Hotărîre nr.26 din 16.07.2015 cu privire la Raportul auditului mediului privind protecţia fondului ariilor naturale protejate de stat

CURTEA DE CONTURI

H O T Ă R Î R E

cu privire la Raportul auditului mediului privind protecţia

fondului ariilor naturale protejate de stat

nr. 26  din  16.07.2015

 (în vigoare 28.08.2015) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 241-246 art. 26 din 28.08.2015

* * *

Curtea de Conturi, în prezenţa viceministrului în exerciţiu al mediului, dl Lazăr Chirică, directorului Institutului de Ecologie şi Geografie, dl Petru Cuza, directorului general adjunct al Agenţiei “Moldsilva”, dl Fiodor Botnari, vicedirectorului Î.S. “Institutul de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului”, dl Vasile Manolachi, şefului Direcţiei inspectarea florei şi faunei a Inspectoratului Ecologic de Stat, dl Daniel Zugravu, şefului Direcţiei relaţii funciare şi protecţia solului a Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, dl Alexei Negrescu, directorului Î.M. “Parcul dendrologic din Chişinău”, dl Ion Uzun, directorului Î.M. “Asociaţia de gospodărire a spaţiilor verzi”, dl Eliferii Haruţa, directorului Î.S. “Rezervaţia naturală Codrii”, dl Vitalie Gogu, precum şi a altor persoane responsabile, călăuzindu-se de art.2 alin.(1) şi art.4 alin.(1) lit.a) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008¹, a examinat Raportul auditului mediului privind protecţia fondului ariilor naturale protejate de stat.

Misiunea de audit s-a desfăşurat în temeiul art.28 şi art.31 din Legea nr.261-XVI din 05.12.2008 şi în conformitate cu Programul activităţii de audit a Curţii de Conturi pe anul 2015².

Auditul a fost efectuat în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit aplicate în baza Hotărîrii Curţii de Conturi nr.60 din 11.12.2013³, precum şi cu Liniile Directoare ale auditului de mediu puse în aplicare prin Hotărîrea Curţii de Conturi nr.7 din 10.03.2014⁴. În vederea susţinerii opiniilor, constatărilor, formulării concluziilor şi recomandărilor, probele de audit au fost obţinute prin desfăşurarea procedurilor specifice auditului mediului.

Obiectivul general al auditului a constat în determinarea faptului dacă politicile naţionale existente în domeniul ariilor naturale protejate sînt racordate la cadrul normativ internaţional în domeniu la care Republica Moldova este parte, iar autorităţile implicate dispun de instrumente eficace pentru realizarea obiectivelor stabilite.

Auditul a fost efectuat la Ministerul Mediului, Agenţia “Moldsilva”, alte autorităţi, fiind colectate probe, precum şi solicitate informaţii şi de la alte entităţi implicate.

Examinînd rezultatele auditului şi audiind Raportul prezentat, precum şi explicaţiile persoanelor cu funcţii de răspundere prezente în şedinţa publică, Curtea de Conturi

________________________________

¹ Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008 (cu modificările ulterioare).

² Hotărîrea Curţii de Conturi nr.57 din 08.12.2014 “Privind aprobarea Programului activităţii de audit a Curţii de Conturi pe anul 2015”.

³ Hotărîrea Curţii de Conturi nr.60 din 11.12.2013 “Cu privire la aplicarea Standardelor Internaţionale de Audit ale Instituţiilor Supreme de Audit de nivelul 3 – ISSAI 100, ISSAI 200, ISSAI 300, ISSAI 400, în cadrul misiunilor de audit ale Curţii de Conturi”.

⁴ Hotărîrea Curţii de Conturi nr.7 din 10.03.2014 “Cu privire la aplicarea Liniilor Directoare de Audit (ISSAI 1000 - 9999) în cadrul auditului public”.

A CONSTATAT:

Utilizarea durabilă a componentelor naturii şi păstrarea nealterată a biodiversităţii, cu menţinerea echilibrului natural reprezintă un obiectiv primordial al politicii de mediu a Republicii Moldova. Politica statului la acest capitol stabileşte exploatarea ecosistemelor într-o manieră durabilă, în baza unor principii nonpoluante şi de conservare.

Întrucît Republica Moldova deţine resurse naturale importante, asigurarea protecţiei acestora, prin elaborarea şi implementarea mecanismelor şi instrumentelor aferente unui management durabil, devine o sarcină stringentă.

În contextul în care pierderea biodiversităţii subminează realizările în domeniul dezvoltării şi afectează patrimoniul natural, ariile protejate au menirea să asigure conservarea şi păstrarea tuturor elementelor naturale reprezentative şi rare.

În acest sens, autorităţile responsabile au elaborat şi adoptat politici privind crearea şi funcţionarea fondului ariilor naturale protejate de stat, mecanismul şi modul de conservare a acestor zone importante. În vederea aplicării bunelor practici internaţionale, Republica Moldova a devenit parte la numeroase convenţii internaţionale şi a încheiat acorduri bilaterale şi multilaterale care creează premise pentru cooperare în diverse domenii şi permite racordarea politicilor de domeniu la valorile şi standardele internaţionale.

Constatările auditului remarcă unele deficienţe ale cadrului juridic naţional în domeniu, precum şi ineficienţa sistemului instituţional privind realizarea activităţilor caracteristice conservării şi protecţiei ariilor naturale protejate. În acest context se menţionează următoarele:

- pentru a asigura administrarea durabilă a ariilor naturale protejate, este necesar ca politicile în domeniu să fie revizuite, actualizate şi racordate la cadrul internaţional relevant conservării biodiversităţii;

- urmare a lipsei reglementărilor exhaustive privind funcţiile autorităţilor implicate în managementul ariilor naturale protejate, nu sînt realizate conform obiectivele specifice acestor arii;

- nedispunerea de către autorităţile implicate a planurilor de management privind ariile protejate nu asigură buna guvernare a acestor zone, prin consolidarea eforturilor autorităţilor responsabile şi sporirea gradului de conştientizare a societăţii, cu implicarea acesteia în procesele decizionale;

- integritatea patrimoniului natural nu este asigurată deoarece delimitarea şi înregistrarea terenurilor aferente ariilor naturale protejate nu au fost efectuate de către responsabili, iar necesarul de resurse financiare în aceste scopuri nu a fost evaluat.

Dificultăţile nominalizate afectează conservarea şi păstrarea patrimoniului natural pentru generaţiile viitoare, iar în unele cazuri degradarea şi neasigurarea integrităţii ariilor naturale protejate poate cauza dispariţia definitivă a acestora. Astfel, auditul a evidenţiat:

• nu este creată structura administrativă pentru Parcul Naţional “Orhei” (33,8 mii ha), ceea ce nu asigură regimul de protecţie instituit şi realizarea angajamentelor asumate prin ratificarea Convenţiei privind diversitatea biologică;

• în condiţiile lipsei unor măsuri speciale de management ale autorităţii publice locale (s. Trinca, r-nul Edineţ), nu se asigură conservarea elementelor naturale reprezentative şi rare specifice monumentului naturii geologic şi paleontologic “Defileul Trinca”. Continuarea extragerii zăcămintelor minerale din cadrul ariei protejate implică efecte distructive asupra mediului, precum şi pierderea caracteristicilor de unicat ale monumentului;

• neîntreprinderea, de către autorităţile publice locale (s. Criva, r-nul Briceni), a măsurilor necesare de marcare în teren a hotarelor zonei de protecţie, poate avea efecte negative asupra monumentului naturii geologic şi paleontologic peştera carstică “Emil Racoviţă”, cauzate de influenţa factorului uman;

• cadrul legislativ şi normativ nu determină expres responsabilitatea autorităţilor publice de specialitate privind crearea Cadastrului de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate;

•în contextul nedelimitării şi neînregistrării corespunzătoare a terenurilor aferente complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat, nu este asigurată integritatea ariilor naturale protejate. Astfel, patrimoniul public aferent grădinii dendrologice din mun. Chişinău este obiect al litigiului, iar în zona de protecţie a acestei arii protejate sînt constatate unele construcţii precum şi admise unele lucrări de construcţie nelegate de destinaţia grădinii dendrologice.

Reieşind din cele expuse, în temeiul art.7 alin.(1) lit.a), art.15 alin.(2) şi alin.(4), art.16 lit.c) şi art.34 alin.(3) din Legea nr.261-XVI din 05.12.2008, Curtea de Conturi

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Raportul auditului mediului privind protecţia fondului ariilor naturale protejate de stat, care se anexează la prezenta Hotărîre.

2. Hotărîrea şi Raportul de audit se remit:

2.1. Ministerului Mediului, pentru implementarea recomandărilor expuse în Raportul de audit;

2.2. Agenţiei “Moldsilva”, pentru luare de atitudine referitor la rezultatele auditului şi implementarea recomandărilor expuse în Raportul de audit;

2.3. Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, pentru informare şi luare de atitudine în vederea implementării recomandărilor expuse în Raportul de audit;

2.4. Academiei de Ştiinţe a Moldovei, pentru informare şi întreprinderea măsurilor în vederea implementării recomandărilor expuse în Raportul de audit;

2.5. Consiliului mun.Chişinău, consiliilor locale din cadrul Primăriei s.Trinca, r-nul Edineţ şi Primăriei s.Criva, r-nul Briceni, pentru informare şi examinarea problemelor constatate de audit în vederea implementării recomandărilor din Raportul de audit, orientate spre asigurarea legală a conservării şi protecţiei ariilor naturale protejate;

2.6. Consiliului raional Edineţ, pentru (re)verificarea şi (re)evaluarea materiei impozabile provenite din activitatea de extragere a resurselor naturale, aferente formării bugetelor locale;

2.7. Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, pentru documentare şi realizarea controlului legalităţii activităţilor economice de fabricare a varului, prin dispunerea posturilor fiscale în materie de identificare a bazei impozabile şi reevaluare a impozitelor şi taxelor provenite din activităţile desfăşurate în zona monumentului naturii geologic şi paleontologic “Defileul Trinca”;

2.8. Camerei de Licenţiere, pentru informare şi autosesizare privind evaluarea respectării condiţiilor de licenţiere, necesare la practicarea activităţilor de întreprinzător, care implică extragerea şi utilizarea zăcămintelor minerale din zona monumentului naturii geologic şi paleontologic “Defileul Trinca”, pentru excluderea prejudicierii mediului înconjurător;

2.9. Ministerului Educaţiei, pentru informare, şi se propune, la elaborarea obiectivelor învăţămîntului privind cultivarea responsabilităţii faţă de mediul înconjurător şi formarea conştiinţei ecologice, să ţină cont de problemele identificate în Raportul de audit, cu stabilirea şi realizarea acţiunilor educaţionale măsurabile şi rezultative;

2.10. Guvernului Republicii Moldova, pentru informare şi luare de atitudine privind sistemul instituţional ineficient în domeniul ariilor naturale protejate ce nu asigură pe deplin conservarea, păstrarea şi integritatea acestora;

2.11. Preşedintelui Republicii Moldova, pentru informare;

2.12. Parlamentului Republicii Moldova, pentru documentare;

2.13. Comisiei parlamentare permanente administraţie publică, dezvoltare regională, mediu şi schimbări climatice, pentru luare de atitudine şi realizarea unui control parlamentar privind activitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în vederea aplicării legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi asigurării protecţiei monumentului naturii geologic şi paleontologic “Defileul Trinca”.

