Hotărîre nr.2 din 16.01.2003 despre aprobarea Raportului privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2002

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE despre aprobarea Raportului privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2002 Nr.2 din 16.01.2003 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.10/2 din 28.01.2003 * * * În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte, judecător-raportor Mircea IUGA - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător Ion VASILATI - judecător cu participarea Maiei Ţurcan, grefier, în baza art. 10 şi art. 23 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 5 lit. i) şi art. 80 din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară Raportul privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2002. Conducîndu-se de prevederile art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 61 alin. (1) şi art. 62 lit. f) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Se aprobă Raportul privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2002 (se anexează). 2. Raportul se expediază Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Consiliului Superior al Magistraturii. 3. Prezenta Hotărîre este definitivă şi, împreună cu Raportul, se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ Chişinău, 16 ianuarie 2003. Nr. 2. Aprobat prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 2 din 16 ianuarie 2003 R A P O R T privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2002 În anul 2002 la Curte au fost depuse 51 de sesizări, solicitîndu-se controlul constituţionalităţii a 23 de legi, 2 hotărîri ale Parlamentului şi 11 hotărîri ale Guvernului, precum şi a 2 avize pentru revizuirea Constituţiei. De asemenea s-au aflat pe rol la Curtea Constituţională 12 sesizări din anul 2001. Curtea Supremă de Justiţie a depus 2 sesizări, deputaţii în Parlament - 25, avocaţii parlamentari - 21, Comisia Electorală Centrală - 3 adresări pentru validarea a 5 mandate de deputaţi în Parlament. Au fost soluţionate în fond 20 de sesizări, s-au pronunţat 51 de hotărîri, inclusiv 35 de hotărîri în probleme ce ţin de competenţa funcţională a Curţii. Au fost emise 4 avize asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei. Au fost apreciate drept neconstituţionale, integral sau parţial, 11 legi, o hotărîre a Parlamentului şi 3 hotărîri ale Guvernului - în total 15 acte. Au fost recunoscute constituţionale, integral sau parţial, 9 legi . Curtea a pronunţat 6 decizii de sistare a procesului privind controlul constituţionalităţii unor acte normative. Nu au fost acceptate spre examinare în fond 21 de sesizări. Asupra hotărîrilor, avizelor şi deciziilor de sistare au fost expuse 11 opinii separate. I. CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII ACTELOR NORMATIVE (art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie) Curtea Constituţională, definită prin lege ca unica autoritate de jurisdicţie constituţională, independentă faţă de orice altă autoritate publică, are scopul de a asigura supremaţia prevederilor constituţionale, fiind, în acelaşi timp, un garant al funcţionării democratice a statului în acord cu litera şi principiile Constituţiei. Activitatea de bază a Curţii Constituţionale constituie controlul constituţionalităţii actelor ce emană de la Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern sub aspectul asigurării respectării valorilor constituţionale în procesul de legiferare. În exerciţiul acestei atribuţii, la 19 februarie 2002 Curtea a examinat constituţionalitatea Hotărîrii Parlamentului nr.807-XV din 5 februarie 2002 "Cu privire la stabilirea datei alegerilor locale generale", contestată pentru motivul încălcării unor dispoziţii ale art.112 din Constituţie privind autorităţile administraţiei publice locale, prin care se exercită autonomia locală în sate şi oraşe, şi ale art.38 din Constituţie, potrivit cărora alegerile libere au loc periodic, prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, şi a declarat-o neconstituţională (Hotărîrea Curţii nr. 10 din 19 februarie 2002)* . ---------------------------- *M.O., nr. 33-35/3 din 07.03.2002. În hotărîrea sa Curtea a relevat că Hotărîrea Parlamentului nr.807-XV produce efecte juridice care aduc atingere regimului constituţional. Prin fixarea datei alegerilor locale generale pentru 7 aprilie 2002, Parlamentul, de jure şi de facto, a întrerupt mandatul consilierilor locali aleşi pentru un termen de 4 ani. Constituţia şi cadrul legal existent nu învestesc Parlamentul cu dreptul de a întrerupe mandatul aleşilor locali. Fiind abilitat prin legea electorală să adopte hotărîri privind stabilirea datei alegerilor locale generale sau anticipate, Parlamentul nu este însă în drept, potrivit art.54 alin.(1) din Constituţie, să suprime sau să diminueze drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi ale cetăţeanului. La 14 martie 2002 Curtea a supus controlului constituţionalităţii o serie de prevederi ale Legii nr.781-XV din 28 decembrie 2001 "Pentru modificarea şi completarea Legii nr.186-XIV din 6 noiembrie 1998 "Privind administraţia publică locală" (Hotărîrea Curţii nr.13 din 14 martie 2002)**. --------------------------- **M.O., nr. 46-48/8 din 04.04.2002. Curtea a analizat fondul problemelor abordate în sesizări şi a constatat că ele vizează funcţiile, drepturile şi atribuţiile organelor administraţiei publice locale şi definiţiile de bază reglementate prin dispoziţiile contestate ale Legii nr.781-XV din 28 decembrie 2001 "Pentru modificarea şi completarea Legii nr.186-XIV din 6 noiembrie 1998 "Privind administraţia publică locală". În argumentarea soluţiei date în această cauză Curtea a relevat că Legea Supremă nu conţine reguli aplicabile diferenţiat autorităţilor administraţiei publice locale şi că dispoziţiile principale, după care trebuie să se conducă autorităţile publice locale, stipulează că raporturile dintre aceste autorităţi au la bază principiile autonomiei, legalităţii şi colaborării în rezolvarea problemelor comune. În hotărîrea sa Curtea a conchis că, operînd modificări în Legea nr.781-XV din 28 decembrie 2001 "Pentru modificarea şi completarea Legii nr.186-XIV din 6 noiembrie 1998 "Privind administraţia publică locală", legiuitorul a încălcat principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. Constatînd neconstituţionalitatea unor prevederi din Legea nr.186-XIV în redacţia Legii nr.781-XV pentru motivul îngrădirii dreptului autorităţilor locale competente de a-şi soluţiona în mod autonom problemele, Curtea a extins controlul constituţionalităţi asupra unor prevederi din Codul electoral, modificate prin Legea nr.796-XV din 25 ianuarie 2002, şi le-a apreciat drept neconstituţionale. La 5 martie 2002 Curtea a supus controlului constituţionalităţii Legea nr.764-XV din 27 decembrie 2001 "Privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova" şi a recunoscut-o constituţională, cu excepţia sintagmei "...o dată în patru ani, cu cel puţin 6 luni înainte de alegerile parlamentare" din art. 17 alin.(1) (Hotărîrea Curţii nr.12 din 5 martie 2002)* . -------------------- *M.O., nr. 40-42/7 din 21.03.2002. Curtea a menţionat că Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova nu contravine dispoziţiilor art.2, art.4, art.8, art.38 şi art.109 din Constituţie, invocate în sesizare, întrucît Parlamentul, fiind organul reprezentativ suprem al poporului, prin competenţa exclusivă atribuită de Constituţie, reglementează prin lege organică organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală. În exerciţiul atribuţiilor de legiferare, reglementate în art. 72 din Constituţie, Parlamentul este în drept să adopte, să modifice şi să abroge orice lege, aprobarea sau consultarea opiniei cetăţenilor asupra acestora în cadrul unui referendum, în special al unui referendum local, nefiind stipulată de normele constituţionale. Curtea a relevat, totodată, că restricţia temporală, instituită de legiuitor prin dispoziţiile art.17 alin.