Hotărîre nr.18 din 06.10.2005 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului "Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule şi vehicule electrice urbane" nr.956 din 28 decembrie 1994

Hotărîre pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului "Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule şi vehicule electrice urbane" nr.956 din 28 decembrie 1994/1 Nr.18 din 06.10.2005 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.135-138/13 din 14.10.2005 * * * -------------------- /1 M.O., 1995, nr.6, art.26. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Alina IANUCENCO - judecător-raportor Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător Ion VASILATI - judecător cu participarea Ludmilei Chihai, grefier, avocatului parlamentar Iurie Perevoznic, autorul sesizării, reprezentanţilor Guvernului: Victoria Iftodi, ministrul justiţiei, Mihai Pop, viceministru al finanţelor, Alexandru Munteanu, şeful Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii de pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în conformitate cu prevederile art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului "Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule şi vehicule electrice urbane" nr.956 din 28 decembrie 1994. Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea avocatului parlamentar Iurie Perevoznic, depusă la 2 iunie 2005, în conformitate cu prevederile art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 14 iunie 2005 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond. Asupra problemei ce face obiectul de neconstituţionalitate Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Procuraturii Generale, Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie, Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii de pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia judecătorului- raportor şi argumentele participanţilor la şedinţă, Curtea Constituţională a constatat: 1. La 28 decembrie 1994 Guvernul a adoptat Hotărîrea nr.956 "Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule şi vehicule electrice urbane" (în continuare - Hotărîrea nr.956), prin care a aprobat Condiţiile asigurării obligatorii de răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule şi de vehicule electrice urbane, expuse în Anexa nr.1 la hotărîre (în continuare - Anexa nr.1). Potrivit dispoziţiilor pct.28 din Anexa nr.1, despăgubirea de asigurare pentru pagubele produse prin vătămări corporale sau decesul terţelor persoane în urma accidentelor rutiere comise de autovehicule neidentificate se plăteşte păgubiţilor din Fondul de ajutorare a victimelor accidentelor rutiere, fondat pe lîngă Agenţia naţională a asigurărilor de răspundere civilă din contul defalcărilor asigurătorilor, în cuantumul real al pagubelor cauzate, dar care să nu depăşească 2000 salarii minime stabilite în republică la data producerii evenimentului asigurat, indiferent de numărul păgubiţilor. Pct.30 din Anexă stipulează că despăgubirea de asigurare în caz de deteriorare sau distrugere completă a bunurilor în urma accidentului rutier se acordă în cuantumul real al pagubelor, calculat la preţurile existente la data producerii evenimentului asigurat, luîndu-se în considerare uzura, şi este limitată la cuantumul de zece mii salarii minime stabilite în republică, indiferent de numărul persoanelor vinovate sau păgubite în unul şi acelaşi accident rutier. În opinia avocatului parlamentar, aceste prevederi, prin limitarea cuantumului despăgubirilor, încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art.16 alin.(2), art.24 alin.(1), art.46 alin.(1) şi, deoarece diminuează drepturile persoanei, contrazic art.54 din Constituţie. Semnatarul sesizării invocă, de asemenea, încălcarea art.6 şi art.102 alin.(2) din Constituţie, subliniind că dispoziţiile criticate conţin norme juridice primare. Însă, potrivit art.102 alin.