ar trebui să fie autorizaţi şi încurajaţi să creeze şi să devină membri ai asociaţiilor profesionale locale, naţionale şi internaţionale, care, luate aparte sau mai multe, sînt împuternicite să amelioreze deontologia şi să apere independenţa şi interesele avocaţilor. Potrivit Raportului explicativ la Recomandare, în ţările care nu prevăd prin lege pentru avocaţi obligaţia de a fi membri ai asociaţiilor profesionale, legislaţia ar trebui să permită tuturor avocaţilor care doresc şi care îndeplinesc regulile profesionale obţinute să devină membri ai acestor organizaţii pentru a consolida şi a garanta în egală măsură independenţa şi interesele avocaţilor. De menţionat că principiul V din Recomandare nu aduce prejudicii rolului statelor care au sarcina de a interveni în reglementarea profesiei de avocat atunci cînd aceasta este necesar pentru a proteja interesul public. Autonomia avocaturii, fiind numai un mod de a asigura independenţa avocaţilor faţă de stat, nu se opune reglementării profesiei de avocat, rămînînd un domeniu în care statul poate interveni absolut legitim. Prin urmare, prevederile Legii nr.1260-XV, examinate sub raportul dreptului avocaţilor la libera asociere, inclusiv prin formarea Baroului avocaţilor, nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale privind dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate (art.42). 8. Curtea Constituţională apreciază ca nefondate afirmaţiile autorilor sesizării despre încălcarea prin Legea nr.1260-XV a dreptului avocatului la muncă şi la protecţia muncii. Or, această lege prevede expres posibilitatea cetăţeanului Republicii Moldova de a deveni avocat în cazul în care acesta este în capacitate deplină de exerciţiu, este licenţiat în drept, se bucură de o reputaţie ireproşabilă, a efectuat stagiul profesional şi a susţinut examenul de calificare (art.8 alin.(2)). Admiterea în profesia de avocat se efectuează în baza unui examen de calificare susţinut în faţa Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat. Hotărîrea privind refuzul admiterii în profesia de avocat poate fi atacată în instanţa de judecată (art.11 alin.(1) şi (3)). Munca avocatului este remunerată din contul onorariilor primite de la persoanele fizice şi juridice, iar mărimea onorariului se stabileşte prin acordul părţilor şi nu poate fi schimbată de autorităţile publice sau de instanţa de judecată. Statul garantează avocaţilor retribuirea integrală a asistenţei juridice acordate din oficiu la solicitarea organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti (art.54 alin.(1)-(3)). 9. Curtea Constituţională relevă că instituirea cenzului de vechime în profesia de avocat pentru accedere în Consiliul Baroului sau în Comisia pentru etică şi disciplină ţine de competenţa legislativului, prin aceasta urmărindu-se selectarea unor candidaţi cu experienţă profesională şi calificare înaltă. 10. Autorii sesizării îşi edifică afirmaţiile şi concluziile privind asocierea avocaţilor exclusiv prin dispoziţiile generale din Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.8 din 15 februarie 2000 "Privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.395-XIV din 13 mai 1999 "Cu privire la avocatură". Curtea relevă că prevederile oricărei hotărîri a Curţii Constituţionale pot fi admise în calitate de argumente probante în cadrul procesului de exercitare a jurisdicţiei constituţionale mai întîi de toate în conexiune cu prevederile Constituţiei, legilor Republicii Moldova, pactelor şi tratatelor la care Republica Moldova este parte. Hotărîrea Curţii nr.8 din 15 februarie 2000 abordează probleme de drept ce ţin de asigurarea garanţiilor persoanei licenţiate în drept de admitere în profesia de avocat, de exercitare a activităţii de avocat, de organizare a profesiei de avocat, care fac obiectul Legii nr.395-XIV. De reţinut că, la data intrării în vigoare a Legii nr.1260-XV, Legea nr.395-XIV din 13 mai 1999 a fost abrogată (art.61). 