(1) din Legea nr. 764-XV, potrivit cărora formarea, desfiinţarea şi schimbarea statutului unităţii administrativ-teritoriale poate avea loc numai o dată în patru ani, cu cel puţin 6 luni înainte de alegerile parlamentare, aduce atingere împuternicirilor colectivităţilor locale în exerciţiul autonomiei locale îngrădeşte dreptul cetăţenilor de a-şi exprima opinia în cadrul consultărilor, inclusiv prin intermediul referendumului local, în orice problemă de interes deosebit. Curtea a apreciat că sintagma "... o dată în patru ani, cu cel puţin 6 luni înainte de alegerile parlamentare" din art.17 alin.(1) din Legea nr.764-XV contravine dispoziţiilor art.39, art.74 şi art.109 din Constituţie şi a declarat-o neconstituţională. La 28 februarie 2002 Curtea a supus controlului constituţionalităţii unele prevederi din Legea nr.233-XIV din 23 decembrie 1998 "Cu privire la proiectul individual de privatizare a întreprinderilor din sectorul electroenergetic" şi a recunoscut drept constituţionale prevederile art.3 alin.(3) şi art.4 alin.(3), declarînd, totodată, neconstituţionale prevederile art.1 alin.(3) din această lege (Hotărîrea Curţii nr.11 din 28 februarie 2002)**. ------------------------ **M.O., nr. 36-38/5 din 14.03.2002. Curtea a menţionat că prin dispoziţiile contestate ale art.3 alin.(3) din Legea nr.233-XIV Parlamentul nu a încălcat dispoziţiile constituţionale, deoarece Legea nr.233-XIV nu stipulează interdicţii pentru colectivul întreprinderii supuse privatizării de a înfiinţa o altă întreprindere, care să participe la concursul investiţional pentru privatizarea unor întreprinderi concrete. Curtea a relevat, totodată, că Parlamentul, dispunînd în art.1 alin.(3) din Legea nr.233-XIV, care este o lege ordinară, că, în cazul apariţiei divergenţelor între prevederile Legii nr. 233-XIV şi prevederile altor acte legislative, se aplică prevederile Legii nr. 233-XIV, a încălcat dispoziţiile art.72 din Constituţie şi ale legilor organice nr.627-XII şi nr.1217-XIII, fapt pentru care instanţa a declarat dispoziţiile art.1 alin.(3) din Legea nr. 233-XIV drept neconstituţionale. La 19 martie 2002 Curtea a exercitat controlul constituţionalităţii Legii nr.551-XV din 18 octombrie 2001 "Pentru modificarea articolului 23 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 2 iunie 2000" (Hotărîrea Curţii nr.14 din 19 martie 2002)* . ------------------------ *M.O., nr. 46-48/9 din 04.04.2002. Curtea a recunoscut drept constituţională modificarea operată în art.23 alin.(1) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, menţionînd că reglementarea modului de dobîndire şi de pierdere a cetăţeniei este o atribuţie exclusivă a statului. Curtea a relevat de asemenea că Parlamentul, în conformitate cu art.17 alin.(1) din Constituţie, care prevede că problemele cetăţeniei Republicii Moldova sînt reglementate prin lege organică, este în drept atît să adopte o lege organică în acest domeniu, cît şi să o modifice în funcţie de necesitate. Cît priveşte retragerea cetăţeniei în temeiul art.23 alin.(1) lit. a) şi c) din Legea nr.1024-XIV, care se face cu titlu de sancţiune şi se pronunţă din oficiu printr-un decret emis de Preşedintele Republicii Moldova, Curtea a menţionat că procedura de retragere a cetăţeniei, ca şi cea de acordare a cetăţeniei, ţine exclusiv de dreptul intern al fiecărui stat. Curtea a relevat că pentru emiterea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova privind retragerea cetăţeniei nu este nevoie ca dobîndirea frauduloasă a cetăţeniei Republicii Moldova să fie dovedită în instanţa de judecată. Atribuţia Curţii Constituţionale, conferită prin Constituţie, de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate a legilor întregeşte dimensiunea controlului de constituţionalitate exercitat de organul de jurisdicţie constituţională. Această cale indirectă de control, care permite cetăţenilor accesul la justiţia constituţională, oferă Curţii Constituţionale posibilitatea să exercite controlul asupra respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în activitatea de legiferare a Parlamentului. Astfel, în exerciţiul acestei competenţe constituţionale, la 28 martie 2002 Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr.1186-XIV din 27 iulie 2000 "Cu privire la interpretarea art.12 alin.4 subalin.9 din Codul funciar" ridicată în faţa instanţei de jurisdicţie constituţională de Curtea Supremă de Justiţie (Hotărîrea Curţii nr.16 din 28 martie 2002)**. ------------------------ **M.O., nr. 50-52/10 din 11.04.2002. În hotărîrea sa Curtea a constatat că Legea nr.1186-XIV este, de fapt, un act normativ de legiferare, şi nu unul de interpretare, întrucît în legea interpretativă legiuitorul a instituit o normă legală nouă, enumerînd limitativ persoanele care au dreptul la atribuirea în proprietate privată a cotelor de teren echivalent, a operat cu termeni noi, care nu sînt stipulaţi în legea interpretată, ceea ce constituie o încălcare vădită a dispoziţiilor art.66 lit. c) din Constituţie, care prevede că una din atribuţiile de bază ale Parlamentului este interpretarea legilor şi asigurarea unităţii reglementărilor pe teritoriul ţării. Pentru a concretiza subiecţii ce au dreptul la atribuirea în proprietate privată a cotelor de teren echivalent, Parlamentul era în drept, în conformitate cu art.66 lit.a) din Constituţie, să modifice sau să completeze actul legislativ în cauză. Pentru aceste temeiuri Curtea a declarat legea contestată drept neconstituţională. La sesizarea Procurorului General, Curtea a exercitat controlul constituţionalităţii art. 155/3 din Codul penal în redacţia Legii nr.1436-XIII din 24 decembrie 1997 "Pentru modificarea şi completarea Codului penal" (Hotărîrea Curţii nr.17 din 2 aprilie 2002)* . --------------------- *M.O., nr. 50-52/11 din 11.04.2002. Conform alin.1 al articolului 155/3 contestat din Codul penal, folosirea mijloacelor de credit contrar destinaţiei indicate în contractul de credit, fie nerambursarea creditului şi dobînzilor în termenele şi în condiţiile stipulate în contractul de credit, dacă prin aceste acţiuni au fost cauzate instituţiei financiare pagube materiale în proporţii mari, se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani cu sau fără confiscarea averii şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii. Curtea a constatat că sensul direct al sintagmei contestate "fie nerambursarea creditului şi dobînzilor în termenele şi în condiţiile stipulate în contractul de credit" denotă că aceasta se referă la un litigiu care decurge din obligaţiunile contractuale civile şi, prin urmare, litigiul urmează a fi soluţionat conform prevederilor Codului civil. Prevăzînd prin Legea nr.1436-XIII pentru astfel de litigii o sancţiune penală de privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani, legiuitorul a ignorat prevederile Codului civil şi dispoziţiile actelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Pentru aceste considerente Curtea a constatat că sintagma "fie nerambursarea creditului şi dobînzilor în termenele şi în condiţiile stipulate în contractul de credit" din art.155/3 alin.1 din Codul penal contravine art.4 din Constituţie, art.1 din Protocolul adiţional nr.4 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a calificat-o drept neconstituţională. Pentru aceleaşi considerente Curtea Constituţională a apreciat drept contrară Constituţiei şi sintagma "sau nerambursarea" din titlul art.155/3 din Codul penal. La 23 mai 2002 Curtea a supus controlului constituţionalităţii Legea nr.583-XV din 25 octombrie 2001 "Cu privire la punerea în aplicare a art.16 din Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 "Privind organizarea judecătorească" şi a recunoscut-o drept constituţională (Hotărîrea Curţii nr.26 din 23 mai 2002)**. ------------------ **M.O., nr. 71-73/16 din 06.06.2002. Potrivit art.1 din Legea nr.583-XV, preşedinţii şi vicepreşedinţii judecătoriilor, tribunalelor şi ai Curţii de Apel numiţi în funcţie pînă la intrarea în vigoare a Legii nr.486-XV din 28 septembrie 2001 rămîn în funcţie pînă la expirarea termenului de 4 ani, care începe la data numirii lor în funcţie. Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti nu numai că sînt de competenţa legislativului, dar şi impun reglementarea lor prin lege organică (art.72 din Constituţie). Astfel, Parlamentul, în limitele atribuţiilor de bază ce-i revin, modificînd art.16 alin.(3) din Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995, a stabilit termenul concret de 4 ani pentru deţinerea funcţiilor de preşedinte şi vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti. Curtea a relevat, totodată, că legea contestată, fiind o lege interpretativă, nu aduce atingere libertăţilor, stabilităţii ordinii de drept, înfăptuirii justiţiei şi nu încalcă dreptul constituţional al cetăţenilor privind accesul la o funcţie publică şi că, în acest sens, reglementarea instituită prin legea contestată nu contravine principiului neretroactivităţii legii, invocat de autorii sesizării. Dispoziţia normativă nouă, care stipulează că termenul de aflare în funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti este de 4 ani, nu aduce atingere garanţiei constituţionale a autorităţii judecătoreşti, inamovibilităţii judecătorului, independenţei instanţei judecătoreşti. La 19 septembrie 2002, la sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, Curtea a examinat constituţionalitatea prevederilor art.26 alin.(6) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul judecătorului", introduse prin Legea nr. 1592-XIII din 27 februarie 1998, care prevede condiţiile de demisionare a judecătorilor (Hotărîrea Curţii nr.34 din 19 septembrie 2002)* . -------------------- *M.O., nr. 137-138/24 din 10.10.2002. Prin Legea nr.1592-XIII din art.26 alin.(6) al Legii nr.544-XIII s-a exclus cuvîntul "neimpozabilă", ca urmare, indemnizaţia lunară viageră fiind supusă impozitării. Curtea a relevat că dispoziţiile legale ce reglementează impozitarea indemnizaţiei lunare viagere nu încalcă dreptul judecătorului la asistenţă şi protecţie socială şi nu contravin principiului independenţei judecătorului. Dreptul judecătorului demisionat de a beneficia de indemnizaţie lunară viageră este un drept legal, iar impozitarea sau neimpozitarea acestei surse de venit sînt de latitudinea legiuitorului. Impozitele se stabilesc expres şi în mod unitar de către organele abilitate de stat, sînt percepute ca un act de autoritate, ca o obligaţie, care derivă din însuşi conceptul de politică fiscală a statului. Pentru cetăţeanul contribuabil impozitul este, înainte de toate, o măsură restrictivă legal impusă asupra surselor sale de venit. Pentru considerentele expuse Curtea Constituţională a apreciat dispoziţiile art.26 alin.(6) din Legea cu privire la statutul judecătorului drept constituţionale. La 30 mai 2002 Curtea a examinat constituţionalitatea unor prevederi din Legea nr.100-XV din 26 aprilie 2001 "Privind actele de stare civilă" şi din Legea nr.382-XV din 19 iulie 2001 "Cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor" (Hotărîrea Curţii nr.28 din 30 mai 2002)**. ---------------------- **M.O., nr. 75/19 din 13.06.2002. Analizînd problemele abordate în sesizare sub aspectul corespunderii lor dispoziţiilor constituţionale, Curtea Constituţională a constatat că legislaţia naţională reglementează regimul juridic şi funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova, consacră şi recunoaşte dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea tuturor limbilor vorbite pe teritoriul ţării, proclamă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială. Respingînd parţial argumentele expuse în sesizare, Curtea Constituţională a remarcat că prin aderarea la actele internaţionale privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului Republica Moldova se obligă să respecte drepturile minorităţilor naţionale în coraport cu drepturile aparţinînd majorităţii. Astfel, Curtea a menţionat că legislaţia în acest domeniu garantează dreptul la educaţie într-o limbă minoritară, dreptul de a alege limba de educaţie preşcolară, la studii medii de cultură generală, medii de specialitate, tehnico-profesionale şi superioare în limbile moldovenească şi rusă şi creează condiţiile necesare pentru realizarea dreptului cetăţenilor de alte naţionalităţi, care locuiesc în Republica Moldova, la educaţie şi instruire în limba maternă a minorităţii naţionale. Incluzînd în legea specială garanţiile prevăzute de legislaţia de bază în domeniul funcţionării limbilor, Parlamentul n-a încălcat limitele de competenţă. Totodată, Curtea a declarat neconstituţionale sintagma " ... şi rusă" din art. 10 în partea referitoare la denumirea localităţilor şi străzilor şi din art. 11 alin. (1) din Legea nr. 382-XV din 19 iulie 2001 şi sintagma " ... şi limba rusă" din art. 5 alin. (4) din Legea nr. 100-XV din 26 aprilie 2001 prin care legislatorul a depăşit limitele dispoziţiilor constituţionale şi legale, ce reglementează utilizarea limbilor în sferele vieţii sociale. La 15 octombrie 2002 Curtea a examinat constituţionalitatea art.II din Legea nr.1307-XV din 25 iulie 2002 "Cu privire la modificarea art.10 din Legea nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 "Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi" şi art.21 din Legea nr.110-XIII din 18 mai 1994 "Cu privire la arme"(Hotărîrea Curţii nr.39 din 15 octombrie 2002)* . Curtea a constatat că modificările operate de legiuitor se înscriu în dispoziţiile constituţionale, care stipulează că piaţa liberă, iniţiativa economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei, iar economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă. ------------------------ *M.O., nr. 146-148/27 din 31.10.2002. Stabilind că, în conformitate cu art.126 alin.(2) din Constituţie, statul trebuie să asigure reglementarea activităţii economice, libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, Curtea a relevat că modificările şi completările operate în Legea nr.110-XIII prin Legea nr.1307-XV nu contrazic dispoziţiile constituţionale şi cadrul legal în domeniu. La 21 noiembrie 2002 Curtea a supus controlului constituţionalităţii o serie de prevederi din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 cu modificările şi completările operate prin Legea nr.726-XV din 7 decembrie 2001 şi Legea nr. 833-XV din 7 februarie 2002 în aspectul corespunderii dispoziţiilor contestate prevederilor Constituţiei şi a recunoscut drept constituţionale modificările şi completările operate la Legea contenciosului administrativ, în particular în art. 4 lit. a), prin care actele administrative cu caracter individual, emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern, ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice a persoanelor oficiale de stat se exceptează de la controlul judecătoresc în instanţele de contencios administrativ. Curtea a apreciat că ele nu contravin Constituţiei şi Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (Hotărîrea Curţii nr. 46 din 21 noiembrie 2002)** . ----------------------- **M.O., nr. 