Hotărîre nr.5 din 26.01.98 despre controlul constituţionalităţii legislaţiei în vigoare privind instanţele judecătoreşti economice

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE despre controlul constituţionalităţii legislaţiei în vigoare privind instanţele judecătoreşti economice Nr.5 din 26.01.98 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.14-15/10 din 26.02.1998 * * * ÎN NUMELE REPUBLICII MOLDOVA Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător-raportor Mihai COTOROBAI - judecător Gheorghe SUSARENCO - judecător Ion VASILATI - judecător-raportor cu participarea Ludmilei Zadorojnîi, grefier, reprezentanţilor Parlamentului - Victor Cecan, preşedintele Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi, Valentin Peremienco, deputat în Parlament, reprezentantului Curţii Supreme de Justiţie Vera Macinschi, judecător al Curţii Supreme de Justiţie, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie şi art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă plenară publică dosarul privind controlul constituţionalităţii Legii nr. 970-XIII din 24 iulie 1996 "Cu privire la instanţele judecătoreşti economice", Legii nr. 942-XIII din 18 iulie 1996 "Pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă" şi Legii nr. 1171-XIII din 30 aprilie 1997 "Pentru modificarea şi completarea Legii "Cu privire la instanţele judecătoreşti economice şi a Codului de procedură civilă". Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, depusă conform art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Prin decizia Curţii Constituţionale din 6 noiembrie 1997 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond şi inclusă în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare a sesizării Curţii Supreme de Justiţie, Curtea Constituţională a solicitat punctul de vedere al Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Procuraturii Generale şi Judecătoriei Economice. Examinînd materialele dosarului, audiind raportul întocmit de judecătorii-raportori şi argumentele părţilor expuse în proces, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: La 24 iulie 1996 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 970-XIII "Cu privire la instanţele judecătoreşti economcie", prin care a fost constituit sistemul instanţelor judecătoreşti economice, care înfăptuiesc justiţia în procesul soluţionării litigiilor apărute în relaţiile economice dintre persoanele fizice şi juridice în activitatea de întreprinzător. Conform Legii nr. 942-XIII din 18 iulie 1996, Codul de procedură civilă este completat cu capitolul al treizeci şi treilea/2 care reglementează competenţa instanţelor judecătoreşti economice şi procedura de judecare a litigiilor economice (art. 278/6 - 278/66). La 30 aprilie 1997 prin Legea nr. 1171-XIII art. 282 şi art. 279 din Codul de procedură civilă sînt modificate în sensul că hotărîrile instanţelor judecătoreşti economice date în prima instanţă nu pot fi atacate la Curtea de Apel. În sesizarea Curţii Supreme de Justiţie se solicită recunoaşterea tuturor legilor sus-menţionate neconstituţionale din următoarele considerente: 1. Autorizarea Judecătoriei Economice ca instanţă judecătorească supremă în sistemul instanţelor judecătoreşti economice şi crearea în cadrul ei a Colegiilor de apel şi de recurs, prin dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 970-XIII din 24 iulie 1996, contravin prevederilor art. 115 din Constituţie şi art. 35 alin. (2) din Legea privind organizarea judecătorească, deoarece legiuitorul a constituit un sistem de judecătorii economice "paralele celor existente constituţional". 2. Conform art. 278/60 şi art. 278/61 din Codul de procedură civilă (în redacţia Legii nr. 942-XIII din 18 iulie 1996) hotărîrile instanţelor judecătoreşti economice pot fi atacate de două ori cu recurs la Colegiul de recurs al Judecătoriei Economice şi la Curtea Supremă de Justiţie, evitînd Curtea de Apel, fapt ce vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 119 din Constituţie. 3. Potrivit Legii nr. 970-XIII din 24 iulie 1996 şi Legii nr. 942-XIII din 18 iulie 1996, apelul şi recursul în calitate de căi ordinare de atac se judecă de Judecătoria Economică, adică de una şi aceeaşi instanţă, ceea ce contravine, se susţine în sesizare, principiilor constituţionale, conform cărora recursul se judecă de o instanţă ierarhic superioară. 4. Legea Supremă nu prevede egalarea cerinţelor înaintate faţă de judecătorii Judecătoriei Economice cu cerinţele înaintate faţă de judecătorii Curţii de Apel (se are în vedere vechimea în funcţia de judecător de cel puţin 7 ani). 5. Judecătoria Economică este instanţa supremă în sistemul instanţelor judecătoreşti economice, totodată, judecător al acestei instanţe poate fi numită persoana cu vechimea în funcţie de judecător de numai 7 ani. Această clauză contravine art. 116 din Constituţie, care prevede că judecător al Curţii Supreme de Justiţie poate fi numită doar persoana cu o vechime în funcţia de judecător de cel puţin 15 ani. 6. Judecătoria Economică este abilitată cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională, fapt care nu este în concordanţă cu prevederile art. 115 din Constituţie. 