Hotărîre nr.35 din 10.10.2000 cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.894-XIV din 23 martie 2000 "Pentru modificarea şi completarea Codului electoral" şi a art. 86 din Codul electoral

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 894-XIV din 23 martie 2000 "Pentru modificarea şi completarea Codului electoral" * şi a art. 86 din Codul electoral ** Nr.35 din 10.10.2000 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.133-136/37 din 26.10.2000 * * * _________________ * M.O., 2000, nr. 59-62, art. 405. ** M.O., 1997, nr. 81, art. 667. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător-raportor Constantin LOZOVANU - judecător Gheorghe SUSARENCO - judecător-raportor Ion VASILATI - judecător cu participarea grefierului Aliona Balaban, reprezentantului Preşedintelui Republicii Moldova Mihai Petrachi, deputatului în Parlament Ion Morei, autorul sesizării, reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională Ion Creangă, în prezenţa vicepreşedintelui Comisiei Electorale Centrale Nicolae Televco, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) şi art. 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţa plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 894-XIV din 23 martie 2000 "Pentru modificarea şi completarea Codului electoral" şi a art. 86 din Codul electoral. Temei pentru examinarea dosarului au servit sesizările Preşedintelui Republicii Moldova şi deputatului în Parlament Ion Morei, depuse la 25 mai 2000 şi 6 iunie 2000 în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Prin decizia Curţii Constituţionale din 22 iunie 2000 sesizările au fost acceptate pentru examinare în fond, conexate într-un dosar şi înscrise în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare a sesizărilor Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului şi Comisiei Electorale Centrale. Examinînd materialele dosarului şi audiind informaţia judecătorilor-raportori, argumentele autorilor sesizărilor şi ale reprezentanţilor Preşedintelui şi Parlamentului, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: 1. La 23 martie 2000 Parlamentul a adoptat Legea organică nr. 894-XIV "Pentru modificarea şi completarea Codului electoral", care reglementează modul de formare a Comisiei Electorale Centrale şi de alegere a preşedintelui acesteia, dreptul partidelor politice de a participa la alegeri, modul de organizare a agitaţiei electorale, stabileşte un nou prag de reprezentare în Parlament. 2. În sesizările Preşedintelui Republicii Moldova şi deputatului în Parlament Ion Morei ce susţine că prevederile pct. 11, 14 şi 22 din articolul unic al Legii nr. 894-XIV, prin care au fost modificate art. 41 alin.(2) lit. a), art. 47 alin. (2)-(8), precum şi art. 86 din Codul electoral, contravin dispoziţiilor art. 6, 16, 21, 32, 34, 38, 39 şi 41 din Constituţie, deoarece prin acestea se aduce atingere drepturilor cetăţenilor de a alege şi de a fi aleşi, dreptului de asociere în partide şi în alte organizaţii social-politice şi se îngrădeşte accesul cetăţenilor la informaţie. Prin sesizarea Preşedintelui Republicii Moldova Curtea Constituţională a fost solicitată să se pronunţe şi asupra prevederilor pct. 3 şi 4 din Legea sus-menţionată, care stabilesc modul de formare a Comisiei Electorale Centrale şi de alegere a preşedintelui acesteia. 3. Art. 41 din Constituţie prevede că cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, participă la alegeri şi sînt egale în faţa legii. Potrivit art. 41 alin. (2) lit. a) din Codul electoral, dreptul de a desemna candidaţi pentru alegeri, în cazul în care întrunesc toate condiţiile stabilite, îl au numai partidele şi alte organizaţii social-politice înregistrate în modul stabilit, cu doi ani înainte de fixarea datei alegerilor. Astfel, unele partide şi organizaţii social-politice, înregistrate în modul stabilit - în conformitate cu statutele (regulamentele) lor şi cu legislaţia în vigoare, dar care nu au împlinit 2 ani de la înregistrare, nu au posibilitatea să desemneze candidaţi pentru alegeri. Prin Hotărîrea nr. 3 din 29 ianuarie 1999*** Curtea Constituţională a relevat că legislativul a consfinţit principiul pluralismului politic, proclamat în art. 1 alin.