170-172/30 din 13.12.2002. Totodată, Curtea a remarcat în Adresa expediată legislativului că, avînd în vedere că interpretarea legilor şi asigurarea unităţii reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării este una din atribuţiile de bază ale Parlamentului, se impune o interpretare suplimentară a dispoziţiilor art.4 lit.a) din Legea nr.793-XIV în sensul delimitării exprese a persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau public deosebit. Curtea a recunoscut de asemenea constituţionale modificările operate în art. 10 lit. b); art. 13 alin. (1); art. 14 alin. (1) şi alin. (3); art. 16 alin. (1) şi alin. (3); art. 21; art. 24 alin. (2); art. 30 alin. (4) şi art. 32 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV. În aceeaşi hotărîre Curtea a recunoscut neconstituţionale modificările şi completările operate la art.4 lit.d) şi g) din Legea nr.793-XIV, prin care s-a anulat dreptul de a ataca în instanţa de contencios administrativ actele administrative abuzive ale comandamentului militar şi actele de gestiune emise de autoritatea publică în calitate de persoană juridică, în legătură cu administrarea şi folosirea bunurilor ce aparţin domeniului său privat, inclusiv a bunurilor proprietate colectivă. Curtea a menţionat că actele de aplicare a sancţiunilor disciplinare şi de destituire din funcţie a militarilor şi a persoanelor cu statut militar sînt acte administrative, poartă caracter civil şi că ele sînt pasibile examinării de către instanţele de contencios administrativ. Curtea a declarat neconstituţional de asemenea pct. 6 din Legea nr. 833-XV din 7 februarie 2002, prin care în art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV cuvintele "pagubelor materiale şi morale" au fost substituite cu sintagma "pagubei materiale". Pe parcursul anului, în procesul exercitarii jurisdicţiei constituţionale, Curtea a dispus sistarea procesului privind controlul constituţionalităţii unui şir de acte normative: subiectul şi-a retras sesizarea, excepţia de neconstituţionalitate invocată a fost soluţionată, obiectul sesizării excede competenţelor subiectului cu drept de sesizare a Curţii şi alte motive legale. Astfel, Curtea a dispus sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii: - unor prevederi ale Tratatului între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului adiţional la Tratat, semnate la Kiev la 18 august 1999; - unor prevederi ale Legii nr. 786-XIII din 26 martie 1996 "Cu privire la faliment" şi ale art. 362 din Codul de procedură civilă; - unor prevederi din Legea nr. 461-XV din 30 iulie 2001 "Privind piaţa produselor petroliere" şi a unor prevederi din Hotărîrea Guvernului nr. 1027 din 1 octombrie 2001 "Cu privire la unele măsuri de implementare a Legii privind piaţa produselor petroliere"; - art. 11 alin. (3) şi (4), art. 19 alin. (7) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul judecătorului" în redacţia Legii nr. 373-XV din 19 iulie 2001 "Cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative"; - unor prevederi din Hotărîrea Guvernului nr. 547 din 4 august 1995 "Cu privire la măsurile de coordonare şi de reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor)" şi Anexei nr. 3 la această hotărîre. Din sesizările depuse la Curte, prin care au fost contestate hotărîri ale Guvernului, 2 sesizări au fost examinate în fond şi au fost declarate neconstituţionale 3 hotărîri, 3 sesizări nu au fost acceptate spre examinare în fond, iar asupra a două sesizări Curtea a dispus sistarea procesului. La 24 septembrie 2002 Curtea a examinat constituţionalitatea hotărîrilor Guvernului nr.1009 din 27 septembrie 2001 "Cu privire la inspecţia înainte de expediţie a mărfurilor importate" şi nr.1139 din 25 octombrie 2001 "Despre aprobarea Acordului privind prestarea serviciilor de inspecţie înainte de expediţie" şi a constatat că acestea au fost adoptate prin derogare de la dispoziţiile Constituţiei, fapt pentru care le-a apreciat drept neconstituţionale (Hotărîrea Curţii nr.35 din 24 septembrie 2002)* . --------------------- *M.O., nr. 135-136/23 din 03.10.2002. În hotărîrea sa Curtea a relevat că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, direcţiile principale ale activităţii economice externe sînt aprobate de Parlament, iar Guvernul are obligaţia de a asigura realizarea politicii interne şi externe a statului şi de a adopta hotărîri pentru organizarea executării legilor. Pentru instituirea inspecţiei înainte de expediţie a mărfurilor introduse în teritoriul Republicii Moldova era necesar ca Parlamentul să adopte o lege, prin care să stabilească norme juridice primare şi generale cu caracter obligatoriu privind domeniul de aplicare a inspecţiei înainte de expediţie, drepturile şi obligaţiile membrilor, procedurile de examinare. Curtea a relevat de asemenea că prin unele dispoziţii ale Acordului privind prestarea serviciilor de inspecţie înainte de expediţie Guvernul a încălcat unul din factorii principali ai economiei de piaţă - libertatea contractuală, a intervenit în sfera reglementării legislative, subordonînd raporturile ce ţin de acest domeniu prevederilor Acordului. În procesul examinării cauzei, Curtea a considerat, totodată, necesar să extindă controlul constituţionalităţii şi asupra prevederilor art.12 alin.(3) din Legea reglementării de stat a activităţii comerciale externe nr.1031-XIV din 8 iunie 2000, conform cărora modul de implementare a inspecţiei înainte de expediţie îl stabileşte Guvernul, şi a constatat că acestea contravin Legii Supreme, care nu abilitează Guvernul cu dreptul de a stabili norme primare în domeniul raporturilor sociale ce necesită reglementare legală, motiv pentru care Curtea a apreciat aceste prevederi drept contrare principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat şi le-a declarat neconstituţionale. La 18 aprilie 2002 Curtea a supus controlului constituţionalităţii pct.2 din Hotărîrea Guvernului nr.1433 din 21 decembrie 2001 "Cu privire la măsurile de achitare a grîului achiziţionat în anul 2001 de Direcţia Generală pentru Rezervele Materiale" (Hotărîrea nr.21 din 18 aprilie 2002).* -------------------- *M.O. nr. 62/14 din 09.05.2002. Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, bugetul asigurărilor sociale face parte din bugetul public naţional şi că orice propunere legislativă sau amendament care atrage majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare, poate fi adoptată numai după ce este acceptată de Guvern, aceasta însemnînd că operarea de majorări şi reduceri bugetare sau creditare se admite cu acceptul Guvernului, însă numai pe cale legislativă, prin avansarea de propuneri legislative şi amendamente la proiectele de legi, şi nu prin hotărîre de Guvern. Curtea a apreciat că această problemă face obiectul de reglementare al unei legi organice şi ţine de competenţa Parlamentului, prin urmare, pct.2 din Hotărîrea Guvernului nr.1433, prin care s-a dispus acordarea de către Casa Naţională de Asigurări Sociale în bază de contract Direcţiei Generale pentru Rezervele Materiale a unui împrumut în valoare de 10 milioane lei cu rata anuală a dobînzii de cel mult 5%, contravine art.6, art.72 alin.(3) lit.j), art.102 alin.(2), art.130 alin.(1) şi art.131 alin.(1) şi alin.