Hotărîre nr.32 din 10.11.97 privind controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului şi Federaţiei Generale a Sindicatelor din Republica Moldova nr.178 din 27 februarie 1997 "Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la condiţiile de muncă prin cumul"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE privind controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului şi Federaţiei Generale a Sindicatelor din Republica Moldova nr. 178 din 27 februarie 1997 "Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la condiţiile de muncă prin cumul" Nr.32 din 10.11.97 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.77-78/34 din 27.11.1997 * * * În numele Republicii Moldova Curtea Constituţională în componenţa: Gheorghe SUSARENCO - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător Nicolae OSMOCHESCU - judecător-raportor Ion VASILATI - judecător cu participarea doamnei Ludmila Zadorojnîi, grefier, domnilor Vasile Nedelciuc şi Valeriu Matei, deputaţi în Parlament, domnilor Valerian Revenco, viceministru al muncii, protecţiei sociale şi familiei, şi Sergiu Sainciuc, şef Direcţie principală salarizare, organizare a muncii şi studiere a nivelului de trai din acelaşi minister, reprezentanţii Guvernului, conducîndu-se de dispoziţiile art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul cu privire la controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului şi Federaţiei Generale a Sindicatelor din Republica Moldova nr. 178 din27 februarie 1997 "Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la condiţiile de muncă prin cumul". Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea domnilor Vasile Nedelciuc, Alexandru Moşanu şi Valeriu Matei, deputaţi în Parlament, acceptată spre examinare în fond şi inclusă în ordinea de zi prin decizia Curţii Constituţionale din 29 septembrie 1997. Examinînd lucrările dosarului, audiind raportul prezentat de judecătorul-raportor şi argumentele expuse de părţi în şedinţă şi luînd act de poziţiile oficiale ale Preşedintelui Republicii, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi Ministerului Justiţiei, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: Prin Hotărîrea Guvernului şi a Federaţiei Generale a Sindicatelor din Repblica Moldova nr. 178 din 27 februarie 1997 a fost aprobat Regulamentul cu privire la condiţiile de muncă prin cumul. Autorii sesizării afirmă că în baza art. 72 lit. j) din Constituţie regimul general privind raporturile de muncă ale salariaţilor ce prestează munca prin cumul se stabileşte prin lege. Reglementarea acestor raporturi juridice prin Hotărîrea Guvernului contravine, în opinia autorilor sesizării, principiului separării puterilor în stat şi, ca urmare, ea este neconstituţională. Potrivit dispoziţiilor Constituţiei, Guvernul este abilitat să adopte hotărîri şi dispoziţii în scopul organizării executării legilor (art. 102 alin. (2)). În domeniul muncii şi salarizării Guvernul, în baza art. 14 din Legea cu privire la Guvern (adoptată la 31 mai 1990 cu modificările şi completările operate ulterior), are împuternicirea de a promova politica în domeniul utilizării forţei de muncă, al muncii şi salarizării, de a lua măsuri în vederea perfecţionării lor, precum şi de a elabora sistemul de pregătire, reciclare şi perfecţionare a cadrelor, de a asigura transpunerea lui în viaţă. Prin Legea nr. 878-XII din 21 ianuarie 1992 "Privind utilizarea forţei de muncă" (completată şi modificată prin Legea nr. 119-XIII din 26 mai 1994 şi Legea nr. 640-XIII din 10 noiembrie 1995) s-au stabilit bazele juridice, economice şi organizatorice ale sistemului de garanţii sociale în scopul realizării politicii de stat privind utilizarea forţei de muncă. Ca urmare, în domeniul muncii şi al salarizării Guvernului îi revine sarcina de a accepta, promova şi realiza aceste principii fundamentale ale sistemului de garanţii sociale prin adoptarea hotărîrilor corespunzătoare, care, însă, nu pot cuprinde reglementări juridice general obligatorii ale muncii cumularzilor. Principiul unităţii şi diferenţierii, specific legislaţiei muncii, impune divizarea normelor de drept din domeniul dreptului muncii în norme generale şi speciale. Normele speciale, fiind în consens cu normele generale, stipulează şi concretizează caracterul specific al muncii prestate şi trăsăturile distincte ale contractelor de muncă, prevăzute pentru diferite categorii de salariaţi, inclusiv pentru cumularzi. Art. 260 alin. 3 din Codul muncii (în redacţia Legiinr. 1315-XII din 2 martie 1993) prevede că relaţiile de muncă ale cumularzilor cu înreprinderea, instituţia sau organizaţia, avînd un caracter specific, se stabilesc prin norme speciale de reglementare juridică. Fiind adoptată anterior intrării în vigoare a Constituţiei Republilcii Moldova, norma din Codul muncii, invocată de autorii sesizării, nu prevede organul abilitat cu adoptarea actelor normative în domeniul respectiv. Pentru soluţionarea acestei chestiuni Curtea Constituţională consideră că în sistemul dreptului muncii, atît normele generale, care au putere juridică asupra tuturor angajaţilor, cît şi normele speciale ("Norme speciale de reglementare juridică" în redacţia art. 260 din Codul muncii) au incidenţă asupra diferitelor categorii de angajaţi (inclusiv asupra cumularzilor), nu pot fi determinate de acte normative inferioare legii. Regimul general privind raporturile de muncă ale cumularzilor cuprinde norme juridice ce se referă la încheierea contractului de muncă, durata zilei de muncă, retribuirea muncii, concediu. Aceste norme juridice, ce au o natură general-obligatorie, cu caracter coercitiv se caractertizează prin faptul că sînt adoptate numai de o autoritate publică centrală. Normele vizate au calitatea şi puterea unei legi, cuprinzînd toate categoriile de salariaţi, indiferent de ramura economiei naţionale unde activează (bugetară, productivă ori de deservire), indiferent de forma de proprietate a agenţilor economici. Din cele menţionate Curtea Constituţională estimează că actul normativ adoptat de Guvern are un caracter organic, întrucît cuprinde în esenţă cadrul general al naşterii modificării şi încetării raportului de muncă, reglementări privind salariile, principii şi drepturi privind protecţia socială, cadrul general al jurisdicţiei muncii. Conform art. 6 din Constituţie puterile legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate. Parlamentului, ca unică autoritate legislativă a statului, în baza art. 60 din Constituţie, îi revine competenţa de a adopta legi constituţionale, organice sau ordinare. Art. 102 alin. (2) din Constituţie, dispoziţiile art. 14 din Legea cu privire la Guvern, precum şi cele din Codul muncii (art. 260) nu abilitează Guvernul cu reglementarea prin hotărîri a raporturilor juridice generale ale cumularzilor. Aprobînd actul normativ invocat, ce are putere de lege, Guvernul a încălcat principiul separării puterilor în stat. În baza celor expuse, conducîndu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) şi art. 140 din Constituţia Republicii Moldova, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Hotărîrea Guvernului şi a Federaţiei Generale a Sindicatelor din Republica Moldova nr. 178 din 27 februarie 1997 "Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la condiţiile de muncă prin cumul" este neconstituţională. 2. Prezenta Hotărîre intră în vigoare la data adoptării, este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova" în termen de 10 zile de la data adoptării. PREŞEDINTE Gheorghe SUSARENCO Chişinău, 10 noiembrie 1997. Nr. 32.