Hotărîre nr.252 din 29.10.2012 cu privire la aprobarea Conceptului cu privire la implementarea platformei unice de tranzacţionare a instrumentelor monetar-valutare

BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Conceptului cu privire la implementarea platformei

unice de tranzacţionare a instrumentelor monetar-valutare

nr. 252  din  29.10.2012

 (în vigoare 02.11.2012) 

Monitorul Oficial nr.229-233 art.1319 din 02.11.2012

* * *

În temeiul art.5, 14, 15, 16, 18, 26, 40, 42 şi 51 din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.56-57, art.624), cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Conceptul cu privire la implementarea platformei unice de tranzacţionare a instrumentelor monetar-valutare.

2. Se acceptă oferta companiei Bloomberg, în calitate de ofertă câştigătoare pentru implementarea platformei unice de tranzacţionare a instrumentelor monetar-valutare.

3. Platforma unică de tranzacţionare a instrumentelor monetar-valutare va fi utilizată în calitate de soluţie tehnică pentru operaţiunile monetare şi valutare efectuate de către Banca Naţională a Moldovei şi de către băncile licenţiate din Republica Moldova pe piaţa interbancară. Termenele de implementare a platformei se stabilesc în diviziune pe tipuri de operaţiuni după cum urmează:

1) Operaţiunile valutare interbancare – 1 martie 2013;

2) Operaţiunile de plasare a valorilor mobiliare de stat pe piaţa primară – 1 iulie 2013;

3) Determinarea ratelor de referinţă pe piaţa interbancară a creditelor/depozitelor (CHIBOR/CHIBID) – 1 iulie 2013;

4) Operaţiunile cu valori mobiliare de stat şi certificatele Băncii Naţionale a Moldovei pe piaţa secundară şi piaţa interbancară a creditelor/depozitelor – 1 noiembrie 2013;

5) Operaţiunile pe piaţa monetară iniţiate de Banca Naţională a Moldovei (plasarea Certificatelor Băncii Naţionale a Moldovei, operaţiuni repo/reverse repo, vînzări/cumpărări definitive de valori mobiliare de stat din/în portofoliul Băncii Naţionale a Moldovei, acceptarea de depozite la termen de la bănci, acordarea de credite băncilor contra gaj) – 1 aprilie 2014.

4. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărîrea Consiliului de administraţie

al Băncii Naţionale a Moldovei

nr.252 din 29 octombrie 2012

CONCEPT

cu privire la implementarea platformei unice de tranzacţionare

a instrumentelor monetar-valutare

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Scopul documentului

Prezentul document are drept scop stabilirea viziunii Băncii Naţionale a Moldovei (BNM) cu privire la implementarea unei platforme unice pentru derularea operaţiunilor de politică monetară ale BNM, tranzacţionarea valorilor mobiliare de stat pe piaţa primară şi secundară, tranzacţionarea instrumentelor monetar-valutare pe piaţa interbancară, precum şi descrierea conceptuală a platformei care urmează a fi implementată.

2. Termeni şi definiţii

Certificatele Băncii Naţionale a Moldovei (Certificatele BNM) – instrumente negociabile de datorie ale BNM ce reprezintă obligaţii ale Băncii Naţionale faţa de deţinătorii acestor instrumente. Certificatele sînt instrumente ale pieţei monetare si se emit în scopul realizării politicii monetare si valutare a BNM.

Curs valutar – rata de schimb a valutei străine în raport cu moneda naţională sau cu o altă valută străină.

Cursul oficial al leului moldovenesc – reprezintă rata de schimb a monedei naţionale faţă de valutele străine, care se stabileşte de către Banca Naţională a Moldovei.

CHIBID (Chisinau Interbank Bid Rate) – Rata medie a dobînzilor la care băncile contributorii sînt disponibile să împrumute pe piaţa monetară interbancară mijloace băneşti în lei moldoveneşti de la alte bănci.

CHIBOR (Chisinau Interbank Offered Rate) – Rata medie a dobînzilor la care băncile contributorii sînt disponibile să împrumute pe piaţa monetară interbancară mijloace băneşti în lei moldoveneşti altor bănci.