(4) din Constituţie, motiv pentru care a declarat pct. 2 neconstituţional. Trei sesizări, prin care au fost contestate Hotărîrea Guvernului nr.718 din 10 iunie 2002, prin care a fost abrogată Hotărîrea Guvernului nr.1375 din 10 decembrie 2001 cu scopul de a repune în vigoare Hotărîrea nr.685 din 9 decembrie 1991; Hotărîrea nr.1000 din 2 octombrie 2000 "Cu privire la crearea unor întreprinderi de stat în sectorul electroenergetic" şi Hotărîrea nr.718 din 10 iunie 2002 "Privind abrogarea punctului II din Hotărîrea Guvernului nr.1375 din 10 decembrie 2001", nu au fost acceptate spre examinare în fond pentru motivul că nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale, actele contestate neavînd caracter normativ. În deciziile pronunţate pe marginea acestor sesizări Curtea a subliniat că instanţa de jurisdicţie constituţională examinează numai chestiuni ce ţin de competenţa sa, în exclusivitate probleme de drept. II. AVIZE ASUPRA INIŢIATIVELOR DE REVIZUIRE A CONSTITUŢIEI (art.135 alin.(1) lit.c) din Constituţie) Pe parcursul anului de referinţă Curtea a emis patru avize şi o decizie asupra unor proiecte de legi constituţionale privind modificarea şi completarea unor articole din Constituţie. Una din iniţiativele de revizuire a Constituţiei a avut drept obiect modificarea şi completarea art.17, art.18 şi art.19 din Constituţie (Avizul nr.1 din 12 februarie 2002)*. ------------------- *M.O., nr. 27-28/2 din 21.02.2002. Analizînd proiectul de lege constituţională sub raportul corespunderii lui art.142 din Constituţie, Curtea a decis că proiectul de lege privind modificarea şi completarea art.17, 18 şi 19 din Constituţie cu un şir de noi prevederi în linii mari nu depăşeşte limitele de revizuire a Constituţiei. Examinînd propunerea de a se exclude norma restrictivă din art.18 alin.(1) al Constituţiei, care prevede că "cetăţenii Republicii Moldova nu pot fi cetăţeni ai altor state, decît în cazurile prevăzute de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte", şi propunerea de a substitui în textul Constituţiei termenii "convenţie internaţională" şi "condiţii de reciprocitate" cu termenul "tratat internaţional", Curtea a apreciat că în primul caz această modificare ar conduce la instituirea pluralităţii de cetăţenii, realizabilă în condiţiile în care nu se va aduce atingere dispoziţiilor constituţionale privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi celor privind neutralitatea permanentă a statului, dispoziţii care pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum. Curtea a apreciat de asemenea că excluderea acestei norme restrictive va constitui un factor suplimentar de asigurare a dreptului omului la pluralitatea de cetăţenii, cu atît mai mult cu cît acest drept este consacrat în art.14 şi art.15 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, la care Republica Moldova este parte. Referitor la propunerea de a se utiliza doar un singur termen de "tratat internaţional", Curtea a menţionat că această propunere se încadrează în limitele admisibile de revizuire a Constituţiei. Totodată, Curtea a relevat că excluderea garanţiei constituţionale cuprinse în art.17 alin.(2), potrivit căreia "nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi nici de dreptul de a-şi schimba cetăţenia", aduce atingere dreptului fundamental al omului la cetăţenie. Acest principiu este prevăzut şi în art.4 lit.c) din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie şi art.54 alin.(2) din Constituţie. Curtea a constatat de asemenea că excluderea din textul Constituţiei a dispoziţiei constituţionale, potrivit căreia cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi "în temeiul hotărîrii instanţei de judecată", ar conduce la diminuarea garanţiilor oferite cetăţenilor străini, care, în baza art.19 din Constituţie, au aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţiile stabilite de lege. Acest argument în favoarea păstrării dispoziţiei constituţionale în Legea Supremă derivă şi din Convenţia europeană cu privire la extrădare, adoptată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr.1183-XIII din 14 mai 1997, în vigoare pentru Republica Moldova de la 31 decembrie 1997. Curtea a relevat de asemenea că substituirea sintagmei "în temeiul hotărîrii instanţei de judecată" cu sintagma "sau în condiţiile stabilite de legea organică" ar elimina una din garanţiile constituţionale de realizare a dreptului la cetăţenie. O dispoziţie constituţională nu poate fi substituită printr-o dispoziţie a legii organice, întrucît în ierarhia actelor normative legile organice se află pe o treaptă inferioară faţă de legile constituţionale şi sînt subsecvente acestora. Curtea a constatat de asemenea că excluderea garanţiei cuprinse în art.18 alin.(2) din Constituţie, conform căreia cetăţenii beneficiază de protecţia statului în ţară, contravine art.1 alin.(3) din Constituţie, prin care se consfinţeşte că demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane reprezintă valori supreme, sînt garantate şi necesită să fie apărate atît în ţară, cît şi peste hotare. Astfel, Curtea a apreciat că, în partea în care se propune excluderea alin.(2) din art.17, care prevede că "nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi nici de dreptul de a-şi schimba cetăţenia", a sintagmelor "în temeiul hotărîrii instanţei de judecată" din art.17 alin.(4) şi "atît în ţară" din art.18 alin.(2), proiectul intră în contradicţie cu prevederile art.142 alin.(2) din Constituţie. Prin Avizul nr.2 din 30 iulie 2002* Curtea s-a pronunţat asupra iniţiativei de revizuire a Constituţiei, prin care se propunea o nouă redacţie a art.72, care reglementează categoriile de legi, şi a art.112 din Constituţie, care se referă la autorităţile săteşti şi orăşeneşti. ---------------------- *M.O., nr. 115-116/22 din 08.08.2002. Curtea a constatat că propunerea de revizuire a Constituţiei este conformă prevederilor art. 141 alin.(1) lit.b) din Constituţie şi că în partea referitoare la completarea art.72 din Constituţie cu alin.(5) proiectul de lege constituţională poate fi prezentat Parlamentului spre examinare, ţinîndu-se cont şi de enunţurile din partea descriptivă a Avizului. Examinînd propunerea de completare a art.72 din Constituţie cu alin.(5), Curtea a constatat că, deşi teoria generală a dreptului cunoaşte şi alte criterii de clasificare a legilor: în legi generale, speciale şi excepţionale, legi materiale şi procedurale, legi permanente şi temporare ş.a., împărţirea acestora în legi generale, legi speciale şi legi excepţionale nu se atestă în practica constituţională internaţională. Propunerea contrazice titlul şi dispoziţiile art.72 din Constituţie, în care se stabilesc categoriile de legi după caracteristicile lor esenţiale: conţinutul reglementărilor, procedura de adoptare şi forţa juridică. Caracterul general, special sau excepţional al dispoziţiilor acestor legi, deşi importante, nu le conferă, în viziunea Curţii, prioritate, încît să fie evidenţiate în categorii distincte în Constituţie. Totodată, Curtea a arătat că introducerea unei astfel de clasificări în Constituţie ar fi de natură să afecteze unitatea materiei constituţionale, oportunitatea acestor modificări fiind de competenţa exclusivă a Parlamentului. Propunerea privind modificarea art.112 din Constituţie constă în excluderea dinalin. (1) a cuvintelor "alese" şi "aleşi", iar din alin. (2) - a sintagmei "ca autorităţi administrative autonome". Analizînd propunerea de a exclude din art.112 alin.(1) cuvintele "alese" şi "aleşi" în corelaţie cu art.142 din Constituţie, care statuează limitele revizuirii Constituţiei, şi în mod deosebit cu alin.