3. Despre măsurile întreprinse pentru executarea subpunctelor 2.1.-2.7. din prezenta Hotărîre, precum şi pentru implementarea recomandărilor auditului, se va informa Curtea de Conturi în termen de 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

4. Prezenta Hotărîre se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în conformitate cu art.34 alin.(7) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008.

Aprobat

prin Hotărîrea Curţii de Curţii de Conturi

nr.26 din 16 iulie 2015

RAPORTUL AUDITULUI MEDIULUI

privind protecţia fondului ariilor naturale protejate de stat

ABREVIERI

Moto: “Lumea ariilor protejate reprezintă cea mai importantă

moştenire pe care o putem lăsa generaţiilor viitoare:

asigurarea şi în continuare a accesului la natură,

la valorile materiale şi spirituale pe care aceasta le deţine (…).

O lume lipsită de arii protejate, deposedată de situri naturale

sălbatice, ar deveni un mediu extrem de sărăcit.”

Adrian Phillips¹

SINTEZĂ

Păstrarea nealterată a ecosistemelor naturale şi a fondului genetic la nivel global şi regional, în vederea asigurării echilibrului între componentele naturale ale mediului, pe de o parte, şi între acestea şi societatea umană, pe de altă parte, reprezintă un obiectiv primordial pentru protecţia naturii, în general, şi a biodiversităţii, în special.

Iniţiativele de protecţie a naturii au pornit de la necesitatea salvării speciilor floristice şi faunistice rare sau ameninţate cu dispariţia, idee care s-a extins asupra unor teritorii naturale de importanţă naţională şi/sau internaţională declarate arii protejate.

Baza juridică de creare şi funcţionare a ariilor protejate în Republica Moldova, principiile, mecanismul şi modul de conservare a acestora, precum şi atribuţiile autorităţilor publice centrale şi locale, ale organizaţiilor neguvernamentale şi ale cetăţenilor au fost stabilite în Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat².

Deşi coordonarea la nivel internaţional a zonelor protejate este preluată de organizaţii precum UICN³ sau WCPA⁴, un rol deosebit în conservarea şi protejarea elementelor cadrului natural îl are crearea pe cale legislativă a reţelei de arii protejate la nivel naţional. În scopul instituirii unui cadru oficial destinat conservării biodiversităţii, Republica Moldova a devenit parte la numeroase acte internaţionale pentru protecţia mediului.

Misiunea de audit al mediului în domeniul ariilor protejate a fost iniţiată pentru a răspunde la următoarele întrebări-cheie: (1) Este cadrul naţional de politici în domeniul ariilor protejate corelat cu standardele internaţionale în domeniu?; (2) Sistemul instituţional asigură un management durabil pentru ariile protejate?; (3) Este asigurată integritatea patrimoniului natural aferent ariilor protejate prin instrumente şi mecanisme sigure?

Urmare a analizei datelor şi informaţiilor acumulate în cadrul misiunii de audit, au fost identificate unele deficienţe, probleme şi cauze ale acestora, care au o conotaţie negativă asupra bunei guvernări a ariilor protejate şi care necesită un complex de acţiuni ce permite realizarea progreselor în domeniu.

Astfel, cu referire la prima întrebare privind corelarea politicilor naţionale cu standardele internaţionale de domeniu, auditul a constatat:

- pentru valorificarea oportunităţilor de îmbunătăţire şi asigurare a unui management eficient al ariilor protejate, este necesară revizuirea cadrului juridic naţional. În lipsa normelor legale armonizate cu cele internaţionale devine dificilă obţinerea unor progrese substanţiale în conservarea şi dezvoltarea durabilă a ariilor protejate, acestea constituind fundamentul pentru garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural.

Cu referire la sistemul instituţional aferent ariilor protejate şi asigurarea unui management durabil, auditul relevă:

- vulnerabilitatea unor elemente ale sistemului instituţional privind ariile protejate afectează buna gestionare a acestora, atestîndu-se necesitatea unei abordări integrate şi aplicarea unor instrumente durabile de management. Deşi se consideră că gestiunea eficientă a ariilor protejate trebuie să cuprindă întreaga gamă de scopuri pentru care acestea au fost create şi să ajute la echilibrarea diferitor obiective, auditul menţionează asupra deficienţelor în relaţiile dintre componentele sistemului, fiind necesară revizuirea corelării planificării, administrării, monitorizării şi controlului gestionării eficiente a ariilor protejate.

Totodată, auditul relevă necesitatea elaborării şi implementării de către responsabili a planurilor de management privind ariile protejate, precum şi specificării comprehensive în cadrul juridic a responsabilităţilor autorităţilor centrale, AAPL şi ale administraţiilor acestora. În condiţiile unei conservări insuficiente a ariilor protejate, autorităţile responsabile de managementul acestora urmează să se axeze pe identificarea şi clarificarea priorităţilor, precum şi pe elaborarea şi implementarea planurilor de management, pentru asigurarea conservării şi păstrării elementelor naturale pentru generaţiile viitoare;

- cu referire la asigurarea integrităţii patrimoniului natural aferent ariilor protejate, auditul relevă că în condiţiile nedelimitării şi lipsei unei evidenţe conforme în baza Cadastrului de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat, nu este asigurată protecţia ariilor protejate, precum şi dreptul juridic asupra terenurilor aferente acestora. Astfel, incertitudinea cadrului juridic şi lipsa de resurse necesare au determinat nerealizarea competenţelor de creare şi ţinere a Cadastrului de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat de către autorităţile implicate, creînd astfel premise pentru subminarea integrităţii patrimoniului natural naţional.

Pentru îmbunătăţirea activităţii şi sporirea rezultatelor, Raportul de audit conţine un set de recomandări înaintate entităţilor cu atribuţii în domeniu.

________________________________

¹ Preşedinte al WCPA şi profesor de planificare a mediului şi a regiunilor în cadrul Departamentului Planificări Urbane şi Regionale la Universitătea Wales, Cardiff, Marea Britanie.

² Legea nr.1538-XIII din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat (în continuare – Legea nr.1538-XIII din 25.02.1998).

³ Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii şi a Resurselor Naturale (fondată în 1948, UICN) reuneşte state, agenţii guvernamentale şi mai multe organizaţii neguvernamentale într-un parteneriat mondial aparte, care caută să influenţeze, să încurajeze şi să acorde asistenţă societăţilor din întreaga lume pentru a conserva integritatea şi diversitatea naturii şi pentru a se asigura că utilizarea resurselor naturale este echitabilă şi sustenabilă din punct de vedere ecologic (www.iucn.org).

⁴ Comisia Mondială pentru Zone Protejate (WCPA) – prima reţea mondială de arii protejate, fiind administrată de Programul Global UICN privind zonele protejate şi are peste 1700 de membri din peste 140 de ţări.

INTRODUCERE

Degradarea biodiversităţii, deopotrivă cu schimbările climatice, reprezintă cea mai gravă ameninţare la adresa mediului la scară mondială şi atrage după sine pierderi substanţiale la nivelul economiei şi calităţii vieţii.

Prin urmare, capitalul natural continuă să fie deteriorat, punînd în pericol bunăstarea noastră şi cea a generaţiilor viitoare. Capacitatea ingeniozităţii umane şi a tehnologiei de a înlocui această pierdere este limitată, iar în cazul nerespectării sau depăşirii acestei limite, situaţia devine iremediabilă. Costurile soluţiilor artificiale pot fi cu mult mai ridicate decît cele pe care le-ar implica păstrarea încă de la început a biodiversităţii, prin crearea de arii protejate⁵.

Conservarea biodiversităţii este o responsabilitate vitală comună a Guvernului, sectorului privat, societăţii civile şi a populaţiei în ansamblu.

Potrivit UICN, ariile protejate sînt definite drept spaţii geografice clar delimitate, recunoscute, desemnate şi administrate în baza unor acte legale sau prin alte mijloace eficiente, cu scopul de a realiza conservarea pe termen lung a naturii, precum şi a serviciilor de mediu şi valorilor culturale asociate.

Prin semnarea şi ratificarea de către Republica Moldova a Acordului de Asociere la UE, aceasta s-a angajat să asigure un mediu durabil pentru cetăţenii săi, urmînd să elaboreze şi să implementeze programe şi planuri de activităţi care să garanteze realizarea dezideratelor internaţionale ale diversităţilor biologice.

În acest context, Republica Moldova a realizat activităţi orientate spre îmbunătăţirea situaţiei în domeniul ariilor protejate, prin aprobarea Strategiei privind diversitatea biologică pentru anii 2015-2020 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia⁶ (în continuare – Strategia privind diversitatea biologică), Programului naţional privind constituirea reţelei ecologice naţionale pentru anii 2011-2018⁷, precum şi fondarea Parcului Naţional “Orhei”⁸ etc.

Ariile protejate din Republica Moldova conţin caracteristici majore ale istoriei Pămîntului şi ale proceselor geologice petrecute în timp, reprezentînd un capital important şi interes sporit din punct de vedere economic, social şi politic. Valoarea acestora este prezentată în figura nr.1.

Deşi ariile protejate prezintă valori incontestabile, sistemele ecologice naturale din aceste zone se confruntă cu numeroase ameninţări la adresa biodiversităţii, în care există tendinţa degradării ireversibile a capitalului natural⁹, cele mai multe fiind cauzate şi amplificate de factorul uman.

Conceptul de conservare a ariilor protejate nu determină neapărat doar măsuri de protecţie strictă a unor specii şi habitate. Majoritatea ariilor protejate conţin valori care, printr-un management adecvat, “produc” în mod direct sau indirect beneficii sub formă de servicii ale ecosistemelor sau fluxuri de valori pentru societatea umană.

