Hotărîre nr.24 din 22.12.2005 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001 în redacţia Legii nr.573-XV din 26 decembrie 2003 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative"

Hotărîre privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001 în redacţia Legii nr.573-XV din 26 decembrie 2003 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative" Nr.24 din 22.12.2005 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.176-181/17 din 30.12.2005 * * * În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Alina IANUCENCO - judecător Mircea IUGA - judecător Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător-raportor Ion VASILATI - judecător cu participarea grefierului Aliona Balaban, reprezentantului Curţii Supreme de Justiţie Valentin Barba, reprezentanţilor permanenţi ai Parlamentului şi Guvernului la Curtea Constituţională Ion Mîţu şi, respectiv, Elena Mocanu, în conformitate cu prevederile art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară publică excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001 în redacţia Legii nr.573-XV din 26 decembrie 2003 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative". Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001 în redacţia Legii nr.573-XV din 26 decembrie 2003 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative", depusă la 24 octombrie 2005 de Curtea Supremă de Justiţie, în conformitate cu prevederile art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 31 octombrie 2005 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond. Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere asupra obiectului sesizării Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Industriei şi Infrastructurii, Procuraturii Generale, Camerei de Licenţiere. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia judecătorului-raportor şi argumentele părţilor, Curtea Constituţională a constatat: 1. La 26 decembrie 2003 Parlamentul a adoptat Legea nr.573-XV "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative"/1, prin art.I pct.17 alin.2 al căreia a completat art.73 din Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001 (în continuare - Legea insolvabilităţii)/2 cu un nou alineat - (6), care are următorul cuprins: ------------------------ /1 M.O., 2004, nr.56-60, art.320. /2 M.O., 2001, nr.139-140, art.1082. "Una şi aceeaşi persoană nu poate fi desemnată în funcţia de administrator decît al unei singure întreprinderi insolvabile. În cazuri excepţionale, instanţa de judecată, cu acordul comitetului creditorilor, poate desemna una şi aceeaşi persoană în funcţia de administrator a nu mai mult decît două astfel de întreprinderi". Excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii a fost ridicată în cadrul examinării, în procedură de contencios administrativ, a unui litigiu civil la Curtea de Apel Chişinău. După cum rezultă din sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, la Curtea de Apel Chişinău se află în proces de judecare cererea întreprinderii individuale "Casian Tamara" cu privire la contestarea prescripţiei Camerei de Licenţiere din 2 februarie 2005, prin care reclamantul este obligat "să lichideze încălcările ce ţin de condiţiile de licenţiere şi să prezinte Camerei de Licenţiere informaţia privind respectarea prevederilor art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii". În procesul judecării cauzei reclamantul a cerut instanţei să adreseze un demers Curţii Supreme de Justiţie în vederea sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că norma de drept ce urmează a fi aplicată cuprinsă în art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii intră în contradicţie cu dispoziţiile art.126 alin.(2) lit.b) din Constituţie, potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie. Curtea de Apel Chişinău, în temeiul art.12 alin.(2) din Codul de procedură civilă, prin încheierea din 10 mai 2005, a suspendat examinarea cauzei şi a înaintat Curţii Supreme de Justiţie propunerea de a sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii. Curtea Supremă de Justiţie a examinat propunerea şi a sesizat Curtea Constituţională în vederea rezolvării excepţiei de neconstituţionaliate a prevederilor art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii. 2. Examinînd excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii sub raportul dispoziţiilor constituţionale, Curtea Constituţională reţine următoarele. Procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi ale Legii insolvabilităţii. Legea insolvabilităţii stabileşte cadrul juridic pentru procesul de restructurare a întreprinderilor insolvabile în vederea remedierii lor financiare şi economice şi pentru procesul de insolvabilitate în vederea satisfacerii colective a creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii planului sau prin lichidarea patrimoniului lui şi distribuirea produsului obţinut. Instanţele de judecată examinează cererile de intentare a proceselor de insolvabilitate în