(3) din Constituţie, şi a stabilit în linii generale regimul juridic al partidelor şi funcţiile lor principale, apreciind, totodată, că partidele politice nu sînt altceva decît organizaţii benevole şi stabile ale unei anumite părţi a societăţii, create în baza comunităţii de interese, convingeri şi scopuri, care activează pe principii democratice şi care îşi propun să cucerească în mod paşnic şi prin mijloace constituţionale puterea de stat şi să influenţeze în mod hotărîtor exercitarea ei. ________________ *** M.O., 1999, nr. 16-18, art. 7. În opinia Curţii Constituţionale, prin art. 41 alin. (2) lit. a) din Codul electoral, modificat prin Legea nr. 894-XIV, se aduce atingere, pe de o parte, principiului egalităţii partidelor şi altor organizaţii social-politice în faţa legii, iar pe de altă parte, drepturilor cetăţenilor liber asociaţi de a-şi formula şi exprima liber voinţa politică prin desemnarea candidaţilor pentru alegeri. 4. În hotărîrile sale anterioare Curtea Constituţională a constatat deja că dreptul la informaţie este un drept fundamental al persoanei, deoarece dezvoltarea persoanei în societate, exercitarea libertăţilor prevăzute de Constituţie, inclusiv libertatea gîndirii, opiniei, creaţiei, a exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil, presupune şi posibilitatea de a se informa asupra vieţii sociale, politice, economice, ştiinţifice, culturale etc. Art. 34 din Constituţie dă expresie juridică accesului persoanei la orice informaţie de interes public. Conţinutul acestui drept cuprinde: dreptul persoanei de a fi informat prompt, corect şi clar asupra măsurilor preconizate sau luate de autorităţile publice; accesul liber la sursele de informare politică, ştiinţifico-tehnică, socială, culturală etc.; posibilitatea de a recepţiona personal şi în condiţii bune emisiunile radiofonice şi televizate; obligaţia autorităţilor publice de a asigura cadrul juridic necesar pentru difuzarea liberă şi amplă a informaţiei de orice natură. După cum a menţionat Curtea Constituţională în Hotărîrea nr. 19 din 16 iunie 1998*, Constituţia, prin art. 34 alin. (2), stabileşte şi obligaţii corelative puse în sarcina autorităţilor publice, care, potrivit competenţelor ce le revin, sînt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi problemelor de interes personal, favorizînd pluralismul în mass-media, obligînd mijloacele de informare publică, de stat şi private, să asigure informarea corectă a opiniei publice. Curtea a apreciat de asemenea că pentru asigurarea rolului statului de garant al dreptului persoanei la informare, acesta (statul), prin autoritatea sa legiuitoare, este în drept să stabilească, atît în baza art. 66 lit. r), cît şi în baza art. 107 alin. (2) din Constituţie, reguli generale de gestionare atît a sistemului public de emisie, cît şi a celui privat. ________________ * M.O., 1998, nr. 66-68, art. 28. În opinia Curţii Constituţionale, modificările operate prin Legea nr. 894-XIV la art. 47 alin. (2)-(8) din Codul electoral sînt conforme atît dispoziţiilor Constituţiei Republicii Moldova, cît şi celor ale Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale din 4 noiembrie 1950**, la care Republica Moldova este parte. _________________ ** M.O., 1997, nr. 54-55, art. 105. 5. În temeiul art. 6 din Constituţie, principiul fundamental aflat la baza organizării şi funcţionării statului este separaţia celor trei puteri: legislativă, executivă şi judecătorească. Exerciţiul lor armonios presupune că fiecare autoritate are un domeniu separat şi special, decupat în puterea publică, înzestrată cu arme defensive în raport cu celelalte puteri. Fiecare dintre aceste autorităţi este învestită cu prerogative strict delimitate, nici una dintre ele neavînd posibilitatea de a uzurpa atribuţiile celorlalte. Este adevărat că între organismele care exercită în mod exclusiv prerogativele unui anumit tip de putere există o întrepătrundere funcţională şi o colaborare, menită să asigure armonia procesului de conducere socială şi să preîntîmpine abuzul unei puteri faţă de altă putere. Apreciind principiul separaţiei puterilor ca un mecanism de verificare reciprocă între puteri şi de asigurare a unui echilibru funcţional între ele, Curtea Constituţională, prin Hotărîrea nr. 10 din 4 martie 1997***, a ajuns la concluzia că raţiunea ce stă la baza acestui echilibru este atît împiedicarea manifestării hegemoniei unei puteri constituţionale, a unui partid, a unui sindicat sau a unei clase sociale în detrimentul altora, cît şi evitarea