Prin menţinerea sau utilizarea corespunzătoare a valorilor ariilor protejate se poate beneficia de o serie de avantaje care ar fi semnificativ diminuate dacă zonele respective nu ar fi protejate în mod corespunzător.

Astfel, a fost stabilit¹⁰ că ecosistemele forestiere furnizează servicii importante de aprovizionare cu produse lemnoase şi nelemnoase, acestea, conform datelor anului 2011, fiind evaluate la 28,3 mil. dolari SUA. Totodată, valoarea economică totală a serviciilor ecologice asigurate de ecosistemele forestiere din rezervaţiile ştiinţifice ale Republicii Moldova a fost estimată la aproximativ 5,7 mii dolari SUA/hectar, sau cu o valoare anuală de 2379,0 mii dolari SUA, în acest sens beneficiile potenţiale ale ariilor protejate depăşind costurile asociate cu utilizarea posibilă a acestor terenuri.

În scopul conservării şi protecţiei spaţiilor naturale cu elemente reprezentative şi rare, acestea au fost luate sub protecţia statului şi incluse în fondul ariilor naturale protejate de stat, în anul 1998 suprafaţa lor constituind 66,5 mii ha, sau 1,96% din teritoriul ţării.

Potrivit potenţialului natural şi cultural de care dispune fiecare ţară, precum şi în funcţie de obiectivele urmărite şi modul de gestionare a resurselor naturale, fiecare ţară decide pentru categoriile de arii protejate caracteristice acesteia. Fondul naţional de arii protejate în Republica Moldova cuprinde 12 categorii de obiecte şi complexe naturale.

La momentul actual, suprafaţa totală a fondului ariilor naturale protejate de stat în Republica Moldova constituie 194,5 mii ha, ceea ce atestă o sporire cu 3,78 puncte procentuale, comparativ cu anul 1998. Cea mai mare extindere a suprafeţei ariilor protejate a fost efectuată prin includerea în fondul ariilor naturale protejate de stat a zonelor umede de importanţă internaţională Ramsar, cu suprafaţa de 94,7 mii ha, şi a Parcului Naţional “Orhei”, cu o suprafaţă de 33,8 mii ha.

Deşi fondul ariilor naturale protejate de stat s-a majorat, ponderea acestuia în suprafaţa totală a ţării (5,74%) reprezintă un nivel semnificativ mai mic, comparativ cu state, precum Austria (25%), Marea Britanie (18%), Lituania (10%) sau Croaţia (8%).

În contextul unei ponderi relativ reduse a ariilor protejate, nu se asigură o conservare efectivă a diversităţii biologice. Astfel, din punct de vedere ştiinţific¹¹, extinderea la scară naţională a reţelei de arii protejate pînă la o cotă de 10% din teritoriu, poate asigura protecţia a circa 50% din totalul de specii care reflectă diversitatea biologică a ecosistemelor naturale naţionale.

Fondul ariilor naturale protejate de stat, aprobat legal¹², include 312 obiecte şi complexe naturale, structura şi ponderea acestora fiind prezentată în figura nr.3.

Analiza structurii funcţionale a ariilor protejate indică faptul că nucleul acestora îl constituie zonele umede de importanţă internaţională Ramsar. Deşi acestea deţin regim special de administrare, în lipsa structurilor de management nu este posibilă realizarea obiectivelor pentru care au fost instituite ariile protejate.

Categoria, scopul instituirii, obiectivul şi regimul de administrare a fondului ariilor naturale protejate de stat în Republica Moldova sînt prezentate în Anexa nr.1 la prezentul Raport.

________________________________

⁵ European Commission EU Biodiversity Action Plan: 2010 Assessment Luxembourg: Publications Office of the European Union, 2010.

⁶ Hotărîrea Guvernului nr.274 din 18.05.2015 “Cu privire la aprobarea Strategiei privind diversitatea biologică a Republicii Moldova pentru anii 2015-2020 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia” (în continuare – Hotărîrea Guvernului nr.274 din 18.05.2015).

⁷ Hotărîrea Guvernului nr.593 din 01.08.2011 “Cu privire la aprobarea Programului naţional privind constituirea reţelei ecologice naţionale pentru anii 2011-2018”.

⁸ Hotărîrea Parlamentului nr.201 din 12.07.2013 “Privind fondarea Parcului Naţional “Orhei””.

⁹ www.moldsilva.gov.md

¹⁰ Proiectul Fondului Global de Mediu şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare “Planificarea naţională în domeniul biodiversităţii pentru a susţine implementarea Planului Strategic al Convenţiei privind Diversitatea Biologică (CDB) pentru anii 2011-2020 în Republica Moldova”.

¹¹ Hotărîrea Guvernului nr.301 din 24.04.2014 “Cu privire la aprobarea Strategiei de mediu pentru anii 2014-2023 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia”.

¹² Legea nr.1538-XIII din 25.02.1998.

SFERA ŞI ABORDAREA DE AUDIT

Curtea de Conturi, prin actualul audit al mediului, a evaluat situaţia ajustării cadrului juridic la bunele practici internaţionale în domeniul protecţiei şi conservării ariilor protejate, eficienţa sistemului instituţional şi a managementului aferent, precum şi a creării mecanismelor de asigurare a integrităţii acestora.

Obiectivul general al auditului a constat în determinarea faptului dacă politicile naţionale existente în domeniul ariilor naturale protejate de stat sînt racordate la cadrul normativ internaţional la care Republica Moldova este parte, iar autorităţile implicate dispun de instrumente eficace pentru realizarea obiectivelor stabilite.

În conformitate cu obiectivul general, auditul şi-a propus să răspundă la următoarele întrebări:

- cadrul naţional de politici în domeniul ariilor protejate este corelat cu standardele internaţionale de domeniu?

- sistemul instituţional asigură un management durabil pentru ariile protejate?

- integritatea patrimoniului natural aferent ariilor protejate este asigurată prin instrumente şi mecanisme sigure?

Sfera auditului a cuprins examinarea cadrului legislativ şi a procedurilor implementate de către autorităţile centrale de specialitate, AAPL şi alte entităţi implicate în partea ce vizează planificarea, realizarea, organizarea şi monitorizarea activităţilor de gestionare a domeniului ariilor protejate.

Criteriile de audit. Pentru definirea criteriilor, auditul a utilizat diverse documente şi informaţii, precum: rapoartele, studiile şi ghidurile organizaţiilor internaţionale de specialitate, practicile internaţionale din domeniu. În contextul racordării politicilor naţionale la standardele internaţionale de domeniu, auditul a utilizat criteriile stabilite în legile şi regulamentele naţionale, precum şi cele din tratatele şi convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Abordarea generală de audit a fost una combinată, orientată pe probleme, precum şi pe funcţionarea conformă şi eficientă a sistemului instituţional şi de management al ariilor protejate.

În scopul obţinerii probelor adecvate, relevante şi rezonabile în sprijinul constatărilor şi concluziilor auditorilor cu privire la organizarea, funcţiile, programele şi activităţile entităţilor auditate, au fost utilizate Liniile directoare de efectuare a auditurilor de mediu (ISSAI 5110), precum şi Principiile fundamentale ale auditului de performanţă (ISSAI 300) şi, respectiv, ale celui de conformitate (ISSAI 400).

Pentru a răspunde întrebărilor de audit, avînd în vedere obiectivul general, au fost selectate spre auditare următoarele categorii de obiecte şi complexe naturale: rezervaţie ştiinţifică, parc naţional, monument al naturii, grădină dendrologică, fiind colectate probe de la Ministerul Mediului, Inspectoratul Ecologic de Stat, Agenţia “Moldsilva” şi unele întreprinderi din subordine, precum şi de la unele AAPL.

Domeniul de aplicare, metodologia de audit şi relevanţa categoriilor de arii protejate selectate spre auditare sînt expuse în Anexa nr.2 la prezentul Raport.

În cadrul misiunii iniţiate, auditul a planificat activităţi corespunzătoare care să poată determina în mod rezonabil relevanţa cadrului juridic, eficienţa sistemului instituţional şi activităţilor aferente unui management durabil al ariilor protejate, identificarea dificultăţilor, deficienţelor, problemelor proprii domeniului, cu emiterea concluziilor asupra situaţiilor constatate şi înaintarea recomandărilor.

CONSTATĂRI, CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

I. Cadrul juridic privind ariile protejate de stat necesită ajustare la bunele practici internaţionale, cu asigurarea definirii şi stabilirii categoriilor şi criteriilor corespunzătoare obiectivului de management, fapt ce va determina o administrare durabilă a acestora.

În scopul creării unui cadru relevant destinat conservării biodiversităţii, Republica Moldova a devenit parte a convenţiilor şi tratatelor internaţionale, precum Convenţia privind Conservarea vieţii sălbatice şi habitatelor naturale din Europa (Berna, 1979)¹³, Convenţia privind diversitatea biologică (Rio de Janeiro, 1992)¹⁴, Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor acvatice (Ramsar, 1971)¹⁵, Convenţia privind peisajul european (Florenţa, 2000)¹⁶, Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural (UNESCO, Paris, 1972)¹⁷ etc. Totodată, Republica Moldova participă la implementarea Programului Comun al Consiliului Europei şi Uniunii Europene pentru crearea Reţelei Emerald, în contextul Reţelei UE – Natura 2000¹⁸, care reprezintă o parte integrală a Reţelei Ecologice Pan-Europene şi este concepută ca parte componentă a Reţelei Ecologice Naţionale.

Deşi politica statului în domeniul diversităţii biologice cuprinde un număr mare de acte juridice¹⁹, acestea nu oferă un cadru suficient de consistent privind delegarea responsabilităţilor, reglementarea procesului de administrare a ariilor protejate cu asigurarea unui management de sistem, fapt ce denotă neajustarea în aceste aspecte la cadrul internaţional de domeniu. În condiţiile Republicii Moldova, neracordarea la politicile internaţionale slăbeşte cadrul juridic naţional necesar stopării pierderii biodiversităţii şi implică probleme şi dificultăţi în managementul ariilor protejate, situaţie redată în subcapitolul II al prezentului Raport. Pentru soluţionarea problemelor şi deficienţelor menţionate, au fost determinate, în conformitate cu Strategia privind diversitatea biologică, acţiuni de asigurare a integrării cerinţelor tratatelor internaţionale în politicile naţionale din domeniul conservării biodiversităţii.

În scopul creării cadrului juridic naţional, mai multe state utilizează categoriile de arii protejate definite de UICN, astfel importanţa acestora fiind recunoscută la nivel internaţional. Încadrarea şi delimitarea ariilor protejate în categoriile recomandate este necesară pentru ca autorităţile implicate în activităţile de administrare şi conservare a lor să dispună de un sistem unitar de definire a obiectivelor şi proceselor de management, precum şi să stabilească măsuri prioritare de protecţie.