Intervenţii valutare – tranzacţii de cumpărare şi vînzare a valutei străine de către BNM de la/către băncile licenţiate în vederea implementării politicii valutare;

Operaţiuni de politică monetară – operaţiuni executate la iniţiativa BNM, prin licitaţii sau negocieri directe, cu participarea băncilor licenţiate (vînzarea/cumpărarea valorilor mobiliare de stat din/în portofoliul BNM, operaţiuni repo, depozite/credite, intervenţii pe piaţa valutară).

Sistem de înscrieri în conturi – sistem prin intermediul căruia valorile mobiliare de stat şi Certificatele BNM emise în forma de înscriere în cont sînt înregistrate si menţinute de către Banca Naţională a Moldovei.

Sistemul automatizat de plăţi interbancare (SAPI) – reprezintă sistemul prin intermediul căruia sînt efectuate plăţile interbancare în lei moldoveneşti pe teritoriul Republicii Moldova.

SWAP – tranzacţie valutară care cuprinde simultan două operaţiuni de schimb valutar cu aceeaşi bancă, şi anume operaţiunea de cumpărare (vînzare) la vedere (tranzacţia spot) de către banca 1 şi concomitent operaţiunea de vînzare (cumpărare) la termen (tranzacţia forward) de către banca 1 a sumelor identice ale unei valute străine contra monedei naţionale cu diferite date ale valutei şi cu aplicarea cursurilor valutare spot şi forward (diferenţa fiind exprimată în puncte swap) care sînt determinate la data încheierii tranzacţiei swap valutară.

Valoare mobiliara de stat (VMS) – instrument al datoriei de stat interne emis de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în formă de titlu financiar negociabil.

3. Cadrul normativ aplicabil

1) Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.56-57, art.624), cu modificările şi completările ulterioare;

2) Legea nr.62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.127-130, art.496), cu modificările şi completările ulterioare;

3) Legea nr.419-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.32-35, art.114), cu modificările şi completările ulterioare;

4) Instrucţiunea cu privire la plasarea, circulaţia şi răscumpărarea valorilor mobiliare de stat în formă de înscrieri în conturi, aprobată prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.201 din 9 august 2007 şi de Ministerul Finanţelor la 10 august 2007 nr.08/3-1/308 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.136-140, art.533), cu modificările şi completările ulterioare;

5) Regulamentul privind emiterea, circulaţia şi răscumpărarea Certificatelor Băncii Naţionale a Moldovei, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.200 din 12 august 2004 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.163-167, art.325), cu modificările şi completările ulterioare;

6) Regulamentul cu privire la sistemul de înscrieri în conturi ale valorilor mobiliare, aprobat la şedinţa Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei, procesul-verbal nr.8 din 2 februarie 1996 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.26-27, art.29), cu modificările şi completările ulterioare;

7) Regulamentul cu privire la operaţiunile de piaţă deschisă ale Băncii Naţionale a Moldovei cu valori mobiliare de stat, aprobat la şedinţa Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei, procesul-verbal nr.33 din 11 septembrie 1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.62, art.103), cu modificările şi completările ulterioare;

8) Regulamentul privind modul de efectuare de către Banca Naţională a Moldovei a operaţiunilor de depozit în lei moldoveneşti cu băncile licenţiate, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.424 din 28 decembrie 2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.16-18, art.65), cu modificările şi completările ulterioare;

9) Regulamentul privind ratele de referinţă CHIBOR şi CHIBID, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.242 din 11 august 2005 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.110-112, art.386), cu modificările şi completările ulterioare;

10) Regulamentul privind stabilirea cursului oficial al leului moldovenesc faţă de valutele străine, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.3 din 15 ianuarie 2009 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.27-29, art.100), cu modificările şi completările ulterioare;

11) Regulamentul cu privire la tranzacţiile swap valutar dintre Banca Naţională a Moldovei şi bănci, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.196 din 30 septembrie 2010 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.231-234, art.899);

12) Acordul privind piaţa interbancară de operaţiuni valutare în Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.153 din 15 iunie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Context

La momentul actual, se poate constata că piaţa monetară şi valutară a Republicii Moldova se confruntă cu o paradigmă evolutivă: pe de o parte instrumentele tranzacţionate devin din ce în ce mai complexe şi mai mature, pe de altă parte, platformele de tranzacţionare sînt pe alocuri izolate, slab automatizate şi moral învechite.