11. În partea sesizării ce vizează operarea de modificări şi completări în Legea nr.1260-XV după adoptarea acesteia Curtea menţionează că problemele de drept privind legiferarea au fost abordate în repetate rînduri în cadrul jurisdicţiei constituţionale. În Hotărîrea nr.38 din 15 decembrie 1998 "Despre controlul constituţionalităţii Legii nr.101-XIV din 22 iulie 1998 "Pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 1998"* şi Hotărîrea nr.40 din 24 decembrie 1998 "Cu privire la interpretarea unor dispoziţii din art.85 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova"**, precum şi în alte hotărîri ale sale, Curtea a menţionat că, pornind de la principiul primatului Constituţiei şi al asigurării conformităţii legilor şi a altor acte juridice cu Legea Supremă (art.7 din Constituţie), toţi participanţii la procesul legislativ sînt obligaţi să respecte procedura instituită de Legea Supremă. Rigorile impuse de Constituţie şi Regulamentul Parlamentului faţă de adoptarea legilor au un caracter obligatoriu şi nu pot fi modificate la discreţia participanţilor la procesul legislativ. Or, o lege are putere juridică numai dacă la etapele de elaborare şi adoptare au fost respectate normele juridice respective. ------------------------- * M.O., 1999, nr.1-2, art.2. ** M.O., 1999, nr.1-2, art.3. La 26 februarie 2002, în conformitate cu art.73 din Constituţie, Guvernul a aprobat şi a prezentat Biroului Permanent al Parlamentului proiectul Legii cu privire la avocatură. În şedinţa din 30 mai 2002 Parlamentul l-a adoptat în prima lectură. La 19 iulie 2002, examinînd în lectura a doua, finală, proiectul de lege şi aproape o sută de amendamente la el, legislativul, în conformitate cu prevederile art.74 alin.(1) din Constituţie, a adoptat legea cu 66 de voturi. Confruntînd textul proiectului de lege şi amendamentele la el cu textul Legii nr.1260-XV, publicat în Monitorul Oficial nr.126-127 din 12 septembrie 2002, Curtea a constatat că modificările şi completările operate în textul Legii nr.1260-XV după adoptare nu au denaturat conceptul legii şi nu au schimbat sensul dispoziţiilor acesteia. Fiind de natură pur redacţională, ele nu aduc atingere drepturilor şi libertăţilor consacrate prin Constituţie şi prin alte legi. Potrivit art.54 alin.(6) din Regulamentul Parlamentului, modificarea sau definitivarea proiectului de lege se admite numai cu consimţămîntul autorului. Curtea menţionează că Guvernul, care este autorul proiectului Legii cu privire la avocatură, nu are obiecţii la textul legii publicat în Monitorul Oficial. Prin urmare, argumentele autorilor sesizării că Legea nr.1260-XV a fost adoptată cu încălcarea art.2, art.64 alin.(1) şi art.72-76 din Constituţie nu pot fi reţinute. Pentru motivele arătate, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 lit.a), art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Recunoaşte constituţională Legea nr.1260-XV din 19 iulie 2002 "Cu privire la avocatură". 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ Chişinău, 19 iunie 2003. Nr.12. ADRESĂ În procesul exercitării controlului constituţionalităţii Legii nr.1260-XV "Cu privire la avocatură" s-a constatat că după adoptarea acesteia conform rigorilor constituţionale, în textul unor dispoziţii au fost operate modificări şi completări de natură redacţională, care nu au denaturat conceptul legii şi nu au schimbat sensul reglementărilor adoptate. Examinînd problema admisibilităţii modificărilor redacţionale în textul legii adoptate, Curtea observă că Regulamentul Parlamentului nu elucidează exhaustiv procedura de definitivare a actului normativ adoptat de legislativ în lectura finală. În opinia Curţii, această lacună poate genera intervenţii nejustificate şi abuzive de fond în textul actelor normative adoptate de Parlament. Faptul că Regulamentul Parlamentului nu admite şi nu interzice expres operarea de modificări şi completări în actele normative adoptate permite substituirea atribuţiilor de bază ale Parlamentului - interpretarea legilor şi asigurarea unităţii reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării (art.66 lit.c) din Constituţie). Pentru motivele arătate, în temeiul art.28/1 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă în vederea lichidării lacunelor semnalate şi să informeze Curtea despre decizia adoptată. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA 19 iunie 2003