În vederea îmbunătăţirii eficacităţii managementului ariilor protejate din Republica Moldova, autorităţile responsabile (Ministerul Mediului, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Agenţia “Moldsilva”), în cadrul proiectului finanţat de Fondul Global de Mediu “Fortificarea capacităţilor instituţionale şi reprezentativităţii sistemului de arii protejate din Republica Moldova”, au elaborat ghiduri menite să sprijine personalul ariilor protejate şi, în special, echipa de management.

Astfel, în cadrul proiectului menţionat, organelor abilitate li s-a recomandat ca procesul de reevaluare a ariilor protejate să aibă ca scop atribuirea unei categorii definite de UICN, ceea ce ar contribui la clarificarea obiectivelor de management²⁰. În aceste condiţii s-a indicat necesitatea actualizării legislaţiei în domeniu, dar şi revizuirea aspectelor ce ţin de categorisirea zonelor protejate. Totodată, a fost menţionată capacitatea limitată a instituţiilor administraţiei publice centrale de a elabora şi fundamenta documentele de politici, fapt determinat de existenţa unui mecanism insuficient de coordonare şi corelare a politicilor de sistem.

În acest context, auditul relevă necesitatea de adaptare la sistemul de categorii de management pentru ariile protejate acceptat la nivel internaţional (conform UICN), or neadaptarea acestora determină deficienţe în identificarea obiectivelor specifice şi cerinţelor de management pentru diferite categorii de arii protejate (Anexa nr.3). În cazul rezervaţiilor ştiinţifice, recategorisirea acestora impune ca 75% din suprafaţa lor să fie zonă nucleu de protecţie strictă cu un management fără intervenţii, altfel fiind necesară atribuirea către o altă categorie de arie protejată.

Deşi cadrul juridic²¹ privind procedura de instituire a regimului de arie naturală protejată stabileşte categoriile, scopurile şi regimul de management ale acestora, auditul menţionează că acest cadru nu determină exhaustiv posibilitatea şi modul de intervenţie, suprafaţa strict delimitată, desemnarea managerială şi administrarea zonelor protejate. Totodată, în unele cazuri este dificil de stabilit concordanţa între categoriile de arii protejate naţionale şi cele de management UICN şi de identificat care sînt obiectivele specifice şi cerinţele de management pentru acestea.

Astfel, verificările auditului la rezervaţiile ştiinţifice “Codrii” şi “Pădurea Domnească” au scos în evidenţă că acestea, potrivit normelor legale şi potrivit UICN, urmează a fi administrate în principal în scopuri ştiinţifice, pe cînd activităţile de administrare de către Agenţia “Moldsilva” sînt caracteristice gestionării regimului de pădure.

În acest sens, se atestă deficienţe la capitolul prioritizarea obiectivelor de management corespunzător rezervaţiilor ştiinţifice, prin aplicarea cadrului juridic existent. În condiţiile în care rezervaţiile ştiinţifice desfăşoară activitate de întreprinzător, precum şi concomitent asigură respectarea regimului de protecţie al ariilor protejate, aplicînd criterii diverse, gestionarea lor este influenţată negativ, de pe poziţia conservării şi dezvoltării durabile.

Totodată, se relevă că, la stabilirea şi delimitarea zonelor cu protecţie integrală, care constituie nucleul rezervaţiilor ştiinţifice, administraţia acestora (Î.S. “Rezervaţia naturală Codrii” şi Î.S. “Rezervaţia naturală Pădurea Domnească”) nu a ţinut cont de necesitatea conservării unor eşantioane reprezentative ale ecosistemelor din aceste regiuni biogeografice, nefiind asigurată condiţia aplicării unui management fără intervenţie, aşa cum este recomandat de UICN.

Astfel, deşi pentru rezervaţiile ştiinţifice UICN recomandă stabilirea unui minimum de 75% din suprafaţă drept zonă nucleu, iar cadrul juridic naţional – minimum 20%, în cazul Rezervaţiei ştiinţifice “Codrii” suprafaţa zonei nucleu constituie doar 14%. În aceste condiţii se creează premise de realizare a altor activităţi, precum lucrări silvice de regenerare şi igienă pe o suprafaţă mai mare.

Imagini realizate de audit.

Pentru soluţionarea problemelor şi deficienţelor din domeniu, în anul 2015 a fost elaborat şi aprobat Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei privind diversitatea biologică²², fiind stabilite acţiuni de asigurare a managementului durabil şi a cadrului instituţional eficient în domeniul conservării diversităţii biologice, cu elaborarea şi promovarea într-o nouă formulare a Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat, cu ajustarea la prevederile tratatelor internaţionale.

Potrivit informaţiilor Ministerului Mediului, în scopul gestionării eficiente a ariilor protejate şi stabilirii statutului acestora, asigurării unei armonizări cu clasificarea internaţională UICN, precum şi a unui management durabil, este în proces de elaborare un nou proiect de Lege privind fondul ariilor naturale protejate de stat.

Cele relatate denotă necesitatea urgentării revizuirii, elaborării şi aprobării noilor norme legale aferente domeniului, cu racordarea acestora la tratatele la care Republica Moldova este parte, precum şi la bunele practici internaţionale.

Recomandări Ministerului Mediului, de comun cu Academia de Ştiinţe a Moldovei:

1. Să desfăşoare analize şi evaluări ale fiecărei arii protejate, pentru stabilirea şi calificarea acestora ca arii protejate, care ar servi temei pentru noile norme legale ce urmează a fi racordate la definiţiile stabilite de Uniunea Internaţională de Conservare a Ariilor Protejate.

________________________________

¹³ Ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr.1546-XIII din 23.06.1993.

¹⁴ Ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr.457-XIII din 16.05.1995.

¹⁵ Ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr.504-XIV din 14.07.1999.

¹⁶ Ratificată prin Legea nr.536-XV din 12.10.2001.

¹⁷ Legea nr.1113-XV din 6.06.2002 pentru aderarea Republicii Moldova la Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural (UNESCO, Paris, 1972).

¹⁸ Reţea europeană de zone naturale protejate care cuprinde un eşantion reprezentativ de specii sălbatice şi habitate naturale de interes comunitar.

¹⁹ Codul funciar nr.828-XII din 25.12.1991; Codul silvic nr.887-XIII din 21.06.1996; Legea nr.94-XVI din 5.04.2007 cu privire la reţeaua ecologică; Legea nr.1515-XII din 16.06.1993 privind protecţia mediului înconjurător; Legea nr.1538-XIII din 25.02.1998; Legea nr.440-XIII din 27.04.1995 cu privire la zonele şi fîşiile de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă; Legea regnului animal nr.439-XIII din 27.04.1995; Legea regnului vegetal nr.239-XVI din 8.11.2007; Legea nr.1041-XIV din 15.06.2000 pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate; Legea nr.835-XIII din 17.05.1996 privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului; Strategia naţională şi Planul de acţiuni în domeniul conservării diversităţii biologice, aprobate prin Hotărîrea Parlamentului nr.112-XV din 27.04.2001 (în continuare – Hotărîrea Parlamentului nr.112-XV din 27.04.2001); Strategia privind diversitatea biologică a Republicii Moldova pentru anii 2015-2020 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia, aprobată în şedinţa Guvernului din 13.05.2015; Programul naţional privind constituirea reţelei ecologice naţionale pentru anii 2011-2018, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.593 din 01.08.2011.

²⁰ Recomandări realizate în cadrul proiectului GEF (Fondul Global de Mediu) “Fortificarea capacităţilor instituţionale şi a reprezentativităţii sistemului de arii protejate din Republica Moldova”.

²¹ Regulamentul privind procedura de instituire a regimului de arie naturală protejată, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.803 din 19.06.2002.

²² Hotărîrea Guvernului nr.274 din 18.05.2015.

II. Sistemul instituţional în domeniul ariilor protejate nu dispune de o separare clară a funcţiilor (de elaborare a politicilor, de gestionare şi control) şi nu reflectă descentralizarea procesului decizional, iar resursele umane în domeniu sînt insuficiente pentru promovarea programelor aprobate.

Responsabilitatea pentru ariile protejate şi modalitatea de administrare a acestora sînt stabilite prin legi, regulamente-cadru²³, programe şi planuri de activitate etc.

În acest aspect, Ministerul Mediului, în calitate de autoritate centrală de specialitate, elaborează, promovează şi asigură implementarea politicilor statului, coordonează programele ştiinţifice, contribuie la colaborarea internaţională în domeniul ariilor protejate etc.

Totodată, Academia de Ştiinţe a Moldovei asigură bazele ştiinţifice pentru gestionarea ariilor protejate şi coparticipă, prin înaintarea propunerilor, la fondarea şi luarea sub protecţia statului a ariilor naturale reprezentative sau a unui set de astfel de arii.

Exercitarea controlului de stat asupra respectării regimului de protecţie se efectuează de către Inspectoratul Ecologic de Stat, subordonat Ministerului Mediului.

Agenţia “Moldsilva”, în calitate de autoritate administrativă centrală în domeniul silviculturii şi cinegeticii, îşi exercită funcţiile în contextul promovării politicii de stat în domeniu, prin efectuarea lucrărilor de extindere, regenerare şi conservare, reconstrucţia ecologică, folosirea raţională a resurselor forestiere, paza, protecţia şi dezvoltarea fondului naţional forestier şi cinegetic, prin intermediul entităţilor teritoriale subordonate şi gestionează circa 50% din suprafaţa totală a fondului ariilor naturale protejate de stat.

AAPL organizează managementul ariilor protejate, ale căror deţinător de terenuri sînt, realizează măsuri de pază şi protecţie, asigurînd regimul de protecţie corespunzător categoriei de management instituit.

Un rol important în gestiunea şi protecţia ariilor protejate îl au comunităţile locale reprezentative, care au dreptul de iniţiere a dezbaterilor publice aferente ariilor protejate, înaintarea propunerilor privind luarea sub protecţia statului a obiectelor şi complexelor naturale şi includerea lor în fondul ariilor naturale protejate de stat, exercitarea controlului public asupra respectării legislaţiei în domeniu, desfăşurarea, în cadrul organizaţiilor neguvernamentale, a activităţilor de protecţie a ariilor protejate, precum şi depunerea în orice instanţă de resort a demersurilor privind reprofilarea şi modernizarea obiectivelor economice care poluează ariile protejate.

