Acte judiciare
Hotărîre nr.18 din 06.10.2005 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului "Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule şi vehicule electrice urbane" nr.956 din 28 decembrie 1994
Hotărîre pentru controlul constituţionalităţii unor
prevederi din Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului "Cu
privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă
a deţinătorilor de autovehicule şi vehicule electrice
urbane" nr.956 din 28 decembrie 1994/1
Nr.18 din 06.10.2005
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.135-138/13 din 14.10.2005
* * *
--------------------
/1 M.O., 1995, nr.6, art.26.
În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituţională în componenţa:
Victor PUŞCAŞ - preşedinte
Alina IANUCENCO - judecător-raportor
Dumitru PULBERE - judecător
Elena SAFALERU - judecător
Ion VASILATI - judecător
cu participarea Ludmilei Chihai, grefier, avocatului parlamentar
Iurie Perevoznic, autorul sesizării, reprezentanţilor Guvernului:
Victoria Iftodi, ministrul justiţiei, Mihai Pop, viceministru al
finanţelor, Alexandru Munteanu, şeful Inspectoratului de Stat pentru
Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii de pe lîngă
Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în conformitate cu
prevederile art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1)
lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1)
lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă
plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii unor
prevederi din Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului "Cu privire la
asigurarea obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor de
autovehicule şi vehicule electrice urbane" nr.956 din 28 decembrie 1994.
Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea
avocatului parlamentar Iurie Perevoznic, depusă la 2 iunie 2005, în
conformitate cu prevederile art.24 şi art.25 din Legea cu privire la
Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei
constituţionale.
Prin decizia Curţii Constituţionale din 14 iunie 2005 sesizarea a
fost acceptată spre examinare în fond.
Asupra problemei ce face obiectul de neconstituţionalitate Curtea
Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului,
Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Procuraturii Generale,
Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie, Inspectoratului de
Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii
de pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.
Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia judecătorului-
raportor şi argumentele participanţilor la şedinţă,
Curtea Constituţională
a constatat:
1. La 28 decembrie 1994 Guvernul a adoptat Hotărîrea nr.956 "Cu
privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor
de autovehicule şi vehicule electrice urbane" (în continuare - Hotărîrea
nr.956), prin care a aprobat Condiţiile asigurării obligatorii de
răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule şi de vehicule
electrice urbane, expuse în Anexa nr.1 la hotărîre (în continuare -
Anexa nr.1).
Potrivit dispoziţiilor pct.28 din Anexa nr.1, despăgubirea de
asigurare pentru pagubele produse prin vătămări corporale sau decesul
terţelor persoane în urma accidentelor rutiere comise de autovehicule
neidentificate se plăteşte păgubiţilor din Fondul de ajutorare a
victimelor accidentelor rutiere, fondat pe lîngă Agenţia naţională a
asigurărilor de răspundere civilă din contul defalcărilor
asigurătorilor, în cuantumul real al pagubelor cauzate, dar care să nu
depăşească 2000 salarii minime stabilite în republică la data producerii
evenimentului asigurat, indiferent de numărul păgubiţilor.
Pct.30 din Anexă stipulează că despăgubirea de asigurare în caz de
deteriorare sau distrugere completă a bunurilor în urma accidentului
rutier se acordă în cuantumul real al pagubelor, calculat la preţurile
existente la data producerii evenimentului asigurat, luîndu-se în
considerare uzura, şi este limitată la cuantumul de zece mii salarii
minime stabilite în republică, indiferent de numărul persoanelor
vinovate sau păgubite în unul şi acelaşi accident rutier.
În opinia avocatului parlamentar, aceste prevederi, prin limitarea
cuantumului despăgubirilor, încalcă dispoziţiile constituţionale
cuprinse în art.16 alin.(2), art.24 alin.(1), art.46 alin.(1) şi,
deoarece diminuează drepturile persoanei, contrazic art.54 din
Constituţie.
Semnatarul sesizării invocă, de asemenea, încălcarea art.6 şi
art.102 alin.(2) din Constituţie, subliniind că dispoziţiile criticate
conţin norme juridice primare. Însă, potrivit art.102 alin.(2) din
Constituţie, hotărîrile Guvernului se adoptă pentru organizarea
executării legilor şi nu pot conţine norme juridice primare. Prin
emiterea Hotărîrii nr.956 Guvernul şi-a arogat funcţii improprii,
intervenind într-un domeniu ce necesită reglementare legală, şi astfel a
încălcat art.6 din Constituţie.
În şedinţa Curţii Constituţionale autorul a extins obiectul
sesizării asupra textului integral al Anexei nr.1, invocînd suplimentar
art.72 din Constituţie, potrivit căruia dispoziţiile privind regimul
juridic al proprietăţii se reglementează prin lege. El a subliniat că în
ansamblu prevederile cuprinse în Anexă comportă caracter normativ
general, se aplică la un număr nedeterminat de persoane, reglementarea
unor asemenea relaţii prin hotărîre a Guvernului denotă încălcarea art.6
din Constituţie privind separaţia puterilor în stat.