7. Prevederile art. 278/60 din Codul de procedură civilă (în redacţia Legii nr. 942-XIII din 18 iulie 1996), conform cărora Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Procurorul General şi Preşedintele Judecătoriei Economice pot ataca cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie hotărîrile irevocabile date de Judecătoria Economică contravin principiilor constituţionale privind independenţa, imparţialitatea şi inamovibilitatea judecătorilor. Examinînd sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, precum şi concordanţa textelor legale, a căror constituţionalitate a fost contestată, cu dispoziţiile Constituţiei, Curtea Constituţională reţine următoarele: noţiunea "autoritatea judecătorească", folosită în Constituţia Republicii Moldova, nu este altceva decît o expresie concisă a doctrinei politico-juridice, care derivă din conceptul separaţiei puterilor în statul de drept şi care determină locul organelor de justiţie în stat. Sistemul instanţelor judecătoreşti constituie baza autorităţii judecătoreşti, consfinţite ca atare prin Constituţie şi legislaţia în vigoare, abilitate cu dreptul de a judeca procese civile, penale şi administrative în limita competenţelor conferite de lege. Potrivit prevederilor art. 114 şi 115 din Constituţie, este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare şi justiţia se înfăptuieşte în numele legii doar prin Curtea Supremă de Justiţie, prin Curtea de Apel, prin tribunale şi judecătorii. Totodată, art. 115 alin. (2) din Constituţie prevede că pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate. Înfiinţarea şi funcţionarea judecătoriilor specializate sînt prevăzute în Legea privind organizarea judecătorească nr. 514-XIII din 6 iulie 1995. În art. 15 alin. (2) din Legea menţionată este stipulat expres că pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, conform legii, instanţe judecătoreşti economice, militare etc. Din cele arătate reiese că Legea Supremă a lăsat pe seama legii organice organizarea, competenţa şi procedura examinării cauzelor de către instanţele specializate. Potrivit Legii nr. 970-XIII din 24 iulie 1996, instanţele judecătoreşti economice, ca parte componentă a sistemului judecătoresc, sînt constituite de către Parlament în baza Constituţiei şi Legii privind organizarea judecătorească. Sistemul instanţelor judecătoreşti economice include judecătoriile economice de circumscripţie, Judecătoria Economică şi Curtea Supremă de Justiţie, în cazurile soluţionării litigiilor economice conform legii, care înfăptuiesc justiţia în procesul rezolvării litigiilor apărute în relaţiile economice ale persoanelor fizice şi juridice. Prin urmare, critica formulată în sesizare, potrivit căreia constituirea instanţelor judecătoreşti economice contravine art. 115 din Constituţie, este nefondată. Curtea Supremă de Justiţie argumentează neconstituţionalitatea legilor cu privire la instanţele judecătoreşti economice şi prin faptul că în cadrul Judecătoriei Economice funcţionează Colegiul de apel şi Colegiul de recurs, precum şi prin faptul că hotărîrile judecătoriilor economice pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiţie, evitîndu-se Curtea de Apel. Argumentele de neconstituţionalitate menţionate mai sus de asemenea nu pot fi reţinute. Or, art. 115 alin. (2) din Constituţie permite Parlamentului să constituie, pentru anumite categorii de cauze, judecătorii, care organizatoric, prin competenţa lor şi modul de atacare a hotărîrilor, se deosebesc de instanţele judecătoreşti de jusrisdicţie generală. Astfel, spre deosebire de judecătoriile raionale, de sector, municipale, de tribunale şi de Curtea de Apel, care judecă în prima instanţă plîngerile împotriva actelor organelor administraţiei publice respective şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora (art. 26, 28/1, 28/2 Cod de procedură civilă), care lezează drepturile cetăţenilor, judecătoriile economice judecă litigiile economice ce au drept obiect recunoaşterea nulităţii actelor organelor administraţiei publice şi ale altor organe, care nu au caracter normativ şi care lezează drepturile sau interesele legitime ale vreunei organizaţii sau cetăţean. Este de menţionat că prevederile art. 41 alin. (1) din Legea privind organizarea judecătorească de asemenea consfinţesc excepţiile dispoziţiilor din legile privind instanţele judecătoreşti specializate, inclusiv judecătoriile economice. Referirea în sesizare la art. 35 alin. (2) din Legea privind organizarea judecătorească, care stipulează că circumscripţia Curţii de Apel cuprinde şi judecătoriile specializate, inclusiv judecătoriile economice, este neîntemeiată. Prin Legeanr. 