În scopul soluţionării problemelor privind gestionarea ariilor protejate şi perfectarea cadrului legislativ şi instituţional în domeniu, Republica Moldova a obţinut suport din partea Fondului Global de Mediu prin implementarea proiectului “Fortificarea capacităţilor instituţionale şi eficacităţii managementului sistemului de arii protejate din Moldova”, care a fost realizat în perioada 2009-2013. În cadrul proiectului a fost propus un set de recomandări cu privire la elaborarea statutelor şi obiectivelor de management ale ariilor protejate, în conformitate cu practicile UICN.

Cadrul instituţional aferent sistemului de guvernare al fondului ariilor naturale protejate de stat în Republica Moldova este prezentat în figura nr.4.

Potrivit datelor din figură şi informaţiilor prezentate de Ministerul Mediului şi Agentia “Moldsilva”, cadrul instituţional existent necesită separarea funcţiilor de elaborare a politicilor în domeniu, de gestionare şi control, cu alocarea resurselor umane suficiente pentru elaborarea, promovarea şi implementarea programelor de domeniu.

Actualmente, elaborarea politicilor în domeniul biodiversităţii este asigurată de Secţia arii protejate şi biodiversitate a Ministerului Mediului, prin cele 4 unităţi de personal, număr absolut insuficient pentru realizarea atribuţiilor respective.

Auditul relevă lipsa în cadrul Ministerului Mediului a unei unităţi speciale şi distincte (secţie, serviciu) responsabile de elaborarea politicii în domeniul ariilor protejate.

În scopul asigurării cadrului instituţional eficient aferent ariilor protejate în conformitate cu Strategia privind diversitatea biologică, au fost stabilite acţiuni de creare a Direcţiei biodiversitate, biosecuritate şi arii protejate în cadrul autorităţii centrale pentru mediu.

Deşi cadrul legal prevede delegarea atribuţiilor privind gestionarea ariilor protejate către AAPL²⁴, în special paza, protecţia, refacerea şi reconstrucţia ecologică a obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat, în condiţiile în care acestea nu dispun de capacităţi umane şi financiare suficiente, aceste atribuţii nu pot fi realizate. Spre exemplu, la verificarea de către audit a eficienţei administrării monumentului naturii geologic şi paleontologic “Defileul Trinca” de către Primăria s.Trinca, r-nul Edineţ, s-a constatat că nu sînt stabilite şi desfăşurate activităţi privind respectarea regimului de protecţie a acestuia, nefiind asigurată paza, delimitarea hotarelor cu borne, instalarea panourilor de avertisment şi indicatoarelor etc. În aceste condiţii, nu este asigurată, conform cadrului juridic, nici păstrarea în stare integrală şi nealterată a ariei protejate menţionate.

În condiţiile în care AAPL gestionează circa 50% din suprafaţa totală a ariilor protejate şi nu dispun de planuri de management ale acestora, nu se asigură protecţia, conservarea şi dezvoltarea durabilă a lor.

În contextul cadrului juridic actual, se menţionează existenţa unor divergenţe care, în unele cazuri, face deficientă implementarea politicilor de domeniu. Astfel, auditul relevă reglementarea subordonării duble pentru rezervaţiile ştiinţifice, care, potrivit legii²⁵, stabileşte delimitarea atribuţiilor de gospodărire a terenurilor silvice din rezervaţii între autoritatea centrală pentru mediu şi autoritatea centrală pentru silvicultură, în baza unui regulament special care nu a fost elaborat şi aprobat corespunzător. Totodată, potrivit aceleiaşi legi, deţinător de terenuri ale rezervaţiilor ştiinţifice este doar autoritatea centrală pentru mediu.

În aceste circumstanţe, auditul relevă că, potrivit Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat, deţinătorul terenurilor rezervaţiilor ştiinţifice este Ministerul Mediului, iar Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei “Moldsilva”²⁶ stabileşte subordonarea acestora Agenţiei.

Totodată, conform cadrului regulator²⁷, Î.M. “Parcul dendrologic din Chişinău” se află în subordinea Consiliului municipal Chişinău, iar potrivit statutului (aprobat prin decizia Primăriei din 1998), aceasta este în subordinea Î.M. “Asociaţia de Gospodărire a Spaţiilor Verzi”. Aceste cazuri creează situaţii de suprapunere pentru subiecţii implicaţi în procesul decizional privind gestiunea ariilor protejate, precum şi a responsabilităţilor ce le revin.

Auditul menţionează asupra nedefinirii în mod adecvat a raporturilor dintre autoritatea centrală pentru mediu şi autorităţile cărora li s-au delegat responsabilităţi de gestionare a ariilor protejate, precum şi asupra lipsei unor procese şi mecanisme scrise, necesare pentru întocmirea contractelor de management care să specifice responsabilităţile şi obligaţiile părţilor contractante.

Totodată, în cazul rezervaţiilor ştiinţifice, auditul relevă că fondatorul (Agenţia “Moldsilva”) nu a încheiat contracte de management cu administraţiile întreprinderilor de stat din subordine, ceea ce face imposibilă evaluarea modului de îndeplinire a obligaţiilor şi evaluarea managementului. În contextul celor expuse, ca rezultat al ieşirilor în teren, auditului nu i-au fost prezentate documente confirmative privind caracterul şi dreptul juridic asupra patrimoniului transmis în gestiune, componenţa, terenurile aferente şi valoarea acestuia.

În acest sens, se exemplifică asupra faptului că în România ariile protejate care necesită structuri de administrare proprii se atribuie în administrare pe bază de contract încheiat cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului. Astfel, gestionarea ariilor protejate în această ţară este atribuită exclusiv prin concurs, în acest sens fiind organizate proceduri de evaluare specifice²⁸.

Conform informaţiilor prezentate de Ministerul Mediului, acesta întîmpină dificultăţi în realizarea eficientă a tuturor atribuţiilor legale privind ariile protejate, axîndu-se pe elaborarea şi implementarea politicilor în domeniu, şi nicidecum pe activităţi de monitorizare şi oferire de îndrumări pentru autorităţile de gestionare, deoarece dispune de resurse limitate atît financiare, cît şi umane.

Auditul relevă că transmiterea patrimoniului ariilor protejate în gestiunea administratorului în lipsa unor reglementări exhaustive ale relaţiilor care urmează să determine drepturile şi obligaţiunile părţilor, inclusiv restricţiile la drepturile de folosinţă şi de dispunere a patrimoniului, remunerarea administratorului, componenţa şi structura patrimoniului transmis etc., face dificilă respectarea reglementărilor şi implementarea măsurilor specifice de protecţie a ariilor protejate, precum şi a setului de măsuri minime de conservare etc. În acest context, rezultat al vizitelor în teren la rezervaţiile ştiinţifice “Pădurea Domnească” şi “Codrii”, precum şi la monumentul naturii “Defileul Trinca”, auditul nu a identificat deţinerea de către gestionarii acestora a unor date şi analize exacte, de o manieră cum prevăd bunele practici²⁹, cu referire la evaluarea riscurilor privind presiunile antropice şi naturale exercitate asupra ariilor protejate, starea de conservare a ariei protejate, comparativ cu perioadele precedente.

Analiza documentelor prezentate de către administraţiile ariilor protejate menţionate denotă că acestea nu conţin informaţii privind politica şi acţiunile managementului, obiectivele ce trebuie atinse şi activităţile necesare pentru atingerea lor. Totodată, documentele aferente politicii de gestiune a ariilor protejate nu anticipează situaţiile de conflict, precum şi nu sugerează căi de diminuare a acestora.

În unele cazuri, se denotă lipsa administraţiilor ariilor protejate, nefiind asigurată gestionarea directă şi coordonarea activităţilor ce ţin de acest proces. Spre exemplu, auditul menţionează că, deşi Parcul Naţional “Orhei” (33,8 mii ha) a fost desemnat drept arie protejată, acesta pînă în prezent nu dispune de o structură de administrare, ceea ce nu permite asigurarea regimului de protecţie instituit. Importanţa creării Parcului Naţional “Orhei” a fost determinată de Strategia privind diversitatea biologică, Concepţia politicii de mediu a Republicii Moldova³⁰, Programul naţional privind constituirea reţelei ecologice naţionale pentru anii 2011-2018, fondarea acestuia avînd ca scop realizarea obligaţiunilor internaţionale ale Republicii Moldova asumate prin ratificarea Convenţiei privind diversitatea biologică. Lipsa funcţionalităţii administraţiei Parcului Naţional “Orhei” este cauzată inclusiv de neidentificarea surselor de finanţare necesare activităţii acestuia. Astfel, în lipsa creării, de către Agenţia “Moldsilva”, de comun cu Ministerul Mediului, a administraţiei acestuia, nu se asigură activităţile şi scopul pentru care a fost constituit, precum: asigurarea, menţinerea, conservarea şi utilizarea raţională a diversităţii biologice, a complexelor naturale unice, care au o importanţă ecologică şi estetică deosebită, utilizarea cît mai deplină şi eficientă a capacităţilor recreative şi economice ale resurselor naturale din zona “Codrii Orheiului”, precum şi minimizarea impactului antropic negativ asupra bunurilor şi ariilor protejate.

Alocaţiile financiare reduse şi participarea modestă a organizaţiilor naţionale şi internaţionale în activităţile de conservare a ariilor protejate sînt unele din cauzele care încetinesc implementarea programelor din domeniu³¹.

Rezultat al ieşirilor în teren şi analizei documentelor în cadrul administraţiilor ariilor protejate, se denotă că acestea sînt finanţate la un nivel care nu permite realizarea adecvată a obiectivului de conservare stabilit. Astfel, conform datelor Ministerului Mediului, în cazul rezervaţiilor ştiinţifice din subordinea Agenţiei “Moldsilva”, doar pentru lucrările de combatere aeriană şi de regenerare a pădurilor, precum şi de întreţinere a acestora sînt necesare mijloace în sumă de 18 mil.lei, pe cînd anual se alocă din bugetul de stat doar 0,2 mil.lei.

Potrivit informaţiilor din chestionarele recepţionate de la administraţiile ariilor protejate (Î.S. “Rezervaţia naturală Prutul de Jos”, Î.S. “ Rezervaţia naturală Plaiul Fagului”, Î.S. “Rezervaţia naturală Pădurea Domnească” şi Î.S. “Rezervaţia naturală Codrii”), se relevă că acestea nu dispun de un plan de management complex, precum şi de o planificare financiară pe termen lung, ceea ce nu asigură implementarea activităţilor de management durabil eficient. Astfel, neelaborarea de studii şi analize fundamentate privind necesarul susţinerii financiare a ariilor protejate şi efectiv lipsa unor finanţări constante necesare, determină riscul de degradare a acestora şi chiar dispariţia unor specii rare de animale şi plante din aceste zone.