încălcării ordinii constituţionale stabilite prin voinţa neviciată a poporului. __________________ *** M.O., 1997, nr. 18, art. 7. Modificînd art. 16 alin. (2) din Codul electoral în sensul că Preşedintele Republicii Moldova, Parlamentul şi Consiliul Superior al Magistraturii desemnează cîte trei membri ai Comisiei Electorale Centrale, legiuitorul a confirmat o dată în plus ataşamentul său faţă de principiul separaţiei puterilor în stat, consfinţit în art. 6 din Constituţia Republicii Moldova. Prevederea, introdusă prin aceeaşi modificare, potrivit căreia preşedintele Comisiei Electorale Centrale se desemnează de către Parlament din rîndul magistraţilor, se încadrează perfect, în opinia Curţii Constituţionale, în dispoziţiile art. 116 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili. 6. Conform art. 2 alin. (1) din Constituţie, suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Legea Supremă. Una din formele principale de exercitare de către popor a suveranităţii naţionale este, potrivit art. 38 din Constituţie, participarea la alegeri. Este de remarcat că procedurile electorale, aşa cum demonstrează practica internaţională şi cea naţională, sînt reglementate, de regulă, prin legi organice, şi nu în textul constituţiilor. Astfel, art. 72 alin. (3) lit. a) din Constituţie statuează că sistemul electoral se reglementează prin lege organică. Curtea Constituţională, prin Hotărîrea nr. 15 din 27 mai 1998**** , a stabilit că Parlamentul este unicul organ în măsură să adopte orice tip de scrutin sau modalitate de atribuire a mandatelor de deputat. Astfel, rămîne la discreţia organului legislativ să decidă care sistem electoral să fie aplicat: majoritar, proporţional sau mixt şi care să fie pragul electoral pentru concurenţi. În opinia Curţii Constituţionale, opţiunea pentru o variantă sau alta şi consfinţirea ei în legea electorală depinde de situaţia social-politică din ţară, de nivelul de dezvoltare a sistemului politic din societate. Alegerile constituie nu numai un mijloc de exercitare de către cetăţeni a drepturilor lor politice, consacrate de Constituţie, ci şi un mijloc de dotare a instituţiilor unui stat democratic cu o capacitate coerentă de expresie, pentru a face posibilă organizarea unor centre de decizie politică, eficiente şi în măsură să imprime activităţii de stat o orientare generală nefragmentată. Prin urmare, aplicarea sistemului electoral proporţional cu pragul de 6 la sută din numărul de voturi valabil exprimate în ansamblu pe ţară pentru partide, alte organizaţii social-politice şi blocuri electorale şi 3 la sută din voturile valabil exprimate în ansamblu pe ţară pentru candidaţii independenţi, după cum prevăd art. 86 şi 87 din Codul electoral, nu contravine Constituţiei. ___________________ **** M.O., 1998, nr. 54-55, art. 23. Instituirea pragului electoral este axată în principiu pe ideea că la guvernare trebuie să aibă acces partidele politice care se bucură de o anumită credibilitate în rîndul electoratului şi pe ideea maturităţii politice şi civice a candidaţilor independenţi, precum şi pe alte considerente ce ţin de contextul socio-politic concret. Statul este în drept să aplice, în condiţii legale, un anumit tip de scrutin, pornind de la nivelul dezvoltării sistemului politic al societăţii, de la problemele pe care şi le propune pentru soluţionare şi de la alte circumstanţe, aceasta fiind o chestiune de oportunitate politică. Pragul electoral stabilit pentru candidaţii independenţi nu îngrădeşte, după cum se susţine în sesizări, dreptul constituţional al cetăţeanului de a accede la o funcţie politică sau publică şi nu încalcă principiul egalităţii votului exprimat. Art. 38 alin. (3) din Constituţie garantează dreptul cetăţenilor de a fi aleşi, şi nu alegerea ca atare. Din cele arătate rezultă că prevederile art. 86 şi 87 din Codul electoral (în redacţia Legii nr. 894-XIV din 23 martie 2000 "Pentru modificarea şi completarea Codului electoral") nu contravin nici dispoziţiilor Constituţiei privind suveranitatea şi puterea de stat, egalitatea în faţa legii, dreptul de a alege şi de a fi ales, dreptul la administrare, nici normelor consfinţite în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi în Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice* . _________________ * Tratate Internaţionale, 1998, vol.1, p. 31 Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 140 alin.