Pentru exemplificare se poate de menţionat că operaţiunile valutare pe piaţa valutară internă (inclusiv intervenţiile valutare şi operaţiunile SWAP şi FORWARD) sînt efectuate preponderent prin intermediul telefonului. Totodată, cu unele din băncile licenţiate, BNM efectuează operaţiunile valutare prin intermediul unui serviciu oferit de o terţă parte, care pînă la urmă nu este considerată a fi soluţia potrivită de ceilalţi participanţi din considerentul costurilor şi a constrîngerilor funcţionale de integrare cu propriile sisteme informatice.

Similară este şi situaţia instrumentelor de tranzacţionare monetară. Pentru desfăşurarea licitaţiilor de plasare a valorilor mobiliare de stat şi a Certificatelor BNM se utilizează un program dezvoltat in-house, care nu asigură un grad suficient de automatizare. Astfel, pentru schimbul de informaţii BNM-bănci se utilizează componenta de transport a SAPI. Mesajele parcurg o anumită cale, sînt supuse unui şir de transformări dintr-un format în altul şi timpul de recepţionare depinde atît de funcţionarea corectă a tuturor sistemelor intermediare implicate în acest proces, cît şi de gradul de încărcare a acestui sistem. Totodată, sistemele aplicative instalate la bănci nu permit verificarea integrală a cererilor pentru licitaţii la momentul introducerii în sistem şi, deşi verificarea acestora este efectuată ulterior în mod automat la BNM, este necesar un anumit interval de timp pentru recepţionarea cererii, verificarea la BNM, expedierea avizului de respingere a cererii, corectarea erorilor şi expedierea repetată a cererii. Aspectele enumerate mai sus afectează semnificativ gradul de operativitate şi eficienţă al proceselor şi implică atît pentru bănci cît şi pentru BNM anumite riscuri operaţionale şi financiare.

Totodată, în lipsa unei platforme electronice pentru tranzacţiile interbancare (cumpărarea/vînzarea valorilor mobiliare de stat pe piaţa secundară, tranzacţii REPO şi credite/depozite interbancare), căutarea contrapărţilor pentru tranzacţii se efectuează prin intermediul telefonului, fapt care necesită destul de mult timp şi care reduce şansa găsirii celei mai bune variante. O altă problemă semnificativă este că BNM obţine informaţia despre creditele/depozitele interbancare la un interval de 1-2 săptămîni de la data efectuării operaţiunii, fapt ce diminuează marja de manevră a BNM în implementarea politicii ratelor dobînzilor.

O situaţie asemănătoare este şi în cazul operaţiunilor valutare, în care BNM nu dispune de informaţie operativă privind ratele de schimb şi volumele care se tranzacţionează în piaţă (BNM primeşte această informaţie cu o întîrziere de pînă la 24 ore, ceea ce nu-i permite să ia decizii rapide privind eventualele intervenţii pe piaţa valutară), în cazul băncilor licenţiate, situaţia este şi mai rea, ultimele nu au în general acces la informaţia privind volumele şi ratele de schimb din piaţa valutară interbancară.

5. Necesităţi şi oportunităţi pentru dezvoltare

Pornind de la constatările asupra situaţiei actuale, pot fi identificate şi conturate cel puţin următoarele necesităţi de dezvoltare a pieţei de tranzacţionare cu instrumente monetar-valutare:

1) necesitatea utilizării unei platforme unice, moderne, accesibile pentru tranzacţionarea instrumentelor monetar-valutare;

2) necesitatea asigurării unui spaţiu informaţional comun şi accesibil cu privire la indicatorii şi evenimentele pe piaţa interbancară (ex. informaţii cu privire la volumul şi ratele la care se efectuează operaţiunile valutare pe piaţa valutară internă);

3) necesitatea asigurării unui grad sporit al operativităţii, eficienţei şi securităţii operaţiunilor de tranzacţionare, precum şi o gestionare eficientă a riscurilor la tranzacţionare;

4) necesitatea monitorizării on-line a pieţei interbancare de către BNM pentru intervenţia operativă pe piaţa monetar-valutară (ex. pentru a influenţa ratele dobînzilor);

5) necesitatea contactării concomitente a tuturor participanţilor pieţei la momentul efectuării intervenţiilor, fapt ce nu este posibil prin intermediul telefoanelor.