Totodată, cadrul juridic naţional nu stabileşte oportunităţi de acumulare a veniturilor prin implementarea unor mecanisme de plăţi ale serviciilor prestate în cadrul ecosistemelor, ceea ce reprezintă o perspectivă inovativă a conservării naturii potrivit bunelor practici³² şi, implicit, a ariilor protejate. Astfel, sistemele de plăţi pentru serviciile ecosistemice implică crearea de stimulente financiare pentru utilizatorii de resurse, managerii urmînd să adopte, în mod voluntar, activităţi şi tehnologii care generează beneficii de mediu. Pe plan internaţional, acest sistem devine din ce în ce mai frecvent utilizat ca mijloc de finanţare a costurilor de conservare a ariilor protejate, schimbul de beneficii fiind unul echitabil³³.

În vederea sporirii beneficiilor de pe urma biodiversităţii şi a sistemelor de plăţi pentru serviciile ecosistemice, precum şi ţinînd cont de scopurile strategice globale, în conformitate cu Strategia privind diversitatea biologică, a fost stabilită integrarea prevederilor Convenţiei privind diversitatea biologică la nivel naţional, prin crearea mecanismelor de către Ministerul Mediului, Ministerul Finanţelor, Ministerul Economiei şi Academia de Ştiinţe a Moldovei pentru serviciile ecosistemice, care urmează a fi susţinute prin promovarea stimulentelor fiscale şi a plăţilor pentru conservarea biodiversităţii.

Reieşind din cele expuse, se menţionează că, pentru obţinerea performanţelor în domeniu şi realizarea obligaţiilor în contextul sarcinilor internaţionale asumate, se impune revizuirea normelor juridice aferente sistemului de arii protejate, în vederea îmbunătăţirii reglementărilor privind procesele şi responsabilităţile cadrului instituţional, cu evaluarea şi analiza fundamentată a mijloacelor financiare, ţinînd cont de cheltuielile prioritar necesare domeniului, pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a lui.

Recomandări Ministerului Mediului:

2. La elaborarea noii Legi privind fondul ariilor naturale protejate de stat, să prevadă delimitarea exhaustivă a atribuţiilor şi responsabilităţilor de administrare şi gospodărire a ariilor protejate, ce ar asigura:

2.1. un cadru instituţional eficient, prin separarea clară a funcţiilor de elaborare a politicilor în domeniu;

2.2. procesele de transmitere în administrare, gospodărire, monitorizare şi control;

2.3. definirea clară a raporturilor dintre autoritatea centrală pentru mediu şi autorităţile/administraţiile cărora li s-au delegat responsabilităţi de gestionare a ariilor protejate.

Recomandări Agenţiei “Moldsilva”:

3. Să asigure crearea structurii administrative, precum şi definitivarea cadrului instituţional adecvat şi necesar funcţionării Parcului Naţional “Orhei”, ceea ce va asigura realizarea obligaţiilor asumate în conformitate cu acordurile internaţionale.

4. Să reglementeze relaţiile cu managerii întreprinderilor de stat din subordine, cu delegarea responsabilităţilor de gestionare a ariilor protejate, stabilirea obligaţiunilor, drepturilor şi limitelor perioadei de administrare.

Recomandări Consiliului municipal Chişinău:

5. Să revizuiască statutul Î.M. “Parcul dendrologic din Chişinău”, cu racordarea la normele legale privind reglementarea rolului fondatorului şi al administratorului, delimitarea responsabilităţilor în realizarea obiectivului prioritar şi specific, în vederea protejării şi conservării biodiversităţii.

________________________________

²³ Regulamentele-cadru ale parcurilor naţionale, monumentelor naturii, rezervaţiilor de resurse şi rezervaţiilor biosferei, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.782 din 03.08.2000; Regulamentul-cadru cu privire la ariile cu management multifuncţional, Regulamentul-cadru cu privire la rezervaţiile naturale, Regulamentul-cadru cu privire la rezervaţiile peisagistice şi Regulamentul-cadru cu privire la monumentele de arhitectură peisajeră, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.784 din 03.08.2000; Regulamentul-cadru cu privire la grădinile botanice, Regulamentul-cadru cu privire la grădinile dendrologice, Regulamentul-cadru cu privire la grădinile zoologice, Regulamentul-cadru cu privire la rezervaţiile ştiinţifice, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.785 din 03.08.2000.

²⁴ Art.15 lit.b) şi lit.c) din Legea nr.1538-XIII din 25.02.1998.

²⁵ Legea nr.1538-XIII din 25.02.1998.

²⁶ Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei “Moldsilva”, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acesteia, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.150 din 02.03.2010.

²⁷ Legea nr.1538-XIII din 25.02.1998; Regulamentul-cadru cu privire la grădinile dendrologice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.785 din 03.08.2000.

²⁸ Ordinul nr.1052/2014 al Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice din România “Privind aprobarea Metodologiei de atribuire în administrare şi custodie a ariilor naturale protejate”, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.523 din 14.07.2014.

²⁹ Evaluating Effectiveness a framework for assessing management effectiveness of protected areas 2nd Edition, World Commission on Protected Areas Best Practice Protected Area Guidelines Series No.14.

³⁰ Hotărîrea Parlamentului nr.605-XV din 02.11.2001 “Privind aprobarea Concepţiei politicii de mediu a Republicii Moldova”.

³¹ Hotărîrea Parlamentului nr.112-XV din 27.04.2001.

³² https://www.gov.uk/government/publications/payments-for-ecosystem-services-pes-best-practice-guide , https://www.cbd.int/financial/pes.shtml , Guidelines for Protected Area Managers, Financing Protected Areas Task Force of the World Commission on Protected Areas (WCPA) of IUCN, in collaboration with the Economics Unit of IUCN (2000). Financing Protected Areas. IUCN, Gland, Switzerland and Cambridge, UK ( http://cmsdata.iucn.org/downloads/pag_005.pdf).

³³ Sustainable Financing of Protected Areas: A global review of challenges and options. IUCN, Gland, Switzerland and Cambridge, Emerton, L., Bishop, J. and Thomas, L. (2006).

III. Pentru o bună coordonare a activităţilor specifice de conservare şi dezvoltare durabilă a ariilor protejate, se impune necesitatea elaborării şi implementării unor planuri de management.

În scopul asigurării conservării biodiversităţii şi stării de echilibru a naturii, ţinînd cont că resursele acestora sînt deosebit de valoroase, fiind de importanţă naţională, ariile protejate trebuie administrate eficient, avînd ca scop conservarea lor pentru generaţiile viitoare.

Administrarea ariilor protejate reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru asigurarea regimului special de protecţie şi conservare instituit. Indiferent de sistemul de administrare şi chiar de cel de decizie, managementul unei arii protejate este elementul-cheie în atingerea scopului pentru care s-au desemnat acestea şi se realizează de către administraţii special constituite sau de AAPL.

În acest context, verificările auditului au constatat că, deşi AAPL, în condiţiile legislaţiei în vigoare, sînt responsabile de gestionarea unor arii protejate cu terenurile aferente, deţinători de terenuri în a căror administrare se află, autorităţile locale nu cunosc motivele specifice de ce au fost desemnate anumite zone drept arii protejate, precum şi teritoriul aferent acestora. În opinia auditului, aceste circumstanţe determină riscul de nerealizare a scopului şi obiectivelor legale de protejare şi conservare a unor elemente valoroase ale naturii.

Totodată, AAPL nu sînt preocupate de asigurarea unei administrări eficiente şi nu dispun de măsuri speciale de management sau monitorizare pentru a asigura conservarea elementelor naturale reprezentative şi rare specifice zonei protejate.

Astfel, auditul a constatat că, la administrarea monumentelor naturii geologice şi paleontologice “Defileul Trinca” şi peştera carstică “Emil Racoviţă”, AAPL nu întreprind măsuri necesare pentru reducerea impactului activităţilor umane în cadrul acestor arii protejate, hotarele nefiind marcate în natură cu borne.

În cazul “Defileului Trinca”, ca rezultat al ieşirii la faţa locului, echipa de audit, de comun cu reprezentanţii Inspecţiei Ecologice Edineţ, au stabilit extrageri de resurse naturale, care au efect distructiv şi degradant asupra monumentului, generînd pierderea caracteristicilor geologice ale acestuia. Conform informaţiilor Ministerului Mediului, pînă în anul 2012, urmare a extragerilor ilegale a zăcămintelor minerale de calcar din preajma defileului, volumul total de substanţe extrase a constituit 620 mii m³, astfel mediului înconjurător fiindu-i cauzate prejudicii în valoare de 77,1 mil.lei, pe cînd amenzile aplicate (pentru toate cazurile de încălcare a legislaţiei de mediu) au constituit, pentru anul respectiv, doar 17,8 mii lei.

În acelaşi timp, conform investigaţiilor realizate de Centrul de Sănătate Publică din raionul Edineţ, la solicitarea auditului, ca rezultat al activităţilor de ardere a pietrei de calcar extrase în această regiune, probele de sol nu corespund normativelor privind concentraţia de cloruri şi de amoniac, ceea ce are efect negativ asupra mediului înconjurător.

Imagini realizate de audit.

Cu referire la acest aspect, Inspecţia Ecologică Edineţ a informat şi prezentat probe privind întreprinderea unor măsuri. Astfel, pentru contracararea activităţilor ilicite de dobîndire a pietrei de calcar şi arderea ei în cuptoare pentru producerea varului, în anul 2013, de comun cu un agent economic, a fost elaborat un proiect cu tema “Ameliorarea stării monumentului naturii Defileul Trinca ca urmare a factorului antropogen” şi aprobat cu finanţarea din sursele Fondului ecologic local în sumă de 74,4 mii lei.

În acest context, auditul menţionează că, deşi proiectul prevedea activităţi de nivelare a gropilor de var, de evacuare a deşeurilor şi a cisternelor, de restabilire a terenului şi de blocare a căilor de acces spre carieră, urmare a deplasării echipei de audit în teren a fost stabilit că deşeurile şi cisternele nu au fost evacuate, iar terenul nu a fost restabilit. Astfel, resursele financiare alocate au fost utilizate neconform şi ineficient, scopul propus nefiind atins.