(2) al acestuia, care prevede că nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora, Curtea a constatat că modificările propuse aduc atingere drepturilor fundamentale ale cetăţenilor de a alege şi de a fi aleşi şi încalcă principiul eligibilităţii autorităţilor publice locale. Curtea a constatat că dispoziţiile proiectului de lege privind modificarea art.112 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţie intră în contradicţie cu însăşi natura juridică şi principiile de bază ale administraţiei publice locale, consacrate în capitolul VIII din Constituţie, intitulat "Administraţia publică". Potrivit legislaţiei în vigoare, proiectul legii de modificare a Constituţiei nu poate avea un caracter general şi nu poate fi rupt de esenţa şi contextul altor articole din Constituţie. La elaborarea proiectului de lege constituţională este necesar să se respecte principiul unităţii materiei, care presupune existenţa unui raport intrinsec între toate dispoziţiile Constituţiei. Curtea a relevat că modificările propuse la art. 112 din Constituţie intră în contradicţie şi cu un şir de alte articole din Constituţie - art.2 alin.(1), art.38 alin.(1), art.39 alin.(1) şi art.109 alin.(1), prin care se proclamă că suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova; dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales, implicit modul de alegere; că cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor; unul din principiile de bază ale administrării publice locale - cel al eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale. Curtea a menţionat că propunerea de a exclude cuvîntul "alese" din sintagma "consiliile locale alese" din art.112 alin.(1) face alogic alin.(3). Or, dacă nu se arată că consiliile locale sînt alese, nu are sens nici dispoziţia privind modul de alegere a lor, ele putînd fi numite sau învestite în funcţie în alt mod. Curtea a menţionat că dispoziţiile art.112 alin.(1) din Legea Supremă constituie o garanţie a respectării principiului constituţional al eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, garanţie ce nu poate fi nici eliminată, nici substituită printr-un act normativ inferior Constituţiei. Cît priveşte propunerea de a exclude din art.112 alin.(2) din Constituţie sintagma "ca autorităţi administrative autonome", Curtea a relevat că prin modificarea propusă consiliile locale şi primarii sînt lipsiţi de statutul de autorităţi administrative autonome, ceea ce, de fapt, înseamnă că ele vor fi lipsite de autonomie atît pe orizontală, cît şi pe verticală. Curtea a arătat că această propunere vine în contradicţie cu principiul autonomiei locale, consfinţit în art.109 alin.(1) din Constituţie, care statuează că administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în probleme locale de interes deosebit. Art.109 alin.(2) din Constituţie precizează că autonomia prevede atît organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cît şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă. Propunerea respectivă intră în contradicţie şi cu art.113 alin.(3) din Constituţie, conform căruia raporturile dintre autorităţile publice locale au la bază principiile autonomiei, legalităţii şi colaborării în rezolvarea problemelor comune. În consecinţă, Curtea a constatat că în partea referitoare la modificarea art.112 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţie proiectul de lege constituţională depăşeşte limitele de revizuire a Constituţiei prevăzute de art.142 din Constituţie. Avizul nr. 3 din 26 noiembrie 2002* a avut în vedere proiectul de lege constituţională prin care se solicita modificarea art.88 lit.g) din Constituţie, prin care se propunea învestirea Preşedintelui ţării cu competenţa de a acorda grade diplomatice de ambasador şi de ministru plenipotenţiar. --------------------- *M.O., nr. 161/29 din 03.12.2002. Curtea a apreciat că iniţiativa în cauză se încadrează în limitele revizuirii Constituţiei, prevăzute de art.142 din Constituţie, proiectul legii constituţionale corespunde exigenţelor privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului şi că modificările propuse nu vor conduce la suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora prevăzute de Constituţie. Curtea a relevat de asemenea că iniţiativa legislativă nu încalcă unitatea materiei constituţionale, iar limitarea, extinderea şi concretizarea unor atribuţii ale instituţiilor constituţionale este de competenţa exclusivă a Parlamentului, motive pentru care Curtea a avizat pozitiv proiectul de lege constituţională. Un alt aviz al Curţii Constituţionale**, pronunţat la 28 noiembrie 2002, a avut drept obiect proiectul de lege constituţională pentru modificarea şi completarea unor articole din Constituţia Republicii Moldova, prin care se propunea modificarea art. 73 "Iniţiativa legislativă", art. 110 "Organizarea administrativ-teritorială", art. 111 "Autorităţile unităţilor teritoriale autonome" şi completarea Constituţiei cu art. 111/1 "Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia". --------------------- **M.O., nr. 170-172/32 din 13.12.2002. Curtea Constituţională a stabilit că proiectul de lege constituţională de revizuire a Constituţiei este conform prevederilor art. 142 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora nici o revizuire a Constituţiei nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora, că proiectul legii constituţionale nu depăşeşte limitele revizuirii Constituţiei, prevăzute în art. 142 din Constituţie, şi poate fi prezentat Parlamentului pentru examinare în fond. În avizul său Curtea a subliniat că, potrivit proiectului, Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special. Avînd în vedere că, potrivit art. 2 din Carta Europeană a Autonomiei Locale, "principiul de autonomie locală trebuie să fie recunoscut în legislaţia internă şi, pe cît e posibil, în Constituţie", propunerile grupului de deputaţi nu contravin nici normelor internaţionale. Totodată, Curtea a menţionat că, pentru a evita încălcarea principiului unităţii materiei, Parlamentul va trebui să examineze proiectul de lege constituţională în corelaţie cu alte proiecte de legi avizate de Curtea Constituţională anterior, or, în proiect se operează cu noţiunile "lege organică specială", "lege specială organică" şi "persoane oficiale supreme", care nu sînt prevăzute în Constituţie sau în alte legi. Contrar art. 14 din Constituţie, care stipulează că capitala Republicii Moldova este oraşul Chişinău, se utilizează termenul "municipiul Chişinău". Prin decizia din 4 martie 2002 Curtea nu a admis spre examinare proiectul de lege privind modificarea art. 13 din Constituţie, arătînd că la elaborarea acestuia au fost ignorate dispoziţiile art.118, art.VII din Dispoziţii finale şi tranzitorii şi alte articole din Constituţie. III. CONFIRMAREA REZULTATELOR ALEGERII PARLAMENTULUI (art.135 alin. (1) lit.e) din Constituţie) Pe parcursul anului ce s-a scurs, la demersurile Comisiei Electorale Centrale, Curtea a adoptat două hotărîri, prin care a validat mandatele a 5 deputaţi. IV. RELAŢIILE CU PUBLICUL În anul ce s-a scurs la Curte au fost depuse în total 105 petiţii, dintre care cele mai multe - 23, ca şi în anii precedenţi, se referă la deciziile instanţelor judecătoreşti, celelalte vizînd diverse probleme ca recalcularea pensiilor, salariilor, indexarea depunerilor băneşti, atribuirea cotelor de pămînt, abuzurile autorităţilor ş.a. Majoritatea petiţiilor au fost trimise organelor de resort pentru examinare şi soluţionare, inclusiv Procuraturii Generale -13, Ministerului Justiţiei - 9, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Consiliului Superior al Magistraturii - cîte 3, Guvernului, Parlamentului, Ministerului Sănătăţii - cîte 2, Curţii Supreme de Justiţie, Curţii de Apel, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat - cîte 1. La 63 de petiţionari li s-au dat explicaţiile necesare. Potrivit legislaţiei în vigoare, toate şedinţele Curţii Constituţionale sînt publice, asigurîndu-se accesul liber la ele al reprezentanţilor mass-media. Este constantă conlucrarea Curţii cu mijloacele de informare în masă. În diverse ziare au fost publicate o serie de materiale de problemă. Serviciul relaţii cu mass-media a remis Agenţiei de Stat Moldpres spre difuzare circa 80 de ştiri referitoare la activitatea Curţii. Pe parcursul anului Curtea a organizat patru conferinţe de presă, un briefing. În anul 2002, cu sprijinul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare - Programul Guvernare şi Democraţie - proiectul Consolidarea Sistemelor Judiciar şi Legislativ în Moldova, a fost editată Culegerea de hotărîri şi decizii ale Curţii Constituţionale adoptate în anul 2001. Prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 36 din 30 septembrie 2002, trimestrial, în limbile moldovenească şi rusă, va fi editată revista "Justiţia Constituţională". Apariţia primului număr este preconizată pentru ianuarie 2003. V. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE Curtea Constituţională din Republica Moldova participă activ la dezvoltarea jurisprudenţei constituţionale în spaţiul european şi cel francofon. În calitate de membru cu drepturi depline al Asociaţiei Curţilor Constituţionale Francofone (ACCF), în iunie 2002 Curtea Constituţională a participat la cel de-al doilea seminar al corespondenţilor naţionali ai ACCF de la Paris, Franţa, prezentînd raportul naţional "Eforturile Curţii Constituţionale depuse în vederea unei comunicări "punctuale". Curtea Constituţională din Republica Moldova, ca şi alte 39 de curţi constituţionale membre ale asociaţiei, şi-a adus contribuţia la completarea bazei de date a ACCF. În 2002 au fost publicate în Buletinul nr.4 al ACCF două comunicate de presă în limba franceză. În calitate de membru cu drepturi depline al Comisiei de la Veneţia a Consiliului Europei, Curtea Constituţională prezintă sistematic (de trei ori pe an) rezumatele principalelor hotărîri (în limbile engleză şi franceză) pentru a fi publicate în Buletinul de jurisprudenţă constituţională al Comisiei, care cuprinde rezumatele celor mai importante hotărîri ale curţilor constituţionale membre. Pe parcursul anului 2002 Curtea Constituţională a participat la diferite seminare, reuniuni şi conferinţe internaţionale cu temele: "Rezolvarea conflictelor dintre puterea centrală şi organele puterii legislative de către curţile constituţionale", "Relaţiile dintre curţile constituţionale şi instanţele judecătoreşti naţionale, inclusiv independenţa în domeniu a jurisdicţiilor europene", "Revizuirea Statutului Comisiei de la Veneţia, cooperarea curţilor constituţionale prin Internet, publicarea Buletinului de jurisprudenţă constituţională.", "Instanţele judecătoreşti de recurs final: aspecte privind independenţa judiciară", "Independenţa şi autoritatea puterii judiciare", "Problemele executării hotărîrilor curţilor constituţionale", "Justiţia constituţională şi problemele formării statului social", "Europa spre un spaţiu de drept comun" ş.a. La iniţiativa Curţii Constituţionale, cu sprijinul financiar al Comisiei de la Veneţia a Consiliului Europei, la 17-18 iunie 2002, la Chişinău a avut loc seminarul internaţional cu genericul "Competenţele Curţii Constituţionale şi rolul ei în societate în lumina proiectului de lege cu privire la Curtea Constituţională". La lucrările seminarului au participat experţi internaţionali din Italia, România, Slovacia, Federaţia Rusă, ai Comisiei de la Veneţia, persoane oficiale şi specialişti în dreptul constituţional din Republica Moldova. În anul ce s-a scurs Curtea Constituţională a dezvoltat relaţii de colaborare cu curţile constituţionale din Azerbaidjan, China, Franţa, Georgia, Germania, Kazahstan, România, Federaţia Rusă, Turcia, Ucraina, Uzbekistan. În luna aprilie, cu suportul financiar al PNUD, judecătorii Curţii au efectuat o vizită oficială în România. În cadrul întrevederilor cu judecătorii Curţii Constituţionale din această ţară s-a produs un schimb fructuos de opinii pe marginea proiectului de lege cu privire la Curtea Constituţională din Republica Moldova. La invitaţia Preşedintelui Comisiei Juridice a Adunării Reprezentanţilor Poporului din întreaga Chină, o delegaţie a Curţii Constituţionale a vizitat China. În cadrul acestei vizite oficiale delegaţia moldovenească a luat cunoştinţă de organizarea şi funcţionarea sistemului de drept şi mecanismelor juridice din această ţară. În luna iunie, la Kiev a fost semnat Memorandumul de colaborare între Curtea Constituţională din Republica Moldova şi Curtea Constituţională din Ucraina. În anul de referinţă Preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale au avut întrevederi cu Ambasadorii Extraordinari şi Plenipotenţiari ai SUA, României, Republicii Populare Chineze, Ungariei şi Ucrainei în Republica Moldova, cu Secretarul General al Consiliului Europei, cu experţii Consiliului Europei, cu şeful şi cu reprezentantul biroului ABA/CEELI Moldova, cu experţii Băncii Mondiale şi ai Consiliului Europei, cu noul şef al Reprezentanţei ABA/CEELI Moldova şi cu alte persoane oficiale. VI. CONCLUZII Prin întreaga sa activitate Curtea Constituţională se afirmă în conştiinţa publică ca o instituţie plenar angajată în viaţa societăţii, aducîndu-şi contribuţia la opera de edificare a statului de drept. Perceperea valorilor pe care se întemeiază sistemul de drept, democraţia pluralistă, preeminenţa reglementărilor constituţionale şi a respectării drepturilor omului, atît în contextul dispoziţiilor constituţionale, cît şi în jurisdicţia constituţională, disponibilitatea şi deschiderea pentru armonizarea cadrului legal naţional şi aplicarea nemijlocită în soluţionarea cauzelor a dispoziţiilor actelor internaţionale ce reglementează drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului în consens cu dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului reprezintă principii de bază în activitatea Curţii Constituţionale a Republicii Moldova. De menţionat că, în afara unei imagini cantitative pe care ne-o oferă statisticile reproduse în prezentul raport, acestea permit o evaluare a calităţii controlului de constituţionalitate exercitat de Curte în perioada de referinţă, o apreciere a eficienţei protecţiei acordate de Curte în asigurarea respectării normelor legale în vigoare, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ţinîndu-se seama că cea mai mare parte a sesizărilor au vizat, direct sau indirect, încălcarea acestora în procesul de legiferare. Analiza hotărîrilor, prin care Curtea a declarat neconstituţionale unele acte sesizate în instanţa de jurisdicţie constituţională, scoate în evidenţă faptul că acestea au acoperit practic majoritatea principiilor constituţionale, drepturilor şi libertăţilor fundamentale consfinţite în Legea Supremă: separaţia puterilor în stat, dreptul la proprietate, dreptul de a alege şi de a fi ales, accesul la justiţie, protecţia proprietăţii private, protecţia concurenţei loiale, libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător ş.a. O problemă importantă, actuală şi foarte mult discutată în legătură cu activitatea curţilor constituţionale europene şi, implicit, a Curţii Constituţionale a Republicii Moldova constituie eficienţa justiţiei constituţionale. Evaluarea datelor statistice din ultimii ani de activitate a Curţii Constituţionale ne permite să tragem concluzii care pot să prezinte interes pentru examinarea modului în care este înţeleasă şi percepută ideea constituţionalităţii actelor normative, precum şi modul în care Curtea îşi exercită rolul de factor de echilibru între ramurile puterii în stat, de asigurare a supremaţiei Constituţiei şi de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În 2002, în vederea consolidării independenţei Curţii Constituţionale, Parlamentul a completat cu pct.4/1 Hotărîrea cu privire la clasificarea bugetară nr. 969-XIII din 24 iulie 