(1) lit. a) din Constituţie, art. 26 alin. (1), art. 28 şi art. 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 62 lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E 1. Recunoaşte constituţionale prevederile pct. 3 , 4, 14, 21 şi 22 din articolul unic al Legii nr. 894-XIV din 23 martie 2000 "Pentru modificarea şi completarea Codului electoral". 2. Declară neconstituţionale prevederile pct. 11 din articolul unic al Legii nr. 894-XIV din 23 martie 2000 "Pentru modificarea şi completarea Codului electoral". 3. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 10 octombrie 2000. Nr. 35. OPINIE SEPARATĂ În temeiul art. 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, îmi expun opinia separată asupra Hotărîrii Curţii Constituţionale din 10 octombrie 2000. Una din chestiunile principale ale dosarului examinat care necesită un răspuns clar sub raport constituţional-juridic rezidă în stabilirea conformităţii cu dispoziţiile Constituţiei a prevederilor art. 87 alin. (3) din Codul electoral (în redacţia Legii nr. 894-XIV din 23 martie 2000), potrivit cărora candidatul independent se consideră ales dacă numărul de voturi valabil exprimate obţinut de el constituie cel puţin trei la sută din voturile valabil exprimate în ansamblu pe ţară. Curtea Constituţională a constatat că aplicarea sistemului electoral proporţional cu pragul de şase la sută din numărul de voturi valabil exprimate în ansamblu pe ţară pentru partide, alte organizaţii social-politice şi blocuri electorale şi de trei la sută din voturile valabil exprimate în ansamblu pe ţară pentru candidaţii independenţi, după cum prevăd art. 86 şi 87 din Codul electoral, nu contravine nici Constituţiei în general, nici dispoziţiilor acesteia privind suveranitatea şi puterea de stat, egalitatea în faţa legii, dreptul de a alege şi de a fi ales, dreptul la administrare, nici normelor consfinţite în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi în Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice. Din cele menţionate rezultă că în hotărîrea adoptată Curtea Constituţională s-a limitat în special la motivarea generală a constituţionalităţii normelor care instituie pragul electoral, fără a le aprecia după conţinut şi după efectele juridice pe care le va genera aplicarea lor. Legislaţia unui şir de ţări care au adoptat sistemul electoral mixt prevede aplicarea pragului electoral. Stabilirea unei astfel de restricţii permite a se evita împărţirea corpului de deputaţi în numeroase grupuri, fenomen determinat, în lipsa pragului electoral, de sistemul electoral proporţional. În ceea ce priveşte dosarul examinat, Curtea Constituţională, soluţionînd, în limitele competenţei sale, exclusiv probleme de drept şi urmărind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi cetăţeanului, avea obligaţia de a examina circumstanţele importante sub raport constituţional-juridic în care un prag electoral sau altul instituit de legiuitor este admisibil. Pentru a soluţiona această problemă, Curtea Constituţională trebuia să analizeze datele oficiale privind atingerea pragului electoral în alegerile parlamentare din anii 1994 şi 1998. Astfel, la scrutinul din 27 februarie 1994, alături de partide şi blocuri electorale, au participat 20 de candidaţi independenţi. Însă nici unul din ei nu a intrat în posesia unui mandat parlamentar. Cel mai mare număr de voturi ale alegătorilor l-au obţinut Chişerin Alexandru - 0,36%, Ciorici Mihai şi Gologan Grigore - cîte 0,34%. Şi la scrutinul din 22 martie 1998, alături de partide şi blocuri electorale, au participat candidaţi independenţi, numărul lor crescînd considerabil de la 20 la 60. Însă şi de data aceasta nici unul din candidaţii independenţi nu a reuşit să atingă pragul de patru procente, instituit de legiuitor, şi astfel nu a putut deveni deputat în Parlament. De remarcat că doar un candidat independent a acumulat un procent din voturile valabil exprimate în ansamblu pe ţară. Ceilalţi 59 de candidaţi independenţi nu au obţinut nici un procent din voturile alegătorilor. Deputatul în Parlament Ion Morei, unul din autorii sesizărilor examinate în acest proces, în şedinţa Curţii a subliniat că art. 86 din Codul electoral în redacţia veche, care stabilea pentru concurenţii în scrutin pragul de 4 %, punea cetăţenii în condiţii inegale. Autorul sesizării arăta