De asemenea, Inspecţia Ecologică Edineţ a prezentat date privind verificările realizate în anul 2015 de către Inspectoratul General al Poliţiei, Direcţia generală securitate publică, care au stabilit “că extragerea calcarului, precum şi arderea acestuia în scopul producerii şi comercializării varului se efectuează de către unii locuitori ai satului Trinca în aria “Defileul Trinca””, ceea ce denotă că în această zonă protejată se continuă extragerea ilegală a substanţelor minerale, fapt ce influenţează negativ asupra mediului.

Cît priveşte monitorizarea şi controlul ecologic de stat, auditul menţionează că nu în toate cazurile organele responsabile stabilesc şi/sau determină gradul şi impactul de “degradare” al ariilor protejate, precum şi nu identifică cauzele acestor degradări. Astfel, la solicitarea auditului, Inspectoratul Ecologic de Stat a informat că în anul 2014 a întocmit 44 de procese-verbale aferente verificărilor ariilor protejate, cu încasarea amenzilor în sumă de 8,6 mii lei şi a prejudiciilor de 8,4 mii lei.

Rezultat al ieşirilor în teren a ecihpei de audit, s-a stabilit că în cadrul inspecţiilor ecologice teritoriale nu au fost identificate activităţi suficiente şi necesare unei inventarieri a stării ecologice a ariilor protejate şi realizarea măsurilor de prevenire şi reducere a riscurilor cu impact negativ asupra acestor zone.

Auditul relevă că, în cazul monumentului naturii geologic şi paleontologic “Defileul Trinca”, datele privind amenzile aplicate (12,8 mii lei) şi stabilirea acestora în cazul încălcării regimului de protecţie a ariei protejate nu asigură reabilitarea ecosistemelor afectate, or valoarea prejudiciilor (77,1 mil.lei) este mult mai semnificativă decît amenzile aplicate.

Această problemă a fost redată în Strategia privind diversitatea biologică şi Planul de acţiuni pentru implementarea acestei strategii a prevăzut elaborarea modificărilor şi completărilor la Codul contravenţional şi Codul penal privind înăsprirea amenzilor şi sancţiunilor pentru încălcarea legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, de către Ministerul Mediului şi Agenţia “Moldsilva”, cu termenul de realizare pînă în anul 2020.

Ţinînd cont că gestionarea ariilor protejate este un proces complex, auditul specifică asupra rolului decisiv al administraţiilor în asigurarea unui management eficient, prin menţinerea sistemului ariilor respective, protecţia şi conservarea capitalului natural şi asigurarea unei dezvoltări durabile.

De menţionat că, în procesul de administrare a rezervaţiilor ştiinţifice, există contradicţii între reglementările privind rolul acestora, care constă în efectuarea de cercetări ştiinţifice, educare şi instruire ecologică a populaţiei, cu statutul administratorilor de întreprinderi de stat, care au scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.

Managementul rezervaţiilor ştiinţifice auditate realizează activităţile în baza unor planuri de activitate secţionate, punînd accent prioritar doar pe aspectele de ordin tehnic şi economic, şi mai puţin ecologic, administrarea fiind neunitară şi neintegrală.

Astfel, cele relatate relevă că instituţiile implicate în administrarea ariilor protejate nu dispun de planuri organizatorice de activitate ce ar asigura scopul legal de conservare şi protecţie a spaţiilor naturale, cu elemente reprezentative şi rare, desemnate prin reglementări, condiţie ce nu asigură durabilitatea ariilor protejate şi gestionarea eficientă a acestora.

Auditul menţionează asupra lipsei unor documente strategice ale managementului ariilor protejate, fapt ce face dificilă anticiparea problemelor şi a ameninţărilor asupra acestor zone, iar activităţile necesare conservării şi dezvoltării lor nu sînt însoţite de o planificare detaliată şi cu obiective clar stabilite.

Verificările auditului la unele administraţii ale ariilor protejate au stabilit că planurile de activitate nu exprimă clar scopul ariei protejate, mecanismele necesare pentru atingerea scopului şi obiectivelor ce urmează a fi realizate.

În acest sens, bunele practici³⁴ stabilesc că obiectivele de management ale ariilor protejate urmează a fi formulate şi realizate de o manieră proactivă, pentru a face faţă complexităţii, iar planul de management reprezintă un real ajutor în elaborarea scopurilor care trebuie atinse şi care identifică modul de îndeplinire a acestora.

Totodată, conform informaţiilor Ministerului Mediului, la elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului şi a planurilor de urbanism, de regulă, AAPL nu includ prevederi privind gestionarea terenurilor cu arii protejate.

Participarea permanentă şi efectivă a comunităţilor locale şi participarea factorilor interesaţi relevanţi în procesul de management al ariilor protejate sînt unele din obiectivele Strategiei privind diversitatea biologică³⁵.

În conformitate cu acest document strategic, AAPL le revine un rol important în implementarea managementului ecologic, acestea fiind responsabile de aplicarea măsurilor de pază şi protecţie, de refacere şi reconstrucţie ecologică a obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat specificate.

Rezultat al verificărilor ariilor protejate, cu deplasarea în teren şi comunicarea cu unii reprezentanţi ai comunităţilor locale din imediata apropiere a acestora, auditul denotă informarea şi implicarea insuficientă a părţilor interesate în procesul de protecţie a ariilor protejate, fiind necesară o conlucrare mai constructivă între populaţie şi administraţia ariilor protejate.

Participarea activă a populaţiei la asigurarea protecţiei ariilor protejate este un criteriu important pentru soluţionarea problemelor din domeniu, dat fiind că educaţia şi informarea cetăţenilor sînt esenţiale în obţinerea rezultatelor scontate.

Datele şi informaţiile analizate de către audit nu au stabilit o participare publică stabilă şi continuă, aceasta reprezentînd un instrument sigur şi important, bazat pe credinţa fundamentală că publicul informat, la nivel de partener, va ajuta managerii şi factorii de decizie ai ariilor protejate să facă alegeri mai bune în procesul de gestiune al acestora, or excluderea comunităţilor locale din procesul de decizie nu generează soluţii acceptabile de lungă durată³⁶

În scopul informării şi conştientizării populaţiei privind importanţa protecţiei şi conservării diversităţii biologice, Ministerul Mediului a iniţiat în anul 2015 acţiunea “Caravana Biodiversităţii”, care are drept scop informarea şi conştientizarea publicului larg, autorităţilor locale, locuitorilor oraşelor şi satelor, elevilor, studenţilor, societăţii civile, cu problemele ce ţin de conservarea biodiversităţii, asigurarea securităţii biologice, crearea Reţelei Ecologice în Republica Moldova ş.a.

Cele expuse denotă că nespecificarea exhaustivă în normele legale a responsabilităţilor autorităţilor centrale, AAPL şi administraţiilor ariilor protejate determină riscuri sporite de neasigurare a conservării şi păstrării acestor resurse pentru generaţiile viitoare.

Recomandări Ministerului Mediului:

6. La elaborarea proiectului de Lege privind fondul ariilor naturale protejate de stat, să se stabilească responsabilităţile părţilor implicate în administrarea ariilor protejate, inclusiv de elaborare şi aprobare a planurilor de management pentru toate categoriile de arii protejate, care să conţină indicatori de performanţă cuantificaţi, ce ar permite evaluarea eficienţei manageriale.

7. Să elaboreze şi să aprobe un plan de măsuri privind intensificarea monitorizării şi controlului asupra conformităţii respectării normelor specifice de creare şi funcţionare a fondului ariilor naturale protejate de stat de către instituţiile din subordine.

8. Să solicite de la AAPL includerea prevederilor privind gestionarea durabilă a terenurilor ariilor protejate în planurile de amenajare a teritoriului şi în planurile de urbanism.

9. Să stabilească, în planurile de activitate, măsurile, activităţile, responsabilii şi termenele de realizare privind sensibilizarea şi informarea populaţiei în domeniul ariilor protejate, de către instituţiile teritoriale subordonate, de comun cu AAPL în a căror administrare se află ariile protejate.

Recomandări Primăriei municipiului Chişinău, Primăriei s.Trinca, r-nul Edineţ şi Primăriei s.Criva, r-nul Briceni:

10. Să elaboreze şi să aprobe un plan de măsuri privind paza şi protecţia ariilor protejate în a căror administrare se află, cu stabilirea responsabililor de asigurarea conservării şi protecţiei elementelor naturale aferente.

________________________________

³⁴ Guidelines for Protected Areas Legislation, IUCN Environmental Policy and Law, Paper No. 81, 2011.

³⁵ Hotărîrea Guvernului nr.274 din 18.05.2015.

³⁶ Evaluating Effectiveness a framework for assessing management effectiveness of protected areas 2^nd Edition, World Commission on Protected Areas Best Practice Protected Area Guidelines Series No.14.

IV. Cadrul juridic incert şi lipsa de resurse necesare au determinat nerealizarea competenţelor de creare şi ţinere a Cadastrului de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat.

Conform prevederilor legale³⁷, obiectele şi complexele din fondul ariilor naturale protejate de stat fac parte din fondul funciar al Republicii Moldova şi se folosesc pentru: protecţia celor mai reprezentative arii naturale; păstrarea genofondului; conservarea biodiversităţii; păstrarea aspectului natural al peisajului geografic; protecţia căilor de migraţie şi a locurilor de reproducere; efectuarea de cercetări ştiinţifice; monitorizarea ariilor naturale protejate; educarea ecologică, culturală, estetică şi recrearea cetăţenilor.

Cadrul juridic ce stabileşte sistemul instituţional al creării şi ţinerii Cadastrului obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat este incert, astfel încît atribuţiile în acest sens ale unor autorităţi centrale de specialitate nu corespund actelor normative³⁸ ce stabilesc rolul, competenţele, capacităţile, resursele umane şi tehnice, ceea ce, ca rezultat, au determinat necrearea şi nedeţinerea acestuia. Reglementările privind sistemul instituţional al Cadastrului obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat sînt prezentate în Anexa nr.4 la prezentul Raport.

În scopul coordonării lucrărilor de întocmire a Cadastrului obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat³⁹, sistematizării informaţiei cadastrale, responsabilizării autorităţilor publice de toate nivelurile şi stabilirii surselor posibile de finanţare a lucrărilor de ţinere a acestui cadastru, a fost aprobat Regulamentul Cadastrului obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat⁴⁰. Astfel, competenţa de organizare, coordonare şi control al modului de executare şi calitate a lucrărilor cadastrale la nivel republican şi de ţinere a Cadastrului obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat a fost atribuită Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru şi Ministerului Mediului, ultimul neavînd competenţele necesare realizării acestei atribuţii.