(2) din Constituţie, hotărîrile Guvernului se adoptă pentru organizarea executării legilor şi nu pot conţine norme juridice primare. Prin emiterea Hotărîrii nr.956 Guvernul şi-a arogat funcţii improprii, intervenind într-un domeniu ce necesită reglementare legală, şi astfel a încălcat art.6 din Constituţie. În şedinţa Curţii Constituţionale autorul a extins obiectul sesizării asupra textului integral al Anexei nr.1, invocînd suplimentar art.72 din Constituţie, potrivit căruia dispoziţiile privind regimul juridic al proprietăţii se reglementează prin lege. El a subliniat că în ansamblu prevederile cuprinse în Anexă comportă caracter normativ general, se aplică la un număr nedeterminat de persoane, reglementarea unor asemenea relaţii prin hotărîre a Guvernului denotă încălcarea art.6 din Constituţie privind separaţia puterilor în stat. 2. Raportînd prevederile contestate la normele constituţionale, la cadrul legal în domeniu, Curtea Constituţională reţine următoarele. Dreptul persoanei la viaţă, sănătate, proprietatea privată şi egalitatea tuturor în faţa legii reprezintă valori supreme într-o societate democratică şi sînt garantate de Constituţia Republicii Moldova. Art.55 din Constituţie statuează că orice persoană îşi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile altora. Corelat cu articolul 55, articolul 46 alin.(1) din Constituţie, care garantează dreptul la proprietatea privată, presupune nu doar posibilitatea exercitării de către proprietar a dreptului de posesiune, folosinţă şi dispoziţie asupra bunului ce-i aparţine, ci şi obligaţia de a nu încălca drepturile altor persoane. Pornind de la faptul că asigurarea prin esenţa sa este parte inalienabilă a drepturilor universale ale omului la viaţă, ocrotirea sănătăţii şi proprietăţii private, statul a implementat instituţia asigurării obligatorii de răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule. Pentru legiferarea acestei instituţii, la 15 iunie 1993 Parlamentul a adoptat Legea cu privire la asigurări nr.1508-XII/2 (în continuare - Legea nr.1508-XII), care reglementează raporturile în domeniul asigurării de răspundere civilă dintre organizaţiile de asigurare şi persoane fizice şi juridice, dintre organizaţiile de asigurare însăşi, precum şi relaţiile reglementării de către stat a activităţii de asigurare. ------------------------ /2 M.O., 1994, nr.5, art.53. Scopul principal al Legii nr.1508-XII rezidă în protejarea intereselor personale şi patrimoniale ale persoanei fizice şi juridice (asigurat) prin formarea de fonduri băneşti din contul primelor de asigurare, plătite de asigurat, în schimbul cărora asigurătorul îşi asumă obligaţia ca la producerea cazului asigurat să plătească asiguratului suma asigurată sau despăgubirea de asigurare. Potrivit art.4 alin.(1) din Legea nr.1508-XII, după modul de efectuare există două forme de asigurare: prin efectul legii (obligatorie) şi facultativă (contractuală, benevolă). Alin.(2) din acelaşi articol stipulează că tipurile asigurării obligatorii, condiţiile şi modul lor de legalizare se stabilesc prin legile respective (în redacţia Legii nr.886-XIII din 20.06.1996/3). ----------------------- /3 M.O., 1996, nr.51, art.484. Capitolul IV din Legea nr.1508-XII, consacrat asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse de accidente de autovehicule, defineşte obiectul şi subiecţii asigurării, stabileşte prejudiciile pentru care se acordă despăgubiri, specifică persoanele care au dreptul la despăgubirea de asigurare, fixează cuantumul şi condiţiile de plată a despăgubirii, stipulează alte momente esenţiale ce ţin de reglementarea acestor relaţii sociale. Enumerînd prejudiciile pentru care se acordă despăgubiri, Legea nr.1508-XII stipulează în art.39 alin.(1) că asigurătorul acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de desdăunare persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, prin avarierea sau distrugerea de bunuri într-un accident rutier cu autovehiculul asigurat, precum şi cheltuielile făcute de asigurat în acţiunea civilă. Alin.(5) din acelaşi articol prevede că despăgubirile pentru vătămare corporală sau deces se plătesc dacă autovehiculul sau persoana vinovată de accident au rămas neidentificate. Cuantumul despăgubirii pentru pagube provocate în urma unui accident rutier este stabilit de art.41 din lege, care stipulează că pentru deteriorarea sau distrugerea bunurilor în unul şi acelaşi accident asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciul real în limitele sumei stabilite în condiţiile asigurării, în care se includ şi cheltuielile făcute de asigurat în acţiunea civilă, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei. În caz de vătămare corporală sau deces al persoanei păgubite, cuantumul despăgubirii nu este limitat. 3. Art.4 alin.