Avînd în vedere cele menţionate, necesitatea unei schimbări în evoluţia pieţei interbancare de tranzacţionare este una evidentă. Cu alte cuvinte, această schimbare trebuie să contribuie la promovarea unei pieţe de tranzacţionare transparente, accesibile, înalt automatizate şi securizate, toate aceste caracteristici fiind înglobate într-o platformă unică de tranzacţionare.

6. Scopul şi obiectivele implementării platformei unice de tranzacţionare

Scopul primar al implementării unei platforme unice de tranzacţionare este de a înlătura constrîngerile constatate în efectuarea operaţiunilor pe piaţa de tranzacţionare a instrumentelor monetar-valutare şi a asigura dezvoltarea durabilă a acesteia prin consolidarea proceselor de tranzacţionare pe o singură platformă, prin modernizare tehnologică şi de procese, prin asigurarea unui grad sporit de eficacitate, eficienţă şi transparenţă, precum şi prin consolidarea capacităţilor de gestionare a riscurilor.

Reieşind din necesităţile şi oportunităţile de dezvoltare expuse anterior şi avînd în vedere scopul stabilit, sunt trasate următoarele obiective de dezvoltare a pieţei de tranzacţionare a instrumentelor monetar-valutare:

1) Asigurarea accesului transparent şi nediscriminatoriu la piaţa de tranzacţionare – platforma de tranzacţionare va dispune de suficiente instrumente şi mecanisme pentru a asigura accesul nediscriminatoriu al tuturor participanţilor eligibili pe piaţa de tranzacţionare. În plus, prin intermediul platformei va fi asigurat accesul transparent la informaţiile relevante cu privire la evenimentele, participanţii şi evoluţia pieţei;

2) Asigurarea eficienţei şi eficacităţii operaţionale prin optimizarea proceselor de tranzacţionare – avînd la dispoziţie o platformă de tranzacţionare unică, cu procese de tranzacţionare înalt automatizate, un cadru de reglementare adecvat, precum şi instrumente suficiente pentru monitorizare, intervenţie şi raportare, BNM urmăreşte să asigure un nivel înalt al eficienţei şi eficacităţii operaţionale pentru toţi participanţii la piaţa de tranzacţionare;

3) Îmbunătăţirea nivelului de conformitate şi gestiunea eficientă a riscurilor operaţionale – prin utilizarea platformei de tranzacţionare participanţii vor dispune de instrumente adecvate de asigurare a conformităţii şi gestionare a riscurilor operaţionale aferente proceselor de tranzacţionare, astfel încît eforturile depuse în acest scop să fie considerabil mai mici şi în acelaşi timp cu un grad mai sporit de eficienţă.

7. Principiile de bază urmărite la crearea platformei unice de tranzacţionare

Pentru a putea asigura atingerea obiectivelor stabilite, la crearea platformei de tranzacţionare se vor respecta următoarele principii de nivel înalt:

1) Consolidare – platforma trebuie să asigure suport pentru consolidarea proceselor de tranzacţionare a instrumentelor monetar-valutare într-un spaţiu comun, integrat şi automatizat;

2) Transparenţă – platforma trebuie să asigure respectarea principiilor de transparenţă a pieţei pentru toţi participanţii, prin furnizarea de seturi de date în timp real cu privire la evoluţiile de piaţă, tranzacţii, participanţi, evenimente etc.;

3) Performanţă – platforma trebuie să asigure un grad înalt al performanţei proceselor de tranzacţionare prin suportul pentru procese optimizate şi automatizate;

4) Simplitate şi accesibilitate – platforma trebuie să dispună de interfeţe prietenoase şi intuitive şi să asigure un grad înalt de accesibilitate din toate punctele de vedere (ex. canale de comunicaţii, tehnologii standardizate şi accesibile, politică de licenţiere clară etc.);

5) Flexibilitate şi scalabilitate – platforma trebuie să fie flexibilă la necesităţile de dezvoltare a instrumentelor tranzacţionate existente, sau la introducerea unor instrumente noi şi în acelaşi timp trebuie să asigure un nivel de scalabilitate suficient pentru necesităţile de dezvoltare de perspectivă;

6) Securitate – platforma trebuie să asigure un grad sporit al securităţii tranzacţiilor şi tuturor datelor utilizate în cadrul proceselor aferente;

7) Interoperabilitate – platforma trebuie să fie bazată pe arhitectură şi standarde deschise, pentru a permite integrarea fluxurilor de tranzacţionare cu sistemele aplicative ale participanţilor;

8) Universalitate – platforma trebuie să poată asigura tranzacţionarea atît pe piaţa interbancară internă, cît şi pe cea internaţională.