că 33 de candidaţi înregistraţi pe listele partidelor, mişcărilor social-politice şi blocurilor electorale au devenit deputaţi în actualul Parlament, deşi au obţinut mai puţin de 1,09 % voturi, atît cît a obţinut unul din candidaţii independenţi, care însă nu a devenit deputat. Art. 86 din Codul electoral în redacţia veche, care stabilea pragul de 4 % pentru concurenţii electorali independenţi, încălca principiul egalităţii, întrucît candidatul independent obţinea un singur mandat, în timp ce partidele, mişcările şi blocurile electorale, care obţineau acelaşi număr de voturi, intrau în posesia a cel puţin 4 mandate de deputat. În opinia deputatului Ion Morei, modificarea operată în art. 86 din Codul electoral, care prevede pentru partide, mişcări social-politice şi blocuri electorale pragul de 6 %, iar pentru candidaţii independenţi - pragul de 3 % nu elimină această inegalitate. Astfel, aşa cum a arătat autorul sesizării, cu toate modificările operate, este imposibil să devii deputat în Parlament fără a aparţine unui partid, mişcări social-politice sau bloc electoral. Prin art. 87 din Codul electoral se încalcă dreptul constituţional al cetăţeanului de a fi ales prin sufragiu direct şi liber exprimat. În opinia deputatului în Parlament Ion Morei, art. 87 din Codul electoral transformă acest drept într-o declaraţie deşartă, creînd condiţii pentru diverse jocuri politice, trucaje, speculaţii, ce conduc la uzurparea voinţei poporului. Astfel art. 87 din Codul electoral contravine nu numai art. 38 din Constituţie, ci şi art. 2 din Constituţie. Reprezentantul Preşedintelui Republicii Moldova Mihai Petrachi a declarat în şedinţa Curţii că prevederile art. 87 alin. (3) din Codul electoral nu oferă candidatului independent şanse egale cu cele ale concurenţilor electorali înregistraţi pe liste de partid. Prin această normă se încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, contrazicîndu-se direct art. 16 alin. (2) şi art. 38 din Constituţie. El a subliniat de asemenea că pragul electoral limitează dreptul constituţional al cetăţeanului de a accede la o funcţie politică şi publică; în ţările care aplică sistemul electoral proporţional cu o singură circumscripţie electorală naţională nu au fost înregistrate cazuri de instituire a pragului electoral pentru candidaţii independenţi; potrivit modificărilor operate, pentru a obţine mandatul de deputat, candidatul independent are nevoie de mai multe voturi valabil exprimate în ansamblu pe ţară decît candidatul înregistrat pe liste de partid. Din cele arătate rezultă că atît vechiul prag electoral de 4%, cît şi actualul prag de 3% instituit pentru candidatul independent este inacceptabil, întrucît aplicarea acestuia conduce în final la faptul că toate mandatele de deputat într-o singură circumscripţie electorală naţională, în care se aleg 101 deputaţi, le obţin partidele şi blocurile electorale. Rezultă că valoarea (ponderea) votului alegătorului care a optat pentru un candidat independent este cu mult mai mică decît valoarea votului alegătorului care a optat pentru candidaţii înregistraţi pe liste de partid. În opinia mea, prevederile art. 87 alin. (3) din Codul electoral nu asigură condiţii pentru exercitarea optimă a principiului reprezentării proporţionale, mai mult decît atît intră în contradicţie cu principiile constituţionale, statuate într-un şir de acte de drept internaţionale: dreptul de vot al cetăţeanului, egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii, principiului democraţiei bazate pe dreptate şi pluralismul politic. Potrivit art. 1 alin. (3) şi art. 5 alin. (1) din Constituţie, democraţia se exercită în condiţiile pluralismului politic şi se bazează pe necesitatea existenţei opoziţiei şi neadmiterii monopolului de putere. Această dispoziţie constituţională obligă legiuitorul să stabilească un mecanism de reglementare juridică şi să instituie prevederi concrete care să consfinţească acest mecanism, aşa încît pragul să fie accesibil pentru candidaţii independenţi. Sub raport constituţional-juridic este neconcludentă de asemenea motivaţia Curţii privind constituţionalitatea prevederilor art. 16 alin. (2) din Codul electoral (în redacţia nouă), potrivit cărora Comisia Electorală Centrală este constituită din 9 membri desemnaţi proporţional de către Preşedintele Republicii Moldova, Parlament şi Consiliul Superior