(2) din Legea nr.1508-XII se referă la reglementarea normativă prin lege a domeniului privind stabilirea tipurilor, condiţiilor şi modului asigurării obligatorii. Asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule terţelor persoane este unul din tipurile asigurării obligatorii. Avînd în vedere că norma legală precitată comportă caracter imperativ, legislatorul, prin dispoziţiile art.62 din Legea nr.1508-XII, introdus la 6 martie 2003 prin Legea nr.93-XV din 06.03.2003, a obligat Guvernul să elaboreze şi să prezinte Parlamentului în termen de 3 luni proiectul de lege cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule. ------------------------ /4 M.O., 2003, nr.55, art.230. Conţinutul normelor legale precitate denotă voinţa clară şi consecventă a legislatorului că relaţiile privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor de transport se reglementează prin lege. Aplicarea prevederilor Anexei nr.1 pentru reglementarea relaţiilor care apar ca urmare a survenirii riscului asigurat încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art.6 privind separaţia şi colaborarea puterilor în stat, aduce atingere art.66 lit.c) din Constituţie, care statuează că Parlamentul asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării. În plus, conform art.102 alin.(2) din Constituţie, hotărîrile Guvernului se adoptă pentru organizarea executării legilor. Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa anterioară, a statuat că hotăririle Guvernului sînt subsecvente legilor adoptate de Parlament. Guvernul, ca organ executiv suprem, în exercitarea atribuţiilor constituţionale şi a celor ce decurg din Legea cu privire la Guvern, organizează executarea legilor, scop în care emite hotărîri pentru a preciza o lege, a o face cît mai clară şi a o aplica cît mai corect. Hotărîrile Guvernului nu pot conţine norme juridice primare (hotărîrile Curţii Constituţionale nr.7 din 11.02.1999/5, nr.46 din 21.09.1999/6, nr.62 din 23.11.1999/7, nr.22 din 18.05.2000/8, nr.6 din 06.02.2001/9, nr.21 din 18.04.2002/10, nr.22 din 28.09.2004/11). ------------------------ /5 M.O., 1999, nr.22-23, art.13. /6 M.O., 1999, nr.109-111, art.56. /7 M.O., 1999, nr.135-136, art.74. /8 M.O., 2000, nr.63-64, art.23. /9 M.O., 2001, nr.19-20, art.5. /10 M.O., 2002, nr.62, art.14. /11 M.O, 2004, nr.182-185, art.24. Din conţinutul art.39 alin.(5) şi art.41 alin.(3) din Legea nr.1508-XII reiese că cuantumul despăgubirilor, în cazul vătămării corporale sau decesului persoanei în urma unui accident rutier, indiferent de faptul dacă persoana vinovată de accident a fost sau nu identificată, nu este limitat. Art.41 alin.(1) din aceeaşi lege prevede că, în cazul deteriorării sau distrugerii bunurilor, despăgubirile se acordă pentru prejudiciul real în limitele sumei stabilite în condiţiile asigurării. Curtea Constituţională apreciază că prevederile punctelor 28 şi 30 din Anexa nr.1, prin care sînt stabilite limitele cuantumului despăgubirilor, instituie norme juridice primare, general obligatorii, prin care fapt contrazic voinţa legislatorului. De observat că, potrivit art.44 alin.(1) din Legea nr.1508-XII, prin hotărîre a Guvernului se stabilesc primele de asigurare, care reprezintă suma pe care asiguratul este obligat să o plătească anticipat asigurătorului pentru preluarea riscului asigurat. Astfel, Curtea conchide că Guvernul şi-a depăşit atribuţiile constituţionale statuate de art.102 alin.(2), a comis o ingerinţă în activitatea Parlamentului, prin urmare, a încălcat dispoziţiile art.6 din Constituţie privind separaţia şi colaborarea puterilor în stat. Supunînd controlului punctele 28 şi 30 din Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr.956, Curtea reţine cererea autorului sesizării privind extinderea controlului constituţionalităţii asupra textului integral al Anexei nr.1 şi îl apreciază ca neconform Legii Supreme pentru următorul motiv. Prevederile pct.28 şi pct.30 din Anexa nr.1 corelează direct cu alte prevederi, care stipulează condiţiile asigurării obligatorii de răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule. Anexa nr.1 stabileşte principiile de bază ale asigurării obligatorii de răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule şi vehicule electrice urbane pentru pagubele produse vieţii, sănătăţii şi bunurilor terţelor persoane în urma accidentelor rutiere, aplicarea acestor principii depinde de constituţionalitatea prevederilor pct.28 şi pct.30. Pentru motivele arătate, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 lit.a) şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Se declară neconstituţională Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr.956 din 28 decembrie 1994 "Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule şi vehicule electrice urbane". 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi intră în vigoare la data publicării în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ Chişinău, 6 octombrie 2005. Nr.18.