2. Raportînd prevederile contestate la normele constituţionale, la
cadrul legal în domeniu, Curtea Constituţională reţine următoarele.
Dreptul persoanei la viaţă, sănătate, proprietatea privată şi
egalitatea tuturor în faţa legii reprezintă valori supreme într-o
societate democratică şi sînt garantate de Constituţia Republicii
Moldova.
Art.55 din Constituţie statuează că orice persoană îşi exercită
drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să
încalce drepturile şi libertăţile altora.
Corelat cu articolul 55, articolul 46 alin.(1) din Constituţie,
care garantează dreptul la proprietatea privată, presupune nu doar
posibilitatea exercitării de către proprietar a dreptului de posesiune,
folosinţă şi dispoziţie asupra bunului ce-i aparţine, ci şi obligaţia de
a nu încălca drepturile altor persoane.
Pornind de la faptul că asigurarea prin esenţa sa este parte
inalienabilă a drepturilor universale ale omului la viaţă, ocrotirea
sănătăţii şi proprietăţii private, statul a implementat instituţia
asigurării obligatorii de răspundere civilă a deţinătorilor de
autovehicule.
Pentru legiferarea acestei instituţii, la 15 iunie 1993 Parlamentul
a adoptat Legea cu privire la asigurări nr.1508-XII/2 (în continuare -
Legea nr.1508-XII), care reglementează raporturile în domeniul
asigurării de răspundere civilă dintre organizaţiile de asigurare şi
persoane fizice şi juridice, dintre organizaţiile de asigurare însăşi,
precum şi relaţiile reglementării de către stat a activităţii de
asigurare.
------------------------
/2 M.O., 1994, nr.5, art.53.
Scopul principal al Legii nr.1508-XII rezidă în protejarea
intereselor personale şi patrimoniale ale persoanei fizice şi juridice
(asigurat) prin formarea de fonduri băneşti din contul primelor de
asigurare, plătite de asigurat, în schimbul cărora asigurătorul îşi
asumă obligaţia ca la producerea cazului asigurat să plătească
asiguratului suma asigurată sau despăgubirea de asigurare.
Potrivit art.4 alin.(1) din Legea nr.1508-XII, după modul de
efectuare există două forme de asigurare: prin efectul legii
(obligatorie) şi facultativă (contractuală, benevolă). Alin.(2) din
acelaşi articol stipulează că tipurile asigurării obligatorii,
condiţiile şi modul lor de legalizare se stabilesc prin legile
respective (în redacţia Legii nr.886-XIII din 20.06.1996/3).
-----------------------
/3 M.O., 1996, nr.51, art.484.
Capitolul IV din Legea nr.1508-XII, consacrat asigurării obligatorii
de răspundere civilă pentru pagube produse de accidente de autovehicule,
defineşte obiectul şi subiecţii asigurării, stabileşte prejudiciile
pentru care se acordă despăgubiri, specifică persoanele care au dreptul
la despăgubirea de asigurare, fixează cuantumul şi condiţiile de plată a
despăgubirii, stipulează alte momente esenţiale ce ţin de reglementarea
acestor relaţii sociale.
Enumerînd prejudiciile pentru care se acordă despăgubiri, Legea
nr.1508-XII stipulează în art.39 alin.(1) că asigurătorul acordă
despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le
plătească cu titlu de desdăunare persoanelor păgubite prin vătămare
corporală sau deces, prin avarierea sau distrugerea de bunuri într-un
accident rutier cu autovehiculul asigurat, precum şi cheltuielile făcute
de asigurat în acţiunea civilă. Alin.(5) din acelaşi articol prevede că
despăgubirile pentru vătămare corporală sau deces se plătesc dacă
autovehiculul sau persoana vinovată de accident au rămas neidentificate.
Cuantumul despăgubirii pentru pagube provocate în urma unui accident
rutier este stabilit de art.41 din lege, care stipulează că pentru
deteriorarea sau distrugerea bunurilor în unul şi acelaşi accident
asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciul real în limitele
sumei stabilite în condiţiile asigurării, în care se includ şi
cheltuielile făcute de asigurat în acţiunea civilă, indiferent de
numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de
producerea pagubei. În caz de vătămare corporală sau deces al persoanei
păgubite, cuantumul despăgubirii nu este limitat.
3. Art.4 alin.(2) din Legea nr.1508-XII se referă la reglementarea
normativă prin lege a domeniului privind stabilirea tipurilor,
condiţiilor şi modului asigurării obligatorii.
Asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente
de autovehicule terţelor persoane este unul din tipurile asigurării
obligatorii. Avînd în vedere că norma legală precitată comportă caracter
imperativ, legislatorul, prin dispoziţiile art.62 din Legea nr.1508-XII,
introdus la 6 martie 2003 prin Legea nr.93-XV din 06.03.2003, a obligat
Guvernul să elaboreze şi să prezinte Parlamentului în termen de 3 luni
proiectul de lege cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere
civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule.