conformitate cu competenţa materială şi teritorială stabilită de Codul de procedură civilă, dispunînd de competenţă exclusivă la judecarea litigiilor ce ţin de masa debitoare. În baza aprecierii temeiurilor insolvabilităţii şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, instanţa de judecată hotărăşte intentarea procesului de insolvabilitate sau respinge cererea introductivă. Hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate devine executorie de la data emiterii. Prin hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate instanţa de judecată desemnează administratorul insolvabilităţii, care urmează să supravegheze şi/sau să administreze patrimoniul debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate în modul şi în conformitate cu competenţele stabilite de Legea insolvabilităţii. Legea insolvabilităţii (secţiunea 6, art.73-82) reglementează criteriile de desemnare a administratorului insolvabilităţii, atribuţiile principale, răspunderea acestuia etc. Potrivit art.73 alin.(1) din Legea insolvabilităţii, în calitate de administrator al insolvabilităţii sau de administrator provizoriu se desemnează o persoană cu studii superioare, domiciliată în Republica Moldova, care posedă cunoştinţe şi experienţă pentru cazul respectiv, este înregistrată în calitate de întreprinzător individual, căruia i s-a acordat licenţă conform legii şi este independentă faţă de creditori şi debitor. Totodată, art.73, în alin.(3), enumeră cazurile cînd persoana nu poate fi desemnată în calitate de administrator al insolvabilităţii. Ca gen de activitate, administrarea insolvabilităţii este supusă licenţierii (art.8 alin.(1) pct.30 din Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 "Privind licenţierea unor genuri de activitate")/3. ------------------------ /3 M.O., 2001, nr.108-109, art.836. Administratorul îşi exercită atribuţiile sub supravegherea instanţei de judecată. 3. Analiza practicii de aplicare a dispoziţiilor legale privind desemnarea administratorului insolvabilităţii denotă că instanţele de judecată desemnează un administrator la mai multe (circa 10) întreprinderi insolvabile, care practică diverse genuri de activitate şi sînt amplasate în diferite localităţi ale ţării. După cum rezultă din materialele dosarului (hotărîrea Curţii de Conturi nr.13 din 24 februarie 2004, stenograma şedinţei Parlamentului din 26 decembrie 2003, punctele de vedere asupra obiectului sesizării comunicate de Parlament, Guvern, Camera de Licenţiere), desemnarea unui administrator împuternicit cu derularea procesului de insolvabilitate concomitent la mai multe întreprinderi insolvabile a condus la diminuarea rentabilităţii şi, ca rezultat, la periclitarea, în multiple cazuri, a procesului de remediere a situaţiei economice şi financiare a întreprinderilor insolvabile, la falimentarea lor abuzivă, aducîndu-se statului prejudicii financiare. Astfel, interzicerea, prin art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii, a desemnării unui administrator al insolvabilităţii la mai multe întreprinderi concomitent a fost determinată de necesitatea supravegherii şi gestionării patrimoniului debitorului pe durata procesului de insolvabilitate, excluderii abuzurilor şi cazurilor de prejudiciere a întreprinderilor şi creditorilor ca urmare a exercitării necorespunzătoare de către administratorul insolvabilităţii a atribuţiilor sale. 4. Dispoziţiile art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii sînt de natură procedurală şi comportă caracter executoriu pentru instanţele de judecată şi caracter restrictiv pentru întreprinzătorii individuali, titulari ai licenţei pentru administrarea insolvabilităţii, impunînd instanţei de judecată obligaţia de a desemna, la propunerea creditorilor sau debitorului, un administrator al insolvabilităţii la o singură întreprindere şi doar în cazuri excepţionale, cu acordul comitetului creditorilor, la două întreprinderi. Curtea relevă că, pornind de la cerinţe economice şi sociale, statul este în drept să instituie prin lege anumite restrîngeri la practicarea unor genuri de activitate. Restrîngerea instituită de art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii se înscrie în măsurile aplicabile prevăzute de art.54 alin.(2) şi alin.(4) din Constituţie, care admit instituirea prin lege în exerciţiul drepturilor şi libertăţilor a unor restrîngeri sub rezerva conformităţii acestora cu normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi cu necesitatea de a răspunde intereselor statului, bunăstării economice a ţării, protejării drepturilor legitime ale altor persoane şi a respectării rigide a principiului, potrivit căruia restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. Aşadar, legiuitorului îi revine responsabilitatea de a decide asupra cazurilor şi gradului în care pot fi limitate drepturile garantate de Constituţie şi de a asigura proporţionalitatea restrîngerii cu situaţia care a determinat-o (concluzie enunţată şi în hotărîrile Curţii Constituţionale