Totodată, auditul denotă că obiectivele şi obligaţiunile prevăzute în actele normative, care au fost în vigoare pentru perioada 1997–2012⁴¹, au rămas nerealizate. Astfel, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru nu a organizat şi nu a coordonat lucrările de creare a Cadastrului Naţional, inclusiv a cadastrului de specialitate al ariilor protejate de stat aprobate legal⁴², cu stabilirea dreptului juridic, asigurarea cartografo-geodezică a cadastrelor, crearea hărţilor electronice şi a sistemelor geoinformaţionale, a băncilor de date cadastrale descriptive şi cifrice.

Odată cu abrogarea în octombrie 2012 a Hotărîrii Guvernului nr.794 din 19.08.1997 “Cu privire la aprobarea Concepţiei sistemului Cadastrului Naţional”, se denotă lipsa de politici şi acte normative care ar reglementa exhaustiv crearea şi ţinerea unificată a cadastrelor de specialitate.

Astfel, pînă în prezent (01.06.2015) nu a fost creat Cadastrul Naţional ce ar include date despre proprietăţile funciare, obiectele imobiliare amplasate pe teritoriile ariilor protejate şi drepturile juridice asupra lor.

Totodată, în condiţiile în care Ministerul Mediului nu are capacităţi instituţionale, resurse financiare şi umane necesare pentru efectuarea lucrărilor cadastrale, pentru terenurile aferente ariilor protejate nu a fost realizat Programul de delimitare a terenurilor proprietate publică⁴³ şi nu a fost efectuată delimitarea şi înregistrarea acestora. Programul urma să fie realizat în perioada 2008-2009, responsabilă fiind ARFC, iar autorităţile publice centrale – de perfectarea şi prezentarea listelor terenurilor proprietate publică, iar de comun cu cele locale urmau să coordoneze şi să aprobe aceste lucrări.

Potrivit explicaţiilor autorităţilor publice implicate (Ministerul Mediului, ARFC), principala cauză de neexecutare a acestui Program este lipsa de mijloace financiare necesare pentru executarea lucrărilor cadastrale din cauza tarifelor exagerate stabilite de ARFC. Astfel, potrivit informaţiei prezentate de Ministerul Mediului, costul înregistrării unui hectar de arie protejată este egal cu 20,0 mii lei, iar potrivit cadrului legal suprafaţa totală a ariilor protejate constituie 194,5 mii ha, în acest sens auditului nefiindu-i prezentat un calcul bine determinat referitor la mijloacele financiare necesare pentru delimitarea terenurilor aferente ariilor protejate şi înregistrarea lor în Registrul bunurilor imobile.

Urmare a ieşirilor la faţa locului, auditul a constatat că terenurile unor arii protejate nu sînt înregistrate integral în Registrul bunurilor imobile, şi anume:

1) monumentul naturii hidrologic “Ecosistemul acvatic La Moară” com.Recea, r-nul Rîşcani, deţinător funciar fiind Primăria com.Recea. Conform datelor Institutului de Ecologie şi Geografie, această arie protejată are un teren aferent de 42,0 ha. Totodată, potrivit planului geometric al bunului imobil prezentat de către deţinătorul funciar, terenul aferent acesteia are suprafaţa de 11,26 ha, sau de 4 ori mai mică decît suprafaţa aprobată de lege. Primăria a motivat această diferenţă prin: “înregistrarea suprafeţei aferente doar oglinzii apei ecosistemului şi nu toată aria protejată conform normei legale”. Astfel, AAPL nu au asigurat paza şi protecţia corespunzătoare a acestei arii protejate, nefiind marcată corespunzător zona de protecţie, la 03.06.2015 fiind vizualizate gunoişti sporadice şi păşunatul ilegal;

2) o situaţie similară s-a constatat şi în cazul Rezervaţiei ştiinţifice “Pădurea Domnească”, care potrivit cadrului legal deţine terenul aferent de 6032,0 ha, în timp ce conform datelor Î.S. “Rezervaţia naturală Pădurea Domnească”, suprafaţa acestuia constituie 5675,6 ha, sau cu 356,4 ha mai puţin. De menţionat că dreptul juridic asupra terenului acestei arii protejate nu este înregistrat;

3) cu referire la Grădina Dendrologică din Chişinău, se relevă că, potrivit normelor legale, suprafaţa terenului acesteia constituie 83 ha, în timp ce în Registrul bunurilor imobile sînt înregistrate 76,6 ha.

Rezultat al vizitei la faţa locului a echipei de audit de comun cu reprezentanţii Agenţiei Ecologice Chişinău, în zona de protecţie a ariei protejate menţionate au fost observate construcţii legate solid de pămînt, precum şi derularea unor lucrări de construcţie nelegate de destinaţia ariei protejate, ceea ce contravine cadrului normativ⁴⁴.

În aceste condiţii, Inspectoratul Ecologic de Stat, la solicitarea auditului, nu a informat despre impactul acestor construcţii şi lucrări asupra mediului, precum şi dacă acestea afectează sau nu regimul de protecţie al ariei protejate respective.

Potrivit deciziei din 03.06.2014, Consiliul municipal Chişinău a precizat hotarele şi suprafaţa lotului (77,809 ha) Î.M. “Parcul dendrologic din Chişinău”, precum şi exproprierea bunului imobil (casă de locuit individuală – 93,2 m², construcţie accesorie – 35,7m²) amplasat pe o suprafaţă de 0,162 ha.

În acest sens, s-a creat un litigiu privind anularea deciziei menţionate, procesul fiind pe rol. Situaţiile constatate de audit determină indici de neasigurare a integrităţii ariei protejate şi riscul de înstrăinare a 0,162 ha din terenul Grădinii dendrologice din Chişinău.

Totodată, conform informaţiilor prezentate de către Primăria mun.Chişinău, Î.M. “Parcul dendrologic din Chişinău” utilizează terenul în limitele hotarelor stabilite de 77,809 ha, cu excepţia terenului cu suprafaţa de 0,0674 ha ocupat ilegal de către un agent economic. În acest context, Primăria mun.Chişinău a solicitat de la unele servicii abilitate întreprinderea unor măsuri privind soluţionarea problemelor constatate, însă acestea nu au dat rezultat.

4) Î.S. “Rezervaţia naturală Codrii” în anul 2014 a iniţiat procedura de delimitare a terenurilor ariei protejate cu suprafaţa de 5171,14 ha, sau cu 5,86 ha mai puţin decît prevede cadrul legal (5177,0 ha). Totodată, conform informaţiilor prezentate echipei de audit, în acelaşi an au fost înregistrate 3,83 ha, ceea ce constituie 0,07% din suprafaţa totală a Rezervaţiei “Codrii”.

Potrivit Strategiei privind diversitatea biologică, au fost prevăzute spre realizare acţiuni de elaborare a Cadastrului obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat pînă anul 2019, autorităţile responsabile fiind Academia de Ştiinţe a Moldovei, Ministerul Mediului, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru şi Agenţia “Moldsilva”.

Reieşind din cele expuse, se concluzionează că autorităţile implicate nu au asigurat o evidenţă conformă a ariilor protejate, precum şi delimitarea şi înregistrarea terenurilor aferente acestora, nefiind evaluat necesarul mijloacelor financiare în acest scop şi ca rezultat nu au fost întreprinse măsuri în vederea asigurării protecţiei corespunzătoare a lor. Ca urmare, situaţia expusă determină indici de neasigurare a integrităţii patrimoniului naţional aferent ariilor protejate.

Recomandări Ministerului Mediului, Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, Agenţiei “Moldsilva”, de comun cu AAPL şi administraţiile ariilor protejate:

11. Să elaboreze şi să aprobe planuri de măsuri interconectate pe sistem, ce ar stabili activităţi, termene, mecanisme şi responsabilităţi, ţinînd cont de rolul şi împuternicirile atribuite, în vederea delimitării şi înregistrării integrale a terenurilor aferente fondului ariilor naturale protejate de stat, cu asigurarea creării Cadastrului ariilor naturale protejate de stat.

________________________________

³⁷ Art.2 din Codul funciar nr.828 din 25.12.1991; art.8. din Legea nr.1538-XIII din 25.02.1998.

³⁸ Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acestuia, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.847 din 18.12.2009.

³⁹ Potrivit Hotărîrii Guvernului nr.414 din 02.05.2000 “Privind aprobarea Regulamentului Cadastrului obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat”, cadastrul reprezintă un sistem unitar autonom şi obligatoriu de evidenţă, care realizează descrierea şi marcarea pe hărţi şi planuri topografice a tuturor terenurilor din complexele cuprinse în fondul ariilor naturale protejate de stat.

⁴⁰ Aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.414 din 02.05.2000.

⁴¹ Hotărîrea Guvernului nr.794 din 19.08.1997 “Cu privire la aprobarea Concepţiei sistemului Cadastrului Naţional”.

⁴² Legea nr.1538-XIII din 25.02.1998.

⁴³ Hotărîrea Guvernului nr.1528 din 29.12.2007 “Despre aprobarea Programului de delimitare a terenurilor proprietate publică”.

⁴⁴ Pct.23 din Anexa nr.2 “Regulamentul-cadru cu privire la grădinile dendrologice” la Hotărîrea Guvernului nr.785 din 03.08.2000.

CONCLUZIE GENERALĂ

Rolul important al ariilor protejate în diminuarea efectelor ameninţărilor asupra biodiversităţii creşte interesul internaţional faţă de protejarea acestei categorii a patrimoniului natural. Deşi Republica Moldova a realizat unele progrese privind protecţia ariilor naturale, cadrul juridic naţional necesită o revizuire şi adaptare la normele internaţionale pentru a răspunde provocărilor din domeniu.

Totodată, pentru eficientizarea sistemului instituţional şi a managementului durabil al ariilor protejate, se impune necesitatea unei delimitări clare a funcţiilor aferente realizării activităţilor la toate etapele proceselor de organizare, planificare, realizare, monitorizare şi control.

Neelaborarea şi necrearea Cadastrului obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat, care ar asigura evidenţa şi dreptul juridic asupra acestora, determină indici de neasigurare a integrităţii patrimoniului naţional natural.

În contextul în care sporesc ameninţările asupra ariilor protejate, devine stringentă consolidarea eforturilor responsabililor şi creşterea gradului de conştientizare şi educare a societăţii, măsurile de conservare, protecţie şi bună guvernare urmînd a fi fundamentate prin elaborarea şi implementarea planurilor de management.

Nerealizarea activităţilor de conservare şi protecţie a ariilor protejate poate spori riscul de dispariţie, distrugere şi degradare iremediabilă a acestora, prin ce nu vom asigura păstrarea patrimoniului natural pentru generaţiile viitoare.