------------------------
/4 M.O., 2003, nr.55, art.230.
Conţinutul normelor legale precitate denotă voinţa clară şi
consecventă a legislatorului că relaţiile privind asigurarea obligatorie
de răspundere civilă a deţinătorilor de transport se reglementează prin
lege.
Aplicarea prevederilor Anexei nr.1 pentru reglementarea relaţiilor
care apar ca urmare a survenirii riscului asigurat încalcă dispoziţiile
constituţionale cuprinse în art.6 privind separaţia şi colaborarea
puterilor în stat, aduce atingere art.66 lit.c) din Constituţie, care
statuează că Parlamentul asigură unitatea reglementărilor legislative pe
întreg teritoriul ţării.
În plus, conform art.102 alin.(2) din Constituţie, hotărîrile
Guvernului se adoptă pentru organizarea executării legilor.
Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa anterioară, a statuat că
hotăririle Guvernului sînt subsecvente legilor adoptate de Parlament.
Guvernul, ca organ executiv suprem, în exercitarea atribuţiilor
constituţionale şi a celor ce decurg din Legea cu privire la Guvern,
organizează executarea legilor, scop în care emite hotărîri pentru a
preciza o lege, a o face cît mai clară şi a o aplica cît mai corect.
Hotărîrile Guvernului nu pot conţine norme juridice primare (hotărîrile
Curţii Constituţionale nr.7 din 11.02.1999/5, nr.46 din 21.09.1999/6,
nr.62 din 23.11.1999/7, nr.22 din 18.05.2000/8, nr.6 din 06.02.2001/9,
nr.21 din 18.04.2002/10, nr.22 din 28.09.2004/11).
------------------------
/5 M.O., 1999, nr.22-23, art.13.
/6 M.O., 1999, nr.109-111, art.56.
/7 M.O., 1999, nr.135-136, art.74.
/8 M.O., 2000, nr.63-64, art.23.
/9 M.O., 2001, nr.19-20, art.5.
/10 M.O., 2002, nr.62, art.14.
/11 M.O, 2004, nr.182-185, art.24.
Din conţinutul art.39 alin.(5) şi art.41 alin.(3) din Legea
nr.1508-XII reiese că cuantumul despăgubirilor, în cazul vătămării
corporale sau decesului persoanei în urma unui accident rutier,
indiferent de faptul dacă persoana vinovată de accident a fost sau nu
identificată, nu este limitat. Art.41 alin.(1) din aceeaşi lege prevede
că, în cazul deteriorării sau distrugerii bunurilor, despăgubirile se
acordă pentru prejudiciul real în limitele sumei stabilite în condiţiile
asigurării.
Curtea Constituţională apreciază că prevederile punctelor 28 şi 30
din Anexa nr.1, prin care sînt stabilite limitele cuantumului
despăgubirilor, instituie norme juridice primare, general obligatorii,
prin care fapt contrazic voinţa legislatorului.
De observat că, potrivit art.44 alin.(1) din Legea nr.1508-XII, prin
hotărîre a Guvernului se stabilesc primele de asigurare, care reprezintă
suma pe care asiguratul este obligat să o plătească anticipat
asigurătorului pentru preluarea riscului asigurat.
Astfel, Curtea conchide că Guvernul şi-a depăşit atribuţiile
constituţionale statuate de art.102 alin.(2), a comis o ingerinţă în
activitatea Parlamentului, prin urmare, a încălcat dispoziţiile art.6
din Constituţie privind separaţia şi colaborarea puterilor în stat.
Supunînd controlului punctele 28 şi 30 din Anexa nr.1 la Hotărîrea
Guvernului nr.956, Curtea reţine cererea autorului sesizării privind
extinderea controlului constituţionalităţii asupra textului integral al
Anexei nr.1 şi îl apreciază ca neconform Legii Supreme pentru următorul
motiv.
Prevederile pct.28 şi pct.30 din Anexa nr.1 corelează direct cu alte
prevederi, care stipulează condiţiile asigurării obligatorii de
răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule. Anexa nr.1 stabileşte
principiile de bază ale asigurării obligatorii de răspundere civilă a
deţinătorilor de autovehicule şi vehicule electrice urbane pentru
pagubele produse vieţii, sănătăţii şi bunurilor terţelor persoane în
urma accidentelor rutiere, aplicarea acestor principii depinde de
constituţionalitatea prevederilor pct.28 şi pct.30.
Pentru motivele arătate, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26
din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 lit.a) şi art.68
din Codul jurisdicţiei constituţionale,
Curtea Constituţională
HOTĂRĂŞTE:
1. Se declară neconstituţională Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului
nr.956 din 28 decembrie 1994 "Cu privire la asigurarea obligatorie de
răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule şi vehicule electrice
urbane".
2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei
căi de atac şi intră în vigoare la data publicării în "Monitorul Oficial
al Republicii Moldova".
Preşedintele
Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ
Chişinău, 6 octombrie 2005.
Nr.18.