1171-XIII din 30 aprilie 1997, punctele 2) şi 3) ale art. 28/2 din Codul de procedură civilă sînt modificate în aşa fel încît Curtea de Apel ca instanţă de apel şi de recurs judecă apelurile şi recursurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate de tribunale şi judecătoriile militare. Întrucît Legea nr. 1171-XIII a fost adoptată la 30 aprilie 1997, iar Legea privind organizarea judecătorească - anterior - la 6 iulie 1995, este evident că acţionează norma stabilită prin legea adoptată ulterior. Prin urmare, circumscripţia Curţii de Apel nu cuprinde judecătoriile economice. În conformitate cu art. 22 din Legea nr. 970-XIII din24 iulie 1996, judecător în Judecătoria Economică poate fi numită doar persoana care are o vechime în funcţia de judecător de cel puţin 7 ani. Această clauză legală de asemenea este contestată în sesizare pe motiv că Legea nr. 970-XIII prevede cerinţe inferioare impuse judecătorilor din instanţele judecătoreşti economice faţă de cerinţele stipulate în Constituţie. Este necesar de remarcat că Legea Supremă în general nu cunoaşte noţiunile "judecătorie economică", "judecător în instanţele judecătoreşti economice", "judecătorie economică de circumscripţie". Judecătoriile economice, ca instanţe specializate, potrivit art. 115 alin. (2) din Constituţie, urmau să fie consfinţite prin lege. Deci, logic, Constituţia nu prevede cerinţe suplimentare impuse judecătorilor din instanţele judecătoreşti economice. Prin urmare, argumentele de neconstituţionalitate formulate în sesizare la acest capitol sînt neîntemeiate. În sesizare Curtea Supremă de Justiţie susţine, de asemenea, că abilitarea Judecătoriei Economice cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională contravine prevederilor art. 115 din Constituţie. Însă nici art. 115, nici oricare alt articol din Constituţie nu prevăd subiecţii cu dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale. Potrivit art. 135 alin. (2) din Constituţie subiecţii abilitaţi cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională se prevăd de Legea cu privire la Curtea Constituţională. Dreptul Judecătoriei Economice, precum şi al altor subiecţi de a sesiza Curtea Constituţională este prevăzut de art. 25 lit. e) din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Deci, Legea Supremă permite legiuitorului să abiliteze cu dreptul de a sesiza unica autoritate de jurisdicţie constituţională din ţară nu numai Judecătoria Economică şi alte autorităţi statale, dar şi cetăţenii republicii. Avînd în vedere aceste considerente, abilitarea Judecătoriei Economice cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională nu contravine Constituţiei. Nu poate fi acceptat nici argumentul din sesizare referitor la art. 278/60 din Codul de procedură civilă că abilitarea Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, Procurorului General şi a Preşedintelui Judecătoriei Economice cu dreptul de a ataca cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie hotărîrile irevocabile date de Judecătoria Economică contravine principiilor constituţionale privind independenţa, imparţialitatea şi inamovibilitatea judecătorilor. Dispoziţiile art. 119 din Constituţie prevăd expres că părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita, în condiţiile legii, căile de atac împotriva hotărîrilor judecătoreşti. Curtea Constituţională consideră că textul articolului nominalizat instituie un drept fundamental, care trebuie să guverneze activitatea de înfăptuire a justiţiei. Deşi, Constituţia abilitează părţile interesate şi organele de stat competente cu dreptul de a exercita, în condiţiile legii, căile de atac asupra hotărîrilor judecătoreşti, nu se poate afirma că acest drept contravine principiilor privind independenţa, imparţialitatea şi inamovibilitatea judecătorilor. Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie şi Preşedintele Judecătoriei Economice sînt abilitaţi cu dreptul de a ataca hotărîri judecătoreşti doar prin art. 278/60 din Codul de procedură civilă. Acest drept însă se referă numai la hotărîrile irevocabile, date de o judecătorie de jurisdicţie specială. În afară de aceasta, dreptul de a ataca în condiţiile legii o hotărîre judecătorească nu înseamnă imixtiune în activitatea instanţelor judecătoreşti, ci este un drept fundamental de guvernare a activităţii justiţiei în statul de drept. Din legile nominalizate, a căror constituţionalitate în sesizare este contestată, rezultă că instanţele judecătoreşti economice sînt constituite ca parte componentă a sistemului judecătoresc de către Parlament în baza Constituţiei şi Legii privind organizarea judecătorească cu sarcina de a asigura: a) apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în activitatea de întreprinzător şi în alte relaţii cu caracter economic; b) aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei în domeniul economic. Instanţele judecătoreşti economice îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Constituţia, Legea privind organizarea judecătorească, Codul civil, Codul de procedură civilă şi cu alte acte normative. Principiile fundamentale în baza cărora activează judecătoriile economice sînt: respectarea strictă şi consecventă a legislaţiei, independenţa judecătorilor, accesul liber la justiţie, egalitatea participanţilor la proces în faţa legii, contradictorialitatea şi publicitatea dezbaterilor judiciare. Avînd în vedere considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 62 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Declară constituţionale: - Legea nr. 942-XIII din 18 iulie 1996 "Pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă"; - Legea nr. 970-XIII din 24 iulie 1996 "Cu privire la instanţele judecătoreşti economice"; - Legea nr. 1171-XIII din 30 aprilie 1997 "Pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la instanţele judecătoreşti economice şi a Codului de procedură civilă". 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi atacată, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 26 ianuarie 1998. Nr. 5.