al Magistraturii. Componenţa nominală a comisiei, precum şi preşedintele ei, desemnat din rîndul magistraţilor, se confirmă prin hotărîre a Parlamentului. În sprijinul concluziei sale Curtea Constituţională invocă următorul argument: "Modificînd art. 16 alin. (2) din Codul electoral în sensul că Preşedintele Republicii Moldova, Parlamentul şi Consiliul Superior al Magistraturii desemnează cîte trei membri ai Comisiei Electorale Centrale, legiuitorul a confirmat o dată în plus ataşamentul său faţă de principiul separaţiei puterilor în stat, consfinţit în art. 6 din Constituţia Republicii Moldova. Prevederea, introdusă prin aceeaşi modificare, potrivit căreia preşedintele Comisiei Electorale Centrale se desemnează de către Parlament din rîndul magistraţilor, se încadrează perfect, în opinia Curţii Constituţionale, în limitele dispoziţiilor art. 116 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili". Această motivaţie a Curţii Constituţionale are caracter general. În plus, referinţa la art. 116 alin. (1) din Constituţie nu are legătură cu prevederile contestate ale art. 16 alin. (2) din Codul electoral în noua redacţie. În dosarul examinat problema-cheie reprezintă nu faptul desemnării preşedintelui Comisiei Electorale Centrale din rîndul magistraţilor, ci noile prevederi normative privind modul de formare a Comisiei Electorale Centrale. În corespundere cu atribuţiile sale, statuate de Constituţie, Parlamentul este în drept să reglementeze prin actele sale raporturile sociale, să modifice şi să completeze normele juridice existente. Însă aceste acte, atît după formă, cît şi după conţinut, trebuie să corespundă dispoziţiilor constituţionale. Separaţia puterilor în stat în puterea legislativă, executivă şi judecătorească (art. 6 din Constituţie) presupune instituirea unui sistem de garanţii juridice, restricţii şi echilibre, care ar anihila posibilitatea concentrării puterii de către una din ele, ar asigura funcţionarea autonomă a tuturor ramurilor puterii şi, totodată, colaborarea lor. Art. 16 alin. (2) din Codul electoral în noua redacţie prevede că 9 membri ai Comisiei Electorale Centrale sînt desemnaţi proporţional de către Preşedintele Republicii Moldova, Parlament şi Consiliul Superior al Magistraturii. În continuare însă se stipulează că componenţa nominală a Comisiei Electorale Centrale, precum şi preşedintele ei se confirmă prin hotărîre a Parlamentului. Ne punem întrebarea: nu se pune prin aceasta monopol asupra Comisiei Electorale Centrale? Întrucît la formarea Comisiei Electorale Centrale, aşa cum s-a menţionat anterior, participă nu numai Parlamentul, dar şi Preşedintele Republicii Moldova şi Consiliul Superior al Magistraturii, toate cele trei ramuri ale puterii trebuie să fie garanţii acesteia. Alegerea de către membrii Comisiei Electorale Centrale a preşedintelui acesteia din rîndul magistraţilor este o garanţie a egalităţii drepturilor membrilor ei, ceea ce de asemenea nu a luat în considerare legiuitorul. Art. 16 alin. (2) din Codul electoral (în noua redacţie) prevede că componenţa nominală a comisiei, precum şi preşedintele ei, desemnat din rîndul magistraţilor, se confirmă prin hotărîre a Parlamentului. Această dispoziţie este neconformă cu art. 66 lit. j) din Constituţie, potrivit căruia Parlamentul are atribuţia de a alege şi numi persoane oficiale de stat, în cazurile prevăzute de lege, şi nu de a le confirma. Potrivit art. 17 alin. (6) din Codul electoral, mandatul Comisiei Electorale Centrale este de 6 ani. La expirarea acestui termen, componenţa comisiei poate fi modificată. Membrii comisiei nu pot exercita mai mult de două mandate consecutive. Legea nr. 894-XIV din 23 martie 2000 nu modifică art. 17 alin. (6) din Codul electoral. Ne punem întrebarea: care este mandatul componenţei actuale a Comisiei Electorale Centrale? Se creează impresia că legiuitorul s-a grăbit şi nu a pătruns în sensul acestei probleme de drept. Pentru considerentele expuse consider că Curtea Constituţională nu a dispus de motive de drept pentru a califica prevederile art. 16 alin. (2), art. 86 alin. (2) şi art. 87 alin. (3) din Codul electoral drept conforme Constituţiei. Prin hotărîrea sa Curtea Constituţională a consfinţit conţinutul acestor norme şi astfel a adîncit necorespunderea lor unui şir de principii constituţionale. Judecător al Curţii Constituţionale Nicolae CHISEEV