II. DESCRIEREA ARHITECTURALĂ, FUNCŢIONALĂ ŞI

SECURITĂŢII PLATFORMEI DE TRANZACŢIONARE

Din punct de vedere conceptual, platforma de tranzacţionare trebuie să fie construită pe trei piloni de referinţă:

1) Pilonul arhitectural – reprezintă totalitatea elementelor care definesc arhitectura soluţiei. Platforma de tranzacţionare trebuie să reprezinte o soluţie integră, dezvoltată în conformitate cu cele mai bune practici şi standarde în domeniul arhitecturii de sistem, care să satisfacă criteriilor de integritate, compatibilitate, performanţă şi fiabilitate. Astfel, elementele arhitecturale ale platformei de tranzacţionare trebuie să urmărească cel puţin următoarele caracteristici:

a) Utilizarea arhitecturii şi standardelor deschise – acest fapt va asigura că soluţia informatică va asigura constrîngeri minime la implementare şi un nivel înalt de integrare cu alte sisteme informatice;

b) Scalabilitate – acest factor exprimă capacitatea platformei de a fi extinsă, în funcţie de cerinţele de dezvoltare ale pieţei de tranzacţionare. Soluţia trebuie să fie capabilă să asigure scalabilitatea pe orizontală cît şi pe verticală pentru a putea face permanent faţă cerinţelor crescînde faţă de capacitate şi performanţe;

c) Flexibilitate – reprezintă o caracteristică a soluţiei de a fi uşor adaptabilă la necesităţi. Această caracteristică este una destul de importantă, dacă e să ţinem cont de evoluţiile unei pieţe de tranzacţionare, precum şi de dezvoltarea continuă a instrumentelor tranzacţionate. Astfel, flexibilitatea soluţiei este dependentă direct de tehnologiile utilizate, gradul de parametrizare a funcţionalităţilor, gradul de modularitate şi integrabilitate funcţională etc. Reieşind din aceste circumstanţe, cerinţele faţă de flexibilitate sînt destul de înalte şi respectiv această caracteristică urmează a fi evaluată în complex în baza tuturor criteriilor menţionate;

d) Performanţe tehnice – cerinţele faţă de parametrii de performanţă tehnică urmează a fi destul de înalte, prin stabilirea unor parametri de răspuns şi a unor parametri de disponibilitate foarte înalţi;

e) Fiabilitate – platforma de tranzacţionare presupune un nivel înalt al stabilităţii în funcţionare şi al disponibilităţii în timp. Astfel, arhitectura soluţiei trebuie să aibă înglobată la bază tehnologii de tip high-availability, să dispună de mecanisme eficiente de tratare a erorilor, pentru a nu admite pierderea de date, blocarea proceselor la nivel de sistem, căderi de sistem etc.

2) Pilonul funcţional – reprezintă totalitatea caracteristicilor funcţionale şi non-funcţionale ale soluţiei. Caracteristicile funcţionale trebuie să asigure suport şi automatizare pentru toate procesele de tranzacţionare şi să acopere întreg ciclul de viaţă al unei tranzacţii. În acest context, principalele etape ale ciclului de viaţă al unei tranzacţii sînt:

a) Etapa pentru analize şi decizii – platforma trebuie să dispună de toate funcţionalităţile necesare care să asigure că procesul decizional cu privire la derularea unei tranzacţii are la bază un suport informaţional şi analitic adecvat;

b) Etapa de asigurare a conformităţii – platforma trebuie să dispună de toate funcţionalităţile necesare care să ofere suport pentru verificarea conformităţii şi gestiunea adecvată a riscurilor pînă la iniţierea unei tranzacţii;

c) Etapa de tranzacţionare – platforma trebuie să dispună de toate funcţionalităţile necesare care să asigure încheierea tranzacţiilor în condiţiile agreate şi cu riscuri operaţionale minime;

d) Etapa post tranzacţionare – platforma trebuie să dispună de toate funcţionalităţile necesare care să asigure finalizarea cu succes a tranzacţiilor încheiate, inclusiv prin generarea de rapoarte şi transmiterea informaţiei necesare către sistemele de middle şi back office ale participanţilor.