1996. Eforturile depuse în ultimii ani pentru ameliorarea situaţiei privind executarea hotărîrilor Curţii Constituţionale au condus la reducerea substanţială a numărului de hotărîri ale Curţii neexecutate de-a lungul anilor. Astfel, propunerile Curţii, formulate în Adresa expediată la 21 ianuarie 2002 Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului şi Guvernului privind operarea neîntîrziată a unor modificări în Legea cu privire la Curtea Constituţională în vederea stabilirii unui mecanism concret de executare şi de control asupra executării hotărîrilor Curţii, prin care unele acte normative au fost declarate neconstituţionale integral sau parţial, au fost susţinute de către legislativ şi, ca rezultat, la 14 iunie 2002 Parlamentul a operat o serie de modificări în Legea cu privire la Curtea Constituţională, prin care art.28 "Acţiunea actelor Curţii Constituţionale" a fost expus într-o redacţie nouă, au fost adăugate două articole noi - art.28/1 "Obligaţia autorităţilor publice privind executarea actelor Curţii Constituţionale" şi art.28/2 "Neexecutarea actelor Curţii Constituţionale". Pentru executarea Legii nr. 1137-XV din 14 iunie 2002, Guvernul, prin Hotărîrea nr. 1662 din 23 decembrie 2002, a format mecanismul juridic privind modul de executare a hotărîrilor Curţii Constituţionale. Mecanismul de executare şi control asupra executării hotărîrilor Curţii Constituţionale se bazează nu numai pe reglementările legale în vigoare, ci şi pe voinţa statului, în ansamblu, şi a instituţiilor lui, în particular, de a acţiona pentru asigurarea respectării literei şi spiritului Constituţiei, pe sprijinul opiniei publice, al mijloacelor de informare în masă şi al societăţii civile în ansamblu. Astfel, ca rezultat al eforturilor conjugate ale Curţii Constituţionale, legislativului şi executivului, putem constata o ameliorare certă a situaţiei în ceea ce priveşte executarea hotărîrilor Curţii. Dacă la 1 ianuarie 2002 erau neexecutate 20 de hotărîri ale Curţii, inclusiv hotărîri din anii 1996-2000, la 1 ianuarie 2003 numărul hotărîrilor neexecutate s-a redus esenţial. Este mare numărul sesizărilor neacceptate spre examinare în fond. În anul de referinţă au fost depuse 51 de sesizări, dintre care 21 nu au fost acceptate spre examinare în fond. Cele mai frecvente motive pentru care sesizările nu sînt acceptate spre examinare sînt nerespectarea regulilor de perfectare tehnico-juridică a sesizărilor, prevăzute de art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, potrivit căruia sesizarea trebuie să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, expunerea normelor legale cu invocarea argumentelor prin care norma contestată contravine Constituţiei. Adeseori sesizările nu corespund, după formă şi conţinut, cerinţelor de procedură a jurisdicţiei constituţionale, în unele dintre ele lipseşte legătura cauzală între prevederile contestate şi normele constituţionale, în baza cărora au fost formulate argumentele. Unele sesizări au ca obiect probleme ce nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale, cum ar fi, bunăoară, invocarea unor coliziuni dintre normele legale, această problemă fiind de resortul Parlamentului. O parte de sesizări nu au fost acceptate spre examinare în fond pentru motivul că obiectul lor excede competenţelor în materie legal atribuite subiectului cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale. Astfel, spre exemplu, avocatul parlamentar, potrivit legii, are dreptul să sesizeze Curtea Constituţională cu controlul constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului asupra corespunderii lor principiilor general-acceptate şi actelor juridice internaţionale cu privire la drepturile omului. În argumentarea neconstituţionalităţii actului contestat subiectul cu drept de sesizare (în cazul dat avocatul parlamentar) avea obligaţia să specifice drepturile constituţionale care au fost restrînse prin actul sau norma contestate, să indice actele internaţionale cu privire la drepturile omului cu care vine în contradicţie actul sau norma contestate, lucru care lipsea în sesizările neacceptate. Alte motive pentru care o serie de sesizări nu au fost admise spre examinare sînt următoarele: unele sesizări priveau probleme asupra cărora Curtea Constituţională se pronunţase anterior, reglementările legale în vigoare prevăzînd că în cazul în care Curtea Constituţională a pronunţat o decizie asupra unui act normativ (parţial sau integral) sesizarea repetată nu se admite; sesizarea a rămas fără obiect, ca rezultat al abrogării între timp a normei contestate; existenţa în sesizare a unor carenţe de formă şi conţinut; sesizarea unor acte normative nepublicate în Monitorul Oficial şi, prin urmare, conform reglementărilor legale, inexistente ş.a. O altă dimensiune a activităţii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale constituie, în opinia noastră, contribuţia ei la procesul de legiferare. Adresa constituie actul prin intermediul căruia Curtea Constituţională, fără a se substitui organului legislativ, îşi exercită, potrivit dispoziţiilor art. 79 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, rolul său de "legislator pasiv", insistînd asupra unor lacune sau carenţe existente în legislaţia în vigoare, datorate nerealizării prevederilor Constituţiei, sau asupra necesităţii de a se opera modificări în reglementările legale ce au făcut obiectul controlului de constituţionalitate. În anul 2002 Curtea Constituţională a adresat Parlamentului, Preşedintelui ţării şi executivului trei asemenea adrese. La una dintre aceste adrese ne-am referit mai sus, în care s-a menţionat despre executarea hotărîrilor Curţii Constituţionale. O altă adresă a fost expediată Parlamentului în legătură cu examinarea la 24 septembrie 2002 a cauzei privind controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Tratatului între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului adiţional la Tratat, semnate la Kiev la 18 august 1999. În urma examinării cauzei Curtea a decis să sisteze procesul, constatînd că reglementările naţionale, care guvernează problemele tratatelor internaţionale, conţin lacune şi contradicţii. Pentru eliminarea acestora Curtea a propus organului legislativ, în temeiul art. 79 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, să examineze oportunitatea operării modificărilor necesare în legislaţia naţională în vederea aducerii acesteia în conformitate cu reglementările internaţionale. Cea de-a treia adresă a fost adoptată de Curtea Constituţională ca urmare a examinării sesizărilor prin care se solicita controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.726-XV din 7 decembrie 2001 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000. În procesul examinării sesizărilor Curtea a constatat că Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV, cu modificările şi completările ulterioare, conţine o serie de inadvertenţe, care, în executarea dispoziţiilor legii, ar putea conduce la încălcarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor. Remarcînd că una din atribuţiile de bază ale Parlamentului este interpretarea legilor şi asigurarea unităţii reglementărilor pe întreg teritoriul ţării, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 4 lit. a) din Legea nr.793-XIV necesită o interpretare suplimentară în sensul delimitării exprese a persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau public deosebit, oportunitate, care se circumscrie competenţei exclusive a Parlamentului. În temeiul art.28/1 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale Curtea a solicitat Parlamentului să examineze această adresă. Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