nr.30 din 10 noiembrie 1997/4, nr.38 din 8 iulie 1999/5, nr.23 din 26 aprilie 2001/6, nr.46 din 21 noiembrie 2002/7, nr.24 din 21 noiembrie 2004/8 etc.). ------------------------ /4 M.O., 1997, nr.77-78, art.32. /5 M.O., 1999, nr.78-79, art.49. /6 M.O., 2001, nr.52-54, art.20. /7 M.O., 2002, nr.170-172, art.30. /8 M.O., 2004, nr.199-204, art.27. Prin prevederile art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii se asigură realizarea dispoziţiilor art.78 din lege, potrivit cărora administratorul îşi exercită atribuţiile cu diligenţa unui bun profesionist, acţionînd pe propria răspundere, îşi îndeplineşte drepturile şi obligaţiile în mod personal; toate acţiunile administratorului în cadrul procesului de insolvabilitate sînt orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cît mai deplină a creanţelor creditorilor. Curtea Constituţională constată că argumentele, prin care se susţine că prevederile art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii contravin art.126 alin.(2) lit.b) din Constituţie, sînt neîntemeiate. Prin esenţa lor, prevederile art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii reprezintă o garanţie a valorificării tuturor factorilor de producţie, contribuind la eficientizarea activităţii profesionale a administratorilor insolvabilităţii şi majorarea numărului de specialişti în acest domeniu, şi o garanţie a protecţiei concurenţei loiale, deoarece sînt aplicate tuturor titularilor de licenţă pentru administrarea insolvabilităţii. Restrîngerea impusă de lege nu permite administrarea unui număr mare de întreprinderi insolvabile de un număr nesemnificativ de persoane, care, ca urmare a suprasolicitării, pot tergiversa procesul de insolvabilitate şi periclita redresarea economică şi financiară a întreprinderilor insolvabile. Astfel, instituirea acestei restrîngeri se află în concordanţă cu dispoziţiile art.126 alin.(2) lit.c) din Constituţie, care consfinţesc obligaţia statului privind protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Concluzionînd, Curtea Constituţională apreciază prevederile art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii ca fiind conforme dispoziţiilor constituţionale. Pentru motivele arătate, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 lit.e) şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Se respinge excepţia de neconstituţionalitate. 2. Se declară constituţionale prevederile art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001 în redacţia Legii nr.573-XV din 26 decembrie 2003 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative". 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ Chişinău, 22 decembrie 2005. Nr.24. Nr.PCC-01/25g. 22 decembrie 2005. ADRESĂ La sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, la 22 decembrie 2005 Curtea Constituţională a examinat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001 în redacţia Legii nr.573-XV din 26 decembrie 2003 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative". În cadrul examinării cauzei s-a constatat că nu toţi titularii de licenţă pentru administrarea insolvabilităţii posedă experienţa necesară şi calităţile profesionale pentru exercitarea acestui gen de activitate şi pentru acest motiv instanţele de judecată desemnează aceleaşi persoane în calitate de administratori ai insolvabilităţii, ceea ce are repercusiuni negative asupra redresării economice a întreprinderilor insolvabile şi satisfacerii creanţelor creditorilor. Curtea relevă că condiţiile de licenţiere a activităţii de administrare a insolvabilităţii şi de desemnare a administratorilor insolvabilităţii la întreprinderile insolvabile, prevăzute de legislaţie, sînt sumare. Legislaţia nu prevede expres cerinţele faţă de pregătirea profesională şi selectarea candidaţilor la funcţia de administrator al insolvabilităţii. Legea nr.451 din 30 iulie 2001 "Privind licenţierea unor genuri de activitate" nu impune candidaţilor în cazul acordării licenţei de administrator al insolvabilităţii nici o condiţie juridică, organizatorică sau economică distinctă. Legea insolvabilităţii, în art.73 alin.(1), determină că în calitate de administrator al insolvabilităţii sau de administrator provizoriu se desemnează o persoană cu studii superioare, domiciliată în Republica Moldova, care posedă cunoştinţe şi experienţă pentru cazul respectiv, este înregistrată în calitate de întreprinzător individual, căruia i s-a acordat licenţă conform legii şi este independentă faţă de creditori şi debitor. Astfel, licenţierea activităţii de administrare a insolvabilităţii şi, implicit, desemnarea administratorilor insolvabilităţii necesită perfecţionare. Pentru motivele arătate, în temeiul art.28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională atrage atenţia Parlamentului asupra acestei omisiuni şi solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi în termen de 3 luni să informeze Curtea Constituţională despre decizia adoptată. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