Caracteristicile non-funcţionale se referă la gestiunea utilizatorilor, controlul accesului, monitorizarea acţiunilor importante, administrarea soluţiei etc.

3) Pilonul securităţii – reprezintă proprietatea sistemului de a asigura integritatea, confidenţialitatea şi disponibilitatea datelor. În contextul soluţiei ca platformă vor fi precăutate şi caracteristicile de autenticitate a tranzacţiilor şi asigurarea non-repudierii. Din acest punct de vedere, sistemul trebuie să răspundă celor mai înalte exigenţe în materie de securitate a informaţiei, întrucît de securitatea tranzacţiilor efectuate depinde în cea mai mare măsură securitatea şi stabilitatea financiară a ţării.

Avînd în vedere cele descrise anterior, conceptul schematic al platformei de tranzacţionare urmează a fi similar celui reprezentat în Anexă.

III. ANALIZA COMPARATIVĂ A STRATEGIILOR DE IMPLEMENTARE

A PLATFORMEI UNICE DE TRANZACŢIONARE

Această analiză are drept scop formularea unei concluzii obiective, bazată pe criterii de evaluare clar prestabilite sub formă de avantaje/dezavantaje, pentru a putea determina cea mai optimă abordare la implementarea platformei de tranzacţionare.

În acest context au fost identificate 4 strategii distincte de implementare, după cum urmează:

1) Dezvoltarea şi implementarea soluţiei de către BNM cu resurse proprii (in-house) – presupune iniţierea şi derularea unui proiect intern în cadrul BNM, care va presupune proiectarea, dezvoltarea şi implementarea platformei de tranzacţionare cu resurse proprii.

2) Dezvoltarea şi implementarea soluţiei conform cerinţelor BNM de către o companie specializată în dezvoltare de soft – presupune detalierea conceptului într-un caiet de sarcini suficient de detaliat pentru a permite unui dezvoltator de soft elaborarea soluţiei în conformitate cu cerinţele stabilite.

3) Achiziţionarea şi implementarea unei soluţii existente pe piaţă – presupune identificarea unei soluţii informatice care să corespundă cerinţelor din cadrul conceptului, iar ulterior identificarea mijloacelor de finanţare, achiziţionarea, customizarea, configurarea, instalarea, testarea, şi operarea acesteia.

4) Achiziţionarea platformei de tranzacţionare ca serviciu – presupune identificarea unui furnizor de servicii, care furnizează întreaga platformă de tranzacţionare ca serviciu. La momentul actual există cîţiva furnizori mari, de talie internaţională cu o reputaţie impecabilă, care prestează astfel de servicii (ex. Bloomberg, Reuters).

Criteriile de evaluare sub formă de avantaje/dezavantaje care au fost luate în consideraţie la analiza strategiilor de implementare se referă la efortul depus pentru implementare, costurile pentru implementare, costurile pentru operare, mentenanţă şi dezvoltare continuă pentru alinierea la cele mai bune practici în domeniul tranzacţionării instrumentelor monetar-valutare, riscul de eşuare a proiectului, cadrul de timp necesar pentru implementare.

Rezultatul analizei comparative a strategiilor de implementare a platformei de tranzacţionare sînt expuse în tabel.

Astfel, avînd în vedere analiza avantajelor şi dezavantajelor fiecărei strategii de implementare în parte şi luînd în consideraţie că:

a) problema identificată cu privire la piaţa de tranzacţionare a instrumentelor monetar-valutare necesită o schimbare eficientă şi cît mai rapidă pentru a putea produce efectul scontat şi a asigura atingerea cu succes a obiectivelor stabilite în prezentul concept;

b) platforma unică de tranzacţionare trebuie să reprezinte o soluţie informatică complexă, cu cerinţe avansate faţă de arhitectură, funcţionalitate şi securitate;

c) costurile de implementare şi operare trebuie să fie minimizate pentru a fi alineate la capacităţile şi aşteptările participanţilor la piaţa de tranzacţionare a instrumentelor monetar-valutare;

d) menţinerea şi dezvoltarea platformei de tranzacţionare a instrumentelor monetar-valutare trebuie să fie asigurate la cel mai înalt nivel pentru a putea acoperi necesităţile pentru fiabilitate, flexibilitate, performanţe etc., inclusiv pentru a asigura o aliniere permanentă la cele mai bune practici în domeniul tranzacţionării instrumentelor monetar-valutare;

BNM, în calitate de organ de reglementare şi supraveghere, precum şi în calitate de participant la piaţa de tranzacţionare a ajuns la concluzia obiectivă că cea mai optimă abordare pentru atingerea obiectivelor propuse este de a implementa platforma de tranzacţionare ca serviciu oferit de o terţă parte.

Este de menţionat că această strategie de implementare a fost selectată şi de alte bănci centrale în soluţionarea unei probleme similare celei descrise în prezentul concept (ex. Marea Britanie, Georgia, Kazahstan, Azerbaidjan, Africa de Sud etc.), practică care s-a dovedit a fi una de succes în toate aceste cazuri.

IV. ESTIMAREA IMPACTULUI LA IMPLEMENTARE

Odată cu implementarea platformei unice de tranzacţionare ca serviciu a instrumentelor monetar-valutare se estimează obţinerea cel puţin a următoarelor beneficii:

1) Pentru toţi participanţii pieţei:

a) Maximizarea eficienţei şi siguranţei operaţiunilor;

b) Diminuarea riscurilor operaţional şi financiar dat fiind utilizarea unui grad înalt de automatizare a proceselor;

c) Accesul on-line la diverse categorii de informaţii şi indicatori (ex. vizualizarea operaţiunilor care se efectuează în piaţa valutară a RM), va conduce la diminuarea volatilităţii pieţelor, diminuarea spread-urilor şi în final va da posibilitate participanţilor de a efectua operaţiuni la preţuri competitive;

d) Posibilitatea de a tranzacţiona pe piaţa interbancară dar şi cu băncile străine (utilizînd aceeaşi platformă) un spectru divers de operaţiuni (operaţiuni cu valori mobiliare, operaţiuni valutare, operaţiuni ale pieţei monetare – depozite, determinarea ratelor dobînzilor de referinţă pe piaţa interbancară – CHIBOR şi CHIBID);

e) Posibilitatea implementării conceptului “straight-through processing” şi diminuării semnificative a circulaţiei documentelor pe suport hîrtie;

f) Diminuarea nivelului de utilizare a lucrului manual;

g) Obţinerea imediată de către bănci a informaţiei privind tranzacţiile efectuate pe piaţa interbancară;

h) Posibilitatea utilizării instrumentelor de analiză financiară;

i) Posibilitatea obţinerii informaţiei privind piaţa financiară internaţională;

j) Un mediu de lucru modern şi o cultură nouă în cadrul instituţiei;

k) Creşterea nivelului de cunoştinţe a participanţilor pieţei;

2) Suplimentar, pentru BNM:

a) Eliminarea constrîngerilor de tranzacţionare doar de la o singură staţie;

b) Posibilitatea efectuării unor intervenţii calitative, concomitente şi în timp util;

c) Diminuarea unor costuri operaţionale prin renunţarea la unele servicii terţe utilizate în prezent;

d) Utilizarea platformei pentru fixarea cursului oficial (în cazul în care piaţa valutară a RM va fi suficient de lichidă);

e) Posibilitatea monitorizării on-line a pieţei interbancare de către BNM şi în rezultat posibilitatea intervenţiei operative pe piaţa monetară pentru a influenţa ratele dobînzilor.

V. DISPOZIŢII FINALE

Prezentul document reprezintă viziunea BNM cu privire la dezvoltarea pieţei de tranzacţionare a instrumentelor monetar-valutare, ce urmează a fi transpusă în aplicare începînd cu anul 2013.

În scopul identificării acţiunilor necesare a fi întreprinse pentru atingerea obiectivelor stabilite, în termen de cel mult 2 luni de la aprobarea prezentului concept, BNM va identifica în baza unei analize cost-beneficii, furnizorul de servicii pentru platforma de tranzacţionare şi va elabora un plan complex de acţiuni cu privire la implementarea platformei de tranzacţionare, care va viza toţi participanţii la piaţa de tranzacţionare.